ICCJ. Decizia nr. 3538/2013. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3538/2013
Dosar nr. 1725/46/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea nr. 7/ F/CC din şedinţa Camerei de Consiliu din data de 25 octombrie 2013, în temeiul art. 128 alin. (l) şi (2) teza I din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în vederea soluţionării cererii de preluare a urmăririi penale privind persoana urmărită F.E.
Instanţa de fond a reţinut că procurorul statului solicitant a avut posibilitatea sesizării Tribunalului Regional din Lendava, însă, într-o procedură ce nu a fost deschisă persoanei urmărite F.E., care nu a putut pune concluzii în apărare.
S-a arătat că, potrivit legislaţiei statului solicitant, autoritatea judiciară slovenă permite declanşarea unei proceduri urgente preliminare pentru infracţiuni minore, la sesizarea procurorului, printr-un act de sesizare ce nu are valoarea rechizitoriului din dreptul intern, raportat la lipsa unui minim de probe în acuzare, cât şi în apărare, probe necesare într-o procedură contradictorie, cu respectarea tuturor principiilor de drept.
Instanţa a reţinut că tocmai de aceea s-a prevăzut o cale de atac pentru inculpatul F.E., care a condus automat la desfiinţarea ordinului de pedepsire dat de Tribunalul Regional din Lendava, ce prevedea aplicarea unei condamnări la închisoare de 2 luni cu suspendare, dar şi la desfăşurarea unei anchete penale şi efective.
Prin urmare, a precizat Curtea de Apel Piteşti, după ce a suferit o condamnare, inculpatul F.E. a formulat recurs, criticând lipsa de imparţialitate a instanţei care i-a încălcat dreptul de acces la justiţie şi implicit, dreptul la apărare. Această cale de atac, în cazul infracţiunilor minore de acest gen, aşa cum le intitulează Tribunalul Regional din Lendava, este eficientă în sensul jurisprudenţei C.E.D.O., deschizând posibilitatea unei anchete prompte şi efective şi respectând toate garanţiile procedurale inculpatului. Pentru aceste motive, a reţinut instanţa de fond, autorităţile slovene competente au solicitat, în toate actele înaintate, ca autorităţile abilitate române să procedeze la analizarea cererii de preluare a urmăririi penale şi a judecăţii.
Curtea de Apel Piteşti a precizat că s-ar da dovadă de un formalism exagerat şi nepermis într-un stat de drept dacă ar aprecia că, în speţă, s-a desfăşurat urmărirea penală împotriva inculpatului, câtă vreme din petitul cererii rezultă necesitatea preluării urmăririi penale în cauză, cu tot ce implică această procedură.
Instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu s-au efectuat decât câteva acte de procedură printre care sesizarea întocmită de procuror despre care s-a apreciat că nu are valoarea unui rechizitoriu, potrivit dreptului nostru intern, întrucât nu este motivat şi bazat pe probe concrete, de natură să convingă pe judecătorul chemat a se pronunţa.
În privinţa persoanei urmărite, instanţa a arătat că aceasta nu a fost audiată în prezenţa unui apărător şi nu i s-a dat, până în prezent, dreptul de a propune probe în apărare, astfel încât simplul său consimţământ în sensul ca urmărirea penală să se desfăşoare în România, nu echivalează cu desfăşurarea anchetei penale.
S-a conchis în sensul că procurorul, ca organ competent, trebuie să analizeze cererea de preluare a urmăririi penale a persoanei urmărite, aşa cum ea a fost cerută de autoritatea slovenă, în temeiul ari 128 alin. (4) din Legea nr. 3 02/2004, intenţia acestei autorităţi judiciare rezultând şi din modul de transmitere a solicitării transferului de procedură ce a avut loc prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu prin intermediul Ministerului Justiţiei, cât şi din decizia dată la 07 mai 2013 de Tribunalul Districtual din Murska Sobota.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin recurs se invocă nelegalitatea hotărârii deoarece, conform art. 128 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, competenţa de soluţionare a unei cereri privind preluarea judecăţii formulate de o autoritate judiciară străină aparţine curţii de apel din circumscripţia în care domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.
S-a arătat că aprecierile primei instanţe în sensul că s-a solicitat preluarea urmăririi penale de către autorităţile judiciare din Slovenia, ar fi trebuit să ţină cont de stadiul în care s-a aflat cazul în Slovenia, respectiv de încheierea Tribunalului Regional din Lendava.
De asemenea, s-a învederat că din sentinţă rezultă că ordinul de pedepsire poate fi emis pentru infracţiuni de competenţa Tribunalului Regional, tară să se desfăşoare judecata, la propunerea procurorului de stat şi dacă instanţa este de acord. În acest caz, instanţa emite o sentinţă prin care se pronunţă o sancţiune penală propriu-zisă de procurorul de stat, iar în cazul în care inculpatul face recurs împotriva ordinului de pedepsire, aceasta se desfiinţează şi urmează un proces ordinar.
Examinând recursul Parchetului, în raport de criticile formulate de recurent, dar şi de prevederile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 128 alin. (2) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de preluare a urmăririi penale se soluţionează de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau a fost identificată persoana urmărită.
Prin adresa II Ks 56709/2012-31 din 28 mai 2013, Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul de cooperare judiciară, relaţii internaţionale şi programe, cererea de preluare a urmăririi penale privind pe F.E.
Din actele dosarului, rezultă că prin decizia din 7 mai 2013, dosar II Ks 56709/2012-29, Tribunalul Districtual din Murska Sobota - Republica Slovenia a decis ca dosarul penal al Tribunalului Regional din Levanda nr. IJ K56709/2012 privind pe F.E., cercetat pentru infracţiunea de înşelăciune, să fie transferat organului de justiţie competent din România în vederea urmăririi penale şi a judecăţii.
Anterior, Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota, Republica Slovenia, prin adresa Kt 1207/12-1-DN-mv din 7 noiembrie 2012, propusese Tribunalului Regional din Levanda, ordinul de pedepsire a numitului F.E. şi aplicarea unei pedepse de 2 luni de închisoare cu suspendarea condiţionată a executării.
Prin sentinţa din 15 noiembrie 2012, dosar II Ks 56709/2012, Tribunal Regional din Levanda a admis ordinul de pedepsire şi a aplicat lui F.E. condamnarea condiţionată de 2 luni închisoare. Prin hotărâre s-a arătat că un ordin de pedepsire poate fi emis pentru infracţiuni pentru care este competent un tribunal regional, fără să fie desfăşurată şedinţă de judecată, caz în care se pronunţă o sancţiune propusă de procuror, iar dacă învinuitul face recurs, ordinul de pedepsire se desfiinţează şi urmează un proces penal ordinar.
Ulterior, prin încheierea din 8 aprilie 2013, dosar II Ks 56709/2012, Tribunal Regional din Levanda, a fost desfiinţat ordinul de pedepsire, constatându-se că învinuitul a declarat apel împotriva sentinţei asupra ordinului de pedepsire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi cauza a parcurs o procedură specială în faţa instanţei Tribunalului Regional din Levanda, Republica Slovenia şi există documentul nr. Kt 1207/12-1-DN-mv din 7 noiembrie 2012 al Parchetului Districtual de Stat din Murska Sobot, intitulat rechizitoriu, nu există efectuată o urmărire penală care să permită judecata de către instanţele române conform dispoziţiilor interne (spre exemplu, nu este pusă în mişcare acţiunea penală care conferă calitatea de inculpat, nu este prezentat materialul de urmărire etc.).
De altfel, chiar prin cererea formulată de autorităţile judiciare se solicită preluarea inclusiv a urmăririi penale, aşa încât, în raport de dispoziţiile art. 128 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cauză au incidenţă dispoziţiile care prevăd că procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală.
Cât priveşte admisibilitatea căii de atac, se reţine că potrivit art. 128 alin. (5) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, curtea de apel învestită cu o cerere de preluare a judecăţii dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii, iar încheierea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Se constată că aceste prevederi legale au aplicabilitate în speţă, în raport de actele dosarului, şi în special în funcţie de decizia din 7 mai 2013, dosar II Ks 56709/2012-29 a Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, prin care s-a hotărât preluarea atât a urmăririi penale, cât şi a judecăţii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere art. 128 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi pentru garantarea dreptului la un proces echitabil în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva încheierii nr. 7/ F/CC din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1725/46/2013, privind pe intimatul F.E.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva încheierii nr. 7/ F/CC din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1725/46/2013, privind pe intimatul F.E.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3506/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3555/2013. Penal → |
|---|
