ICCJ. Decizia nr. 3409/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3409/2013
Dosar nr. 3242/63/2012
Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 411 din data de 10 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 64 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanţă.
În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.A., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în sistemul de date genetice judiciare
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1097/P/2011 din data de 14 martie 2012, întocmit de Parchetul de pe Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174,175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 09 noiembrie 2010, partea vătămată M.A. a sustras mai multe verze dintr-o cultură ce îi aparţinea inculpatului C.M.D., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 27 RON.
În seara aceleiaşi zile, partea vătămată M.A. se afla pe terasa barului "L.P." din comuna C., împreună cu martorii E.M.C., F.A., G.I. şi A.V., consumând băuturi alcoolice.
În faţa barului a venit inculpatul C.M.D., cu un autovehicul marca A., iar după ce a coborât din autoturism, inculpatul l-a chemat pe partea vătămată M.A. la el,începând să îi reproşeze de ce i-a sustras varza. Apoi, cu o bâtă pe care o avea asupra sa, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate două lovituri în zona capului, aceasta prăbuşindu-se la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
Martorii aflaţi pe terasa barului, respectiv E.M.C., F.A., G.I. şi A.V. au ridicat victima de jos şi apoi au anunţat serviciul de ambulanţă.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3593/Al/2011 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată cu declaraţia părţii vătămate, declaraţia inculpatului, declaraţiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova.
În cadrul cercetării judecătoreşti s-a luat declaraţie părţii vătămate M.A., care a arătat ca a fost lovit de inculpat cu o bâtă în cap, după ce au avut o discuţie în contradictoriu în legătură cu varza sustrasă de pe terenul inculpatului. S-a constituit parte civilă cu suma de 30000 RON daune materiale şi 20000 RON daune morale.
S-a audiat inculpatul, acesta recunoscând că în seara zilei de 9 noiembrie 2010 a avut o discuţie cu partea vătămată, legată de sustragerea unei cantităţi de varză de pe cultura sa şi, întrucât partea vătămată i-a adresat injurii, cu un lănteţ, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri peste braţe şi picioare. Când s-a îndreptat spre autoturism a fost atenţionat de o persoana şi întorcându-se, a observat ca partea vătămată intenţiona să îl lovească cu o halbă de sticlă, moment în care i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, fără a avea intenţia de a-l lovi în acea zona.
Au fost audiaţi martorii E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ş.V., C.A.R., R.F., aceştia menţinând declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Partea civilă a solicitat pentru dovedirea pretenţiilor civile administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, fiind audiaţi martorii E.M. şi G.I.
În apărare, inculpatul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, proba ce a fost încuviinţată de instanţă, fiind audiaţi martorii propuşi pe latură civilă - T.A. şi G.A., cât şi un martor în circumstanţiere - Ş.V.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 9 noiembrie 2010, în fata barului din comuna C. a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi partea vătămată generată de faptul că partea vătămată sustrăsese de pe terenul inculpatului mai multe verze, părţile adresându-şi reciproc insulte şi injurii. Pe fondul acestei discuţii, inculpatul C.M.D. i-a aplicat părţii vătămate, cu bâta, lovituri în zona capului şi peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat a rezultat, fără dubiu, din materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Astfel, toţi martorii audiaţi au declarat că în seara zilei de 9 noiembrie 2010 inculpatul a venit la barul din comuna unde se afla partea vătămată şi a chemat-o pe aceasta lângă autoturismul său, reproşându-i că i-a sustras varza de pe cultura sa. Cei doi şi-au adresat reciproc insulte şi injurii, inculpatul lovindu-l pe M.A. peste corp şi în cap cu o bâtă, în urma loviturilor primite partea vătămată căzând la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
Declaraţiile martorilor s-au coroborat cu declaraţia părţii vătămate, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3593/A1/2011 şi cu declaraţia inculpatului care a recunoscut aplicarea loviturilor, precizând însă că nu a avut intenţia de a-l lovi în cap şi de a-l ucide.
În cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, apreciindu-se că în raport cu zona vizată şi intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. de infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. este latura subiectivă, respectiv intenţia cu care a acţionat inculpatul.
Pentru stabilirea intenţiei cu care acţionează inculpatul este necesară o analiză minuţioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăţie.
Astfel, inculpatul, aflând că partea vătămată îi sustrăsese varza de pe cultura sa şi că aceasta intenţionează ca pe viitor să continue să fure, s-a înarmat cu o bâtă şi s-a deplasat la locul unde se afla partea vătămată, împrejurări ce conturează starea emoţională a inculpatului, care a luat hotărârea de a lovi victima.
Ajuns la locul faptei, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în cap, loviturile fiind de intensitate mare şi ca urmare, victima şi-a pierdut cunoştinţa, fiind doborâtă la pământ. Imediat după incident, inculpatul a plecat cu autoturismul său, fără a încerca să acorde ajutor acesteia.
În raport cu aceste circumstanţe s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide.
În desfăşurarea acţiunii violente, inculpatul a vizat o zonă vitală, în care a lovit cu intensitate, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce conturează latura subiectivă.
În drept, fapta inculpatului, constând în aplicarea de lovituri părţii vătămate, cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide, vizând zone vitale, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul concret al faptei săvârşite, determinat de importanţa valorilor sociale încălcate, urmările produse, dar şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta - pe fondul acţiunilor de furt comise de partea vătămată în dauna inculpatului, care, deşi nu pot fi reţinute ca stare de provocare, pot justifica starea emoţională în care a acţionat inculpatul. S-a reţinut că, deşi nimic nu legitimează acţiunea inculpatului, nu a fost ignorat faptul că banii pentru traiul zilnic erau obţinuţi din vânzarea produselor agricole, inculpatul fiind singurul care îi întreţine pe cei doi copii în vârstă de 13 şi, respectiv, 7 ani.
Au fost de asemenea avute în vedere şi datele personale ale inculpatului, care anterior a avut a conduită bună în familie şi societate (aspecte confirmate de actele aflate la dosarul cauzei), iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat la toate termenele de judecată şi a avut o atitudine de regret a faptei, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Având în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune (din care rezulta că, în timp, comportamentul inculpatului a fost adaptat normelor sociale, nefiind implicat în conflicte, în comunitate având o imagine pozitivă, fiind apreciat pentru spiritul gospodăresc şi pentru faptul că îşi creşte singur copiii, dispunând de voinţa şi abilităţile decizionale necesare pentru menţinerea unui comportament pro-social), împrejurarea că este singurul întreţinător al copiilor săi minori, iar de la săvârşirea faptei a trecut o perioadă de timp în care inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte penale, s-a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Apreciindu-se că, prin ea însăşi, pronunţarea condamnării din prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea ei efectivă prin privare de libertate, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, conduita sa viitoare fiind verificată prin supravegherea de către Serviciul de Probaţiune, instanţa a dispus în baza art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării aplicate pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 3 ani fixat de instanţă, cu respectarea disp. art. 863 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicamente şi 20.000 RON daune morale.
În dovedirea pretenţiilor a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, fiind audiaţi martorii E.M. şi G.I. Martorii au declarat că nu cunosc ce sumă de bani a cheltuit partea vătămată în urma incidentului, pentru restabilirea sănătăţii.
Potrivit art. 1069 C. civ. cel ce formulează o pretenţie în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
Cum partea civilă M.A. nu a făcut dovada pretenţiilor materiale solicitate, instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 RON daune materiale.
În raport cu numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de suferinţa psihică şi fizică îndurată, de urmarea produsă prin fapta ilicită a inculpatului - leziuni ce i-au pus în pericol viaţa - instanţa a apreciat că părţii civile i s-a cauzat un prejudiciu de ordin moral, urmând ca în baza art. 998 - 999 C. civ. să îl oblige pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune morale.
De asemenea, în baza art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de spitalizare către această parte civilă sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a debitului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul C.M.D..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat, prin motivele de apel, reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, arătând că,în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante, fapta fiind gravă, a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate, solicitându-se ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie. S-a mai arătat că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., în mod corect trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a criticat prin motivele de apel numai latura penală a cauzei, arătând că instanţa nu s-a pronunţat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu a existat intenţia de a ucide şi nu a fost vizată zona capului părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 178 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 411 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, ca nefondat.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva aceleiaşi sentinţe penale, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a înlăturat aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. şi a aplicat art. 76 alin. (2) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică fiind, de asemenea, justă.
Din probele administrate în cauză - declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului şi martorilor E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ş.V., C.A.R., R.F., raportul de expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova - s-a reţinut că, în seara zilei de 09 noiembrie 2010, în faţa barului din comuna C., jud. Dolj, a avut loc o discuţie în contradictoriu între inculpat şi partea vătămată, generată de faptul că partea vătămată sustrăsese de pe terenul inculpatului mai multe verze, părţile adresându-şi reciproc insulte şi injurii, iar pe fondul acestei discuţii, inculpatul C.M.D. i-a aplicat părţii vătămate, cu bâta, lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de inculpat, prin care a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu a existat intenţia de a ucide şi nu a fost vizată zona capului părţii vătămate, s-a reţinut că acest motiv este neîntemeiat.
Instanţa de apel a reţinut că, din analiza hotărârii instanţei de fond rezultă că aceasta a motivat pe larg şi în mod întemeiat încadrarea juridică a faptei, arătându-se că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, având în vedere că i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta (obiect apt să producă moartea) în cap - zonă vitală, loviturile fiind de intensitate mare, iar ca urmare a acestora partea vătămată a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Aşadar, apărarea inculpatului, reiterată şi în apel, în sensul că nu a acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată (pentru lămurirea acestui aspect fiind audiat în apel şi martorul M.L., declaraţia sa neducând însă la stabilirea unei stări de fapt diferite de cea reţinută la fond) a fost infirmată de celelalte probe administrate în cauză şi la care s-a făcut referire anterior. Astfel, martorii E.M.C., M.M., R.F., prezenţi la conflict şi audiaţi la instanţa de fond, au declarat în mod constant că l-au văzut pe inculpat lovind partea vătămată cu un lănteţ din lemn în cap.
În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de parchet, prin care s-a criticat pedeapsa sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, instanţa de apel a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei, urmările produse, împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta - pe fondul furtului comis de partea vătămata în dauna inculpatului, precum şi persoana şi conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut, anterior comiterii faptei, o comportare bună, are în întreţinere doi copii minori, iar după săvârşirea faptei s-a prezentat în faţa organelor judiciare şi a avut o atitudine sinceră, curtea de apel apreciind că în mod just au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi s-a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, având în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune (din care a rezultat că, în timp, comportamentul inculpatului a fost adaptat normelor sociale, nefiind implicat în alte conflicte, în comunitate fiind apreciat pentru faptul că îşi creşte singur copiii), în mod corect s-a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit şi fără executarea efectivă, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
S-a reţinut că este însă întemeiat motivul de apel formulat de parchet privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., în cazul infracţiunilor de omor făcându-se aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. privind reducerea pedepsei în cazul existenţei circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.D.
La data de 5 noiembrie 2013, în şedinţă publică, recurentul inculpat a învederat că înţelege să îşi retragă recursul declarat în cauză.
Având în vedere această unilaterală şi necondiţionată exprimare de voinţă, Înalta Curte în contextul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen. şi în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declaraţia inculpatului C.M.D., de retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 178 din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat C.M.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3406/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
