ICCJ. Decizia nr. 3217/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3217/2013
Dosar nr. 19346/3/2013
Şedinţa publică din 22 octombrie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 554/F din 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-au dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata S.T., la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a fost alăturată pedepsei stabilită în cauză, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În conformitate cu disp. art. 864 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a fost alăturată pedepsei stabilită în cauză, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatei S.T. în cauză, astfel cum au rezultat în urma aplicării art. 864 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. a fost computată din durata pedepsei închisorii prevenţia aferentă condamnării dispuse prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii totale nete de 58,72 grame heroină, cofeină şi griseofulvin, rămasă după efectuarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 mai 2013, urmând ca, potrivit disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, să se procedeze la distrugerea drogurilor, cu păstrarea contraprobelor (cantitatea de 5, 13 grame/ D.U.P.).
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 2.500 lei, din care 2.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 117/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acesteia că, la data de 30 aprilie 2013, a introdus din Turcia în România, la bordul unui autocar aparţinând firmei de transport "S.", o geantă de voiaj ce conţinea cantitatea de 64,22 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu G. şi C. pe care a ridicat-o colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod, de la sediul Autogării firmei "S.", conform unei înţelegeri prealabile, iar la data de 1 mai 2013 a fost depistată în timp ce a preluat aceeaşi cantitate de heroină substituită conform ordonanţei de livrare supravegheată din 30 aprilie 2013, de la colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod, pentru a fi vândută mai departe investigatorului acoperit "P.A." - nume de cod, după ce anterior mai fusese condamnată prin Sentinţa penală nr. 595 din 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a mai arătat că la termenul din data de 25 iunie 2013 inculpata S.T. a solicitat ca judecata să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cerere admisă de instanţă.
În consecinţă, procedând la analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, prima instanţă a reţinut că, la data de 2 aprilie 2013, prin adresa Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog nr. 693.514/2013 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la denunţul formulat de numitul C.N., cercetat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită şi instigare la infracţiunea de uz de fals, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc de către inculpata S.T., arătându-se că aceasta urma să se deplaseze în Turcia pentru a transporta o cantitate de heroină cu autocarul în România, în vederea distribuirii pe raza mun. Bucureşti.
Prin ordonanţa nr. 117/D/P/2013 din data de 4 aprilie 2013 s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog pentru efectuarea unor activităţi procedurale în cauză, iar prin ordonanţa din 9 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod "R.S." şi a colaboratorului acestuia "O.M.", care să desfăşoare activităţi procedurale, respectiv procurarea unei cantităţi de aproximativ un kilogram heroină de la membrii reţelei de narcotraficanţi din care face parte inculpata S.T..
Întrucât din investigaţiile efectuate de lucrătorii de poliţie a rezultat că inculpata S.T. împrumutase o însemnată sumă de bani de la o persoană neidentificată, sumă pe care urma să o utilizeze pentru achiziţionarea unei cantităţi importante de heroină din Turcia, drogurile fiind ulterior transportate în România, pe raza mun. Bucureşti, prin încheierea Tribunalului Bucureşti nr. 397/A1/12 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea interceptării, înregistrării şi localizării convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS şi MMS efectuate de la postul telefonic nr. 0769.516.951 utilizat de inculpată, precum şi a convorbirilor audio-video în mediul ambiental efectuate de membrii reţelei de narcotraficanţi din care făcea parte aceasta, pe o durată de 30 zile, de la data de 12 aprilie 2013 până la data de 11 mai 2013.
Urmare punerii în aplicare a autorizaţiei din 12 aprilie 2013 a rezultat că inculpata S.T. i-a comunicat colaboratorului "M.F." - nume de cod, faptul că urma să se deplaseze în Turcia pentru a procura o cantitate importantă de heroina, pe care urma să o trimită apoi în ţară prin colet, la rubrica expeditor urmând a fi indicat un nume fictiv, iar la rubrica destinatar o persoană de sex feminin; transportul urma a fi realizat prin intermediul unui autocar ce efectua curse regulate pe relaţia Turcia - România.
În ziua de 30 aprilie 2013, colaboratorul acoperit "M.F." - nume de cod a fost contactat de inculpată care l-a anunţat că autocarul la bordul căruia se afla pachetul cu heroină expediat din Turcia a sosit la autogara firmei de transport internaţional S., sens în care trebuia să-i comunice destinatarei pachetului să se deplaseze la sediul autogării pentru ridicarea acestuia, urmând ca predarea către inculpată să se efectueze în cursul datei de 1 mai 2013, într-o locaţie neprecizată, posibil la domiciliul său.
Organele de poliţie s-au deplasat la data de 30 aprilie 2013, la sediul autogării firmei de transport internaţional S., au preluat pachetul cu heroină aflat într-o geantă de voiaj, marca A., de culoare gri, disimulat printre hainele depozitate în aceasta. După cântărirea pachetului s-a constatat că acesta are aproximativ 70 grame, iar după expertizare, prin adresa din 30 aprilie 2013 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor s-a comunicat că proba înaintată, constând într-o punguţă din material plastic transparent cu substanţă pulverulentă de culoare maro, era constituită din cantitatea de 64,22 grame heroină, în amestec cu griseofulvin şi cofeină, prima din aceste substanţe fiind drog de mare risc conform Tabelului Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, aspect confirmat şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 mai 2013.
Prin ordonanţa nr. 39/A/30 aprilie 2013 s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, cu substituirea totală a drogurilor de mare risc, respectiv a cantităţii de aproximativ 70 grame heroină, pe teritoriul României, cu ocazia transportului acesteia de către colaboratorii acoperiţi "M.F." - nume de cod şi "O.M." - nume de cod, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 30 aprilie 2013, până la data de 29 mai 2013.
Prin procesul-verbal din 30 aprilie 2013 întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză s-a consemnat substituirea totală a cantităţii de 64,22 grame heroină cu altă substanţă de culoare maronie, respectiv cafea instant tip 3 în 1, marca J., aflată în comerţ.
S-a mai reţinut că, în cursul lunii aprilie 2013, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a aflat de la colaboratorul acoperit "M.F." - nume de cod că inculpata S.T. urma să se deplaseze în Turcia şi să transporte o cantitate de heroină pentru a o vinde în România. La sfârşitul lunii aprilie 2013, a avut loc o întâlnire în cadrul căreia colaboratorul "M.F." - nume de cod i-a făcut cunoştinţă colaboratorului acoperit "O.M." - nume de cod cu inculpata S.T., care a făcut propunerea ca acesta din urmă să fie cel care urma să primească pachetul cu heroină pe care urma să-l trimită din Turcia. Astfel, potrivit înţelegerii, după ce inculpata achiziţiona heroina de a furnizorii din Turcia, trebuia să o plaseze într-un colet cu alte lucruri, pe care să-l predea la un autocarul ce efectua o cursă pe ruta Turcia -România, iar la destinaţie, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod trebuia să ridice coletul şi să-l transmită a doua zi inculpatei.
Înainte de a pleca în Turcia, inculpata i-a întrebat pe colaboratori dacă ştiu pe cineva care ar dori să cumpere heroina adusă şi, eventual, dacă ar putea să-i dea o sumă de bani în avans. Colaboratorul "M.F." - nume de cod i-a spus inculpatei că ştie o persoană care ar dori să cumpere droguri, iar a doua zi a pus-o în legătură cu investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod; acesta i-a spus inculpatei că nu poate să-i dea bani în avans dat fiind faptul că se cunoşteau de puţin timp, dar că este de acord să cumpere heroina în momentul aducerii în România.
La data de 26 aprilie 2013, inculpata a plecat în Turcia cu un autocar al firmei "V.", precizând că va plasa coletul cu droguri la un autocar al firmei de transport "S.", care urma să sosească în Bucureşti în data de 30 aprilie 2013. Potrivit înţelegerii prealabile, după ce se ridica coletul cu droguri de la autocar de către colaboratorul "O.M." - nume de cod, urma ca inculpata să aştepte până a doua zi, 1 mai 2013, pentru a intra în posesia lui.
La data de 30 aprilie 2013, colaboratorul "M.F." - nume de cod l-a anunţat pe colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod despre faptul că inculpata S.T. îi comunicase că pachetul cu heroină fusese adus în România şi că ar trebui să meargă la autogara firmei "S." pentru a-l ridica. Colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod s-a deplasat împreună cu doi lucrători de poliţie la sediul autogării aparţinând firmei "S.", dar nu a putut să ridice pachetul întrucât nu a putut să-l descrie; ca urmare, l-a sunat pe colaboratorul "M.F." - nume de cod, care, după ce a luat legătura cu inculpata S.T., i-a spus că este o geantă care conţine haine şi lenjerie.
După ce a arătat aceste lucruri lucrătorilor de la autogara, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a ridicat geanta. Potrivit înţelegerii, a doua zi, 1 mai 2013, s-a întâlnit la o cofetărie de lângă Hotelul "V.", aflată pe şos. C., sector 1 cu inculpata şi cu colaboratorul "M.F." - nume de cod.
În ziua de referinţă, colaboratorul acoperit "O.M." - nume de cod a sosit la locaţia sus-menţionată în jurul orelor 11:30, apoi a sosit şi investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod, iar după aproximativ o oră a venit şi inculpata S.T. însoţită de colaboratorul "M.F." - nume de cod.
Geanta în care se afla pachetul cu heroină i-a fost predată imediat inculpatei, iar după mai multe discuţii, cei prezenţi au decis să plece la locuinţa inculpatei din localitatea Titu, jud. Dâmboviţa, pentru a fi probată heroina de către investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod. După sosirea unui taxi, comandat în prealabil, geanta în care se afla pachetul cu heroină a fost introdusă în portbagajul autoturismului, moment în care au intervenit lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut că acesta evidenţiază atât latura obiectivă a infracţiunii de trafic internaţional de droguri, în modalitatea normativă a introducerii în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cât şi cea a infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în preluarea cantităţii de heroina (substituită conform ordonanţei de livrare supravegheată din 30 aprilie 2013), în vederea vânzării către investigatorul acoperit "P.A." - nume de cod, dar şi existenţa vinovăţiei inculpatei, sub forma intenţiei, din materialitatea acţiunilor întreprinse rezultând că inculpata şi-a dat seama că a realizat fără drept traficul internaţional şi intern de stupefiante, prevăzând că prin faptele sale a pus în pericol sănătatea publică, rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit sau, cel puţin, a acceptat producerea lui.
Tribunalul a reţinut că cele două infracţiuni au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, prima instanţă a avut în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor comise, ce decurge nu numai din natura lor, dar şi din maniera concretă în care a acţionat inculpata, din cantitatea însemnată de drog ce a format obiectul traficului şi totodată periculozitatea deosebită prezentată de către inculpată, uşurinţa cu care aceasta a intrat în sfera infracţionalităţii, persistenţa sa în comiterea unor astfel de fapte penale, activitatea de trafic devenind o modalitate de viaţă şi de câştig, ignorând cu desăvârşire consecinţele nefaste ale acţiunilor sale asupra sănătăţii şi chiar vieţii altor persoane.
Tribunalul a subliniat şi împrejurarea că cele două infracţiuni au fost săvârşite la mai puţin 5 luni de la momentul la care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic internaţional de droguri de mare risc.
Împotriva sentinţei penale, în termen legal, a declarat apel inculpata S.T., invocând greşita individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate.
Prin Decizia penală nr. 215/A din 13 august 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpată.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, făcând o evaluare judicioasă şi obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii căreia i-a dat o justă încadrare juridică.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate în fond, instanţa de apel a constatat că acestea au fost în mod just individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni în cazul infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni în cazul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi având în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., reţinându-se că sancţiunile reflectă în mod adecvat gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei S.T., rezultând din modul organizat de acţiune al acesteia - atragerea altor persoane în săvârşirea de infracţiuni - şi cantitatea importantă de droguri traficată (64,22 grame de heroină pot da naştere la peste 500 de doze), dar şi din valorile cărora li se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri - viaţa şi sănătatea populaţiei, dar şi elementele ce caracterizează persoana inculpatei -starea de recidivă specială în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptei - prima condamnare fiind determinată tot de săvârşirea infracţiunii de introducere în România, din Turcia, a cantităţii de 148,33 grame heroină, răstimpul scurt dintre momentul punerii sale în libertate în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (11 decembrie 2012) şi data faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, dar şi împrejurarea că în dosarul anterior menţionat, inculpata a fost arestată preventiv aproximativ 12 luni, fără ca acest aspect să ducă la o modificare a comportamentului său.
Ca urmare, s-a apreciat că toate aceste elemente justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior minimului legal în cazul ambelor infracţiuni, prima instanţă stabilind în mod judicios pedepsele de 11 ani închisoare şi, respectiv, 8 ani închisoare pentru infracţiunile deduse judecăţii, o reducere a pedepselor aplicate fiind lipsită de temei.
Deopotrivă, s-a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect că în favoarea inculpatei nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, în speţă neputându-se vorbi nici de o conduită anterioară bună a inculpatei, nici de stăruinţa acesteia în vederea înlăturării rezultantului infracţiunii, în timp ce recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor a fost deja valorificată în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A mai reţinut instanţa de apel că în mod corect s-a procedat la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dispunându-se ca această pedeapsă să fie executată alăturat de fiecare din cele două pedepse stabilite în cauză, măsura menţionată reprezentând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen. rap. la art. 864 C. pen.
Totodată, s-a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a disp. art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu privire la pedepsele rezultante stabilite în urma revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate anterior inculpatei prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În consecinţă, reţinând că şi la alegerea pedepselor complementare şi accesorii prima instanţă a ţinut cont de jurisprudenţa internă şi internaţională, că deducerea prevenţiei este conformă cu perioadele în care inculpata a fost privată de libertate în ambele dosare în care a fost cercetată şi că s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, instanţa de prim control judiciar a respins apelul inculpatei ca nefundat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata S.T., fără a motiva în scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea din 24 septembrie 2013, termenul fixat în cauză pentru judecarea recursului, 21 ianuarie 2014, a fost preschimbat la data de 22 octombrie 2013.
La termenul de dezbateri din 22 octombrie 2013, subsecvent consultării inculpatei, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatei sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii în favoarea acesteia a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita procesuală corectă adoptată pe parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei şi colaborarea cu organele de urmărire penală.
Examinând recursul declarat de inculpata S.T. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 13 august 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că inculpata nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 38510 alin. (21) cu referire la art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Cazul de casare invocat de inculpată se încadrează însă în această categorie, fiind vorba despre art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia s-a invocat netemeinicia pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, considerate prea mari în raport cu atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a acesteia care, în opinia apărării, trebuia reţinută ca şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi valorificată prin reducerea corespunzătoare a pedepselor.
Raportat la cazul de casare invocat, se constată că Legea nr. 2/2013 a impus restricţii severe în ceea ce priveşte posibilitatea atacării pe calea recursului a hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi instanţa de apel, limitând totodată posibilitatea instanţei de recurs de a examina cauza sub aspectul situaţiei de fapt şi a chestiunilor de apreciere, aşa încât caracterul devolutiv al recursului vizează doar chestiunile de drept.
Or, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia sunt chestiuni de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel. Acestea nu se încadrează în categoria aspectelor de drept, ci implică aprecierea asupra mai multor circumstanţe, operaţiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. şi nu poate fi supusă examenului instanţei de recurs.
Drept urmare, deşi cazul de casare invocat de inculpată poate fi avut în vedere de către instanţa de recurs, critica formulată nu se circumscrie acestui caz şi Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepselor.
Din oficiu, analizând critica în mod strict, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate inculpatei au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele prevăzute de normele de incriminare, reduse corespunzător conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi cu respectarea disp. art. 864 C. pen. în raport de faptul săvârşirii celor două infracţiuni în interiorul termenului de încercare de 9 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatei S.T. prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiv a tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.T.
Împotriva Deciziei penale nr. 215 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei prevenţia aferentă condamnării dispuse prin Sentinţa penală nr. 595 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4077 din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, de la 23 decembrie 2011 la 11 decembrie 2012, precum şi timpul reţinerii şi arestării preventive din prezenta cauză de la 1 mai 2013 la 22 octombrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3372/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3216/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
