ICCJ. Decizia nr. 3372/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3372/2013

Dosar nr. 8024/30/2012

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 125 din 05 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 8024/30/2012, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., fiul lui I. şi M., pentru infracţiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1(un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., pentru infracţiunea de proxenetism, la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (şase) luni închisoare, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 864 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului B.I. prin Sentinţa penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 (dosar nr. 20665/2002) a Judecătoriei Timişoara şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.I., şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 09 august 2012 şi până la zi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E., fiica lui A. şi V., născută la data de 02 aprilie 1978, pentru infracţiunea de trafic de persoane, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E., pentru infracţiunea de tâlhărie (faţă de partea vătămată B.R.M.), la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E. pentru infracţiunea de tâlhărie (faţă de partea vătămată I.I.), la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata L.E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicate inculpatei L.E., pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate B.R.M. şi I.I.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei L.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.,în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 09 august 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b), alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei L.E., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 62 din 10 august 2012 emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F., fiul lui V. şi A., pentru infracţiunea de trafic de persoane, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F. pentru infracţiunea de tâlhărie (faţă de partea vătămată B.R.M.), la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 al.1 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F. pentru infracţiunea de tâlhărie (faţă de partea vătămată I.I.), la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.C.F. să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicate inculpatului P.C.F., pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existentă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate B.R.M. şi I.I.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatul P.C.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 09 august 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b), alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 63 din 10 august 2012 emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., fiul lui A., născut la data de 29 iulie 1976, pentru infracţiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de furt calificat, la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe (faţă de partea vătămată H.M.), la 300 (trei sute) RON amendă penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 2 (două) luni închisoare, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1.132 din 28 mai 2007 a Judecătoriei Timişoara.

A fost contopită pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat şi s-a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului V.V. şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 09 august 2012 şi până la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.V. pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la fapta inculpatului G.M.L. din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.L., fiul lui Ş. şi R., pentru infracţiunea de furt calificat, la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul B.I. a sumei de 700 euro consemnată la B.C.R. SA - Sucursala Timişoara cu ordin de încasare numerar nr. 2012081300065331 din data de 13 august 2012.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urmat. C. civ., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate C.M. suma de 3.000 euro echivalent în RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate L.H. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate L.A. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate Ş.L. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate H.A. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părţii vătămate S.R. suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urmat. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii L.E. şi P.C.F. să plătească părţii vătămate I.I. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; au fost obligaţi în solidar inculpaţii L.E. şi P.C.F. să plătească părţii vătămate B.R.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urmat. C. civ., a fost obligat inculpatul V.V. să plătească părţii vătămate C.M. suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 şi urmat. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.V. şi G.M.L. la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către partea civilă S.C. M. S.R.L. Timişoara, reprezentată de administrator P.V.H.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare faţă de stat, au fost obligaţi inculpaţii L.E. şi P.C.F. la plata sumei de 2.500 RON fiecare cheltuieli judiciare faţă de stat, a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 1.400 RON cheltuieli judiciare faţă de stat şi inculpatul G.M.L. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare faţă de stat. în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 1.200 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând plata onorarii avocaţi din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii B.I., L.E., P.C.F. şi G.M.L.; s-a dispus plata sumei de 2.800 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând plata onorariu avocat din oficiu desemnat pentru părţile vătămate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 46/D/P/2012, înregistrat la Tribunalul Timiş la data de 31 august 2012 sub nr. unic dosar, respectiv 8024/30/2012, au fost trimişi în judecată inculpatul B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 198 alin. (3) C. pen., art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; inculpata L.E., pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul P.C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 208 alin. (1) C. pen., rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi inculpatul G.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul B.I. a racolat diverse persoane (S.R., H.A., V.C.) care proveneau din familii dezorganizate şi din centre de plasament, pe care le găzduia la locuinţa sa şi le îndemna să practice prostituţia, trăgând foloase materiale de pe urma acestora, iar cu unele dintre victimele minore (C.M., L.H., L.A., Ş.L., B.A., H.A.) a întreţinut relaţii sexuale în perioada în care acestea erau minore, oferindu-le bani şi alte foloase; acelaşi inculpat a racolat minorele, le-a găzduit la locuinţa sa din Timişoara, plasându-le la diferiţi clienţi pentru practicarea prostituţiei şi obţinerea de foloase materiale.

S-a reţinut că inculpaţii L.E. şi P.C.F. au comis infracţiunea de tâlhărie, pentru că lunar deposedau victimele B.R.M. şi I.I. de pensiile de handicap şi, prin violenţă şi ameninţare, obliga pe partea vătămată I.I. să întreţină relaţii sexuale cu clienţi racolaţi de ei în folosul lor financiar.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpatul V.V. a plasat pe minora C.M. la diverşi clienţi pentru întreţinerea unor relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani şi bunuri; inculpatul a lovit cu pumnul pe partea vătămată H.M.. S-a reţinut că inculpaţii V.V. şi G.M.L. au sustras un TV de la pensiunea unde erau cazaţi.

La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 46/D/P/2012 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara (8 volume), s-au luat declaraţii inculpaţilor B.I., L.E., P.C.F., G.M.L. şi V.V. - care a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., declarând în faţa instanţei că recunoaşte faptele din rechizitoriu, astfel că pentru acesta s-a dispus judecarea cauzei conform disp. art. 320¹ C. proc. pen., s-au administrat probe cu înscrisuri, s-au audiat martorii M.C., M.A.M., H.A.M., V.D.V., U.A., V.C., B.A.M., părţile vătămate P.V.H., H.D.A., C.M., B.R.M., cu privire la faptele inculpaţilor B.I., L.E., P.C.F. şi G.M.L.

În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul V.V. s-a prevalat de disp. art. 320¹ C. proc. pen., acest inculpat arătând în declaraţia dată la instanţă că recunoaşte faptele în totalitate în modalitatea reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza declaraţiei inculpatului de recunoaştere a faptelor. Instanţa a procedat la audierea inculpatului V.V. în acest sens şi având în vedere poziţia procesuală a acestuia - de recunoaştere în totalitate a faptelor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prev. art. 320¹ C. proc. pen., faţă de acest inculpat, astfel că s-a dispus ca în privinţa acestui inculpat judecata să se facă după procedura simplificată pe baza declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei şi a probelor administrate în faza de urmărire penală, considerându-se că din aceste probe rezultă că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de acest inculpat.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constatând că probele administrate în faza de urmărire penală şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească confirmă starea de fapt reţinută în rechizitoriu, cu privire la faptele inculpaţilor B.I., L.E., P.C.F. şi doar parţial cu privire la inculpatul V.V., doar pentru faptele de trafic de minori, furt calificat şi loviri şi alte violenţe, astfel că instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul B.I. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 a Judecătoriei Timişoara definitivă, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare cu suspendare, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani pentru infracţiunea de proxenetism.

Deşi se afla în termenul de încercare pentru această condamnare, începând cu anul 2003 inculpatul B.I. a fost implicat în diverse acţiuni infracţionale similare, ce vizează atât obţinerea de profituri materiale prin traficarea şi exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin minore şi majore, cât şi lezarea libertăţii inviolabilităţii sexuale a persoanei de sex feminin în perioada minorităţii.

În acest sens probele dosarului dovedesc că inculpatul B.I. a întreţinut în mai multe rânduri relaţii sexuale cu victima H.A. când aceasta avea 17 ani, oferindu-i în schimb sume de bani între 15 - 20 RON. Apoi inculpatul B.I. a racolat diverşi bărbaţi, cu care victima H.A. întreţinerea relaţii sexuale în locuinţa lui B., acesta primind sume de 30 - 50 RON şi produse alimentare de la clienţii respectivi. Victima H.A. a fost plasată la diverşi clienţi de inculpatul B.I. şi după împlinirea majoratului, până la vârsta de 23 de ani. În această perioadă victima era uneori găzduită de inculpatul B.I., iar când vroia să plece inculpatul o şantaja, ameninţând-o că o să-i spună mamei ei despre activitatea de prostituţie.

În declaraţia dată la urmărirea penală, martora confirmă aceste aspecte şi precizează că inculpatul B.I. era interesat în special de minore şi atunci când victima a fost prima dată la el, i-a spus că are doar 17 ani, însă cu atât mai mult inculpatul a insistat să întreţină relaţii sexuale cu el şi să o plaseze altor bărbaţi, pentru întreţinerea de relaţii sexuale.

De asemenea, inculpatul B.I. era interesat să recruteze minore din medii deficitare ale societăţii, iar acest lucru l-a determinat să caute tinere minore din perimetrul Gării de Nord Timişoara şi din zonele centrelor şi azilelor de noapte, unde pe timpul serii se adună mulţi minori care aleg aceste locaţii pentru a-şi petrece noaptea. Inculpatul le promitea victimelor asigurarea unei locuinţe în care să poată înnopta şi să-şi realizeze igiena personală, iar acesta le oferea bani de nerefuzat în condiţiile dezastruoase în care minorele trăiau (pe stradă, prin vagoanele CFR, pe pardoseala Gării de Nord Timişoara, etc). Printre minorele şi tinerele pe care inculpatul le-a racolat sunt: C.M., în vârstă de 14 ani, L.H., în vârstă de 14 ani, L.A. în vârstă de 13 ani, Ş.L.M. în vârstă de 12 ani, L.A. în vârstă de 14 ani, S.R. în vârstă de 18 ani şi V.C. în vârstă de 23 ani.

Astfel, inculpatul a racola minore cu o experienţă de viaţă redusă şi nevoite de împrejurări să-i accepte uşor propunerile, pe care apoi le găzduia în locuinţa sa situată pe str. V., iar ulterior le determina să întreţină relaţii sexuale cu el contra unor sume modice de bani şi alte servicii. Odată determinate să accepte ofertele sale, inculpatului i-a fost facil să le plaseze şi altor clienţi recrutaţi de el în scopul consumării actelor sexuale, activitate ce îi aducea unele beneficii financiare. Mai mult, inculpatul B.I. racola în special minore cu dizabilităţi fizice, acestea nu puteau riposta sau să se opună la actele de ameninţare şi violenţă pe care le folosea atunci când era necesar.

De asemenea, recrutarea clienţilor nu era o problemă pentru inculpat, deoarece racola bărbaţi care pentru sume derizorii cuprinse între 10 - 50 RON, acceptau fără rezerve aceste plăceri fizice. Printre clienţii pe care inculpatul B.I. i-a recrutat se numără şi martorul P.T. care a întreţinut relaţii sexuale cu minorele găzduite de inculpatul B.I. Pentru aceste servicii martorul achita atât minorelor sume cuprinse între 10 - 40 RON, cât şi inculpatului sume cuprinse între 10 - 30 RON, drept plată pentru plasarea minorei şi asigurarea locuinţei pentru consumarea acestor acte sexuale.

Pentru a-şi atrage victimele, inculpatul se deplasa în zona Gării de Nord Timişoara, cercetând perimetrul în identificarea potenţialelor victime, iar dintre acestea o amintim pe minora C.M. în vârstă de 16 ani, încadrată într-un grad de handicap mediu, pe care, sub promisiunea asigurării unei locuinţe şi a unor condiţii de viaţă mult mai bune, a determinat-o să accepte întreţinerea de relaţii sexuale cu el contra unor sume ce nu depăşeau 10 RON pentru ca ulterior, profitând de gradul de handicap al minorei, să o exploateze sexual în folosul său financiar prin recrutarea mai multor clienţi cu care minora era silită să consume acte sexuale. Ulterior inculpatul, folosind aceleaşi promisiuni, le-a atras şi pe celelalte minore L.H., L.A., S.L., H.A., procedând apoi la plasarea lor clienţilor doritori de "senzaţii tari".

Probele dosarului relevă că inculpatul B.I. a consumat şi el acte sexuale cu aceste minore înainte de a le plasa clienţilor, după care intermitent a continuat să-şi satisfacă pasiunile bolnăvicioase cu aceste minore, fiecare prestaţie sexuală fiind plătită de inculpat cu sume modice cuprinse între 10 - 20 RON.

La dosar sunt dovezi că inculpatul a desfăşurat activităţi de proxenet şi în cazul martorei V.C. în vârstă de 22 ani, pe care a cunoscut-o prin intermediul părţii vătămate H.A.D., aceasta devenind şi ea una din tinerele care practicau prostituţia la locuinţa inculpatului atât cu el, cât şi cu clienţii recrutaţi de el contra unor sume de bani. Printre aceşti clienţi care frecventau locuinţa inculpatului pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu tinerele găzduite de inculpatul B.I. se numără şi martorul U.A., care confirmă implicarea infracţională a inculpatului B.I. în comiterea faptei de proxenetism.

Activităţile de racolare şi plasare a minorelor au fost realizate de inculpatul B.I. pentru obţinerea de avantaje financiare prin exploatarea sexuală a victimelor, mizând pe vârsta fragedă a acestora şi pe situaţia lor socială, iar pentru realizarea planului său s-a folosit de constrângerea psihică, fizică şi abuzul de autoritate. Concludente în acest sens stau mărturiile minorelor, care atestă violenţa şi autoritatea pe care inculpatul o manifesta în raport cu ele şi, nu în ultimul rând, conţinutul interceptărilor telefonice realizate în cauză. Elocvente în acest sens stau convorbirile purtate de inculpat cu victimele.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii L.E. şi P.C.F., s-a remarcat faptul că aceştia au stabilit o relaţie de concubinaj bazată în special pe atracţia comună, pe care o manifestau pentru comiterea unor fapte de violenţă şi intimidare de persoane lipsite de apărare şi aflate în neputinţa de a se apăra, totul având drept scop obţinerea unor sume de bani necesare traiului zilnic. Chiar dacă aceste sume nu aveau o valoare ridicată, nu se dădeau în lături de la comiterea aşa ziselor "furtişaguri şi escrocherii", ajungând până la acte de deposedare de bunuri prin violenţă. Se poate aprecia că aceste activităţi reprezentau pentru ei o adevărată metodă în supravieţuire.

Pentru realizarea acestor fapte antisociale, cei doi concubini şi-au orientat acţiunile înspre comiterea unor fapte de natură să le asigure rapid sume de bani, iar pentru acest lucru şi-au îndreptat atenţia asupra victimei I.I., persoană cu dizabilităţi pe care o sileau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii recrutaţi de ei, în folosul lor financiar. Astfel, inculpata L.E. recruta clienţii, după care supraveghea desfăşurarea activităţii de prostituţie, iar inculpatul P.C. beneficia de sumele de banii din exploatarea sexuală a victimei.

Astfel, cei doi inculpaţi au reuşit să o controleze psihic pe partea vătămată I.I., persoană cu handicap permanent accentuat, pe care o ameninţau cu bătaia pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu clienţii pe care ei îi recrutau din diferite zone ale oraşului (zona Gării de Nord, etc.) şi cu care victima trebuia să consume acte sexuale, pentru ca ulterior banii achitaţi de clienţi să parvină celor doi inculpaţi, acţiuni ilicite care au început din anului 2006 şi s-a menţinut în timp.

De asemenea, cei doi inculpaţi, folosind acte de violenţă şi ameninţare asupra părţii vătămate I.I., o deposedau lunar de pensia pe care aceasta o încasa legal ca urmare a handicapului pe care-l avea. Cunoscând data încasării pensiei, cei doi inculpaţi tăbărau literalmente pe sărmana victimă cu ameninţări şi lovituri, pentru a nu se opune la încasarea pensiei de către ei. Aceeaşi strategie o aplicau inculpaţii L.E. şi P.C. şi în cazul părţii vătămate B.R.M., persoană cu handicap, diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, gr. II, căruia îi încasau lunar pensia prin folosirea agresivităţii fizice şi verbale. Ca urmare a acestui comportament violent, partea vătămată lipsită de apărare a fost nevoită să se supună şi să le permită încasarea lunară a pensiei ce i se cuvenea. Faptul că cei doi inculpaţi săvârşeau asemenea fapte antisociale o confirmă atât cele două victime, cât şi martorii M.A., H.A.M. şi M.C., care confirmă folosirea actelor de violenţă asupra celor două victime în scopul încasării pensiilor.

O altă probă deosebit de concludentă o reprezintă conţinutul notelor de redare scrisă a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, din conţinutul cărora se remarcă înclinaţia celor doi pentru acte de violenţă asupra diverselor persoane, urmate de deposedarea lor de bunuri şi bani.

Din analiza împrejurărilor şi modalitatea în care cei doi inculpaţi intrau necuvenit în posesia pensiilor părţilor vătămate se constată că au folosit ameninţarea şi violenţa pentru comiterea furtului şi au încercat să păstreze bunul furat. Mai mult, metodologia folosită de inculpaţi dezvăluie legătura care există între primul (furtul) şi cel de-al doilea (actele de ameninţare şi violenţă).

Astfel, deoarece inculpaţii L.E. şi P.C.F. foloseau actele de ameninţare şi violenţă în scopul încasării pensiilor celor două victime şi în acest context chiar dacă bunul este predat făptuitorilor chiar de către victime, însă datorită constrângerii, fapta lor constituie tâlhărie.

În ceea ce priveşte pe inculpatul V.V. zis "B.", acesta deţine antecedente infracţionale care relevă comiterea de fapte de tâlhărie, furt şi violenţă.

Astfel, în după-amiaza zilei de 10 iulie 2012 inculpatul V.V. a agresat fizic partea vătămată H.M., care a refuzat să-i achite contravaloarea unui suc pe care inculpatul dorea să-l servească. Ofensa adusă prin refuzul manifestat de victimă l-a iritat pe inculpate, care imediat l-a lovit cu pumnul în zona maxilarului. În sensul probării acestui incident violent sunt declaraţiile martorilor I.A.I. şi L.P., care confirmă comiterea faptei de lovire.

De asemenea, inculpatul a fost implicat infracţional în săvârşirea faptei de furt calificat în dauna pensiunii "H." în valoare de 1.000 RON. În acest sens se reţine faptul că în cursul zilei de 07 august 2012 inculpatul împreună cu inculpatul G.L.M. s-au cazat la pensiunea "H." din Timişoara, iar în seara zilei de 08 august 2012, profitând de neatenţia părţii vătămate P.V., administratorul pensiunii, au sustras din camera unde erau cazaţi un TV în valoare de 1.000 RON, cu care au ieşit din imobil.

Inculpatul V.V. a recunoscut această faptă de furt calificat, însă inculpatul G.M.L. a negat, susţinând că în bagajul pe care-l avea erau lucrurile lui personale. Această apărare a inculpatului G.M.L. este nefondată, întrucât declaraţia inculpatului V. se coroborează cu declaraţia numitului P.V., în sensul că cei doi inculpaţi au sustras TV din camera pensiunii. Aceste probe se coroborează şi cu înregistrarea de pe camera de supraveghere, pe caseta video observându-se că după ce inculpatul V. verifică de mai multe ori holul pensiunii şi după ce se asigură că în preajmă nu este nimeni, de după o uşă iese în grabă inculpatul G.M.L., având asupra sa un bagaj - o sacoşă, în care se află un obiect voluminos şi de dimensiuni mari, de forma unui LCD şi nicidecum un bagaj cu obiecte personale cum susţine inculpatul.

Probele dosarului dovedesc şi comiterea de către inculpatul V.V., în cursul anului 2011, a infracţiunii de trafic de minori săvârşită asupra părţii vătămată C.M. în vârstă de 16 ani, a cărei stare de sănătate precară era cunoscută de inculpat, victima prezentând un grad de handicap conform certificatului aflat la dosar.

Astfel, inculpatul a exploatat-o sexual pe victimă prin plasarea acesteia martorului V.D., care, contra sumei de 30 de RON pe care i-a achitat-o inculpatului, a întreţinut acte sexuale cu minora. Pentru a obţine şi alte beneficii de pe urma minorei, inculpatul a încercat să o plaseze pe C.M. şi martorului L.P., însă acesta a refuzat oferta, arătând în declaraţia dată la dosar că nu a mai fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu victima, deoarece a mai întreţinut anterior asemenea relaţii şi a avut o problemă de sănătate.

În ceea ce priveşte fapta de viol faţă de victima C.M. de care este acuzat inculpatul V.V., instanţa de fond a reţinut că probele dosarului nu dovedesc cu certitudine existenţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, existând dubii cu privire la vinovăţia inculpatului pentru această faptă, la dosar nefiind probe concludente pentru fapta de viol.

Deşi în rechizitoriu se reţine că inculpatul V. a abuzat de victima C.M. în vârstă de 16 ani, întreţinând relaţii sexuale cu acesta contra voinţei ei într-un vagon dezafectat din zona Gării de Nord Timişoara, tribunalul a constatat însă că din probele dosarului rezultă că un alt bărbat şi anume martorul L.P. a întreţinut relaţii sexuale cu victima C.M. într-un vagon dezafectat din zona Gării, dar faţă de acest martor s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., considerându-se că nu s-a reuşit probarea certă a implicării infracţionale, existând dubii ce profită suspectului.

Astfel, la dosar se află declaraţia victimei C.M. care arată că în anul 2011 numitul L.P., după ce a ameninţat-o, cu ajutorul unor băieţi din Gară a dus-o la un vagon, unde L. a întreţinut relaţii sexuale cu ea. Victima mai susţine că după câteva zile l-a întâlnit în Gară pe inculpatul V., care i-a spus că a aflat de la L. că au întreţinut relaţii sexuale şi a cerut victimei să întreţină asemenea relaţii sexuale şi cu el (cu V.). Victima susţine că, fiindu-i teamă să-l refuze după cele păţite cu L., s-a deplasat cu V. acasă la el şi a întreţinut relaţii sexuale, după care inculpatul V. i-a dat suma de 100 RON în declaraţiile aflate la dosar, victima C.M. nu mai face referire la aceste împrejurări, ci doar la aspecte referitoare la faptele de trafic de minori ale inculpaţilor B. şi V.

Aşa fiind, tribunalul a apreciat pe de o parte că nu se poate stabili - doar pe baza declaraţiei victimei, în mod cert, vinovăţia inculpatului V.V. pentru această pretinsă faptă de viol, iar pe de altă parte nu se poate stabili cu certitudine îndeplinirea cerinţei elementului material al infracţiunii de viol în sensul săvârşirii prin mijloace de constrângere împotriva voinţei victimei, întrucât, deşi victima pretinde că i-a fost teamă, susţine că a mers acasă la inculpatul V., unde a avut loc raportul sexual şi apoi a primit de la inculpat suma de 100 RON.

Având în vedere aceste motive, instanţa de fond a reţinut, cu privire la această pretinsă faptă de viol, că sunt incidente disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., dată fiind lipsa unor dovezi certe cu privire la vinovăţia inculpatului şi existenţa unor dubii care sunt în favoarea inculpatului şi a prezumţiei de nevinovăţie.

Referitor la inculpatul G.L.M., activitatea infracţională a acestuia constă în comiterii faptei de furt calificat alături de inculpatul V.V., cu care acesta a stabilit de mulţi ani o relaţie de prietenie. Fapta comisă constă în sustragerea în seara de 08 august 2012 de la Pensiunea H. a unui TV LCD. Deşi inculpatul G. nu a recunoscut această faptă, susţinând că bagajul pe care-l avea asupra lui conţinea obiecte personale, instanţa de fond a reţinut că probele dosarului, declaraţiile inculpatului V. şi ale numitului P.V., coroborate cu înregistrările de pe camera de supraveghere dovedesc neîndoielnic această faptă. întrucât inculpatul G. a comis această faptă în condiţiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale în raport de faptul că din cazierul judiciar rezultă că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 5.170/2006 a Judecătoriei Craiova, arestat la 14 decembrie 2006, liberat la 23 decembrie 2008 cu un rest de 355 zile.

Instanţa de fond a mai reţinut că la data de 09 august 2012 ofiţerii din cadrul BCCO Timişoara - Serviciul combaterea traficului de persoane, au descins la locuinţele inculpaţilor L.E. şi B.I., prilej cu care la apartamentul celui din urmă au fost găsite şi ridicate mai multe fotografii reprezentând tinere minore care au locuit la inculpatul B.I. şi faţă de care acesta a comis fapte de trafic de minori şi acte sexuale cu minori. S-a găsit şi ridicat suma de 700 euro, pe care inculpatul B.I. o deţinea la domiciliu, însă la dosar nu sunt dovezi certe că această sumă provine din activitatea de exploatare sexuală a minorelor, deşi în rechizitoriu se susţine în mod neîntemeiat că suma ar fi fost obţinută din exploatarea sexuală. Referitor la această sumă, inculpatul susţine că este rezultată din încasările obţinute pe închirierea unei camere a locuinţei începând din anul 2005, însă nici această susţinere nu este dovedită. Instanţa de fond a reţinut dosar că nu s-a dovedit în mod cert că suma ar proveni din comiterea de fapte ilicite.

De asemenea, de la locuinţa inculpatului B.I. a mai fost ridicat un memory marca S. care, fiind supus percheziţiei informatice, nu a dezvăluit aspecte care să intereseze cauza. În ceea ce o priveşte pe inculpata L.E., percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa acesteia nu a scos în evidenţă bunuri sau alte dovezi care să intereseze cauza.

Inculpaţii B.I., L.E., P.C.F., G.M.L. au negat săvârşirea faptelor. Astfel, B. a susţinut că el doar le-a ajutat pe victime, oferindu-le găzduire, însă nu le-a constrâns să întreţină relaţii sexuale cu el sau alte persoane. Aceste susţineri nu pot fi reţinute de instanţă, pentru că sunt combătute de probele dosarului, conform celor mai sus descrise. De asemenea, inculpaţii L.E. şi P.C.F. au susţinut că nu sunt vinovaţi şi că doar le-au ajutat pe cele două victime (B.R.M. şi I.I.), însă aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile victimelor şi declaraţiile martorilor, în care se arată că cele două victime dădeau bani inculpaţilor de teamă, pentru că erau violenţi şi foloseau ameninţări. De asemenea, aceste probe dovedesc modul în care inculpata L. supraveghea victima I.I. atunci când aceasta era trimisă să întreţină relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de inculpată şi îşi însuşea sumele de bani obţinute în acest fel, sume care-i reveneau şi inculpatului P.C.F.

În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a mai reţinut că inculpatul B. este recidivist (fiind condamnat anterior la pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată), inculpaţii L.E. şi P.C.F. sunt la prima încălcare a legii penale, inculpatul V.V. este recidivist (fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, arestat la 08 martie 2007 eliberat la 19 februarie 2010 cu un rest de 747 zile), iar inculpatul G.M.L. este recidivist - art. 37 lit. b) C. pen. (conform datelor din cazierului judiciar).

Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului B.I. care, începând din cursul anului 2007, a racolat tinere majore, S.R., H.A. şi pe numita V.C., provenind din familii dezorganizate şi cu dizabilităţi fizice din centre de plasament şi azile de noapte, pe care le găzduia la locuinţa sa din Timişoara, îndemnându-le şi înlesnind practicarea prostituţiei în scopul tragerii de foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B.I. care, profitând de lipsa surselor de trai a victimelor, a întreţinut relaţii sexuale cu minorele C.M., L.H., L.A., Ş.L.M., H.A. şi B.A. (în perioada minoratului), determinând obţinerea consimţământului acestora prin oferirea de bani şi alte foloase, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu minori în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.I. de a racola pe minorele C.M., L.H., L.A., Ş.L.M. şi H.A. (în perioada minoratului), pe care ulterior le găzduia în locuinţa sa din Timişoara şi prin acte de constrângere psihică şi abuz de autoritate le plasa clienţilor în scopul practicării prostituţia în folosul lui financiar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpaţilor L.E. şi P.C.F. care, prin acte de ameninţare şi violenţă, îşi însuşeau lunar pensiile de handicap aparţinând părţilor vătămate B.R.M. şi I.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2¹) lit. a) C. pen. Fapta aceloraşi inculpaţi care, folosindu-se de violenţă şi ameninţare, o sileau pe partea vătămată I.I. să întreţină relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de ei în folosul lor financiar, profitând de gradul de handicap al victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului V.V. de a plasa pe minora C.M. numiţilor V.D. în scopul întreţinerii de relaţii sexuale, obţinând în schimb sume de bani şi alte bunuri pentru serviciile sexuale ale minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fapta inculpatului V.V. care în seara zilei de 08 august 2012 în jurul orelor 18:00 împreună cu inculpatul G.M.L. a sustras din camera pensiunii aparţinând S.C. "M." S.R.L., unde erau cazaţi, un TV LCD în valoare de 1.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Fapta inculpatului V.V. de a aplica lovituri cu pumnul părţii vătămate H.M. în zona feţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de loviri şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. Faptele au fost comise în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul V.V. faţă de victima C.M., s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru motivele mai sus arătate.

Fapta inculpatului G.L.M. care în data de 08 august 2012 împreună cu inculpatul V.V. a sustras din camera pensiunii aparţinând S.C. "M." S.R.L., unde erau cazaţi, un TV LCD în valoare de 1.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât inculpatul a comis fapta în condiţiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., în sensul reţinerii acestei stări de recidivă.

Având în vedere disp. art. 52 C. pen. şi criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpaţii au comis faptele, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte şi persoana fiecărui inculpat, atitudinea fiecăruia dintre inculpaţi pe parcursul procesului penal, precum şi împrejurarea că inculpaţii B., V. şi G. au comis faptele în stare de recidivă, cât şi lipsa antecedentelor penale pentru inculpaţii L. şi P., tribunalul a condamnat inculpaţii la pedepse care să reflecte o proporţie adecvată între gravitatea faptelor şi împrejurările în care au fost comise şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat. Prima instanţă a ţinut de asemenea cont de împrejurarea că faţă de inculpatul V.V. s-a dispus judecarea cauzei după procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, şi a făcut aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele reţinute în sarcina lui, şi prezintă probleme de sănătate (conform actelor medicale aflate la dosar, prezentând diagnosticul de deficienţă funcţională accentuată tulburări grave de comportament, postphpfrontotemporal dr. cu hemipareză stângă sechelară). Şi cu privire la inculpatul G.M.L. tribunalul a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea inculpatului după comiterea faptei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei referitor la victimele minore, s-a constatat că acestea au fost supuse unor evaluări psihologice care atestă faptul că părţile vătămate C.M., I.I., Ş.L., L.A., L.H. au fost supuse unor exploatări emoţionale manifestate prin ameninţări repetate şi experienţe sexuale violente. La persoanele cu probleme psihice, cum este cazul victimelor I.I. şi C.M., sindromul de stres posttraumatic se manifestă mai intens, aceste stări regăsindu-se în amintiri supărătoare despre ceea ce s-a întâmplat alături de sentimentul de evitare a situaţiilor şi lucrurilor care le-ar putea aminti evenimentele în care s-au aflat.

În cursul urmăririi penale părţile vătămate C.M., Ş.L. s-au constituit fiecare dintre ele părţi civile în procesul penal cu suma de 3.000 euro, respectiv câte 1.000 RON, iar în ceea ce priveşte celelalte victime, acestea urmau să-şi exprime pretenţiile civile pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În faza de cercetare judecătorească părţile vătămate L.H., L.A., Ş.L., H.A., S.R., I.I., B.R.M., C.M., prin avocat desemnat din oficiu, s-au constituit părţi civile cu suma de câte 5.000 RON daune morale.

Având în vedere că probele dosarului relevă că prin comiterea faptelor faţă de aceste părţi vătămate în împrejurările mai sus descrise au fost cauzate acestora prejudicii morale, constând în suferinţele fizice şi traumele psihice la care au fost supuse aceste victime, instanţa de fond a apreciat că se justifică acordarea unor daune morale pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale în raport de suferinţele fizice şi psihice suportate, dar şi de cuantumul sumelor solicitate, având în vedere principiul disponibilităţii acţiunii civile.

Instanţa de fond a constatat totodată faptul că, prin comiterea faptei de furt calificat, a fost cauzat părţii civile S.C. M. S.R.L. Timişoara un prejudiciu material reprezentând contravaloarea TV LCD sustras.

Împotriva Sentinţei penale nr. 125/PI din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii B.I. şi G.M.L.

În motivarea apelului formulat, procurorul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor, înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor L.E. şi P.C.F., majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi condamnarea inculpatului V.V. şi în baza art. 197 alin. (1) C.pen., având în vedere că instanţa de fond a admis cererea acestuia de aplicare a procedurii simplificate, prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 135/A din 28 iunie 2013,Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.I. şi G.M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 125/PI din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat sentinţa apelată şi, rejudecând cauza:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de furt calificat, la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe (faţă de partea vătămată H.M.), la 300 (trei sute) RON amendă penală.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracţiunea de viol, la 1 (unu) an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul V.V., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2(doi) ani închisoare pe care o sporeşte cu 2 (două) luni închisoare, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1.132 din 28 mai 2007 a Judecătoriei Timişoara.

A contopit pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat şi a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor V.V. şi B.I., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor durata arestării preventive începând cu data de 5 aprilie 2013 şi până la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:

Şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei.

S-a reţinut că starea de fapt a fost contestată doar de către inculpatul recurent G.M.L., care a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că nu el a săvârşit fapta, de inculpatul apelant B.I., care în subsidiar a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit vinovăţia sa, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.V., procurorul a contestat cele reţinute de către prima instanţă cu privire la infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus achitarea inculpatului.

S-a reţinut că vinovăţia inculpaţilor cu privire la infracţiunea reţinută prin actul de sesizare a instanţei a fost dovedită potrivit declaraţiilor părţilor vătămate, ale martorilor, ale inculpaţilor, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, precum şi cele de percheziţie informatică, din care rezultă faptul că inculpatul B.I. a racolat diverse persoane, respectiv S.R., H.A., V.C., care proveneau din familii dezorganizate şi din centre de plasament, pe care le găzduia la locuinţa sa şi le îndemna să practice prostituţia, trăgând foloase materiale de pe urma acestora, iar cu unele dintre victimele minore, C.M., L.H., L.A., Ş.L., B.A.M., H.A., a întreţinut relaţii sexuale în perioada în care acestea erau minore, oferindu-se bani şi alte foloase. De asemenea, inculpatul a racolat minorele, le-a găzduit la locuinţa sa din Timişoara, plasându-le la diferiţi clienţi pentru practicarea prostituţiei şi obţinând foloase materiale.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii L.E. şi P.C.F., s-a dovedit că aceştia au comis infracţiunea de tâlhărie pentru că lunar deposedau victimele B.R.M. şi I.I. de pensiile de handicap şi, prin violenţă şi ameninţare, au obligat-o pe partea vătămată I.I. să întreţină relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de ei în folosul lor financiar.

Referitor la inculpatul V.V., s-a reţinut că din probatoriul administrat, probatoriu pe care inculpatul l-a recunoscut în totalitate potrivit art. 320¹ C. proc. pen., s-a dovedit faptul că inculpatul a plasat-o pe minora C.M. la diverşi clienţi pentru întreţinerea unor relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani şi bunuri. Inculpatul V.V., în cursul lunii iunie 2011, prin acte de ameninţare şi violenţă, a întreţinut relaţii sexuale cu minora C.M. contra voinţei acesteia şi profitând de gradul de handicap pe care aceasta îl are. De asemenea, inculpatul a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată H.M. şi împreună cu inculpatul G.M.L. au sustras un TV LCD de la pensiunea unde erau cazaţi.

Critica procurorului privind greşita achitare a inculpatului V.V. cu privire la infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., s-a apreciat ca fiind fondată.

Contrar celor solicitate de către inculpatul V.V. privind menţinerea achitării sale potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de viol, instanţa de apel a reţinut că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 320¹ C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că "instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii."

Pe de altă parte, din probatoriul administrat, respectiv declaraţia inculpatului care a recunoscut în totalitate starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi a fost de acord cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală, precum şi din declaraţia părţii vătămate C.M., fiind dovedit faptul că partea vătămată a fost constrânsă de către inculpat să întreţină un act sexual cu acesta, întrucât îi era frică de inculpat.

Solicitarea inculpatului B.I. privind achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a apreciat a fi nefondată, deoarece în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul le-a racolat pe minorele C.M., L.H., L.A., Ş.L.M., C.A. şi H.A., pe care ulterior le-a găzduit în locuinţa sa din Timişoara şi, prin acte de constrângere fizică şi abuz de autoritate, le plasa clienţilor în scopul practicării prostituţiei în folosul său financiar.

Astfel, nu a fost reţinută apărarea inculpatului referitoare la faptul că doar a găzduit în locuinţa sa aceste minore, în condiţiile în care prin declaraţiile date în dosar părţile vătămate menţionate confirmă faptul că, după ce inculpatul le determina să întreţină relaţii sexuale cu el contra unor sume modice de bani şi alte servicii, le plasa şi altor clienţi recrutaţi de el, în scopul consumării actelor sexuale, activitate ce-i aducea unele beneficii financiare.

În ceea ce priveşte solicitarea aceluiaşi inculpat privind înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pe motiv că nu sunt îndeplinite aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a dat eficienţă disp. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 20665/2002. Instanţa de apel a constatat faptul că, aşa cum s-a dovedit în cauză, activitatea infracţională a inculpatului a început din anul 2003, imediat după pronunţarea sentinţei penale amintite, racolând inclusiv minore pe care le plasa unor clienţi, faptele fiind săvârşite în termenul de încercare de 5 ani, având în vedere şi faptul că partea vătămată H.A.D. avea vârsta de 17 ani în anul 2007, când a fost racolată de către inculpat.

În cauză inculpatul săvârşind infracţiunile în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 a Judecătoriei Timişoara, în mod corect prima instanţă a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la solicitarea inculpatului apelant G.M.L. privind achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de furt calificat, instanţa de apel a constatat că aceasta este nefondată. Astfel, în cauză declaraţia inculpatului de nerecunoaştere a faptei este contrazisă de depoziţia inculpatului V.V., prieten cu inculpatul G.M.L., care a arătat faptul că în seara de 08 august 2012 au sustras împreună din Pensiunea H. un TV LCD. Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de declaraţia părţii vătămate P.V., precum şi potrivit înregistrărilor de pe camera de supraveghere a pensiunii.

Criticile procurorului cu privire la greşita individualizare a pedepselor în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, aplicarea unor pedepse prea mici, precum şi cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor L.E. şi P.C.F. sunt nefondate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurare a unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanţele săvârşirii acestora, urmarea produsă, starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpaţilor B.I., V.V. şi recidivă postexecutorie în cazul inculpatului G.M.L., dar şi aspectele favorabile inculpaţilor, precum lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor L.E. şi P.C.F., recunoaşterea faptelor în cazul inculpatului V.V. potrivit art. 320¹ C. proc. pen., motiv pentru care instanţa de apel a considerat că nu se impune majorarea pedepselor prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, aplicate de către prima instanţă.

Astfel, în cazul inculpaţilor L.E. şi P.C.F., s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a aplicat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpaţii se află la primul contact cu legea penală, având o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor potrivit fişei de cazier judiciar, precum şi faptul că sunt tineri şi pot conştientiza semnificaţia socială a activităţii ilicite, îndreptându-şi comportamentul.

În cauză, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 86¹ C. pen. în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei rezultante, aplicate pentru un concurs de infracţiuni, dar şi cele privind persoana inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale, împrejurările care atenuează răspunderea penală reţinute în sarcina acestora şi apreciind că scopul preventiv - educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C. pen.) poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpaţilor, şi utilitatea socială a unei astfel de măsuri, s-a reţinut că prima instanţă în mod corect a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor rezultante în cazul celor doi inculpaţi.

Referitor la inculpaţii B.I., G.M.L. şi V.V., instanţa de apel a constatat că nu se impune înlăturarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere activitatea infracţională redusă, desfăşurată de inculpatul G.M.L., respectiv o singură infracţiune, precum şi atitudinea acestuia după săvârşirea faptei, starea de sănătate a inculpaţilor B.I. şi V.V. şi faptul că inculpatul V.V. a recunoscut săvârşirea faptelor.

La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului V.V. s-a avut în vedere prev. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. privind recunoaşterea săvârşirii faptei, precum şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicându-se o pedeapsă de 1 an închisoare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul B.I.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., inculpatul prin apărător a arătat că instanţele de fond şi de apel au făcut o greşită aplicare a legii faţă de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Faţă de împrejurarea că în beneficiul acestuia s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., a solicitat admiterea recursului urmând ca instanţa să acorde o mai mare eficienţă acestor circumstanţe şi în consecinţă să reducă cuantumul pedepsei.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 22/A/MF a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 11 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

În sarcina inculpatului B.I. s-a reţinut că în cursul anului 2007, a racolat părţile vătămate majore, S.R., H.A. şi pe numita V.C., provenind din familii dezorganizate şi cu dizabilităţi fizice din centre de plasament şi azile de noapte, pe care le găzduia la locuinţa sa din Timişoara, îndemnându-le şi înlesnind practicarea prostituţiei în scopul tragerii de foloase materiale, fapta săvârşită de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B.I. care, profitând de lipsa surselor de trai a victimelor, a întreţinut relaţii sexuale cu minorele C.M., L.H., L.A., Ş.L.M., H.A. şi B.A. (în perioada minoratului), determinând obţinerea consimţământului acestora prin oferirea de bani şi alte foloase, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu minori în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a racola pe minorele C.M., L.H., L.A., Ş.L.M. şi H.A. (în perioada minoratului), pe care ulterior le-a găzduit în locuinţa sa din Timişoara şi prin acte de constrângere psihică şi abuz de autoritate le-a plasat clienţilor în scopul practicării prostituţiei în folosul lui financiar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În susţinerea recursului, inculpatul B.I. deşi invocă dispoziţiile prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., criticile formulate de acesta nu fac posibilă incidenţa acestui caz de casare.

Potrivit art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.

Greşita individualizare a pedepselor ca atribut exclusiv al instanţei de judecată nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.

Cum pedeapsa aplicată inculpatului B.I. este stabilită în limitele legale ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi a efectelor acestora, Înalta Curte apreciază că nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 august 2012 la 01 noiembrie 2013.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 135/A din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 august 2012 la 01 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3/2013. Penal. Traficul de minori (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 3217/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3351/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3352/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3406/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3409/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3414/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs