ICCJ. Decizia nr. 3406/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3406/2013

Dosar nr. 3039/86/2012

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 36 din 19 februarie 2013 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul T.I., din infracţiunea de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de "vătămare corporală" prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

A condamnat inculpatul T.I., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului T.I., de la data de 16 februarie 2012 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.I..

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul T.M.I., din infracţiunea de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de "lovire sau alte violenţe" prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

A condamnat inculpatul T.M.I. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului T.M.I., de la data de 16 februarie 2012 la data de 30 aprilie 2012.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpaţii T.I. şi T.M.I. au fost obligaţi să plătească părţii civile Spitalul Municipal Fălticeni, suma de 1923 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a toporului ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii T.I. şi T.M.I. la plata sumei de 2331 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 62/P/2012 din data de 05 martie 2012, inculpaţii T.I. şi T.M.I. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.I., constând în aceea că, la data de 13 februarie 2012, cu aproximaţie la orele 17:30, aflându-se într-un loc public, cu intenţie şi având asupra lor un corp contondent dur, apt de a produce moartea, respectiv o bărdiţă, au exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei P.M., lovind-o pe aceasta la nivelul corpului, în special a coastelor, punându-i viaţa în primejdie.

S-a reţinut astfel că, în noaptea de 20/21 noiembrie 2011, pe fondul unui conflict spontan şi a consumului de băuturi alcoolice, numitul P.M. din satul/comuna R., judeţul Suceava, a exercitat acte de violenţă asupra consăteanului său T.I., lovindu-l cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 24 - 25 zile de îngrijiri medicale (dosarul penal aflându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni).

De la acea dată, între părţi s-a instalat o stare de tensiune, respectiv o stare conflictuală, T.I. manifestându-şi intenţia de a se răzbuna, de a-i aplica o corecţie lui P.M. Intenţia acestuia a fost materializată în cursul zilei de 13 februarie 2012, în jurul orelor 17:30, când împreună cu fiul său T.M.I., a lovit cu sălbăticie victima la nivelul întregului corp, cauzându-i leziuni grave.

Astfel, cei doi s-au întâlnit cu P.M. în incinta magazinului alimentar "M.", amplasat în curtea locuinţei familiei Ş. din sat/comuna R., şi fără a-i adresa vreun cuvânt, au început să-i aplice multiple lovituri de pumni şi picioare în zona corpului. înarmat fiind cu un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), inculpatul T.M.I. a lovit victima în zona capului şi a membrelor inferioare.

S-a menţionat faptul că altercaţia fizică a avut loc chiar în incinta magazinului "M.", iar la insistenţele gestionarei Ş.N., inculpaţii au tras victima afară din magazin, continuând apoi să-i aplice lovituri.

Urmare a loviturilor primite, victima s-a prăbuşit la pământ, pe zăpadă, lângă poarta de intrare în curte, prilej cu care inculpaţii au continuat să o lovească minute în şir cu picioarele în zona corpului, în special a coastelor. Intensitatea loviturilor a fost una foarte puternică, împrejurare în care victima şi-a pierdut lucrarea protetică dentară. De altfel, aceasta s-a aflat în imposibilitatea fizică de a se apăra ori de a riposta în vreun fel. Conform declaraţiei sale, altercaţia a durat aproximativ 3 - 4 minute, la faţa locului sosind Ş.C. şi A.G.V. La scurt timp după acestea, au ajuns şi doi poliţişti din cadrul secţiei de poliţie Mălini, P.M. şi T.I. fiind invitaţi ulterior la Postul de Postul de poliţie R., în vederea audierii.

Datorită stării grave în care se afla, victima a fost internată la Spitalul municipal Fălticeni, în perioada 13 februarie - 22 februarie 2012, cu diagnosticul traumatism cranio-facial, plagă mentonieră, epistaxis, plagă gamba stânga agresiune.

Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 66/A/2012, emis de S.M.L. Suceava, numitul P.M. a prezentat multiple echimoze, hematom, hemoragie subconjunctivală, excoriaţii, plăgi contuze, fractura a două coaste cu pneumotorax, luxaţia unui dinte cu distracţia unei lucrări protetice. Medicii legişti au apreciat că traumatismul toracic cu fracturi costale şi hemopneumotorax (ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă) a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

La data de 28 februarie 2012, în prezenţa organelor de cercetare penală şi a unui martor asistent, victima a efectuat o conducere în teren, ocazie cu care a arătat şi descris în detaliu modalitatea în care a fost agresată de inculpaţi.

În cursul urmăririi penale, situaţia de fapt expusă şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; plângerea şi declaraţiile victimei P.M.; raportul de constatare medico-legală, precum şi xerocopii după foaie de observaţie clinică; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; procesul-verbal de examinare criminalistică; procesul-verbal de conducere în teren cu victima şi planşa foto aferentă; declaraţiile martorilor din lucrări; rezoluţia de începere a urmăririi penale; Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale; Ordonanţele de reţinere a celor doi inculpaţi din data de 16 februarie 2012; referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive datat de 17 februarie 2012, încheierea de şedinţă nr. 44 din 17 februarie 2012 a Tribunalului Suceava şi mandatul de arestare preventivă; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat nr. 485091 din 17 februarie 2012; xerocopii Dosar penal nr. 2366/P/2011, privind pe P.M.; declaraţiile inculpatului T.I.; declaraţiile inculpat T.M.I. şi procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-au reţinut următoarele:

În cursul urmăriri penale, partea vătămată P.M. a precizat că nu înţelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal. Audiată fiind, a arătat că între ea şi T.I. a existat o stare conflictuală, de multe ori a fost ameninţată de către inculpat, spunându-i că îl va băga la puşcărie, întrucât nu îi este frică şi el a făcut la rândul său puşcărie. P.M. a precizat că s-a aflat într-o stare conflictuală şi cu T.M.I. întrucât în cursul lunii martie 2008, acesta i-ar fi sustras din casă o sumă de bani. A mai arătat victima că întregul scandal a fost iniţiat de către inculpaţi şi aceştia au vrut să se răzbune pe ea.

Cu privire la persoana şi poziţia procesuală a inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

Conform fişei de cazier, inculpatul T.I. se află în stare de recidivă postexecutorie în raport cu fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză.

Pe parcursul cercetărilor în faza de urmărire penală, inculpaţii au adoptat o poziţie procesuală oscilantă şi au minimalizat efortul şi contribuţia adusă, încercând să acrediteze ideea că au fost provocaţi de victimă.

Dosarul de urmărire penală a fost înaintat Tribunalului Suceava şi înregistrat sub nr. 3039/86/2012 la data de 6 martie 2012.

La termenul din data de 25 aprilie 2012, în considerarea dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen., instanţa, după ascultarea punctelor de vedere ale părţilor, a constatat regularitatea actului se sesizare constând în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 62/P/2012, întocmit la data de 05 martie 2012, considerându-se astfel legal sesizată cu judecarea prezentei pricini.

În cursul cercetării judecătoreşti, în respectarea principiilor nemijlociţii şi contradictorialităţii specifice fazei de judecată, instanţa a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, fiind astfel audiaţi: inculpatul T.I., inculpatul T.M.I., partea vătămată P.M., martorii din lucrări: Ş.N., M.G., F.C., Ş.C., M.L., martorii propuşi de inculpaţi, respectiv: B.M., T.C., A.P., I.C., L.C.L. şi martora propusă de partea vătămată, respectiv M.I.

În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Spitalul mun. Fălticeni s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.923 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire atât la latura penală a cauzei cât şi la latura civilă, instanţa a constatat următoarele:

I. În ceea ce priveşte cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpatul T.I. prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fond, cât şi prin concluziile puse la dosar, respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 76 C. pen., instanţa a apreciat-o ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen. "Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile constituie infracţiunea de "vătămare corporală".

Potrivit art. 174 C. pen., "constituie infracţiunea de omor şi se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta de ucidere a unei persoane".

Gradul de pericol social pe care-l prezintă infracţiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind şi în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei - viaţa - suprimarea vieţii persoanei interesând nu numai victima, ci persoana în general şi aceasta deoarece, fără respectarea vieţii persoanei nu poate fi concepută existenţa în condiţii paşnice, de normalitate, a colectivităţii în general, respectiv convieţuirea membrilor acesteia în condiţii de siguranţă.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. "constituie infracţiunea de omor calificat şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta astfel cum a fost mai sus descrisă, atunci când aceasta a fost comisă de o persoană în public.

În cazul infracţiunii de vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, pe când în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Forma şi modalitatea intenţiei rezultă din materialitatea actului, respectiv din relaţiile personale anterioare existente între părţi, din obiectul vulnerabil folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului (Decizia nr. 1227 din 02 aprilie 2009, Decizia nr. 4256 din 14 decembrie 2010, Decizia nr. 1730 din 2006, Decizia nr. 361 din 18 ianuarie 2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Este adevărat că, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor ori în vătămare corporală este stabilirea formei şi modalităţile vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta. În cazul infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 181 alin. (1) C. pen. infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., acesta acţionează cu intenţia de ucidere, care poate fi directă sau indirectă după cum autorul prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

În practica judiciară, intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, s-a precizat că există intenţia de a ucide, dacă se constată: o multitudine de lovituri aplicate în zone vitale ale corpului, perseverenţă în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului sau lovirea victimei cu intensitate în cap.

În speţa de faţă, activitatea infracţională a inculpatului T.I., astfel cum se relevă din probele administrate în faza de urmărire penală, a constat în aceea că, la data de 13 februarie 2012, cu aproximaţie orele 17:30, împreună cu fiul său şi T.M.I., într-un loc public, cu intenţie şi având asupra lor un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), au exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei P.M., lovind-o pe aceasta la nivelul corpului, în special a coastelor, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi i-au pus în primejdie viaţa.

Consecinţele faptei au constat, aşa cum rezultă din concluziilor medicului legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Suceava, în cauzarea părţii vătămate P.M. a unor multiple echimoze, hematom, hemoragie subconjunctivală, excoriaţii, plăgi contuze, fractura a două coaste cu pneumotorax, luxaţia unui dinte cu distrucţia unei lucrări protetice. Medicii legişti au apreciat că traumatismul toracic cu fracturi costale şi hemopneumotorax (ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă) a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

Probatoriul administrat în cauză impune concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă de a ucide (respectiv că, deşi nu au urmărit producerea decesului, au acceptat posibilitatea intervenim morţii părţii vătămate, rezultat care însă nu s-a produs ca urmare a intervenţiei corecte, complete şi la timp din partea echipei de salvare), iar nu de a cauza praeterintenţionat sau cu intenţie indirectă o vătămare, aşa cum e prevăzută de dispoziţiile art. 181 C. pen.

În consecinţă, Tribunalul constată că fapta pentru care este judecat inculpatul T.I. se circumscrie infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul T.I., din infracţiunea de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de "vătămare corporală" prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

Raportând dispoziţiile legale mai sus amintite, care dau conţinut infracţiunii de tentativă la omor calificat, la întregul ansamblu probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, coroborat cu probatoriul astfel cum a fost administrat în faza de judecată, instanţa a apreciat că inculpatul T.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, astfel cum a fost reţinută în cuprinsul rechizitoriului, fapta, din punct de vedere a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, probându-se cu următoarele mijloace de probă:

Din declaraţia inculpatului T.I. rezultă că între acesta şi partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche de 2 ani, pe motivul că fiul său T.M.I. i-ar fi sustras o sumă de bani, aspect care nu este adevărat. Pe tot timpul acestei perioade a fost agresat de partea vătămată de cel puţin 2 ori, sens în care a făcut plângere la organele de poliţie, dar ulterior şi-a retras, plângerea, pe considerentul că sunt vecini. Ultimul incident între el şi partea vătămată a avut loc cu 2 luni înainte de incidentul din luna februarie.

A mai arătat inculpatul T.I. că la data critică, respectiv 13 februarie 2012, se afla la locuinţa sa şi se îngâna ziua cu noaptea, când s-a deplasat la magazinul "M.", aflat la aproximativ 300 m de locuinţa sa, pentru a cumpăra pâine. În incinta magazinului se afla partea vătămată, care consuma bere. Cu câteva zile înainte, aceasta îl fugărise prin nişte grădini. Văzându-l în incinta magazinului, inculpatul a ieşit imediat afară, în curte. Partea vătămată l-a urmat, a început să-l înjure, spunându-i totodată că trebuia să îl omoare anterior când l-a agresat. Din acest motiv, inculpatul l-a lovit imediat în zona feţei cu pumnul, însă nu mai ştie câte lovituri i-a aplicat. P.M. şi-a scos barda de la curea de la spate, pe care o ţinea cu ambele mâini, iar în urma loviturilor aplicate de inculpat, aceasta a căzut la pământ pe un morman de zăpadă. A arătat că este posibil că în acea învălmăşeală, când el a încercat să-i tragă bărdiţa din mâna părţii vătămate, să o fi lovit cu aceasta. La aproximativ 2 minute a venit fiul său, care a intervenit sa aplaneze conflictul, a luat bărdiţa din mână, fără să lovească partea vătămată, apoi a aruncat bărdiţa la circa 7 - 8 metri în zăpadă, după care a scos telefonul mobil şi a sunat la 112. Pe parcursul altercaţiei, în afară de ei trei nu se mai afla nimeni la faţa locului. Imediat după consumarea incidentului a ieşit din casa ei, gestionara Ş., care a ţipat la ei, să lase partea vătămată în pace. A mai precizat inculpatul că aceasta ţipa la el şi întrucât în momentul apariţiei sale, încă o lovea pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele în timp ce aceasta se afla la pământ. A arătat că l-a lovit în zona feţei pe P.M. Ulterior, la faţa locului au sosit Ş.C., F.C. şi M.G. sau G.. În maxim 5 minute a sosit la faţa locului maşina poliţiei, iar fiul său şi partea vătămată au fost duşi la secţia de poliţie. Inculpatul s-a deplasat imediat pe jos la secţia de poliţie, unde aceştia erau ajunşi.

Inculpatul T.I. a mai declarat că partea vătămată a scos bărdiţa din curea, de la spate, după ce a căzut pe mormanul de zăpadă. Partea vătămată nu era întinsă la pământ în mod orizontal, ci era căzută pe un morman de zăpadă, sprijinită pe acesta. În momentul în care a intervenit fiul său, partea vătămată se afla în poziţia şezut pe mormanul de zăpadă, cu bărdiţa în mâini, iar el se afla în picioare în faţa lui şi îl lovea cu pumnii. A subliniat faptul că este sigur că nu a lovit partea vătămată în zona coastelor.

A mai arătat că anterior, cu vreo săptămână înainte, partea vătămată mai fusese agresată de alte persoane, aspect pe care l-a auzit de la vecini. Anterior incidentului din 13 februarie, partea vătămată l-a ameninţat de mai multe ori, că îl omoară, că nu are ce căuta pe drumul lui.

În cursul urmăririi penale, inculpatul T.I. a arătat că a lovit partea vătămată P.M. cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului însă nu a lovit-o cu bărdiţa. A mai arătat că la data incidentului, nu a apucat să intre în chioşc, întrucât s-a întâlnit cu partea vătămată, care îl ameninţa cu moartea şi s-a dus în spatele magazinului de unde a luat o bărdiţa. Văzând aceasta, i-a aplicat o puternică lovitură de bocanc la nivelul piciorului, aceasta căzând la pământ. Ulterior, preţ de 5 minute, i-a aplicat părţii vătămate multiple lovituri de pumni şi picioare la nivelul corpului. în timp ce lovea partea vătămată, a venit fiul său T.M.I., care i-a smuls părţii vătămate bărdiţa din mână, a lovit-o cu coada de lemn peste mână şi i-a dat şi el vreo două picioare peste corp. Ulterior în zonă, s-au adunat mai mulţi consăteni, victima rămânând culcată la pământ, sângerând la cap.

Potrivit declaraţiei inculpatului T.M.I., până la data incidentului, acesta a lucrat în Anglia, respectiv în Londra, timp de aproximativ doi ani de zile, după care s-a întors acasă prin luna octombrie sau noiembrie. Când a venit acasă, tatăl său se afla internat în spital, întrucât fusese bătut de partea vătămată din prezenta cauză. După ce a revenit acasă, până la data incidentului, a existat o relaţie tensionată între el şi P.M., respectiv îl ameninţa tot timpul, că îl omoară pe el şi pe familia sa, s-a luat de bunicii săi, motiv pentru care a sunat de nenumărate ori la poliţie. Nu a putut să îşi explice această atitudine a părţii vătămate. În perioada arătată anterior, partea vătămată purta la ea un topor şi spray paralizant, fiind o persoană foarte agresivă, întrucât şi-a bătut chiar surorile şi fraţii. L-a întrebat ce are cu el şi i-a spus că nu se lasă până nu o să-l omoare. A mai arătat că nu ştia de ce exista o relaţie tensionată între partea vătămată şi tatăl său. Bunicii i-au povestit că în perioada cât se afla la muncă în străinătate, partea vătămată îi ameninţa tot timpul, seara trecea cu maşina şi înjura, claxona pe la 2 - 3 noaptea cu muzica dată la maxim, striga că va omorî pe toată lumea şi că lui nu are nimeni ce să-i facă, nici măcar poliţia.

A mai arătat inculpatul că pe data de 13 februarie 2012, pe la orele 14 - 15,00, partea vătămată a trecut pe la poarta lor, în stare de ebrietate, cu un topor în mână şi a strigat că îi omoară pe toţi. Niciun din membrii familiei nu a ieşit să vorbească cu partea vătămată. După aproximativ 1 oră, a trecut pe drum, spre casa lui, strigând şi ameninţând la adresa lor. Ulterior, partea vătămată a trecut din nou la vale, în jurul orelor 17,00, s-a deplasat la magazinul "M.", cam la 500 metri de casa noastră.

După o perioada de timp, inculpatul T.M.I. a plecat spre vecinul său A.G., la locuinţa acestuia, situată tot lângă magazinul "M.". Se afla în curtea numitului A. când a auzit gălăgie dinspre magazin, a recunoscut glasul tatălui său şi al părţii vătămate, s-a dus imediat să vadă despre ce este vorba, a constatat că se luaseră la bătaie, partea vătămată avea aceeaşi bărdiţă în mână, a intervenit, i-a luat bărdiţa din mână, l-a împins şi i-a aruncat bărdiţa la 5 - 6 metri în curte, a sunat imediat la poliţie, chiar de 2 ori. Inculpatul T.M.I. a arătat că nu a lovit partea vătămată cu acea bărdiţă şi că e posibil când i-a smuls bărdiţa din mână să-l fi lovit cu aceasta peste cap. A auzit de prin sat de pe la nişte prieteni că partea vătămată a fost bătută anterior datei critice din acest dosar, a fost văzută căzută într-un şanţ, lângă pensiunea "C.C.". Acest incident se petrecuse cu câteva săptămâni înainte de incidentul prezent. La momentul când a avut loc altercaţia expusă anterior, în afară de el, tatăl său şi partea vătămată, nu mai erau alte persoane în zonă. După consumarea incidentului şi după ce a sunat la poliţie, au venit mai multe persoane dintre vecini să vadă ce s-a întâmplat. A mai declarat că incidentul a avut loc în curtea magazinului "M." SA. Există posibilitatea ca din magazinul "M." să fie văzut incidentul dar el nu a văzut-o pe gestionară. Magazinul era deschis iar gestionara se afla în magazin. Partea vătămată băuse anterior bere în incinta magazinului. A mai precizat inculpatul că la momentul când a apărut el şi i-a văzut pe partea vătămată şi tatăl său îmbrâncindu-se, partea vătămată avea o bărdiţa asupra sa dar nu apucase să-l lovească cu aceasta. După ce a apărut el, incidentul a mai durat aproximativ 3 minute.

În cursul urmăririi penale, inculpatul T.M.I. a arătat că îşi menţine parţial declaraţiile date anterior în faţa organelor de poliţie, cu precizarea că într-adevăr l-a lovit şi el pe P.M. cu piciorul în zona corpului, probabil a feţei, nu înainte de a-l împinge. Nu mai reţine exact dacă l-a lovit pe P.M. cu coada de topor. Partea vătămată avea asupra ei un topor, iar lui i-a fost frică să nu-l lovească cu acesta. A mai declarat că în momentul în care l-a agresat cu piciorul, P. se afla culcat la pământ. Toată agresiunea a avut loc în faţa porţii familiei Ş. A mai arătat că avea cunoştinţă de faptul că între tatăl său şi partea vătămată a avut loc o altercaţie mai veche, în sensul că P.M. l-a bătut pe tatăl său pe la sfârşitul anului trecut. A mai arătat că tatăl său l-a lovit destul de tare cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată, în timp ce aceasta se afla la pământ. A declarat că la data critică el nu era băut, însă tatăl său şi partea vătămată erau în stare de ebrietate. Totodată, a arătat că nu a fost agresat de partea vătămată. A arătat că anterior conflictului, P.M. a trecut prin faţa porţii sale, ameninţându-i cu acte de violenţă. A intervenit în conflict pentru a-l salva pe tatăl său, întrucât P. avea un topor asupra lui şi probabil intenţiona să-l folosească.

Partea vătămată P.M., a arătat în faţa instanţei de fond că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală. A declarat partea vătămată că anterior incidentului din 13 februarie, respectiv cu o săptămână înainte, nu a fost agresat de o altă persoană. Pe data de 13 februarie, anterior incidentului de la ora 15:00, a trecut prin faţa porţii inculpaţilor, înspre magazinul "M.", ca să cumpere o pâine. Acolo a consumat o bere. în momentul în care a trecut prin faţa inculpaţilor, nu i-a văzut pe aceştia, probabil că aceştia l-au văzut pe geam. A arătat că a fost lovit de ambii inculpaţi, însă mai mult de către T.M.I. Inculpatul T.I. l-a lovit doar cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, dar mai mult în zona capului. Inculpatul T.M.I. l-a lovit la început cu coada toporului apoi cu muchia şi în final cu tăişul toporului. Tot acesta, pe final i-a aplicat o lovitură în gură şi ca urmare i-a sărit proteza şi un dinte care se clătina. A precizat că pe parcursul incidentului, în faţa magazinului, nu se afla nicio persoană, dar în incinta magazinului se aflau gestionara Ş.N. şi M.I., care locuieşte vis-a-vis de magazin. Inculpatul T.M.I. a fost prezent pe tot parcursul incidentului şi nu este adevărat că ar fi venit ulterior. T.M.I. l-a lovit peste tot corpul, respectiv în zona feţei, probabil cu tăişul toporului, iar la picior cu tăişul toporului, acesta lovindu-l doar cu barda, iar cu pumnii şi picioarele l-a lovit tatăl acestuia, respectiv T.I. A arătat că pe data de 21 noiembrie a avut un conflict cu inculpatul T.I., pe care l-a lovit, întrucât purta în buzunar un cuţit la momentul respectiv şi a beneficiat de un număr de îngrijiri medicale. La momentul respectiv a arătat că s-a apărat, lovindu-l pe acesta.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată P.M. a mai declarat în plus că la data critică nu avea asupra sa nicio bărdiţă, iar declaraţiile inculpaţilor conform cărora bărdiţa era a lui, sunt neadevărate. Cu acea bărdiţă a venit inculpatul T.M.I. şi l-a lovit în timp ce era în magazin.

Din declaraţia martorei din lucrări Ş.N., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cursul urmăririi penale rezultă că, la data critică, aceasta era gestionară la magazinul din sat R.. Pe la orele 17,00, se afla în magazin, când a venit partea vătămată P., care a cumpărat nişte bere. Deşi i-a spus să o consume în afara magazinului, nu a ascultat, rămânând în incinta acestuia, după care, la aproximativ un sfert de oră a venit T.I., a deschis uşa magazinului, s-a uitat la partea vătămată şi a spus "au", după care a închis uşa şi a plecat. A revenit imediat împreună cu fiul său T.M.I., acesta din urmă având o bărdiţă în mână şi a văzut de la o distanţă de aproximativ 1 metru - 1,5 m, cum T.M.I. l-a lovit cu bărdiţă în cap pe P., cu muchia bărdiţei, nemaiţinând minte în ce parte anume a capului. Partea vătămata P. a căzut în magazin, moment în care, ea le-a spus să iasă afară. Inculpaţii au scos-o pe partea vătămată în curtea magazinului, iar T.M.I. a continuat să o lovească partea vătămata cu bărdiţa în zona picioarelor. În timp ce era lovită, partea vătămata era întinsă la pământ. Imediat după ce au ieşit din magazin, a ieşit şi ea, văzând personal cele arătate mai sus. Pe inculpatul T.I. nu l-a văzut personal să îl lovească pe P.M. Incidentul s-a finalizat în momentul în care au intervenit alte persoane, respectiv cumnatul său Ş.C., A.C., M.L. Ulterior, a venit poliţia sesizată telefonic de cumnatul său Ş.C. A mai arătat că prima declaraţie a dat-o la poliţia din R., iar a doua declaraţie în fata procurorului, la sediul poliţiei din com. R. În prima declaraţie dată la poliţie nu a spus adevărul întocmai cum l-a perceput, întrucât nu a vrut să se bage între cei doi. Altă explicaţie nu a avut faţă de faptul că în ambele declaraţii date în cursul urmăririi penale a arătat că imediat după ce a dat B. părţii vătămate, aceasta a ieşit din magazin. Bărdiţa cu care a fost lovită partea vătămată avea aproximativ 40 cm şi avea coada din lemn. Când a venit poliţia în magazin erau urme de sânge pe care ea le-a şters mai târziu. Organele de poliţie nu au intrat în magazin ca să constate acele urme de sânge. Când au ajuns organele de poliţie la faţa locului, partea vătămată era ridicată în picioare şi nu ştie dacă o ajutase cineva să se ridice, aceasta aflându-se în curtea magazinului. Cei doi inculpaţi se aflau în momentul în care a sosit poliţia în afara curţii magazinului, după poartă. Ea se afla în curte, iar magazinul era închis. A închis magazinul după ce inculpaţii au ieşit cu partea vătămată afară. Ea personal nu a sunat la 112 pentru a anunţa incidentul. În momentul în care se consuma incidentul în curte, a sunat pe soţul său Ş.N. care nu i-a răspuns la telefon, după care l-a sunat pe cumnatul său Ş.C. Nu a fost ameninţată de nicio parte din dosar. Nu şi-a amintit dacă în momentul în care T.I. a intrat în magazin ea i-ar fi făcut vreun semn prin care să-i sugereze că în incinta magazinului se afla P.M. care consuma băuturi alcoolice. Nu cunoaşte dacă inculpaţii sau partea vătămata sunt persoane violente.

Martorul din lucrări M.G., a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cursul urmăririi penale. La data respectivă, posibil prin luna februarie, în jurul orei 17,00, se deplasa spre domiciliul socrilor săi, a trecut prin faţa locuinţei fam. Ş. (magazinului), ocazie cu care a văzut multă lume adunată la poartă, printre care Ş.C. şi alţi consăteni. T.I. şi T.M.I. se aflau în faţa porţii în drum. În interiorul curţii se aflau P.M., aşezat cu faţa în jos sau pe spate. Nu a sesizat ca partea vătămată să fi fost lovită şi nu a auzit-o vorbind. Nu a întrebat pe nimeni şi nici nu a aflat care era problema şi nici nu a bănuit că cineva s-ar fi bătut. Tot în acea zi, peste o jumătate de oră, când se întorcea spre casă, a aflat de la mai multă lume, printre care era şi socrul său, că a avut loc o bătaie între partea vătămată şi inculpaţi. A mai aflat că după altercaţia din data respectiva, partea vătămata a fost internată în spital. Nu cunoaşte dacă vreuna dintre părţi este violentă. A mai declarat că în momentul în care a trecut spre locuinţa socrilor săi, în acea mulţime a văzut-o şi pe numita Ş.N. dar nu a mai reţinut exact unde era.

S-a reţinut că martorul din lucrări F.C., a arătat îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Astfel, a arătat în esenţă că, într-o după-amiază, spre seară, a trecut de la depozitul în care ţinea merele, spre casă, pe lângă chioşcul în faţa căruia a avut loc incidentul. În această împrejurare l-a văzut pe P.M. căzut jos la pământ, nemaiţinând minte dacă în drum sau în curtea magazinului, acesta fiind murdar de sânge pe haine. La faţa locului i-a văzut şi pe inculpaţii T.M.I. şi T.I., stând separat în drum. La faţa locului se afla şi Ş.C. Nu a vorbit cu nimeni, întrucât ştia că o să fie probleme, respectiv că o să fie chemat să dea declaraţii. Ulterior, a auzit de la consăteni că inculpaţii s-au bătut cu P.M. Nu cunoaşte amănunte. A observat că T.I. avea sânge pe faţă, parcă. Nu ştie dacă a existat o stare conflictuală mai veche între inculpaţi şi partea vătămată. A plecat imediat, motiv pentru care nu ştia dacă s-au adresat injurii. La faţa locului a văzut-o şi pe Ş.N. - gestionara de la magazin, care se afla în curtea acestuia. Nu a putut preciza dacă magazinul era închis sau deschis. De asemenea, nu a putut spune care dintre părţi e mai violentă, dacă vreuna consuma băuturi alcoolice şi făcea scandal. Nu a văzut la locul faptei vreo bărdiţă.

Martorul din lucrări Ş.C., a arătat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Într-una din zile, fiind iarnă, pe la orele 16 - 17,00, se deplasa spre domiciliul fratelui său Ş.N., iar când a ajuns la poarta acestuia, l-a văzut căzut jos pe numitul P.M. Acesta era lovit în zona feţei şi avea sânge. Lângă P.M. se aflau T.M.I. şi T.I. în picioare, şi îşi aduceau injurii reciproc cu partea vătămată. P.M. avea sânge pe haine, însă nu şi-a amintit dacă vreunul dintre inculpaţi avea sânge pe haine. A sunat la poliţie şi a rămas la faţa locului până ce au sosit organele de poliţie. L-a întrebat de T.I. de ce l-a bătut pe P., iar acesta i-a spus că a făcut scandal şi i-a înjurat. Cât a stat el acolo, P.M. care era încă întins la pământ, l-a înjurat pe T.M.I. şi ameninţat. Atunci, T.M.I. i-a mai aplicat o lovitură părţii vătămate în zona picioarelor. În prezenta sa, T.I. nu l-a mai lovit pe P.M. Le-a spus celor doi inculpaţi să nu-l mai lovească până nu vine poliţia. Ulterior sosirii sale la faţa locului, a venit şi F.C. La aproximativ 20 minute, au sosit organele de poliţie. Despre P.M., a arătat că a mai făcut scandal pe străzi noaptea, întrucât consuma băuturi alcoolice şi ştia că a condus şi o maşină fără permis. Niciunul din inculpaţi nu aveau sânge pe mâini. La data critică, mergea la fratele său să-l ia pe fiul său acasă. Când a ajuns la locul incidentului, Ş.N. se afla în curtea casei sale şi plângea. Nu mai ştia dacă magazinul era deschis. După ce au venit organele de poliţie, el personal nu a intrat în magazin şi nici acestea din urmă. Din discuţiile purtate cu Ş.N. a înţeles că incidentul a avut loc în curtea magazinului. Ulterior, nu a mai discutat cu Ş.N. despre incident. La locului incidentului, el personal nu a văzut nicio bărdiţă.

S-a reţinut că martorul din lucrări M.L. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Martorul a arătat că locuieşte în comuna R., în vecinătatea locuinţei fam. Ş. La data critică era iarnă şi se afla la domiciliul său, pe la orele amiezii, când a auzit gălăgie afară. Astfel, s-a uitat pe geam şi a văzut că se certau numiţii T.I., T.M.I. şi P.M.. Nu mai ţine minte dacă a văzut pe cineva lovind pe altcineva. Nu a ieşit afară atunci şi nu a intervenit. A privit pe geam aproximativ 5 minute. A mai văzut la faţa locului pe numiţii Ş.N., Ş.C., F.C., dar nu i-a văzut pe A.G. şi M.G.

Nu şi-a amintit dacă în acel moment T.I. avea ceva în mână. A ieşit doar atunci când a sosit poliţia la faţa locului. Când a ieşit în drum, P.M. era în picioare. T.I. şi T.M.I. mai erau la faţa locului. A mai declarat că nu cunoaşte ca părţile, respectiv inculpaţii şi părţile vătămate, să fie persoane violente şi dacă consumau băuturi alcoolice. Casa sa se află la aproximativ 15 - 20 metri de locul incidentului. Cât timp s-a uitat pe geam, a văzut părţile în drum, în afara magazinului. M.I. este soţia fratelui tatălui său, locuieşte lângă casa în care locuieşte el, dar nu în aceeaşi curte, la aproximativ 40 metri de locul unde s-a petrecut incidentul.

La solicitarea părţilor, în cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi martori, atât în circumstanţiere, cât şi în dovedirea situaţiei de fapt.

Astfel B.M., a arătat că se află în stare de duşmănie cu partea vătămată din cauza unor probleme familiale. A depus o plângere penală împotriva părţii vătămate la poliţie. Nu a fost de faţă la incidentul dintre T.I., T.M.I. şi P.M. dar a auzit ulterior despre acesta. A auzit de la colegii de muncă, respectiv B.M. şi alţii, că a avut loc un conflict la magazinul familiei Ş. între P.M. şi T.I. A înţeles că T.I. l-a bătut pe P.M. şi crede că în urma altercaţiei, partea vătămata a fost spitalizată. Ştie că anterior a mai existat un conflict între cei doi, când P.M. l-a bătut pe inculpatul T.I. în curtea primului. Numitul B.M., colegul său de serviciu, a spus că nu a fost de faţă la incident, dar a aflat acest lucru de la alte persoane, care era posibil să fi fost de faţă. Nu i-a povestit amănunte în legătura cu incidentul.

A mai arătat că inculpatul T.I. este vecin cu el, este gospodar, consumă băuturi alcoolice mai rar, nu se ceartă cu vecinii dar are cunoştinţă că a mai avut conflicte cu P.M. Pe T.M.I. îl cunoaşte ca fiind un băiat care munceşte, îşi ajută părinţii în gospodărie, nu l-a văzut consumând băuturi alcoolice sau în stare de ebrietate, locuieşte la casa bunicilor. Nu ştie dacă acesta a fost plecat în străinătate la muncă.

Martorul propus de inculpaţi, respectiv T.C. a arătat că inculpatul T.M.I. este strănepotul său. La sfârşitul lunii noiembrie 2011, a ajutat fam. A. (bunicii inculpatul T.M.I.) la sacrificarea unui porc. Prin zonă a trecut P.M., care l-a ameninţat pe T.M.I. că o "să-i dea drumul la sânge". În acel moment, T.I. era spitalizat ca urmare a unei altercaţii avute cu partea vătămată. Nu a fost de faţă la incidentul din februarie 2012, care a avut loc între P.M. şi cei doi inculpaţi, dar a auzit de cele întâmplate de la sora sa A.A., care nu a fost de faţă la incident, dar i-a relatat din ce aflase de la alţi consăteni. Nu cunoaşte amănunte despre incidentul dintre părţi, însă, de câte ori se afla la fam. A., dacă partea vătămată trecea pe stradă îi ameninţa pe membrii familiei T. Cei doi inculpaţi sunt persoane care nu fac probleme, consumă băuturi alcoolice ca fiecare om. Nu ştie ca inculpaţii sa fi avut conflicte şi cu alte persoane în afară de partea vătămată. Ştie că T.M.I. a muncit în străinătate şi că locuieşte împreună cu bunicii la fam. A.

Sora lui i-a spus doar faptul că partea vătămată a sărit cu un topor la cei doi inculpaţi (incidentul din febr. 2011). Şi ulterior acestui incident a văzut personal cum partea vătămată a trecut pe la poarta bunicilor şi i-a ameninţat pe aceştia. În conflictele dintre inculpaţi şi partea vătămată, ştie că tot timpul partea vătămată începea conflictul.

Martorul propus de inculpaţi, respectiv A.P., a arătat că în noiembrie, anul trecut, inculpatul T.I. s-a dus la numitul B.C., un vecin, în vizită şi când a plecat de la acesta, partea vătămată l-a tras pe T.I. în curtea sa şi l-a lovit pe acesta cu un par. L-a vizitat la spital pe T.I. care avea mâinile înnegrite şi i-a explicat că s-a apărat cu mâinile ca să nu-i dea cu parul peste faţă. Nu cunoaşte motivul pentru care l-a lovit pe T.I.. în legătură cu incidentul din prezentul dosar, ştie următoarele lucruri de la inculpaţi şi alte persoane care au fost de faţă, respectiv: T.M.I. se afla deplasa pe drum către un băiat la domiciliul acestuia să-i repare o puşcă pentru un câine şi când a trecut pe lângă magazinul lui Ş. a văzut că acolo era un scandal, respectiv T.I. se afla în conflict cu partea vătămată P.M.. M. i-a spus că a intervenit şi el ca să-l scoată pe tatăl său din mâinile lui P.M. Crede că T.M.I. l-a fi lovit pe P.M. însă nu ştie exact. În ziua respectivă, anterior incidentului a trecut pe la poarta lui şi crede că avea asupra sa un obiect, respectiv o coadă de topor. El, personal l-a auzit pe P. cum îi spunea unei persoane în drum că se duce la T.I. "să-i ia gâtul". Nu cunoaşte amănunte despre modul cum s-au lovit părţile. Inculpatul T.M.I. i-a povestit că incidentul a avut loc în afara magazinului. Personal nu crede că incidentul a avut loc în incinta magazinului pentru că era mic.

Martorul a mai arătat că el şi cu soţia sa l-a crescut pe T.M.I., care a fost la şcoală, a plecat cu contract de muncă în Anglia, a strâns bani şi urmează să se căsătorească. Despre P.M. a declarat că este cel mai rău om din lume, întrucât din anul 2008 se află în duşmănie cu acesta, a avut un proces penal cu acesta şi a fost bătut de către el. Partea vătămată a primit o amendă administrativă pentru acea faptă.

Despre T.I. ştia că înainte a avut o serie de probleme, dar în prezent este o persoană cuminte, munceşte şi îşi vede de persoana sa. Nu ştie să fi avut conflicte cu alţi vecini. Ştie că scandalurile ivite între inculpatul T.I. şi partea vătămată au fost provocate tot timpul de aceasta din urmă.

Martorul propus de inculpaţi, respectiv I.C., a declarat că acum 1 an şi ceva de zile, inculpatul T.I. a fost bătut de partea vătămată P.M. Personal, l-a vizitat pe T.I. la spital, acesta fiind operat în urma leziunilor suferite. Ulterior, s-au întâlnit şi din câte a auzit, cei doi au avut o altercaţie. Până la momentul incidentului, ce formează obiectul prezentului dosar, a auzit-o pe mama soacră şi pe mai mulţi vecini spunând că P.M. venea pe la poartă şi înjura pe mama soacră, îl ameninţa pe T.I. să iasă la poartă că o să-l omoare. Într-o zi a fost la poliţie să anunţe despre o serie de aspecte pe care i le-a semnalat mama soacră. Acolo s-a întâlnit cu P.M. şi a fost înjurat de acesta de faţă cu domnul poliţist. Despre incidentul din dosar, a auzit ulterior consumării acestuia, de la oamenii din sat şi chiar de la inculpaţi, că numitul P.M. avea în acea zi o bărdiţă pe care inculpaţii i-au luat-o şi l-ar fi lovit cu coada. Din câte ştia de la inculpaţi, incidentul s-a petrecut la un magazin din sat, în faţa acestuia. Nu ştia dacă o parte din incident s-a petrecut şi în incinta magazinului. Din cele aflate de la inculpaţi, P.M. a început să-i înjure în momentul în care s-a întâlnit cu ei şi aşa a pornit incidentul.

Despre inculpatul T.M.I., martorul I.C. a arătat că este un băiat crescut de bunici, a fost plecat prin Anglia mult timp la muncă şi urmează să se căsătorească. Nu ştie ca M. să fi făcut probleme în comunitate. în schimb a auzit de la vecini că partea vătămată venea pe drum cu o maşină, claxona seara pe la porţi, dădea muzica la volum mare şi înjura. Anterior incidentului din prezentul dosar, s-a întâlnit la o înmormântare cu inculpatul T.I. şi partea vătămată şi aceasta din urmă a început să-l înjure, astfel că acesta a fost nevoit să plece. Ulterior, a aflat de la mama soacră că şi cu ea s-a purtat foarte urât. A mai declarat că inculpatul T.I. este liniştit, muncitor, nu a auzit să facă probleme în comunitate.

Martorul propus de inculpaţi, respectiv L.C.L. a arătat că este prieten cu M. T. De multe ori, se afla la locuinţa acestuia şi l-a văzut pe P.M. urcând pe drum, la deal, prin faţa porţii fam. T., înjurându-i pe T.M.I., pe bunicii acestuia, înjurând şi pe mama lui T.M.I., făcând afirmaţii urâte despre aceasta. De fiecare dată, T.M.I. nu a ripostat, intrau amândoi în casă sau îi zicea lui P.M. să se ducă acasă. Prin anul 2008, T.M.I. a avut un conflict cu P.M., au băut împreună şi apoi s-au certat. La vreo două săptămâni după acest conflict, el împreună cu T.M.I. treceau la deal, înspre oraş, prin faţa casei lui P.M., iar acesta a ieşit cu un par după ei, spunând "vă omor băi poponarilor", iar ei au fugit. Ştia că T.M.I. l-a lovit pe P.M. pe data de 13 februarie 2012 (ţinea minte data, întrucât în acea zi a venit prietena sa din Anglia), la un magazin al unei fete Ş.N., respectiv un magazin "M.". În acea seară, după incident, între orele 17 - 19:00, a fost la domiciliul lui T.M.I. şi acesta i-a povestit despre incident, spunându-i că l-a lovit cu pumnul şi cu piciorul pe P.M., întrucât acesta l-a înjurat şi ofensat. I-a zis că la momentul incidentului era împreună cu tatăl său T.I. Inculpatul T.M.I. nu i-a povestit dacă şi T.I. l-a lovit pe P.M. Este prieten apropiat cu T.M.I. şi în prezent se sună şi vorbesc foarte des.

Despre P.M. a arătat că este o fire foarte violentă, este scandalagiu, consumă băuturi alcoolice şi are probleme cu poliţia. L-a văzut şi la un bar, situat la ieşirea dinspre Fălticeni spre R., cum bea şi făcea scandal, de mai multe ori, fiind scos afară din bar de către vânzătoare.

Despre inculpatul T.I. a arătat că acesta consumă băuturi alcoolice dar nu în cantităţi excesive şi nu ştie să fie o fire violentă. A arătat că are cunoştinţă că a fost bătut de către P.M., că acesta l-a prins pe stradă, l-a băgat la el în curte şi l-a lovit. A mai precizat că T.M.I. i-a spus că l-a lovit pe P.M., întrucât acesta l-a înjurat, a sărit la bătaie şi pentru faptul că a mai avut un conflict mai vechi cu tatăl său. Ştie că după conflictul respectiv, tatăl său a fost internat la spital, a avut 2 coaste rupte care i-au perforat un plămân. M. i-a spus că, conflictul cu P.M. s-a desfăşurat afară în fata magazinului "M.", respectiv că M. îşi luase o bere şi stătea de vorbă cu tatăl lui în faţa magazinului, când a venit P.M. T.M.I. i-a mai spus că la momentul incidentului se afla vânzătoarea în magazin şi doar ei doi în faţa magazinului. Ştie că numitul P.M. este nepotul bunicului lui T.M.I.

A mai arătat că la vreo trei săptămâni, respectiv 1 lună după incidentul din 13 februarie 2012, s-a întâlnit cu P.M. la un bar pe str. I.C., la ieşirea din Fălticeni spre R. şi l-a întrebat ce a fost cu incidentul despre care i-a povestit M., iar acesta i-a spus că M. l-a lovit cu toporul peste picioare; el i-a spus lui P. să îi arate urmele loviturii, iar acesta a ridicat pantalonii, dar nu se observau semne. A văzut cum pantalonii erau tăiaţi, iar acesta i-a spus că pantalonii au fost tăiaţi cu toporul cu prilejul agresiunii suferite. A mai precizat martorul că nu-l crede în stare pe M. să lovească o persoană cu toporul, ştie că el evita de multe ori orice scandal, inclusiv cu partea vătămată.

Martora propusă de partea vătămată, respectiv M.I. a declarat în faţa instanţei că are cunoştinţă de faptul că a existat un conflict între inculpaţii T.M.I., T.I. şi partea vătămată. Era iarnă, într-o după-amiază, când se afla la vecina sa, respectiv Ş.N., şi a venit o fetiţă a unui vecin, pe care a servit-o cu un produs din magazin, o pâine sau altceva. Între timp a intrat în magazin şi P.M., pe care l-a servit cu o bere la solicitarea sa. Apoi acesta a mai rămas în magazin circa 15 - 30 minute, timp în care au mai discutat diverse lucruri. în magazin nu avea bani mărunţi ca să-i dea rest lui P.M., a venit Ş.N. i-a dat restul, după care a venit inculpatul T.I. împreună cu fiul acestuia T.M.I. Îi cunoaşte pe toţi trei pentru că sunt vecinii săi. Atât ea, cât şi Ş.N. se aflau în magazin şi au fost de faţă când inculpaţii au lovit-o pe partea vătămată cu bărdiţa. T.M.I. avea o bărdiţă în mână şi l-a lovit cu acea bărdiţă pe P.M. posibil în cap, întrucât a căzut jos. Nu ştie, dar este probabil să fi lovit cu muchia toporului. Partea vătămata era căzută la pământ, la uşă, iar ele le-au zis celor doi inculpaţi să iasă afară din magazin. Cei doi l-au scos pe P.M. din magazin iar ele au încuiat uşa, au închis magazinul şi au plecat în casă la copii. Ş. a intrat şi ea în casă după care s-a dus în faţa magazinului, la poartă. Inculpaţii l-au lovit şi acolo pe P.M. Ş.N. i-a spus că i-a văzut pe inculpaţi, cum l-au lovit pe P.M. în faţa magazinului, cu bărdiţa la picioare. Cumnatul lui N., respectiv Ş.C. a chemat poliţia.

Martora a mai arătat că la data incidentului nu avea calitatea de vânzător la magazin, a ajutat-o pe Ş. ca vecină. Nu îşi aminteşte cum se numeşte fetiţa. A arătat că este vecină cu d-na Ş.N. iar astăzi în instanţă a venit cu fiul său şi cu aceasta din urmă, întrucât sunt vecini. Nu îşi aminteşte cu ce era îmbrăcat P.M. la data incidentului. Nu ştie cu ce erau îmbrăcaţi nici inculpaţii. Magazinul este mic, iar inculpaţii au lovit-o pe partea vătămată în dreptul uşii. Ea nu a văzut urme în magazin după incident dar vecina N. i-a spus că au fost urme de sânge. N. i-a spus că ea a şters urmele de sânge din magazin. Când a venit politia, ea era în casă cu copiii N.. Nu are idee de ce N. nu a indicat-o ca martoră. A mai arătat că era o bărdiţă obişnuită, însă nu a putut aproxima cu exactitate lungimea cozii şi cum arăta exact aceasta. în momentul când a servit partea vătămată cu bere, N. era în casă, ducea lemne iar apoi a revenit la magazin. Inculpaţii au intrat în magazin în momentul când N. se întorsese între timp. Nu ştie dacă inculpaţii au făcut probleme în comunitate sau dacă au avut probleme cu poliţia.

Întregul materialul probator administrat în cauză atestă fără echivoc faptul că inculpaţii şi-au manifestat dorinţa de a se răzbuna şi de a-i aplica o corecţie victimei P.M.

Aşadar, fapta a fost săvârşită pe fondul neînţelegerilor anterioare continue dintre inculpat şi victimă, ce au determinat şi la data critică ivirea unui conflict spontan între aceştia. Chiar dacă activitatea violentă exercitată de inculpatul T.I. ar fi fost precedată de un incident situat temporal în urmă cu patru luni, între inculpat şi partea vătămată, în sensul că aceasta din urmă a exercitat acte de violenţă asupra consăteanului său T.I., lovindu-l cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 24 - 25 zile de îngrijiri medicale (dosarul penal aflându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni) de la data acestui incident, respectiv 20/21 noiembrie 2011 şi până la data săvârşirii faptei ce face obiectul prezentei cauze (13 februarie 2012), între părţi s-a instalat o stare de tensiune, o stare conflictuală, astfel că inculpatul T.I. a manifestat intenţia de a se răzbuna, în sensul de a-i aplica o corecţie lui P.M.

Urmare a loviturilor, victima s-a prăbuşit la pământ, pe zăpadă, lângă poarta de intrare în curte, prilej cu care inculpaţii au continuat să o lovească minute în şir cu picioarele în zona corpului, în special a coastelor, aceasta aflându-se în imposibilitatea fizică de a se apăra ori de a riposta în vreun fel.

Or, aceste elemente de fapt nu pot să se circumscrie într-o "scuză" din partea inculpatului T.I. în săvârşirea faptei, într-o eventuală "stare de provocare" sub influenţa căreia să se fi aflat acesta, dat fiind faptul că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoţie, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia inculpatul să fi săvârşit fapta. Ca urmare, instanţa nu a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul T.I.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, privind pe partea vătămată, pentru a se stabili dacă fracturile costale cu hemopneumotorax, pentru care s-a stabilit că au fost necesare un număr de 23 - 25 zile de îngrijiri medicale au pus în pericol viaţa acesteia şi să stabilească dacă intervenţia chirurgicală a fost absolut necesară, cu atât mai mult, cu cât din raportul de expertiză medico-legală nr. 444/A din data de 22 noiembrie 2011, referitor la leziunile pe care partea vătămată le-a produs inculpatului T.I. la data de 21 noiembrie 2011, rezulta clar că s-a practicat pleurotomie şi totuşi concluzia nu a fost că viaţa i-a fost pusă în pericol acestui inculpat.

În acest sens, instanţa a reţinut că prin expertiza medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale, conţinând concluzii definitive şi nu provizorii (la efectuarea acesteia ţinându-se seama de toate documentele medicale ce o vizează pe partea vătămată P.M., inclusiv foaia de observaţie completă, cu nr. 1728, întocmită pe numele său la externarea din Spitalul Municipal Fălticeni) s-a răspuns cu claritate obiectivelor fixate, necesare a fi avute în vedere pentru soluţionarea prezentei cauze, stabilindu-se că fracturile costale cu hemopneumotorax au necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, fiind de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate P.M., necesitând intervenţie chirurgicală sub forma pleurotomiei cu drenaj Beclaire, astfel că instanţa a considerat că efectuarea unei alte expertize în cauză, având aceleaşi obiective, nu este necesară.

Inculpatul T.I., prin apărător, a invocat că în cazul său, cu prilejul examinării medico-legale după agresiunea suferită în cursul anului 2011, deşi i s-a aplicat pleurotomie ca şi în cazul părţii vătămate, întrucât a suferit un traumatism toracic cu fracturi costale, s-a concluzionat că acele leziuni nu au pus în primejdie viaţa sa.

Potrivit studiilor de specialitate, pleurotomia este o procedura chirurgicală universal aplicată pentru majoritatea traumatismelor toracice, având drept scop suprimarea presiunii pozitive din torace, evacuarea completă a colecţiei traumatice, desfiinţarea oricărui spaţiu pleural rezidual şi reexpansiunea pulmonară completă, având indicaţii absolute, relative sau profilactice, în funcţie de gravitatea leziunilor. Prin urmare, constatarea din expertiza medico-legală nr. 66/A din 01 martie 2012, cum că leziunile au pus în primejdie viaţa pacientului nu a avut în vedere doar faptul că s-a intervenit chirurgical, ci s-a făcut ca urmare a evaluării medicale a traumatismului toracic suferit.

Aspectele invocate de inculpat în susţinerea cererii privind administrarea probei cu expertiza medico-legală nu au fost avute în vedere de instanţă, concluziile medico-legale arătate în cele două expertize referindu-se la persoane diferite, constatările fiind făcute în funcţie de morfologia şi topografia leziunilor în fiecare caz în parte, examenul clinic şi paraclinic, respectiv necesitatea intervenţiei chirurgicale, de către medici cu competenţă în efectuarea unor astfel de expertize (în expertiza medico-legală nr. 444/A din data de 22 noiembrie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava referitoare la leziunile prezentate de inculpatul T.I., stabilindu-se, de altfel, că este vorba despre un traumatism toracic cu fracturi costale, pleurezie stângă în cantitate mică, pneumotorax apical stâng minim).

Coroborând probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu cele administrate în faza de urmărire penală, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului T.I., constând în aceea că, la data de 13 februarie 2012, cu aproximaţie orele 17:30, într-un loc public, împreună cu inculpatul T.M.I., cu intenţie şi având asupra lor un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), a exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei P.M., lovind-o pe aceasta la nivelul corpului, în special a coastelor, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul T.I. se află în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu fapte pentru care este cercetat în prezenta cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, suferinţele fizice şi psihice pricinuite părţii vătămate P.M., precum şi persoana inculpatului T.I., care potrivit fişei de cazier a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unor fapte de natură violentă, aspect ce denotă o perseverenţă infracţională constantă a acestuia şi ignorarea avertismentelor date de legea penală prin condamnările anterioare.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului T.I. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită de acesta în stare de recidivă postexecutorie, conform fişei de cazier existentă la dosar.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpatul T.M.I., prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fond, cât şi prin concluziile puse la dosar, respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a apreciat-o ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 180 C. pen., "constituie infracţiunea de loviri şi alte violenţe, lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice şi se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 174 C. pen., "constituie infracţiunea de omor şi se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta de ucidere a unei persoane".

S-a reţinut potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 66/A/2012, emis de S.M.L. Suceava, partea vătămată P.M. a prezentat multiple echimoze, hematom, hemoragie subconjunctivală, excoriaţii, plăgi confuze, fractura a două coaste cu pneumotorax, luxaţia unui dinte cu distrucţia unei lucrări protetice. Medicii legişti au apreciat că traumatismul toracic cu fracturi costale şi hemopneumotorax (ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă) a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

S-a mai reţinut că, întreg probatoriul confirmă latura subiectivă, respectiv intenţia indirectă de a ucide cu care inculpatul a acţionat, nefiind relevant numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor produse pentru încadrarea juridică a faptei, ci doar împrejurările în care a fost săvârşită această faptă, respectiv cele în care inculpatul a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. asupra părţii vătămate P.M., precum şi natura obiectului vulnerant folosit (topor), intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată şi urmările produse, respectiv provocarea unui traumatism toracic cu fracturi costale şi hemopneumotorax, care a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei şi pentru salvarea acesteia a fost necesară efectuarea unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.

Prin urmare, s-a concluzionat, fără niciun dubiu, că fapta pentru care este judecat inculpatul T.M.I., constând în aceea că, la data de 13 februarie 2012, cu aproximaţie orele 17:30, într-un loc public, împreună cu inculpatul T.I., cu intenţie şi având asupra lor un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), au exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei P.M., lovind-o pe aceasta la nivelul corpului, în special a coastelor, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi i-au pus în primejdie viaţa, se circumscrie infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi nu infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul T.M.I., din infracţiunea de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracţiunea de "lovire sau alte violenţe" prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanţa a apreciat că nici în cazul inculpatului T.M.I. nu se poate reţine scuza legală a provocării, dat fiind faptul că nu este dată în cauză acea puternică stare de tulburare sau emoţie, cum este definită de legiuitor în art. 73 lit. b) C. pen., determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia acesta să fi săvârşit fapta.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu partea vătămată P.M. în incinta magazinului alimentar "M.", amplasat în curtea locuinţei familiei Ş. din sat/comuna R., şi fără a-i adresa vreun cuvânt, au început să-i aplice multiple lovituri de pumni şi picioare în zona corpului. înarmat fiind cu un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), inculpatul T.M.I. a lovit victima în zona capului şi a membrelor inferioare. S-a menţionat faptul că altercaţia fizică a avut loc chiar în incinta magazinului "M.", iar la insistenţele gestionarei Ş.N., inculpaţii au tras victima afară din magazin, aplicându-i în continuare lovituri. Urmare a loviturilor, victima s-a prăbuşit la pământ, pe zăpadă, lângă poarta de intrare în curte, prilej cu care inculpaţii au continuat să o lovească minute în şir cu picioarele în zona corpului, în special a coastelor. Intensitatea loviturilor a fost una foarte puternică, împrejurare în care victima şi-a pierdut lucrarea protetică dentară. Mai mult, aceasta s-a aflat în imposibilitatea fizică de a se apăra ori de a riposta în vreun fel.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele din faza cercetării judecătoreşti, expuse pe larg anterior, instanţa a constatat că în drept, fapta inculpatului T.M.I., constând în aceea că, la data de 13 februarie 2012, cu aproximaţie orele 17:30, într-un loc public, împreună cu inculpatul T.I., cu intenţie şi având asupra lor un corp contondent dur, apt de a produce moartea (bărdiţă), a exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei P.M., lovind-o pe aceasta la nivelul corpului, în special a coastelor, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi i-au pus în primejdie viaţa întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, suferinţele fizice şi psihice pricinuite părţii vătămate P.M., precum şi persoana inculpatului T.M.I., care nu are antecedente penale şi a avut un comportament bun anterior săvârşirii faptei.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului T.M.I. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 5 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de. art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere comportamentul anterior al acestuia, relevat de înscrisurile existente la dosar şi declaraţiile martorilor audiaţi în circumstanţiere. Instanţa reţine şi că după punerea sa în stare de libertate, inculpatul T.M.I. nu s-a mai prezentat în instanţă la niciun termen de judecată.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului T.M.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 62/P/2010 din 16 februarie 2012 s-a dispus reţinerea inculpatului T.M.I., pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 16 februarie 2013, orele 13:50 şi până la data de 17 februarie 2012, orele 13:50.

Prin încheierea de şedinţă a Camerei de Consiliu nr. 44 din 17 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2202/86/2012 s-a dispus admiterea propunerii şi arestarea inculpatului T.I., pe o durată de 29 de zile de la data încarcerării şi emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pe numele acestuia. Mandatul de arestare preventivă emis pe numele inculpatului T.M.I. a fost confirmat de instanţă la aceeaşi dată, respectiv 17 februarie 2012, ora 14:15.

În cursul cercetării judecătoreşti, prin Decizia penală nr. 430 din data de 30 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 3039/86/2012/a2 s-a admis recursul declarat de inculpatul T.M.I., s-a casat în parte încheierea instanţei de fond şi în rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului T.M.I. şi punerea de îndată a acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44/2 din 17 februarie 2012, emis de Tribunalul Suceava, dacă nu este arestat în altă cauză.

Prin urmare, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului T.M.I., de la 16 februarie 2012 la 30 aprilie 2012.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel cum rezultă din declaraţia dată de aceasta în fata instanţei de judecată.

Prin adresa nr. 1862 din 15 februarie 2012, Spitalul mun. Fălticeni s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.923 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, conform decontului depus alăturat.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis cererea de constituire parte civilă formulată de Spitalul mun. Fălticeni şi a obligat pe inculpaţii T.I. şi T.M.I. să plătească în solidar acesteia suma de 1.923 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a toporului ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte.

Împotriva sentinţei au declarat apel ambii inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare au invocat nelegalitatea încheierii pronunţate la prima zi de înfăţişare prin care s-au respins excepţiile ridicate, respectiv cea referitoare la lipsa urmăririi penale şi cea referitoare la încălcarea dreptului la apărare cu prilejul arestării.

Au mai susţinut că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nu a efectuat urmărirea penală cu respectarea dispoziţiilor legale în două zile (de la 13 februarie 2012 până la 15 februarie 2012), nefiind posibilă administrarea legală a tuturor probelor.

Mai mult, au arătat că, deşi au solicitat probe absolut utile şi pertinente, având în vedere incertitudinile care rezultă din raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, acestea au fost respinse.

Totodată, a susţinut că Raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit imediat după incident la 14 februarie 2012, aşa încât era obligatoriu ca organele de urmărire penală în temeiul art. 125 C. proc. pen. să admită solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale la Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iaşi.

Un argument în plus invocat de apelant este cel legat de modalitatea în care au fost administrate probele testimoniale de către procuror, fizic fiind imposibil să fie audiaţi şase martori între ora 12:30 şi ora 13:30. Mai mult, deşi au solicitat administrarea probelor testimoniale în prezenţa apărătorului, solicitarea a fost respinsă.

În ce priveşte cea de-a doua excepţie invocată au arătat că, în mod greşit a fost respinsă, în condiţiile în care, nu li s-a comunicat rezoluţia de începere a urmăririi penale, prezentându-se la procuror fără a avea cunoştinţă de conţinutul acesteia. De asemenea, au susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 171 alin. (4) C. proc. pen. în sensul că, în momentul în care li s-a adus la cunoştinţă rezoluţia au solicitat să li se dea posibilitatea angajării unui apărător, lucru care a fost refuzat.

Inculpatul T.M.I. a criticat sentinţa apelată pe considerentul că, în mod greşit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 C. pen.

În argumentarea acestui motiv a arătat că, proba esenţială avută în vedere de parchet pentru încadrarea juridică a faptei a fost raportul de constatare medico-legală din 14 februarie 2012, apreciat ca fiind plin de deficienţe, în condiţiile în care, chiar medicul legist recunoaşte faptul că, concluziile sunt relative şi nu au la bază documentaţia medico-legală, raportul fiind întocmit imediat după altercaţie. Chiar în aceste condiţii era necesar a se administra probe din care să rezulte zona în care a lovit şi leziunile produse. Declaraţiile date în cursul urmăririi penale dovedesc că a lovit partea vătămată în zona feţei, leziunile necesitând pentru vindecare 11 - 13 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul T.I. a arătat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. şi reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.

Prin Decizia penală nr. 84 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de inculpaţii T.I. şi T.M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din data de 19 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală.

A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecând:

A condamnat pe inculpatul T.I. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, în loc de 8 (opt) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, în loc de 5 (cinci) ani.

A condamnat pe inculpatul T.M.I. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în loc de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, în loc de 3 (trei) ani.

Conform art. 86¹ C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului T.M.I., pe durata termenului de încercare de 7 (şapte) ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul T.M.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, instituţie căreia i se încredinţează supravegherea inculpatului, conform programului stabilit de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpatului T.M.I. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului T.M.I.-pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. durata arestării preventive de la 19 februarie 2013 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 1165,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond şi a înlăturat dispoziţia de aplicare a art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.I., a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Incidentul reclamat de partea vătămată P.M. şi care a format obiectul cercetărilor în prezenta cauză a avut loc la data de 13 februarie 2012, dată la care s-a luat şi prima declaraţie.

Celelalte declaraţii ale părţilor şi ale martorilor au fost luate în intervalul 13 februarie - 23 februarie 2012. Celeritatea cu care s-au efectuat actele de urmărire penală nu poate fi invocată ca motiv de nulitate care să impună refacerea urmăririi penale.

Începând cu data de 16 februarie 2012 inculpaţii au fost reţinuţi, situaţie ce impunea îndeplinirea actelor specifice acestei faze procesuale într-un termen scurt. De altfel numărul martorilor audiaţi a fost relativ redus date fiind împrejurările săvârşirii faptelor. în ce priveşte proba cu expertiză solicitată în faza urmăririi penale, aceasta a fost respinsă motivat prin ordonanţa din 1 martie 2012.

Cei mai mulţi martori au fost audiaţi în ziua de 15 februarie 2012, iar ora menţionată pe procesele - verbale de consemnare a acestor declaraţii diferă, conform susţinerilor apărătorului inculpaţilor apelanţi. S-a mai reţinut că solicitarea apărătorilor angajaţi de a fi prezenţi la efectuarea oricărui act de urmărire penală a fost formulată la data de 29 februarie 2012 când urmărirea penală era în curs de finalizare.

Ambii inculpaţi au consimţit să dea declaraţii la data de 16 februarie 2012, respectiv 17 februarie 2012 în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, care ulterior a fost angajat.

La data de 16 februarie 2012 li s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a început urmărirea penală împotriva lor, în prezenţa avocatului din oficiu N.A.M., ambii inculpaţi consimţind să dea declaraţii.

De aceea s-a apreciat că, susţinerea apelanţilor privind încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiată.

S-a mai reţinut că nu au incidenţă nici dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. care se referă la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Aşa fiind, s-a apreciat că excepţiile invocate nu sunt întemeiate.

În ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că situaţia de fapt dedusă judecăţii a fost stabilită corect, pe baza probelor existente la dosar, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, iar încadrările juridice date faptelor fiind cele legale.

S-a constatat că, la data de 13 februarie 2012, înjurai orelor 17:30, cei doi inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie.

Ambii inculpaţi au recunoscut că au lovit partea vătămată în aceste împrejurări, diferenţele vizând zona în care au aplicat loviturile, intensitatea acestora şi consecinţele produse.

Instanţa de apel şi-a însuşit declaraţiile martorilor la care instanţa de fond a făcut pe larg referire, urmând a analiza aspectele esenţiale care vizează modul de aplicare a loviturilor de către cei doi inculpaţi.

S-a precizat în acest context că dintre martorii audiaţi în cele două faze procesuale au perceput în mod direct cum s-au desfăşurat evenimentele doar Ş.N., M.I. şi M.L.

S-a menţionat că, declaraţiile martorilor menţionaţi se coroborează cu cele ale inculpaţilor din faza urmăririi penale. Astfel, inculpatul T.I. a relatat că i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu bocancul la nivelul piciorului, iar după ce acesta a căzut la pământ, i-a mai aplicat multiple lovituri la nivelul corpului cu pumnii şi picioarele, preţ de 5 minute, iar fiul său i-a dat peste mână cu coada de lemn a bărdiţei şi cu picioarele peste corp.

Inculpatul T.M.I. a relatat că a lovit partea vătămată cu piciorul în zona corpului, iar tatăl său a lovit-o destul de tare cu picioarele şi pumnii.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au prezentat un alt mod de desfăşurare a evenimentelor. Astfel, T.I. a relatat că lovea partea vătămată cu pumnii şi picioarele, iar fiul său T.M.I. a intervenit doar pentru a aplana conflictul, acesta din urmă confirmând acelaşi aspect.

Declaraţiile celor doi în sensul că T.M.I. a intervenit pentru a aplana conflictul şi i-a luat bărdiţa părţii vătămate nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză la care, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut pe larg referire.

Faţă de cele arătate, s-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită.

În ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de aceştia, având în vedere intensitatea loviturilor, zona vizată şi consecinţele produse, confirmate de Serviciul de Medicină Legală în baza documentaţiei ataşate la dosar, s-a reţinut că intenţia lor a fost de a ucide şi nu de a vătăma partea vătămată, în formele prevăzute de art. 180 alin. (2) respectiv 181 C. pen. Leziunile cauzate părţii vătămate au pus în primejdie viaţa acesteia, intervenţia chirurgicală de urgenţă fiind singura de natură a o salva.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.M.I. s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză coroborat chiar cu declaraţia acestui inculpat confirmă însă că a lovit partea vătămată peste tot corpul, de aceea s-a apreciat că încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond este corectă şi nu se impune a fi schimbată.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor, de a se reţine în favoarea lor circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., s-a apreciat că, nu se poate reţine starea de provocare, atitudinea anterioară a victimei nefiind de natură a produce o tulburare sau o emoţie puternică de natură să determine săvârşirea faptei. Mai mult, s-a reţinut că partea vătămată era în stare de ebrietate, capacitatea de apărare fiind diminuată, aspect dovedit şi de faptul că nu a ripostat în niciun fel, aşa încât atitudinea ei nu poate fi apreciată drept provocatoare.

În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, curtea de apel a reţinut că, faţă de împrejurările săvârşirii faptei, dar şi de contextul în care inculpaţii au acţionat, pe fondul unui conflict preexistent şi de durată cu partea vătămată, dovedit, atât cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi cu actele medicale eliberate inculpatului T.I. în urma incidentului avut cu partea vătămată, se justifică a se reţine dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor.

În ce priveşte modalitatea de executare, în cazul inculpatului T.I. s-a apreciat că scopul coercitiv şi educativ respectiv de prevenţie şi garantare a săvârşirii pe viitor a altor infracţiuni nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate, în condiţiile în care acesta a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă.

În privinţa inculpatului T.M.I., dat fiind că acesta nu are antecedente penale, este tânăr şi cu certe posibilităţi de reeducare şi intenţionează să-şi întemeieze o familie, s-a apreciat că i se poate acorda o şansă, reintegrarea în societate putându-se realiza şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi impunerea unor măsuri de supraveghere la care acesta să se supună pe durata termenului de încercare.

S-a mai apreciat că, sentinţa primei instanţe este criticabilă şi sub aspectul modalităţii în care inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen. şi nu ale art. 191 alin. (1) C. proc. pen. aşa cum a reţinut prima instanţă.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii T.I. şi T.M.I., calea de atac fiind fundamentată pe cazurile de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14, 17, 17² şi 18 C. proc. pen. S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora şi aplicarea art. 81 C. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al inculpatului prezent au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii T.I. şi T.M.I., prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care urmează.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 10 iunie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

Cu privire la solicitarea recurenţilor inculpaţi de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se are în vedere, faptul că acest caz de casare a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Înalta Curte, apreciază că aceste critici pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. -referitor la greşita aplicare a legii - constatându-se că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care nu se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Aceste condiţii au fost respectate însă, în prezenta cauză, se constată că instanţele anterioare au încadrat corect din punct de vedere juridic fapta comisă de inculpaţi, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor.

Cazurile în care s-a făcut o greşită aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Încadrarea juridică a faptei este o chestiune de drept, în condiţiile în care prin aceasta nu se atinge fondul, deoarece chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei săvârşite de inculpat, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea în sensul dacă această faptă constituie infracţiune şi ce anume infracţiune, este o chestiune de drept. Fapta sau faptele trebuie acceptate de către instanţa de recurs, astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond, însă încadrarea juridică constituie o chestiune de drept care poate fi supusă controlului judiciar al instanţei de recurs şi poate fi modificată de aceasta.

Ca atare, critica privind încadrarea juridică a faptei poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, cu respectarea celorlalte condiţii cerute de lege, însă, aşa cum s-a arătat anterior, fapta inculpaţilor constituie infracţiunea de tentativă la omor calificat, astfel cum instanţele au reţinut, aplicând legea în mod corect.

Totodată, se constată că în motivele scrise de recurs recurenţii inculpaţi împotriva hotărârii atacate au formulat critici circumscrise dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situaţie în care criticile acestora, nu mai pot fi examinate de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.

Totodată, în realizarea aceluiaşi scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurenţii inculpaţi au criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicat, considerate prea mare şi neadecvate sub aspectul modalităţii de executare, în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele sale personale, situaţie exclusă, însă, din sfera de control judiciar a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac ordinară a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.I. şi T.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 84 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2012 la 05 noiembrie 2013.

Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.I. şi T.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 84 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2012 la 05 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat T.M.I. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat T.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3409/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3219/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 3406/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3406/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs