ICCJ. Decizia nr. 3344/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3344/2013
Dosar nr. 5164/1/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 13225/30/2012, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.V.M., O.M.F. şi F.I.N., urmând ca legalitatea şi temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art. 139 C. proc. pen., au fost respinse cererile de revocare şi înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă şi în prezent, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică. În acest sens s-a reţinut că inculpatul F.I.N. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin SP 3056/2011 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/2012 a Curţii de Apel Timişoara, inculpatul M.V.M. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 8 ani şi 15 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 15 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală fără număr din 22 martie 2012 pronunţată de judecătoria St. Polten din Austria, definitivă la data de 22 martie 2012 şi inculpatul O.M.F. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 8 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală fără număr din 22 martie 2012 pronunţată de judecătoria St. Polten din Austria, definitivă la data de 22 martie 2012, totodată s-a avut în vedere perseverenţa infracţională a acestor inculpaţi care au suferit condamnări de dată recentă în străinătate, pe de altă parte, existenţa unor indicii în sensul că lăsarea în liberate prezintă pericol pentru ordinea publică, indicii rezultate din circumstanţele reale ale cauzei dar şi circumstanţe personale de natura a caracteriza persoana inculpaţilor.
În concluzie, s-a apreciat că există şi în prezent indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă de natură penală pentru care legea precede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică subzistă şi în prezent, fiind conturat de riscul că inculpatul, lăsat în libertate, să comită fapte similare.
Aceste motive, s-a apreciat că justifică şi respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv formulate de avocaţi aleşi ai inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii M.V.M., O.M.F. şi F.I.N. au declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, casarea încheierii atacate şi revocarea, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Din examinarea actelor dosarului se constată că temeiul de drept al arestării preventive l-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel:
1. Inculpatul F.I.N. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin SP 3056/2011 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/2012 a CA Timişoara.
2. lnculpatul M.V.M. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 8 ani şi 15 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 15 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală fără număr din 22 martie 2012 pronunţată de judecătoria St. Polten din Austria, definitivă la data de 22 martie 2012.
3. Inculpatul O.M.F. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 8 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii unei infracţiuni şi săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindu-i totodată revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală fără număr din 22 martie 2012 pronunţată de judecătoria St. Polten din Austria, definitivă la data de 22 martie 2012.
În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că infracţiunile pentru care inculpaţii sunt judecaţi prezintă o gravitate concretă sporită, în raport cu toate elementele anterior analizate, faptele săvârşite având o rezonanţă deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen.
În concret, pericolul pentru ordinea publică, la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen., fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte, o rezonanţă a faptei respectiv în comunitate, o reacţie colectivă faţă de o stare de lucruri negativă, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura şi modalitatea concretă de săvârşire a activităţii infracţiunionale totodată, se are în vedere perseverenţa infracţională a acestor inculpaţi, care au suferit condamnări de dată recentă în străinătate, pe de altă parte, existenţa unor indicii în sensul că lăsarea în liberate prezintă pericol pentru ordinea publică, indicii rezultate din circumstanţele reale ale cauzei dar şi circumstanţe personale de natura ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, potrivit stipulaţiilor art. 5 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţia României, se poate dispune atunci când există motive verosimile pentru a se presupune că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Înalta Curte mai constată că măsura arestării preventive a inculpaţilor se situează pe coordonatele legalităţii,iar menţinerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiţii bune a procesului penal, iar pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpaţilor de comunitatea din care fac parte.
În acelaşi timp, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpaţilor, în raport cu toate fazele procesuale parcurse, respectiv, urmărire penală, judecata în fond şi, în prezent, în derularea apelului, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa C.E.D.O. în materie.
Raportat la baza factuală reţinută, necesitatea realizării unei protecţii reale şi eficiente a ordinii de drept justifică în continuare plasarea în detenţie a inculpaţilor, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar prezenta este actual, real şi precis, evidenţiat prin fapte, date şi indicii puternice.
Recursurile declarate învederându-se, aşadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V.M., O.M.F. şi F.I.N., împotriva încheierii din 16 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 13225/30/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3365/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
