ICCJ. Decizia nr. 358/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 358/2013
Dosar nr. 783/1/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 februarie 2013, petentul T.N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuş.
În susţinerea cererii petentul a arătat că, imparţialitatea judecătorilor de la Judecătoria Beiuş a fost şi este influenţată datorită persoanei sale şi a presiunilor exercitate de către organele de urmărire penală prin intermediul mass-mediei locale datorită împrejurărilor cauzei.
Primul aspect vizează imparţialitatea organului de urmărire penală în faza de urmărire penală, care a administrat probe doar în acuzarea sa şi a refuzat să administreze probe şi în apărare sau a ignorat cu desăvârşire probele favorabile lui, existente la dosarul cauzei; deşi a solicitat expres în cursul urmăririi penale efectuarea unei expertize de interpretare retroactive a alcoolemiei şi efectuarea unei cercetări la faţa locului, ambele solicitări fiindu-i respinse.
A arătat că după sesizarea instanţei, la primul termen de judecată, respectiv în faza cercetărilor judecătoreşti, a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, cerere pe care instanţa a respins-o fără a motiva pentru ce considerente a făcut aceasta, apreciind doar că „nu este o probă pertinentă, concludentă şi utilă cauzei", aceasta, în condiţiile în care din momentul săvârşirii faptei penale şi până în momentul recoltării primei probe de sânge în vederea analizării toxicologice a alcoolemiei au trecut mai bine de 2 ore şi jumătate.
Cu privire la al doilea aspect, în legătură cu infracţiunile prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., a precizat că anterior citirii actului de sesizare a instanţei, între el şi partea vătămată a intervenit împăcarea. Or, în condiţiile în care pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă urmează a se dispune încetarea procesului penal, a apreciat că refuzul instanţei de judecată de a admite administrarea unei probe, nu se poate datora decât evidentei presiuni exercitate de către organele de urmărire penală prin intermediul mass mediei locale şi regionale.
A mai arătat că mass media din judeţul Bihor a popularizat excesiv acest caz probabil la iniţiativa organelor de urmărire penală, inducându-se în opinia publică ideea vinovăţiei sale.
În aceste împrejurări are serioase motive de bănuială legitimă cu privire la obiectivitatea cu care s-a efectuat urmărirea penală şi judecata în primă instanţă până în acest moment.
În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a solicitat informaţii de la Tribunalul Bihor.
Din informaţiile primite de la conducerea Tribunalului Bihor, în urma verificărilor efectuate, rezultă faptul că în mass-media au apărut articole de presă în jurnale locale cu privire la accidentul rutier care face obiectul cauzei, însă acest eveniment nu a fost mediatizat în mod excesiv.
Din modul de desfăşurare a procedurilor judiciare, nu se poate reţine vreo lipsă de obiectivitate din partea judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, neexistând niciun indiciu în sensul că imparţialitatea acestuia ar putea fi ştirbită datorită calităţii părţilor sau că una dintre părţi ar fi în relaţie de rudenie sau afinitate până la gradul al patrulea cu judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei întrucât, aspectul relevat de petent prin cererea de strămutare, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile limitativ şi expres prevăzute de textul legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul T.N. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuş.
Obligă petentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 359/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
