ICCJ. Decizia nr. 3339/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3339/2013
Dosar nr.1058/113/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 09 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila, în baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul G.C. la 5 (cinci) ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, comisă în seara de 28 noiembrie 2012.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (1), (2), (3), (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 16 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei C.I., faptă comisă în seara de 28 noiembrie 2012.
În baza art. 53 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 65 C. pen., art. 66 C. pen.,a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll- a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepselor principale urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an şi 8 luni, în total urmând să execute 18 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară, constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b), C. pen., şi anume: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului G.C. şi potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cuprinsă între: 30 noiembrie 2012 - 9 aprilie 2013.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat la Tribunalul Brăila la data de 8 martie 2013 şi care formează obiectul Dosarului penal nr. 1058/113/2013, inculpatul G.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 28 noiembrie 2012, a pătruns fără drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor şi prin efracţie, în locuinţa victimei C.I., căreia i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele şi a întreţinut cu aceasta două raporturi sexuale. În urma agresiunii, victima a suferit un şoc traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism, leziuni care au condus la decesul acesteia.
Faptele au fost reţinute în sarcina inculpatului, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului; procesul verbal de reconstituire; raportul medico-legal de necropsie din 29 noiembrie 2012; procesul verbal de examinare a victimei; declaraţiile martorilor: G.G., G.I., D.G., B.E., I.C., M.D., I.Ş., N.D., S.E., P.M., P.M., C.G., P.D., C.F.; raportul de constatare tehnico ştiinţifică biocriminalistică din 19 februarie 2013; procesul verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului; procesul verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei; buletinul de analiză serologică din 21 februarie 2013; raportul de constatare tehnico ştiinţifică traseologică; fişa de intervenţie a Serviciului de Ambulanţă Judeţean Brăila din 29 noiembrie 2012; procesele-verbale de investigaţii; declaraţiile inculpatului; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prin care recunoaşte în întregime infracţiunile comise, nu are probe de propus şi nici alte cereri de formulat, precum şi o serie de bunuri - mijloace de probă şi corpuri delicte care au aparţinut victimei şi inculpatului, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului G.C. este dovedită cu privire la comiterea infracţiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi viol cu moartea victimei prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza a ll-a C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.C., în vârstă de 21 ani, a lucrat ocazional la barul aparţinând P.F. „B.A.", administrat de martora B.E., ori în gospodăria martorei.
În ziua de 28 noiembrie 2012 până în jurul orei 17:30, acesta a muncit în gospodăria martorei şi în acest timp a consumat vin, apoi s-a deplasat la domiciliul său, unde locuieşte împreună cu concubina D.G., părinţii G.G. şi G.I., după care a mers la bar, unde a consumat o bere şi ţuică, ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orelor 19:50 - 20:00 s-a întors la domiciliu şi s-a întâlnit cu tatăl său, care i-a reproşat că nu stă suficient timp acasă, iar inculpatul a ieşit în curte pentru a fuma.
Locuinţa este compusă din două camere, dar datorită stării materiale precare toţi membrii familiei inculpatului locuiesc într-o singură cameră, cealaltă fiind neîncălzită.
Pe fondul stării de ebrietate şi al nervozităţii induse de reproşurile tatălui său, inculpatul a hotărât să săvârşească o infracţiune de viol asupra victimei C.I. despre care ştia că locuia singură într-o cameră din partea din spate a casei.
În realizarea acestei hotărâri, s-a deplasat la locuinţa victimei, a pătruns în curte prin escaladarea gardului în zona porţii, apoi s-a dus până la uşa de acces din spatele casei, mergând pe o alee betonată.
Întrucât uşa era încuiată inculpatul a spart pe jumătate un ochi de geam al acelei uşi creând cioburi de mici dimensiuni care s-au împrăştiat preponderent în interior şi pentru a-şi crea suficient spaţiu, a încercat să scoată întreagă cealaltă jumătate.
Fragmentul de geam s-a spart rezultând cioburi mai mari pe care inculpatul Ie-a aşezat în parte lângă un gard din apropiere, iar pe restul Ie-a aruncat pe o fâşie de pământ lângă acelaşi gard. În acele momente inculpatul a călcat cu piciorul drept pe fâşia de pământ, creând o urmă al cărei mulaj a fost ridicat cu ocazia cercetării locului faptei.
Prin spaţiul astfel creat, inculpatul a pătruns în holul locuinţei, iar de acolo în camera în care locuia victima.
Aceasta s-a trezit şi a întrebat cine este, iar inculpatul a dezvelit-o, i-a ridicat obiectele de îmbrăcăminte, apăsându-le cu mâna peste zona pieptului (respectiv o cămaşă de noapte şi un pulover), a înlăturat chilotul, s-a aşezat peste picioarele ei în zona coapselor imobilizând-o, apoi s-a dezbrăcat şi el şi a întreţinut un raport sexual complet cu victima.
După consumarea acestui act sexual inculpatul a început să o lovească pe victimă cu picioarele încălţate cu cizme de cauciuc, aplicându-i numeroase lovituri în zonele capului, toracelui, ambelor braţe, abdomenului, coapselor şi gambelor.
Victima a încercat să se apere, schimbându-şi poziţia, iar la un moment dat a căzut din pat şi a rămas întinsă pe podea.
În aceste împrejurări inculpatul a mai întreţinut un raport sexual complet, după care a părăsit locuinţa prin escaladarea aceluiaşi ochi de geam şi apoi a gardului împrejmuitor.
În jurul orei 22:00 a ajuns la locuinţa sa şi s-a culcat singur în camera neîncălzită.
În urma agresiunii victima a suferit numeroase plăgi şi echimoze, dar şi fracturi costale de ambele părţi, de stern, de humerus, cubitus şi radius.
Din raportul medico legal de necropsie din 29 noiembrie 2012 a rezultat că moartea victimei s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, fracturi ale toracelui şi membrului toracic drept, hemoragie meningee, leziuni aflate în raport direct de cauzalitate cu decesul.
În dimineaţa de 29 noiembrie 2013 în jurul orei 9:00 martorul P.D. a văzut din exteriorul casei că victima era căzută în genunchi lângă pat, astfel încât a alertat vecinii şi serviciul de urgenţe 112.
Martorii M.D. şi I.Ş. - membrii echipajului de ambulanţă sosit la faţa locului - au constatat că victima era decedată de mai mult timp, fiind instalată rigiditatea, astfel încât nu au mai transportat-o la spital.
Cu ocazia examinării cadavrului victimei, la necropsie, precum şi la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale acesteia şi a obiectelor din cameră, de pe pat şi de pe jos, au fost găsite urme de sânge aparţinând grupei sanguine B III - grupa victimei - dar şi spermatozoizi.
Şi pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului au fost găsite pe pantalon şi pe chilot urme de sânge aparţinând grupei sanguine B III -grupa victimei.
Fiii victimei, C.S. şi C.M., s-au constituit părţi civile în cauză cu câte 100.000 euro daune morale.
Prin adresa din 4 decembrie 2012 Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila a comunicat că valoarea deplasării ambulanţei la locul faptei este de 238 RON, sumă pentru recuperarea căreia s-a constituit parte civilă.
Audiat fiind, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
Conform art. 3201 C. proc. pen. în şedinţă publică, inculpatul a declarat personal, până la începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Nu a solicitat administrarea de probe şi nici nu a depus acte în circumstanţiere.
În aceste condiţii, instanţa a aplicat prevederile art. 3201 alin. (1), (2), (3) şi (7) C. proc. pen. şi să pronunţe condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen.
În contextul elementelor de individualizare expuse, instanţa a reţinut că prin activitatea infracţională desfăşurată inculpatul a adus atingere în primul rând relaţiilor sociale contra persoanei şi privitoare la viaţa sexuală, cât şi contra libertăţii persoanei; care au dus în final la decesul victimei, prezentând pericol social sporit.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor, s-a reţinut că inculpatul a acţionat prin pătrunderea fără drept în locuinţa victimei în vârstă de 81 ani, în scopul întreţinerii prin constrângere a unor raporturi sexuale şi care în final au dus la decesul acesteia.
În privinţa vinovăţiei, instanţa a reţinut că faptele au fost comise cu intenţie directă, definită în cadrul art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen., întrucât aşa cum a rezultat din probatoriul existent la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale prin comiterea a două violuri succesive la o persoană în vârstă, care locuia singură, cu o ferocitate deosebită, lovind-o cu pumnii şi picioarele, provocându-i un şoc traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, fracturi ale toracelui, membrului toracic drept şi hemoragie meningee.
Referitor la persoana inculpatului, s-a reţinut că, deşi are vârsta de 21 ani, în minorat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, executând pedeapsa în detenţie în perioada: 24 septembrie 2008 - liberat condiţionat la 14 aprilie 2010, cu un rest rămas neexecutat de 527 zile închisoare.
Împotriva sentinţei penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila a declarat apel inculpatul G.C., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate în scris şi susţinute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a susţinut că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre, prima instanţă neţinând cont de faptul că a săvârşit infracţiunile pe fondul stării de ebrietate şi nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeaspă prevăzute de lege.
Prin decizia penală nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.C. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 30 noiembrie 2012 la zi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor săvârşite de acesta a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul şi Ie-a însuşit în totalitate, recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. - a rezultat că, în seara de 28 noiembrie 2012, inculpatul G.C. a pătruns fără drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor şi prin efracţie, în locuinţa victimei C.I., în vârstă de 81 ani, situată în sat P. oraş I. judeţul Brăila şi i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu picioarele, întreţinând două raporturi sexuale, iar în urma agresiunilor aceasta a suferit un şoc traumatic şi hemoragie consecutiv unui politraumatism care a dus la decesul victimei.
Faptele săvârşite de inculpat în modalitatea şi în împrejurările mai sus arătate întrunesc, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza a ll-a C. pen.
Totodată, prima instanţă a efectuat şi o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Astfel, în contextul criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanţă a ţinut cont de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor - prin care s-a adus o atingere severă relaţiilor sociale care apără inviolabilitatea domiciliului, libertatea sexuală şi dreptul la viaţă - de modalitatea şi de împrejurările concrete în care au fost săvârşite, precum şi de faptul că, deşi este foarte tânăr, inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci a mai fost anterior condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni în timpul minorităţii (printre care şi o infracţiune de viol).
Împrejurarea că la momentul săvârşirii infracţiunilor inculpatul s-a aflat sub stăpânirea stării de beţie voluntară nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, atâta vreme cât acesta a abuzat de consumul de alcool, deşi - aşa cum rezultă chiar din propriile motive de apel formulate în scris - conştientizează că atunci când ajunge în stare de ebrietate „are probleme cu capul".
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul G.C., solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 31 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecaţii (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), nerespectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţa de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 (care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul G.C. se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3340/2013. Penal → |
|---|
