ICCJ. Decizia nr. 3251/2013. Penal



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3251/2013

Dosar nr. 2278/116/2012**

Şedinţa publică din 24 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 121 din 23 iulie 2013, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 2278/116/2012**, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea, art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul minor M.O., la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul minor M.O. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, după împlinirea vârstei de 18 ani şi până la terminarea executării pedepsei.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului M.O. şi, conform art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă durata prevenţiei, de la 20 iulie 2012 la zi.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.S., fără antecedente penale, la 12 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa cea mai grea 12 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata prevenţiei, de la 12 iulie 2012 la zi.

S-a luat act că partea vătămată PFA A.A.V.G. Călăraşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul A.S., a unui cleşte-corp delict depuse la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Călăraşi cu dovada şi procesul-verbal de introducere în camera de corpuri delicte din data de 26 iulie 2012.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpaţi a câte 55 RON, reprezentând suma încasată prin vânzarea bunurilor sustrase.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii A.S. şi M.O., de probe biologice, în vederea introducerii profilelor lor genetice în S., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa, prima instanţa a reţinut ca, prin Sentinţa penală nr. 147 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 2278/116/2012, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2422/116/2012 privind pe inculpatul A.S. la Dosarul nr. 2278/116/2012, privind pe inculpatul M.O..

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul minor M.O. la 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. a fost, condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 C. pen. inculpatul minor M.O. urmează a executa 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi împlinirea vârstei de 18 ani a inculpatului minor şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.S. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 C. pen., inculpatul A.S. urmează a executa 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 357 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor A.S. şi M.O. şi potrivit art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenţiei acestora, de la 12 iulie 2012 la zi, pentru inculpatul A.S. şi de la 20 iulie 2012 la zi, pentru inculpatul M.O..

S-a luat act că partea vătămată PFA A.A.V.G. Călăraşi nu s-a constituit parte civilă în cauză şi în baza art. 14 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar (pe inculpatul minor M.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente M.S.R.), la plata sumei de 2.400 RON către partea civilă SC T.N.C. SRL Călăraşi, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă V.G., cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 4.085,60 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Dr. B.A." Bucureşti, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânzile legale, calculate de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la achitarea debitului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut ca situaţie de fapt că, în noaptea de 10 - 11 iulie 2013, inculpaţii M.O. şi A.S., prin violenţă fizică şi psihică (prin ameninţare cu cuţitul), după lovirea repetată în zona capului cu pumnii, un cleşte şi un ciocan metalic (leziunile necesitând 50 - 55 zile îngrijiri medicale) au deposedat-o pe partea vătămată (care se afla în cabina unui TIR parcat în loc public) de bani şi bunuri personale şi aparţinând SC T.N.C. SRL Călăraşi.

În jurul orelor, 4,30, după ce au plecat de la locul faptei, inculpaţii au văzut în apropiere un alt TIR parcat pe Varianta Nord (acestea având număr de înmatriculare x aparţinând SC A.G. SRL) şi au luat hotărârea să-i sustragă acumulatorii (lucru pe care l-au făcut, tăind cu cleştele firele cu care era conectată bateria).

Instanţa a mai reţinut că în favoarea inculpaţilor, raportat la gravitatea faptelor săvârşite, nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, lipsa antecedentelor penale reprezentând un element de normalitate. În ceea ce priveşte atitudinea sinceră aceasta nu a fost reţinută în mod corect având în vedere conduita procesuală oscilantă a inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii M.O. şi A.S..

Inculpatul M.O. a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de limitele de pedeapsă prevăzută în cazul infractorului minor, datele care caracterizează persoana acestuia, modalitatea de comitere a faptelor şi prejudiciul modic cauzat.

Inculpatul A.S. a solicitat reindividualizării pedepsei având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi că partea vătămată PFA A.A.V.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Prin Decizia penală nr. 230/A din data de 11 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii M.O. şi A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 121 pronunţată de Tribunalul Călăraşi la data de 23 iulie 2013 în Dosarul nr. 2278/116/2012**.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor M.O. în pedepsele componente, fiind repuse individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33, art. 34 C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului minor M.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea, art. 99 şi urm. C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., recontopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata inculpatului minor M.O. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea, art. 99 şi urm. C. pen., cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infr. prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infr. prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, aplicate inculpatului A.S., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33, art. 34 C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., recontopeşte pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A.S. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infr. prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infr. prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., iar acesta va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.O. prevenţia, de la 20 iulie 2012 la zi şi pentru inculpatul A.S. prevenţia, de la 12 iulie 2012 la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, potrivit art. 72 C. pen. combinat cu art. 181 alin. (2) C. pen., la proporţionalizarea pedepsei trebuie să fie avute în vedere, pe lângă gradul de pericol social al infracţiunii şi limitele de pedeapsă, şi persoana infractorului şi împrejurările care pot atenua sau agrava răspunderea penală.

De asemenea, în ceea ce îi priveşte pe inculpatul M.O., Curtea a constatat că nu se impune aplicarea unei pedepse către maximul special prevăzut de lege pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea, art. 99 şi urm. C. pen., având în vedere vârsta de 14 ani a inculpatului, faptul că provine dintr-o familie lipsită de venituri şi manifestând dezinteres total faţă de evoluţia minorului precum şi faţă de atitudinea de regret în raport cu infracţiunea comisă.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate de instanţa de fond celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat, Curtea a apreciat că acestea au fost corect individualizate de instanţa de fond.

Totodată, în raport cu gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi şi cu împrejurările comiterii acestora (noaptea, de mai multe persoane împreună, în loc public, prin violenţă), Curtea a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi în regim privativ de liberate, astfel încât şi modalitatea de executare aleasă de prima instanţă corespunde scopului educativ şi preventiv al pedepsei.

Cu privire la latura civilă, Curtea a constatat faptul că în mod legal în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile, fiind obligaţi inculpaţii M.O. (în solidar cu părţile responsabile civilmente M.I. şi M.S.R.) şi A.S., în solidar, la plata sumei de 2.400 RON către partea civilă SC N.C. SRL Călăraşi, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă V.G., cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 4.085,60 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Dr. B.A." Bucureşti, cu acelaşi titlu.

Împotriva Deciziei nr. 230/A din data de 11 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recursuri inculpaţii M.O. şi A.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 al C. proc. pen., solicitând aplicarea de circumstanţe atenuate, respectiv art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii M.O. şi A.S. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 11 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenţii-inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013..

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, de oarecere solicitarea aplicării circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Înalta Curte constată că, s-a criticat decizia penală pronunţată sub aspectul cuantumului prea mare, solicitând aplicarea pedepsei într-un cuantum mai redus prin aplicarea de circumstanţe atenuante în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei, situaţie care nu poate fi examinată sub aspectul cazului de casare invocat.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O. şi A.S. împotriva Deciziei penale nr. 230/A din data de 11 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată va deduce pentru inculpatul M.O. durata prevenţiei de la 20 iulie 2012 la 24 octombrie 2013 şi A.S. de la 12 iulie 2012 la 24 octombrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O. şi A.S. împotriva Deciziei penale nr. 230/A din data de 11 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce durata prevenţiei din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor M.O. de la 20 iulie 2012 la 24 octombrie 2013 şi A.S. de la 12 iulie 2012 la 24 octombrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3251/2013. Penal