ICCJ. Decizia nr. 3416/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3416/2013
Dosar nr. 2286/87/2013
Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 117 din 06 august 2013, Tribunalul Teleorman a dispus următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 -76 C. pen. a condamnat inculpatul L.G. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit dispoziţiilor art. 65 C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani stabilită conform art. 53 C. pen., aceleaşi drepturi fiind interzise şi cu titlu de pedeapsă accesorie.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenţiei de la data de 29 aprilie 2013 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
A luat act că partea vătămată B.I., Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi Spitalul Orăşenesc Videle nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti suma de 3.946,20 RON şi dobânda aferentă calculată de la data pronunţării până la plata efectivă.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman, suma de 806,08 RON cu titlu de despăgubiri, plus majorările de întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la achitarea integrală.
În baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea corpului delict - obiect din lemn de esenţă tare cu lungimea de circa 1,30 m şi diametrul de circa 5 cm.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 257/P/2013 din data de 21 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Tribunalul Teleorman a arătat că prin actul de sesizare al instanţei s-a precizat că inculpatul L.G. (30 ani) trăieşte în concubinaj cu T.A.E. (martor), având împreună un copil minor, care se încadrează în gradul de handicap accentuat, aceştia locuind în oraşul Videle, vis-a-vis de imobilul lui B.I., zis "B." (parte vătămată, 41 ani), fără a avea conflicte cu acesta.
S-a reţinut că, la data de 28 aprilie 2013, fiind sărbătoare, L.G. a mers împreună cu concubina sa la locuinţa părinţilor săi din comuna C. şi cu această ocazie a consumat o cantitate de bere, după care în jurul orelor 18:40 a revenit la domiciliu. În timp ce se afla în curte, inculpatul a văzut că B.I. era la poartă şi, după ce a discutat cu acesta, s-au înţeles să cumpere un recipient cu circa 2,5 litri bere, pe care l-au consumat împreună şi cu fratele părţii vătămate - B.D. (martor).
Pe fondul consumului de alcool, între inculpat şi B.D. au existat neînţelegeri, acesta reproşându-i că nu au mers să muncească împreună în activităţi de construcţii, împrejurare în care l-a luat cu mâna de obiectele de îmbrăcăminte, iar apoi l-a îmbrâncit. Auzind gălăgie şi observând starea în care se afla concubinul său, pentru aplanarea neînţelegerilor T.A.E. i-a solicitat să intre în locuinţă.
La scurt timp însă, inculpatului i-au fost trimise mesaje şi a fost sunat pe telefonul mobil de B.D., care i-a spus "hai mă, dacă eşti şmecher, ieşi la poartă (...) te mut de aici (...)". Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi indignat de comportamentul manifestat de fratele părţii vătămate, L.G. s-a înarmat cu un obiect din lemn de esenţă tare, de culoare neagră (axul de la un cuier pom), cu lungimea de circa 1,30 m şi diametrul de circa 5 cm şi a ieşit la poartă.
În acest interval de timp, partea vătămată i-a solicitat fratelui său să înceteze atitudinea manifestată şi observând că L.G. se afla la poartă, a traversat drumul public, fără să fie înarmat cu vreun obiect, cu intenţia să-l determine şi pe inculpat să renunţe. Ajungând în apropierea gardului, care împrejmuia imobilul inculpatului, acesta a ieşit din curte şi profitând de faptul că în apropiere nu se aflau alte persoane, fără să aibă loc vreo discuţie ori să fie provocat în vreun mod, deşi anterior nu au avut conflicte sau neînţelegeri, i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona capului, cu intensitate sporită, cu obiectul cu care era înarmat. Datorită intensităţii cu care a aplicat lovitura, obiectul cu care era înarmat s-a rupt, iar B.I. a căzut în şanţul pentru scurgerea apei, unde a fost abandonat de inculpat, care a luat fragmentele din lemn şi a intrat în locuinţă.
În timp ce se afla în curte, observând că fratele său a fost agresat şi era în stare de inconştienţă, B.D. a sunat la 112 şi, în aceeaşi noapte, partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, iar apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar Arseni" Bucureşti, unde a fost internat cu diagnosticul "Traumatism cranio-cerebral minor gradul II GCS = 13PCT Fractură complexă multieschiloasă fronto-temporo-orbitală stânga cu hematom extradural frontal stânga. Plagă sprâncenoasă stânga. Contuzie glob ocular stâng forte. Hemoragie subconjunctivală stânga" şi numai intervenţia promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
S-a mai arătat că prin raportul de constatare medico-legală nr. 783/B/2013, eliberat de S.M.L. Teleorman la 20 mai 2013 "din actele medicale şi medico-legale examinate coroborate cu examenul actual, numitul B.I. prezintă leziuni de violenţă produse prin lovire cu corp dur. Pot data din 28 aprilie 2013. Necesită circa 70 - 80 de zile îngrijiri medicale. Leziunile prezentate au pus în primejdie viaţa victimei".
În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat şi că având în vedere modul cum a acţionat sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul stării conflictuale existente între inculpat şi fratele părţii vătămate, obiectul folosit (obiect din lemn de esenţă tare cu lungimea de circa 1,30 m şi diametrul de circa 5 cm), zona anatomică vizată, leziunile cauzate (Traumatism cranio-cerebral minor gr. II GCS = 13PCT; fractură complexă multieschiloasă fronto-temporo-orbitală stânga cu hematom extradural frontal stânga; plagă sprâncenoasă stânga; contuzie glob ocular stâng forte; hemoragie subconjunctivală stânga) şi intensitatea loviturii aplicate este evident că inculpatul a urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa victimei B.I., rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voinţa sa.
S-a subliniat şi că faţă de inculpatul L.G. nu sunt însă aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece anterior agresiunii neînţelegerile au existat între acesta şi fratele părţii vătămate, ceea ce nu justifică reacţia sa extrem de violentă.
Tribunalul Teleorman a precizat şi faptul că inculpatul a solicitat ca soluţionarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În consecinţă, analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut că, la data de 28 aprilie 2013, inculpatul a mers împreună cu concubina sa la locuinţa părinţilor din comuna C., unde a consumat băuturi alcoolice şi s-a întors în jurul orelor 18,40, ulterior acestui moment consumând o cantitate de aproximativ 2,5 litri de bere împreună cu partea vătămată B.I. şi cu fratele acestuia, B.D. Pe fondul consumului de alcool, între inculpat şi martor au existat neînţelegeri, împrejurare în care B.D. l-a prins pe inculpat de obiectele de îmbrăcăminte şi apoi l-a îmbrâncit. Concubina inculpatului a intervenit şi i-a solicitat acestuia să intre în curte, însă la scurt timp B.D. i-a trimis mesaje pe telefonul mobil şi l-a sunat, solicitându-i inculpatului să iasă la poartă pentru a continua discuţiile, ameninţându-l în acelaşi timp, adresându-i expresiile: "hai mă, dacă eşti şmecher, ieşi la poartă (...) te mut de aici (...)". A mai reţinut prima instanţă că, urmare a comportamentului martorului şi a consumului de alcool, inculpatul s-a înarmat cu un obiect din lemn de esenţă tare, axul de la un cuier pom.
Ieşit afară din casă, inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, în zona capului cu obiectul cu care era înarmat părţii vătămate B.I., care intervenise pentru aplanarea conflictului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70 - 80 zile îngrijiri medicale şi i-a pus în primejdie viaţa victimei.
Raportat la situaţia descrisă, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare, urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, fiind dispuse şi restul măsurilor mai sus prezentate.
Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat apel, inculpatul L.G., solicitând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin Decizia penală nr. 236/A din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondat apelul declarat în cauză, obligându-l pe inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Curtea de apel a constatat că instanţa de fond, a făcut o evaluare judicioasă şi obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a dat acesteia o încadrare juridică legală.
S-a constatat că, în mod corect au fost încadrate faptele inculpatului în dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (tentativă de omor calificat, săvârşit în loc public). S-a apreciat că existenţa intenţiei specifice infracţiunii de omor este dovedită de obiectul folosit de inculpat pentru aplicarea loviturii, astfel cum acesta a fost descris mai sus, de zona vizată de lovitură şi de forţa extraordinară a acesteia care a dus, atât la ruperea axului de cuier, cât şi la o fractură cu înfundare şi hemoragie intracraniană.
De asemenea, s-a reţinut că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., neexistând o provocare din partea victimei B.D. sau o atitudine a acesteia de natură a îl face pe inculpat să creadă ca partea vătămata se alătura comportamentului agresiv al fratelui său, declaraţiile inculpatului din cursul urmăririi penale fiind singulare în acest sens, motiv pentru care în mod judicios au fost înlăturate de la stabilirea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, curtea de apel a remarcat, în primul rând, faptul că prima instanţă nu a indicat niciunul din elementele care au determinat aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare şi nici nu a motivat reţinerea circumstanţelor atenuante, contrar dispoziţiilor art. 79 C. pen.
În al doilea rând, s-a constatat că pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni. în urma aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. minimul pedepsei a devenit de 5 ani, astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante neprecizate (dar care nu pot fi înlăturate în apelul inculpatului) se situează cu 2 ani sub minimum special.
Raportat la împrejurările de comitere a infracţiunii, la faptul că inculpatul a abandonat victima în şanţ, având însă prezenţa de spirit să strângă fragmentele obiectului folosit pentru lovirea acesteia, dar şi la faptul că inculpatul a mai fost anterior cercetat tot pentru o infracţiune de violenţă - cea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., presupus săvârşită la data de 26 septembrie 2012 asupra unui minor - pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale, urmare a retragerii plângerii prealabile, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu există niciun element de natură a duce la concluzia că s-ar impune o reducere suplimentară a pedepsei sau schimbarea modalităţii de executare. Astfel, în condiţiile existenţei unor indicii cu privire la un comportament violent repetitiv, executarea efectivă a pedepsei apare ca fiind singura măsură aptă să ducă la reeducarea inculpatului şi la prevenirea riscului de recidivă.
Totodată, în ceea ce priveşte situaţia familială dificilă a inculpatului (prin raportare la starea de sănătate a copilului acestuia) şi lipsa antecedentelor penale, s-a considerat că acestea au fost deja valorificate prin reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă, iar recunoaşterea săvârşirii infracţiunii a fost deja "recompensată" prin aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. cu beneficiile stabilite de alin. (7) al articolului menţionat.
Împotriva deciziei anterior menţionate, a declarat recurs inculpatul L.G., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluării recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de control judiciar a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la 05 noiembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la 05 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3446/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | CSJ. Decizia nr. 3419/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
