ICCJ. Decizia nr. 3349/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3349/2013
Dosar nr. 1158/97/2013
Şedinţa publică din 31 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 74/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.D. deţinut în Penitenciarul împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 11 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 1158/97/2013 şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei pentru care este judecat inculpatul apelant C.D. şi rejudecând în aceste limite:
A aplicat inculpatului C.D. pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A computat din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 3 ianuarie 2013 şi până la 23 aprilie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 52 din 11 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 1158/97/2013 a fost condamnat inculpatul C.D. la 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 3 ianuarie 2013 şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive iar în baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului;
Sub aspectul laturii civile, în baza dispoziţiilor art. 1357 şi urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON către daune materiale către partea civilă B.E. (fratele victimei) şi la plata sumei de 1.944,33 RON către partea civilă Spitalul de Urgenţă Petroşani.
A constatat că numita C.V. (mama victimei) nu s-a constituit parte civilă;
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru introducerea acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice fără notificare;
A dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara până la rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare; a obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 22 ianuarie 2013, inculpatul C.D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.
În fapt s-a reţinut că la data de 31 decembrie 2012, inculpatul C.D., împreună cu victima H.E. (concubina sa) urmau să petreacă Revelionul la S.S. Lupeni, împreună cu mai mulţi prieteni, fratele inculpatului şi rude. Pe parcursul zilei, cei doi s-au deplasat la părinţii inculpatului unde au consumat băuturi alcoolice, apoi în pregătirea petrecerii au mai consumat alcool şi la domiciliul lor conjugal, împreună cu C.S.V. şi prietena acestuia, care au venit la orele 18,00 (audiaţi ca martori în cauză).
Spre seară, orele 21,00 inculpatul apelant a plecat să transporte alimentele, băutura şi alcoolul, la locul petrecerii, împreună cu bărbaţii din grup. Când s-a întors acasă, pentru a o lua şi pe concubina sa să meargă la petrecere, inculpatul a găsit-o pe aceasta (C.S.V. şi I.C. plecaseră), pe pardoseala din hol, în poziţia şezut, cu spatele sprijinit de perete, în avansată stare de ebrietate. Enervat că aceasta nu putea să se ridice în picioare, nu putea vorbi, ci doar mormăia, precum şi iritat că i-a "stricat şi acel Revelion" (declaraţie inculpat urmărire penală) inculpatul-apelant a lovit-o cu pumnii, palmele şi picioarele în zona capului, braţelor şi toracelui, aşa încât aceasta a ajuns în poziţia întinsă pe podea. Fiind încălţat cu bocanci cu tălpi rigide, loviturile aplicate i-au produs sângerări în zona gurii, nasului, capului şi după ureche.
Potrivit declaraţiilor inculpatului-apelant, victima nu a reacţionat sub nicio formă, nu a schiţat gesturi de apărare, ci doar gemea de durere. Acesta a precizat că, văzând-o plină de sânge şi că nu mai mişcă, a pus-o din nou în poziţia şezut, a prins-o de sub braţe şi a târât-o pe patul din dormitor, a învelit-o cu plapuma, în idea că, va dormi şi se va trezi din beţie, apoi s-a deplasat în bucătărie, unde s-a apucat de fumat şi a aţipit. Apelat insistent de fratele său, care se afla deja la petrecere, inculpatul a plecat, în jurul orelor 23,45 de acasă. Întrebat de fratele său de ce nu a venit şi concubina, inculpatul-apelant i-a spus că aceasta e beată din nou şi că a bătut-o.
După petrecerea de Revelion, inculpatul apelant a revenit acasă, în jurul orelor 7,00, şi a observat-o pe concubina sa în aceeaşi poziţie, cum o lăsase seara, iar pe lenjerie erau pete de sânge. Crezând că aceasta încă doarme, a dezbrăcat-o de pantalonii cu care era îmbrăcată pentru a se odihni mai comod şi s-a aşezat pe pat lângă ea şi a dormit până în jurul orelor 13,00 ale zilei de 1 ianuarie 2013.
Trezindu-se din somn, afirmativ, inculpatul a încercat să o trezească, dar nu a reuşit, aşa încât, şi-a dat seama că este inconştientă şi doar horcăia, fără a avea nicio altă reacţie. În acel moment s-a alarmat, l-a sunat pe fratele său să vină urgent că nu ştie ce i-a făcut concubinei sale.
Fratele său, C.C. a venit însoţit de concubina sa, martora I.E. şi au constatat că victima prezenta urme de sânge în zona gurii, nasului, capului, avea faţa exagerat de umflată, lenjeria patului era cu urme de sânge, aşa încât au chemat ambulanţa. Iniţial a fost transportată la Spitalul Municipal Lupeni, dar pentru că starea sa era gravă a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Petroşani, unde a fost operată, fiind transferată în secţia ATI a spitalului în stare de comă, dar a decedat, după 4 zile, la data de 5 ianuarie 2013.
În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanţei de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, apreciind că multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zonele vitale vizate, starea în care se afla victima la momentul agresiunii, şi care a pus-o în imposibilitatea de a se apăra, conduc la concluzia că, deşi nu a urmărit în mod expres să suprime viaţa victimei, a acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar putea produce, a profitat de neputinţa victimei de a se apăra, aşa încât, a săvârşit infracţiunea de omor calificat cu intenţie indirectă.
Rezumând, sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că, numai prejudiciul rezultat din cheltuielile de înmormântare a fost solicitat şi l-a acordat în acest cuantum. De asemenea, a obligat inculpatul la plata costurilor solicitate de spital. (dosar urmărire penală).
Deoarece, mama victimei nu s-a constituit parte civilă iar familia inculpatului a contribuit la achitarea costurilor de înmormântare a luat act de acest fapt.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.D. invocând motive de nelegalitate şi de netemeinicie sub aspectul laturii penale:
- greşita condamnare a sa pentru infracţiunea de omor calificat, fapta sa constituind infracţiunea de loviri sau alte vătămări cauzatoare de moarte, deoarece nici un moment nu a avut intenţia să ucidă victima, aşa încât decesul s-a produs din culpă. A arătat că, sunt împreună de 12 ani, au fost căsătoriţi, au divorţat în 2005 şi au rămas împreună şi după divorţ. A mai precizat că a dus victima la dezalcoolizare de mai multe ori, a ajutat-o şi când a rămas fără loc de muncă, practic a întreţinut-o, iar faptul că loviturile aplicate au determinat decesul, reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Examinând Sentinţa penală nr. 52 din 11 martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, potrivit criticilor din apelul declarat şi probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelul inculpatului pentru următoarele considerentele.
Sub aspectul criticii, privind greşita respingere a solicitării privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau alte violenţe cauzatoare de moarte, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Analiza efectivă a probelor esenţiale supuse aprecierii Curţii de Apel, au relevat fără dubiu că infracţiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece inculpatul a aplicat victimei lovituri vindecabile în 40 - 45 zile îngrijiri medicale, dar care au fost urmate de moartea acesteia, datorată însă bronhopneumoniei, complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului operat, între agresiune şi deces existând legătură de cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p. dec. nr. 1173 din 5 martie 2002, wwwscj.ro)
Astfel, inculpatul-apelant şi victima convieţuiau de peste 12 ani, ambii, în mod repetat consumau băuturi alcoolice în exces şi de multe ori acesta o agresa pe concubina sa, pentru faptul că nu renunţa la alcool. (dosar urmărire penală).
Din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat că, în seara de 31 decembrie 2012, victima era în stare avansată de ebrietate şi din acest motiv nu a ajuns la petrecere, dar acest fapt obişnuit, ca şi prezenţa inculpatului-apelant singur la Revelion, nu a neliniştit pe nimeni, deoarece toţi prietenii din anturaj cunoşteau că aceasta consumă foarte mult alcool şi adesea nu mai ajunge la evenimente. (dosar urmărire penală).
Astfel, martorul C.S.V. era cel care, în seara de 31 decembrie 2012 la orele 18,00 s-a aflat împreună cu prietena sa, inculpatul-apelant şi victimă la locuinţa celor din urmă, prealabil deplasării la petrecerea de Revelion. În intervalul 18,00 - 21,00 au consumat alcool, iar inculpatul-apelant în jurul orelor 21,00 a plecat pentru a se ocupa de pregătirea petrecerii. Martorul a arătat că, victima se ducea din când în când şi la cămară şi mai bea acolo singură ţuică, aşa încât, la un moment dat nu mai putea merge, vorbea incoerent şi s-a aşezat pe pardoseala din hol, în şezut. Văzând în ce stare de beţie se află, martorul şi prietena sa au plecat şi au lăsat-o acolo, ducându-se la locul petrecerii şi spunându-le fratelui inculpatului-apelant şi concubinei acestuia că victima s-a îmbătat. A mai precizat că aceasta nu avea semne de violenţă la acel moment. A doua zi a aflat că victima a fost bătută de inculpatul apelant şi a fost dusă la spital. Aceeaşi împrejurare a fost prezentată şi de martora R.I. (dosar urmărire penală).
Relevante, sub aspectul stării de fapt şi relaţiei dintre inculpatul-apelant şi victimă, au fost apreciate declaraţiile martorei I.E. (concubina fratelui inculpatului-apelant) care a precizat că, în acea seară de 31 decembrie 2012, în jurul orei 20,00 a vorbit la telefon cu victima şi şi-a dat seama că era beată, deoarece abia vorbea. Aceeaşi martoră a precizat că, prezenţa inculpatului apelant singur la Revelion, în jurul orelor 24,00 şi justificarea că era beată concubina sa şi a bătut-o nu a uimit-o şi neliniştit-o, deoarece ştia că aceasta obişnuia să bea, iar inculpatul obişnuia să o bată (să o pălmuiască), pentru a o determina să renunţe la alcool. În ziua de 1 ianuarie 2013, când a văzut în ce stare era victima l-a întrebat de ce a bătut-o atât de rău, iar inculpatul i-a spus că s-a enervat foarte tare când a găsit-o pe jos în hol beată. (dosar urmărire penală). Martora a mai precizat că inculpatul-apelant şi victima erau împreună de peste 12 ani, obişnuiau să consume alcool, însă victima bea foarte mult şi zilnic şi a fost în repetate rânduri la dezalcoolizare. Martora a arătat că cei doi au fost căsătoriţi 2 - 3 ani, dar şi după divorţ au rămas împreună, iar inculpatul apelant o întreţinea, căci numai el avea loc de muncă. I.E. a mai precizat că victima nu recunoştea că bea, deşi zilnic era în acea stare, iar sănătatea sa precară, bubele de pe corp şi căderea părului susţinea că sunt din cauza bătăilor primite de la inculpatul-apelant. Aceeaşi martoră a declarat că avea cunoştinţă de faptul că inculpatul-apelant o lovea când era beată, acest fapt petrecându-se şi în prezenţa ei şi a celorlalţi membrii de familie. Martora a arătat că atunci când inculpatul-apelant l-a sunat pe fratele său să vină repede că nu ştie ce să-i mai facă la asta ... referindu-se la victimă ... au găsit victima în stare de inconştienţă, cu sânge în zona nasului, gurii, cu mâinile şi faţa umflate. Aceste împrejurări au fost confirmate şi de martorul C.C. (fratele inculpatului-apelant, respectiv concubinul martorei I.E.).
Sub acelaşi aspect, a fost apreciat ca fiind relevant faptul că declaraţiile şi poziţia inculpatului este în totală concordanţă cu declaraţiile martorilor audiaţi.
Probatoriul administrat a relevat următoarele aspecte esenţiale în legătura cu leziunile victimei.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că la data de 1 ianuarie 2013 la internare, victima avea diagnostic TCC comă gr. II, III, apoi gr. III, IV, a fost operată şi s-a evacuat un hematom subdural acut de emisfer cerebral drept, cheaguri de sânge, politraumatism prin heteroagresiune, respira spontan, cu mişcări paradoxale ale toracelui, halenă alcoolică. (la data de 1 ianuarie 2013, orele 16,40 avea alcoolemie de 1‰, deci după aproximativ 18 ore). I s-a făcut CT cerebral de urgenţă, având hematom palpebraţ, echimoză extinsă şi gambă bilateral, echimoze faciale, plăgi escoriate genunchi, fracturi costale, insuficienţă respiratorie, iar leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur şi compresiunea toracelui şi au necesitat cca 40 - 45 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii (dosar urmărire penală). După operaţie evoluţia a fost dificilă, în următoarele zile cu ramolisment cerebral extins, trombocitopenie severă, etilism cronic, funcţiile vitale s-au deteriorat progresiv, coma s-a aprofundat, a făcut stop cardiac iresuscitabil şi s-a declarat decesul în 5 ianuarie 2013 (după 4 zile - dosar fond).
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că, leziunile traumatice erau la nivel fronto-zigomatic dreapta, de asemenea, echimoze pe umeri, obraz, pleoapă şi diagnosticul anatomopatologic a evidenţiat edem cerebral, hemoragie şi dilacerare cerebrală, edem pulmonar steatoză hepatică, bronhopneumonie. (dosar fond).
S-a arătat în raportul medico-legal de necropsie că moartea victimei H.E.L. a fost violentă şi s-a datorat bronhopneumoniei, complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, cu traumatism cranio - cerebral operat şi fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur şi compresiunea toracelui (dosar fond).
S-a mai arătat că instanţa de fond a conturat o stare de fapt, în parte diferită de cea care rezultă din analiza tuturor probelor administrate în cauză. (martori şi acte medicale).
Astfel, judecătorul instanţei de fond a reţinut că, în seara zilei de 31 decembrie 2012, în jurul orelor 21,00 - 22,00 victima avea o alcoolemie apropiată de coma alcoolică şi îşi bazează concluzia pe împrejurarea că, după 18 ore încă avea o alcoolemie de 1‰, apoi reţine că, datorită alcoolemiei era fără posibilitatea de a se mişca şi apăra, iar loviturile repetate şi de intensitate mare ce i-au fost aplicate de inculpatul-apelant cu pumnii şi picioarele încălţate cu bocanci, în zona capului şi toracelui, i-au provocat leziuni grave (multiple fracturi complete ale coastelor II - VIII, traumatism cranio cerebral sever, care a generat hemoragie subdurală şi extradurală) dar şi leziuni mai puţin grave (excoriaţii şi echimoze la nivelul feţei, scalpului, toracelui şi membrelor).
În acest context, judecătorul instanţei de fond a reţinut că, fapta inculpatului apelant constituie infracţiunea de omor calificat, deoarece a aplicat victimei, aflată în imposibilitatea de a se apăra, lovituri repetate, în zona capului şi toracelui, cu pumnii şi picioarele încălţate cu bocanci, provocându-i leziuni grave, care au determinat decesul ulterior (dosar fond).
Instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond a efectuat o analiză parţială a declaraţiilor martorilor audiaţi şi a actelor medico-legale şi nu a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, ci doar a efectuat analiza unora din leziuni şi pe acestea şi-a bazat concluzia.
Descrierea derulării faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declaraţiilor martorilor audiaţi şi raportului medico-legal, au relevat în mod cert că victima avea multiple echimoze şi plăgi (dosar) care s-au produs prin lovirea cu palme, pumni, piciorul încălţat cu bocanci în zona feţei, braţelor, capului, trunchiului. Faptul că loviturile aplicate i-au cauzat leziuni rezultă cu claritate din raportul medico-legal de necropsie. Concluziile necropsiei însă, au constatat drept cauză a morţii bronhopneumonia, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, cu traumatism cranio-cerebral operat şi fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur şi compresiunea toracelui. De asemenea, s-a reţinut expres că oasele craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen având organele integre (dosar fond).
Aşa fiind, concluzia judecătorului instanţei de fond că leziunile grave, care au dus la deces s-au produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale nu poate fi reţinută deoarece, raportul medico-legal menţionează expres, drept cauză a morţii bronhopneumonia, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, cu traumatism cranio-cerebral operat şi fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur şi compresiunea toracelui.
Aşadar, leziunile evidenţiate la necropsie sunt: fractură os sfenoid, fracturi costale bilaterale multiple, fractură radio-carpiană, dar şi numeroase echimoze pe braţe, pleoape, obraz, care s-au produs urmare agresării, însă decesul a survenit din cauza bronhopneumoniei, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.
Referitor la împrejurarea că inculpatul apelant a mai agresat-o şi în alte rânduri, acesta este un fapt cert, probele administrate demonstrând că o lovea deoarece consuma în exces alcool, iar încercările de a o ajuta, inclusiv prin tratamente, prin faptul că o întreţinea din punct de vedere material nu au putut-o determina să renunţe la alcool, aşa încât îi aplica adesea corecţii fizice. Deşi este evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca justificată, împrejurările anterior menţionate demonstrează că inculpatul nu avea o stare tensionată în relaţia cu victima, dimpotrivă, avea grijă de aceasta, deci este evident că nici un moment nu a avut intenţia de a-i curma viaţa. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011, ICCJ).
Despre victimă se cunoaşte că era mare consumatoare de alcool, fiind de mai multe ori la dezalcoolizare, deseori, inculpatul apelant fiind nevoit să aibă grijă de ea, deoarece consuma alcool în exces. În 31 decembrie 2012 au consumat împreună, în mai multe anturaje alcool şi fiind atât de beată a rămas în şezut pe holul apartamentului aproximativ două ore până a venit inculpatul apelant, la rândul său băut în acea seară. A încercat să o trezească pentru a se ridica de pe jos, dar văzând că aceasta nu are nicio reacţie, după ce a bătut-o, a pus-o în pat să doarmă, pentru a se trezi din beţie, dar pentru că prietenii îl sunau insistent (neştiind ce se petrecuse) a plecat singur la Revelion.
Inculpatul apelant a recunoscut săvârşirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat şi a arătat că datorită consumului exagerat de alcool, în repetate rânduri a mai bătut-o, dar a şi ajutat-o când a rămas fără loc de muncă şi nu a avut nici un moment intenţia de a o ucide, şi nu şi-a dat seama că pe fondul unui organism slăbit ca al victimei datorită alcoolului şi altor boli pe care le avea, putea să moară, urmare loviturilor pe care i le-a aplicat.
Fapta inculpatului apelant de a aplica victimei lovituri în zona capului, feţei, braţelor, picioarelor, trunchiului a fost confirmată de concordanţa celor declarate de acesta cu actul medico-legal, deoarece ceea ce s-a întâmplat între cei doi numai prin această coroborare se poate stabili, întrucât au fost singuri în locuinţă. După plecarea inculpatului apelant la Revelion, între orele 24,00 - 7,00, victima a fost singură şi de asemenea, nu se poate stabili evoluţia sa în acel interval de timp. Ceea ce se poate stabili cert este că, la venirea fratelui inculpatului apelant şi a concubinei sale, anunţaţi de inculpatul-apelant, victima era în stare gravă.
Curtea, în baza analizei probelor administrate a reţinut că o bună parte din loviturile şi urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală şi de autopsie s-au produs prin lovirea de către inculpat a victimei, până când a aşezat-o în pat. S-a mai constatat că loviturile date, n-au fost niciuna individual luată în măsură să cauzeze decesul victimei, şi în acest sens a rezultat că oasele craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen aveau organele integre (dosar fond), iar cauza morţii a fost apreciată ca fiind bronhopneumonia, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.
În acest context probator, Curtea de Apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a avut intenţia de a omorî victima, rezultatul letal fiind consecinţa culpei, deoarece nu a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă. Acest fapt rezultă din împrejurarea că aveau o relaţie de mulţi ani şi deşi erau foşti soţi, au rămas împreună, iar în cadrul relaţiei s-a dovedit ajutorul substanţial dat de inculpatul-apelant fostei soţii, anterior săvârşirii faptei, deoarece a îngrijit-o, a ajutat-o pentru a o determina să renunţe la alcool, a regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declaraţii complete, a renunţat la calea de atac a recursului împotriva arestării după ce a aflat că victima a decedat, iar la verificarea legalităţii arestării, după trimiterea în judecată, nu a declarat recurs, aspecte ce demonstrează că şi-a asumat faptele.
Curtea a apreciat că se impune analiza diferenţierii între infracţiunea de omor şi loviri cauzatoare de moarte, aceasta fiind dată de caracterul subiectiv şi faptul că lovirile se aplică cu intenţie, iar rezultatul mai grav, moartea victimei se produce din culpa persoanei care nu a prevăzut deşi putea şi trebuia să prevadă.
Este real că uciderea unei persoane constituie infracţiunea de omor, art. 174 C. pen., putând fi săvârşită numai cu intenţie în una din cele două modalităţi la care se referă art. 19 alin. (1) lit. a), b) C. pen., textul legal, neindicând modalităţile de săvârşire ale activităţii de ucidere, esenţial fiind ca între acţiune şi rezultat să existe raport de cauzalitate.
În cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa judecătorului, inculpatul a recunoscut că, pe fondul consumului de alcool şi determinat de faptul că victima consuma permanent alcool, a lovit-o. Din materialul probator rezultă fără echivoc că inculpatul apelant nu şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi nu a urmărit să o omoare (a aşezat-o în pat în speranţa că se va trezi din beţie, a solicitat ajutor când şi-a dat seama că starea sa s-a agravat) iar aceste trăsături nu sunt caracteristice infracţiunii de omor.
De asemenea, inculpatul apelant nu a acţionat nici cu intenţie indirectă, pentru că, nu a prevăzut rezultatul activităţii sale infracţionale şi nu a acceptat posibilitatea producerii morţii. Inculpatul apelant ştia că victima este o persoană care consumă în exces alcool, a dus-o la dezalcoolizare, la spital pentru tratamente. Raportat la situaţiile anterioare când a bătut-o pentru consumul alcoolului, rezultatul activităţii sale violente când, folosind pumni, palme şi bocanci, a lovit-o în zona corpului, mâinilor, nu era previzibil şi acceptat, deoarece decesul s-a produs datorită bronhopneumoniei, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.
Concluzia se impune deoarece după ce a realizat starea gravă a rugat pe fratele său să-l ajute, iar judecătorul instanţei de fond trebuia să cântărească şi împrejurarea că inculpatul-apelant nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra pentru că era băută, deoarece dacă dorea să profite de neputinţa victimei de a se apăra, folosea obiect vulnerat ori acesta nici nu i-a aplicat lovituri repetate de intensitate mare în zone vitale, ci numeroase lovituri în diverse zone ale corpului, sub imperiul furiei, nu al dorinţei de a-i curma viaţa.
Sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei, Curtea de Apel a valorificat recunoaşterea inculpatului, la individualizarea pedepsei, raportat la incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Cu atât mai mult cu cât reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., este doar expresia unui comportament raţional şi normal în faţa unei evidenţe de necombătut, limitele pedepsei şi modalitatea de executare vor fi stabilite la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare cu executare.
Adăugând şi faptul că, inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că a executat până în prezent, aproximativ 150 zile în regim privativ de libertate, fiind arestat preventiv în cursul urmăririi penale şi până condamnarea sa de către instanţa de fond, Curtea de Apel a reţinut că pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare cu executare, oferă garanţii că scopul pedepsei (prevăzut de art. 52 C. pen.) poate fi atins cu executare în regim privativ de libertate şi în cuantumul menţionat.
Sub aspectul criticilor privind latura civilă, formulate de către B.E. în afara exercitării căii de atac a apelului, prin depunerea de către acesta (fratele victimei) a unei cereri la termenul din 23 aprilie 2013, când s-a judecat apelul, în care solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli pe care le-a efectuat cu pomenirea de şase săptămâni şi în care precizează că membrii familiei inculpatului apelant nu au contribuit decât cu plata sumelor reţinute în sentinţa penală de condamnare, Curtea a reţinut inadmisibilitatea acesteia. La termenul din 25 februarie 2013, numitul B.E. a fost audiat de către judecătorul fondului şi a indicat suma cu care s-a constituit parte civilă şi i-a fost acordată această sumă. Reiterarea, sub aspectul laturii civile, prin cerere depusă în recurs, a unor noi pretenţii, în condiţiile în care i s-a admis latura civilă aşa cum a solicitat, este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. dar şi în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen.
Astfel în mod greşit au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., dar şi infracţiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte în loc de cea de omor calificat.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este fondat.
Conform declaraţiilor date de inculpat în faţa instanţei, acesta a lovit pe victimă cu pumnii, palmele şi picioarele încălţate cu bocanci cu tălpi rigide în zona capului, braţelor şi toracelor pe concubina sa aflată pe pardoseala din hol, în poziţia şezut, cu spatele sprijinit de perete, în stare avansată de ebrietate.
Loviturile aplicate i-au produs victimei sângerări în zona gurii, nasului, capului şi după ureche, dar, cu toate acestea, inculpatul nu i-a acordat ajutor, deşi aceasta nu a schiţat nici un gest de apărare, ci doar a târât-o până în dormitor şi a lăsat-o în pat, după care a plecat la petrecere.
Important pentru calificarea juridică este ceea ce a declarat inculpatul în ultimul cuvânt în faţa instanţei de recurs şi anume că victima avea sub 40 kg şi avea grave probleme de sănătate.
Ca atare, inculpatul, lovind-o cu picioarele încălţate cu bocanci pe concubina sa, care era grav bolnavă, pierduse mult în greutate şi pe care a lăsat-o fără ajutor deşi a văzut că sângerează şi nu reacţionează în nici un fel, a acceptat moartea acesteia, deşi nu a urmărit-o.
Dată fiind starea victimei, numărul, intensitatea şi zona unde au fost aplicate loviturile nu se poate vorbi de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, unde rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce accidental, din culpă, ci de infracţiunea de omor.
Faptul că inculpatul ştia că victima este o persoană care consumă în exces alcool, că a dus-o la dezalcoolizare în repetate rânduri nu poate conduce la concluzia la care a ajuns instanţa de apel că acesta nu a acţionat nici măcar cu intenţie indirectă, pentru că nu a prevăzut rezultatul activităţii sale infracţionale şi nu a acceptat posibilitatea producerii morţii.
Faptul că în expertiza medico-legală s-a reţinut că decesul s-a produs din cauza bronhopneumoniei, ca şi complicaţie survenită în evoluţia politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool nu înseamnă, aşa cum a concluzionat instanţa de apel, că "raportat la situaţiile anterioare când a bătut-o pentru consumul alcoolului, rezultatul activităţii sale violente, nu era previzibil şi acceptat". Nici faptul că a doua zi după exercitarea violenţelor inculpatul a cerut ajutorul fratelui său sau faptul că nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra, (pentru că dacă ar fi dorit să profite ar fi lovit-o cu un obiect vulnerant apt să producă moartea, ci i-a aplicat numeroase lovituri în diverse zone ale corpului) nu demonstrează, aşa cum a concluzionat instanţa de apel că a acţionat sub imperiul furiei şi nu al dorinţei de a-i curma viaţa.
Modalitatea în care a acţionat inculpatul demonstrează tocmai intenţia indirectă de a ucide, faptul că deşi nu a urmărit moartea victimei, a acceptat-o.
Ca atare, încadrarea juridică realizată de prima instanţă, în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. este corectă, inculpatul aplicând lovituri care au avut drept rezultat moartea asupra unei persoane aflată în imposibilitate de a se apăra, aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului.
Este greşită de asemenea reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. de către instanţa de apel, atâta vreme cât inculpatul nu a solicitat aplicarea acestei proceduri până la momentul procesual la care legea penală permitea acest lucru.
Instituţia recunoaşterii de vinovăţie nu presupune doar recunoaşterea faptelor comise, ci şi voinţa inculpatului de a apela la această procedură rapidă ce presupune o judecată bazată doar pe probele efectuate în faza de urmărire penală, procedură pentru care poate opta doar până la citirea actului de sesizare.
Ca atare şi sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel este greşită.
Având în vedere toate aceste motive, Curtea va admite în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa decizia atacată şi va menţine Sentinţa penală nr. 52 din 11 martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală.
Va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea de la 3 ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D..
Casează decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 52 din 11 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3351/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
