ICCJ. Decizia nr. 3231/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3231/2013
Dosar nr. 2010/121/2013
Şedinţa publică din 22 octombrie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 243 din 27 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.V. la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului O.V., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, dispunându-se ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei rezultante, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului O.V., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata executată de la 1 ianuarie 2013 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., după rămânerea definitivă a hotărârii, iar în temeiul disp. art. 109 C. proc. pen., mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului de la locuinţa victimei şi cele ridicate de la domiciliul inculpatului au fost ataşate dosarului cauzei.
Totodată, a fost obligat inculpatul O.V. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă - N.G., respectiv la plata sumei de 1.527 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată, în S.e de arest preventiv, a inculpatului O.V. pentru săvârşirea, în S.e de recidivă postexecutorie şi în concurs real, a infracţiunilor de violare de domiciliu şi omor calificat prevăzute de disp. art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen.
În esenţă, în actul de inculpare s-a reţinut că, la data de 31 decembrie 2012, în baza unei hotărâri anterioare şi pe fondul unor relaţii de duşmănie, în timp ce se afla în curtea locuinţei victimei O.A. (unchiul său), inculpatul a aplicat acesteia lovituri repetate cu un corp contondent (furcă metalică) în zonă vitală (cap), producându-i un traumatism cranio-cerebral şi cranio facial cu fracturi craniene, ruptură durală frontală, hematom subdural acut emisfer stângă şi contuzii cerebrale şi hemoragie meningee ce au condus la decesul acesteia.
S-a mai reţinut că, la aceeaşi dată, înarmat cu o furcă, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei victimei O.A., fără a avea consimţământul persoanei care le folosea.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul O.V. zis "G." şi victima O.A. sunt rude apropiate, inculpatul fiind nepot al victimei, locuinţele acestora din comuna Ţepu învecinându-se.
Relaţiile dintre inculpat şi victimă nu au fost dintre cele mai bune, între aceştia existând o relaţie de duşmănie generată de faptul că victima adresa cuvinte injurioase mamei inculpatului, martora O.D..
Au existat şi momente în care inculpatul a adresat victimei ameninţări cu moartea de genul "tot te omor eu pe tine", percepute nemijlocit de către fraţii inculpatului, martorii O.M. şi O.N..
Datorită acestui fapt şi întrucât victima a persistat în comportamentul injurios faţă de mama inculpatului, acesta din urmă a luat hotărârea să suprime viaţa victimei, sens în care a început să se gândească chiar la modul în care va face acest lucru, "să-i dau cu o ghioagă în cap sau ceva asemănător", conform propriei sale declaraţii.
Pe acest fond, la data de 31 decembrie 2012, posibil în jurul orelor 17,00, întrucât intenţiona "să-mi pun planul în practică", inculpatul a mers în curtea locuinţei sale de unde, de lângă o căpiţă de coceni, s-a înarmat cu o furcă cu dinţi metalici, evitând totodată să fie văzut de vreun membru al familiei sale. În acel moment inculpatul se afla în S.e de ebrietate.
Înarmat fiind, inculpatul O.V. a mers apoi în curtea locuinţei victimei, fără a avea permisiunea acesteia şi pur şi simplu a aşteptat-o pe o cărare. În cele din urmă victima O.A. a apărut în curtea locuinţei sale, având în mâini o farfurie cu alimente pe care o primise de la martorul R.V..
În momentul în care l-a văzut pe inculpat, victima l-a întrebat ce caută "în ograda lui", context în care, fără să-i mai adreseze un cuvânt, inculpatul a aplicat victimei o primă lovitură cu partea metalică a furcii în zona capului, în urma căreia căciula victimei i-a sărit de pe cap. Tot în urma loviturii, victima a căzut la pământ, cu faţa în jos, inculpatul continuând să-i aplice lovituri cu partea metalică a furcii, fără să se poată stabili numărul acestora. Conform propriei declaraţii a inculpatului, toate loviturile au fost puternice.
Imediat după aplicarea loviturilor, inculpatul a luat furca şi a părăsit curtea victimei, aceasta rămânând căzută al pământ, sângerând. Ulterior, inculpatul a mers la locuinţa sa, a ascuns furca în apropierea unei căpiţe de coceni, iar apoi a pătruns în casă prin forţarea unui geam de la camera locuinţei.
În camera respectivă inculpatul a pătruns cu pantalonii murdari de sângele victimei.
Inculpatul i-a spus mamei sale, martora O.D., că "A. e mort", însă aceasta nu a acordat importanţă celor spuse de fiul său, considerând că inculpatul "vorbeşte prostit" datorită stării de ebrietate.
A doua zi, 1 februarie 2013, martorii O.M. şi O.N. au mers în curtea locuinţei victimei, ocazie cu care au constatat că aceasta era decedată. Ca urmare, au sesizat organele de poliţie.
Victima O.V. a fost transportată la Serviciul de Medicină Legală Galaţi, din concluziile raportului medic-legal de necropsie din 1 ianuarie 2013 rezultând următoarele:
1. "Moartea numitului O.A. a fost violentă.
2. Ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi de calotă şi bază craniană, cu ruptură durală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural acut emisferic stâng, contuzii cerebrale, edem cerebral.
3. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse:
- cele cranio-cerebrale, faciale şi de la nivelul gâtului, prin lovituri cu corp dur contondent şi corpuri înţepătoare (posibil coada şi dinţii unei furci).
4. Toate leziunile de violenţă constatate la necropsie au caracter vital.
5. Între leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate.
6. Loviturile au fost aplicate victimei aflate în ortostatism, dar şi în clinostatism (leziunile toraco- abdominale din partea laterală dreapta a corpului) de către autorul situat în faţa victimei, cât şi din spate (plaga occipitală stânga, cu fractură eschiloasă subiacentă, fractură costală dreapta, situată pe arcul posterior).
7. În momentul morţii victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 1,50 g‰ şi o alcoolurie de 2 g‰ (valorile indică o intoxicaţie etanolică manifestată prin incoordonare psiho-motorie de un interval de timp de câteva ore între momentul consumului şi deces, alcooluria mai mare decât alcoolemia semnificând o fază de eliminare a alcoolului).
8. Grupa sanguină a victimei este AII, Rh pozitiv.
9. Data probabilă a morţii a fost 31 decembrie 2012."
Prima instanţă a considerat că situaţia faptică mai sus prezentată este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare a infracţiunii, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, proces-verbal de verificare a gradului de rudenie dintre inculpat şi victimă, copie a certificatului de deces al numitului O.Z., declaraţie parte civilă N.G., concluzii provizorii medico-legale privind moartea victimei O.A., raport medico-legal de necropsie din 12 ianuarie 2013 privind victima O.A., planşe fotografice efectuate cu ocazia necropsiei victimei, declaraţiile inculpatului O.V., proces-verbal de reconstituire a săvârşirii infracţiunii, planşe fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii infracţiunii, declaraţiile martorilor O.D., R.V., V.I., O.M., O.N., precum şi declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa procurorului - toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatului de asumare a situaţiei faptice reţinute în privinţa sa prin acru1 de sesizare.
Inculpatul a solicitat ca judecarea sa să fie efectuată în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul a solicitat, prin apărător, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 lit. b) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Totodată, a solicitat ca în procesul de individualizare a pedepselor să nu se dea eficienţă doar stării de recidivă postcondamnatorii în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptelor, prin aplicarea unui spor.
Solicitarea inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că buna conduită a acestuia înaintea săvârşirii faptelor nu poate fi reţinută atâta timp cât inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală; de asemenea, comportamentul procesual sincer sau prezentarea inculpatului în faţa autorităţilor nu au fost reţinute ca circumscriindu-se circumstanţelor atenuante sus-menţionate, dată fiind starea de arestat preventiv a inculpatului, dar şi semnificaţia cantitativă a consecinţelor unor asemenea fapte penale, precum şi rezonanţa în rândul comunităţii a unor asemenea manifestări.
Pentru considerentele arătate, prima instanţă a apreciat ca fiind angajată vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii
La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere, în mod deosebit, natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunilor (infracţiuni lezând valori legate de patrimoniu şi tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială), corelativ cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul O.V. nu se află la primul conflict cu legea penală, fişa de cazier judiciar a acestuia (dosar urm. pen.) evidenţiind mai multe condamnări anterioare constituite, cu precădere, din infracţiuni de violare de domiciliu şi furt.
Totodată, s-a reţinut că infracţiunile care fac obiectul cercetărilor în cauza pendinte au fost comise în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen., raportat la fiecare dintre infracţiunile reţinute în cauză.
Faţă de toate aceste aspecte, prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textele legale incriminatoare, reduse conform art. 3201 C. proc. pen.; totodată, având în vedere conţinutul juridic al infracţiunii de omor calificat, coroborat cu dispoziţiile art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a constatat că partea civilă N.G., mama victimei, a reclamat pretenţii civile în cauză în termenul legal prev. de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., solicitând a fi acoperite cheltuielile de înmormântare a victimei.
Ca urmare, luând act de acordul inculpatului de a acoperi aceste pretenţii civile (declaraţie inculpat dosar instanţă), a dispus în consecinţă, în conformitate cu art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţei penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.V. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac, desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, aplicarea unor pedepse orientate spre limitele minime speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, în raport de conduita sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, precum şi de împrejurarea că între el şi victimă exista o relaţie de duşmănie provocată de conduita victimei.
Prin Decizia penală nr. 195/A din 15 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul O.V., s-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 243 din 27 mai 2013 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, iar în rejudecare:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, aplicată inculpatului O.V., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor şi modificate după cum urmează:
S-a redus de la 16 ani închisoare la 14 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) ref. la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a redus de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
S-au menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Prin aceeaşi decizie a fost menţinută starea de arest a inculpatului, în baza art. 383 alin. (11) ref. la art. 350 C. proc. pen.
Totodată, conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 1 ianuarie 2013 la zi.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului O.V. şi, deopotrivă, şi încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, s-a reţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul şi le-a însuşit în totalitate, solicitând ca judecata să se desfăşoare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. - rezultă că în ziua de 31 decembrie 2012, în baza unei hotărâri anterioare şi pe fondul unor relaţii de duşmănie, inculpatul O.V. a pătruns fără drept în curtea victimei O.A. (unchiul său), căreia i-a aplicat lovituri repetate, cu o furcă metalică, într-o zonă vitală (cap), provocându-i leziuni traumatice grave care au condus la decesul victimei, fapte care întrunesc, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat însă că hotărârea primei instanţe este netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, care au fost stabilite, pentru ambele infracţiuni, în apropierea limitelor maxime speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În argumentare s-a reţinut că, fără a pune la îndoială gradul foarte ridicat de pericol social al infracţiunilor - în special al infracţiunii de omor calificat -la individualizarea pedepselor nu se poate face abstracţie de faptul că starea de duşmănie, pe fondul căreia au fost săvârşite faptele, a fost întreţinută de comportarea necorespunzătoare a victimei faţă de mama inculpatului, şi că, în condiţiile nivelului redus de educaţie şi de instruire şcolară la care se află inculpatul, această S.e de duşmănie a constituit un factor determinant în luarea rezoluţiei infracţionale. Or, deşi în raport cu datele concrete ale cauzei, această împrejurare referitoare la motivul săvârşirii faptelor nu poate fi reţinută drept circumstanţă atenuantă, ea trebuie luată în considerare la individualizarea pedepselor - alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, starea de recidivă a inculpatului şi conduita procesuală sinceră a acestuia), criterii în raport cu care se impune aplicarea unor pedepse mai reduse decât cele stabilite de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.V., fără a motiva în scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., termenul iniţial fixat în cauză pentru judecarea recursului, 3 decembrie 2013, a fost preschimbat la data de 22 octombrie 2013.
La termenul de dezbateri din 22 octombrie 2013, subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei şi colaborarea cu organele de urmărire penală.
Examinând recursul declarat de inculpatul O.V. prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 15 iulie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 38510 alin. (21) cu referire la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că recurentul inculpat O.V. a invocat critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât acestea vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei şi colaborarea cu organele de urmărire penală.
Or, individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia reprezintă o chestiune de apreciere asupra mai multor circumstanţe, operaţiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nu pot fi supuse examenului instanţei de recurs.
Se apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de forma anterioară a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile erau supuse casării "în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Ca urmare, în raport de natura criticilor invocate de inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate, rezultă cu evidenţă că acestea nu se circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.
În consecinţă, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi nici celui prevăzut de art 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V..
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr. 195/A din 15 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 ianuarie 2013 la 22 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3224/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3251/2013. Penal → |
|---|
