ICCJ. Decizia nr. 3616/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 3616/2013

Dosar nr. 11490/99/2012

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 din 07 martie 2013 Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul C.C., fiul lui I. şi C., născut în Iaşi, domiciliat în satul şi com. Sineşti, jud. Iaşi, 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 3 copii minori, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de "viol asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de:

- 1 (un) an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, def. prin nerecurare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 29 ianuarie 2011);

- 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, toate cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 C. pen., art. 33 lit. a), 34 C. pen. (fapte comise în data de 02 mai 2010).

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv:

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (parte vătămată C.V.);

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (parte vătămată C.F.);

- 6 (şase) luni închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen.

S-a constatat concurenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 29 ianuarie 2011), pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, def. prin nerecurare, cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, şi pentru care au fost repuse în individualitatea lor pedepsele mai sus menţionate (fapte comise în data de 02 mai 2010).

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care adaugă un spor de 2 (două) luni, pedeapsa finală fiind 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei finale de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului pentru o perioadă de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare, ce constituie termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

În conformitate cu disp. art. 85 alin. (3) C. pen., s-a constatat că termenul de încercare curge de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală totală de 16 (şaisprezece) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 09 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

În baza art. 17, art 346, art. 348 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile minore M.A.C., domiciliată în sat Sineşti, comuna Sineşti, jud. Iaşi, suma de 50000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 189, art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 RON cheltuieli judiciare, din care:

- suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat în faza de urmărire penală, ce urmează a fi achitat către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Public;

- suma de 200 RON reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpat şi partea vătămată minoră în cursul cercetării judecătoreşti, ce urmează a fi achitată către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi dat în Dosarul nr. 1386/P/2012 la 03 decembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.C. (faţă de care acţiunea penală a fot pusă în mişcare anterior, prin ordonanţa procurorului din 10 octombrie 2012) sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de "viol asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în dimineaţa zilei de 08 octombrie 2012, a ademenit-o pe partea vătămată M.A.C., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 10 octombrie 1997), într-un loc izolat din afara localităţii Sineşti, judeţul Iaşi (în marginea unei păduri), unde, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, dar şi prin exercitarea unor acte de constrângere fizică (imobilizare şi loviri active) şi morală (ameninţări cu violenţe sporite şi cu moartea), a întreţinut un raport sexual normal şi complet, cu deflorare.

În cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea instanţei:

- a fost desemnat de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi un psiholog pentru a o consilia pe mai departe pe partea vătămată minoră, pentru a lua legătura cu aceasta în vederea audierii şi a fi prezentă în instanţă în momentul audierii părţii vătămate minore, respectiv, dna B.L.;

- a fost depusă adresa din 14 decembrie 2012 a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi din care rezultă faptul că minora se află în familie, că participă la un program personalizat de consiliere, este stabilizată emoţional şi pregătită pentru audiere;

- la termenul din data de 17 decembrie 2012, în temeiul disp. art. 14 şi 17 alin. (1) C. proc. pen. a fost pornită şi exercitată din oficiu acţiunea civilă pentru partea civilă minoră, iar în temeiul disp. art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a pus în vedere reprezentantului legal al părţii vătămate, respectiv mama sa - numita C.M., să prezinte întinderea daunelor materiale şi morale suferite de minoră, toate datele necesare şi cheltuielile făcute cu însănătoşirea acesteia;

- a fost audiată partea vătămată minoră, în prezenţa psihologului desemnat, a reprezentantului său legal, respectiv mama sa - numita C.M. şi a apărătorului din oficiu, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2012;

- a fost întocmit un referat de evaluare psiho-socială pentru inculpat, de către Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

- la termenul din data de 17 decembrie 2012, a fost audiat inculpatul;

- au fost audiaţi martorii: C.M., mama părţii vătămate minore, care a descris starea psihică a minorei, atât anterior cât şi ulterior faptei, M.Ş.C., V.A.C., fraţii părţii vătămate, care descriu starea în care au găsit-o pe minoră, după ce a fost agresată, R.A.B., care a fost în zona în care a fost săvârşită fapta;

- s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la audierea martorilor C.V. şi T.P.I.

- prin adresa din 14 ianuarie 2013, a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgenţă şi Copiii Străzii, s-a comunicat instanţei faptul că partea vătămată minoră se află în familie, precum şi un program personalizat de consiliere;

- prin adresa din 07 februarie 2013 a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgenţă şi Copiii Străzii, s-a comunicat instanţei ultima fişă psihologică a minorei, întocmită după finalizarea programului de consiliere a acesteia;

- au fost depuse copiile sentinţelor penale definitive de condamnare anterioară a inculpatului;

- inculpatul a depus un memoriu, prin care arată că recunoaşte şi regretă fapta reţinută în sarcina sa, precum şi faptul că are trei copii minori.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul C.C., locuitor al comunei Sineşti, jud. Iaşi, are 28 de ani şi locuieşte împreună cu soţia şi cei trei copii ai săi. Astfel cum rezultă din referatul de evaluare, potrivit informaţiilor obţinute din dosar, corelate cu informaţiile oferite de sursele intervievate, imaginea inculpatului şi a familiei acestuia este prezentată într-o lumină favorabilă. Tânărul este caracterizat ca fiind un om gospodar, implicat în activităţi lucrative în folos personal şi în cel al membrilor comunităţii, din dorinţa de a acumula bunuri materiale, dar şi pentru a oferi sprijin celor din jur. Pe de altă parte, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, se manifestă violent verbal şi fizic, atât în mediul familial cât şi în comunitate. Comportamentul impulsiv al acestuia s-a concretizat în agresarea consătenilor deoarece au permis accesul animalelor pe pământul cultivat de inculpat, fără acordul lui. A fost condamnat anterior pentru infracţiuni comise cu violenţă. Cu ocazia interviului făcut de consilierul de probaţiune a găsit justificări ale unor astfel de comportamente agresive. Astfel, a apreciat că a fost singurul care a putut să-şi facă dreptate şi era singurul mod posibil în care să reacţioneze.

Rolul adoptat de inculpat în relaţia cu soţia sa şi copiii a fost cel de generator de venituri, astfel că educaţia şi îngrijirea minorilor au revenit soţiei. Pe fondul consumului de alcool a agresat-o pe aceasta, de mai multe ori. În comunitate este perceput ca o persoană care se manifestă violent atunci când consumă băuturi alcoolice. De altfel, fapta dedusă judecăţii a fost comisă în astfel de circumstanţe.

Partea vătămată M.A.C., născută la data de 10 octombrie 1997, este soră cu soţia inculpatului şi mai are doi fraţi şi două surori, alături de care locuieşte împreună cu părinţii (mama şi soţul mamei, C.O., cu care s-a recăsătorit), într-un alt imobil din aceeaşi localitate.

În virtutea relaţiilor strânse de rudenie, partea vătămată avea încredere în inculpat şi adesea se ocupa de copiii acestuia şi de treburile gospodăreşti, alături de sora ei mai mare.

În seara zilei de 7 octombrie 2012 soţii C.C. şi R.I. urmau să participe la o nuntă la căminul cultural din comuna Sineşti, astfel că, la rugămintea surorii sale, partea vătămată M.A.C. a rămas în locuinţa inculpatului ca să supravegheze copiii pe timpul nopţii. Împreună cu ea a stat şi minora C.R.M., în vârstă de 10 ani, verişoară, care a venit la rugăminţile victimei pentru a putea face faţă supravegherii celor trei minori ai familiei C., cu vârste cuprinse între 6 luni şi 5 ani.

În dimineaţa următoare, fiind într-o zi de luni, 08 octombrie 2012, în jurul orei 8:00, soţii C. s-au întors de la nuntă. Deşi se afla vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul C.C. a mai consumat câteva beri şi, pe fondul stării avansate de ebrietate, a luat hotărârea de a întreţine relaţii sexuale cu minora M.A.C., care urma să împlinească vârsta de 15 ani peste doar două zile.

În urmărirea acestei rezoluţii infracţionale, sub pretextul că mai are nevoie de ajutorul ei, inculpatul a împiedicat-o pe partea vătămată să meargă la şcoală, iar la un moment dat, i-a spus că vrea să aducă vaca de la câmp, sens în care i-a cerut cumnatei minore să meargă cu el pe izlaz, în afara satului.

Partea vătămată l-a refuzat, spunându-i că a adus ea vaca de la câmp. Într-adevăr, imediat ce s-a trezit, în jurul orelor 07.00 dimineaţa, văzând că părinţii copiilor nu s-au întors, a mers la sora inculpatului, situată în apropiere, şi a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpat, întrucât atât ea, cât şi minora care o însoţise, trebuiau să meargă la şcoală. Inculpatul nu a răspuns la telefon şi atunci l-a sunat pe un frate de-al ei, care i-a spus că inculpatul şi sora lor sunt pe drum spre casă. Acesta a fost momentul în care minora s-a gândit să aducă şi vaca de la câmp.

Întrucât dorea să-şi satisfacă pornirile sexuale, inculpatul a insistat în continuare să o aibă în preajmă, sens în care a amăgit-o că trebuie să aducă caii de pe câmp şi cu toate că partea vătămată a refuzat să meargă, inculpatul a insistat, spunând că soţia sa trebuie să rămână acasă să mulgă vaca. Văzând că soţia inculpatului a mers la vacă în grajd, minora a acceptat, astfel că cei doi s-au deplasat împreună către imaşul unde inculpatul susţinea că are caii priponiţi. Inculpatul a luat de la domiciliu o pătură, motivând că va avea nevoie de aceasta la întoarcere, pentru a o pune pe cal. Pe cei doi i-au urmat şi patru câini de-ai inculpatului.

Când s-au apropiat de o suprafaţă acoperită cu vegetaţie forestieră, denumită popular "Dealul Mare", partea vătămată a refuzat să intre în pădure, spunând că îi este frică. În acel moment, inculpatul pur şi simplu a atacat-o pe partea vătămată, prinzând-o de mână şi trântind-o la pământ, după care a tras-o de picioare înspre pădure: Partea vătămată a început să ţipe după ajutor, dar fiind o zonă izolată, nu a fost auzită de nimeni. De asemenea, victima a opus rezistenţă, împotrivindu-se fizic inculpatului, împrejurare în care l-a şi zgâriat cu unghiile pe faţă. De asemenea, datorită împotrivirii victimei, inculpatul a rupt mâneca stângă de la hanoracul cu care era îmbrăcată partea vătămată. De menţionat este faptul că, inculpatul era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni albaştri, cămaşă în carouri de culoare bej, un pulover gri şi o haină de piele maro.

În momentul în care minora a început să ţipe şi să se lupte cu inculpatul, câinii care îl însoţeau pe acesta au început să latre, asmuţiţi şi de stăpân, împrejurare ce a sporit starea de temere a părţii vătămate.

Văzând că locul era totuşi destul de expus, inculpatul a târât-o pe minoră mai în interiorul pădurii, i-a pus pătura peste cap pentru a nu mai putea striga după ajutor şi a dezbrăcat-o personal de pantaloni şi chiloţi, victima refuzând să răspundă solicitării de a face acest lucru. Partea vătămată a opus în continuare rezistenţă, i-a spus cumnatului ei că este virgină şi, cu toate acestea, inculpatul a lovit-o cu pumnii peste cap şi în burtă şi i-a introdus un colţ de pătură în gură pentru a nu putea să strige după ajutor. După anihilarea victimei inculpatul s-a dezbrăcat şi el de pantaloni şi chiloţi, dându-i în jos până la genunchi, şi apoi s-a masturbat până la obţinerea erecţiei. În continuare, inculpatul C.C. s-a urcat peste partea vătămată şi a întreţinut cu aceasta, timp de aproximativ 10 - 15 minute, un raport sexual normal şi complet, cu deflorarea victimei şi cu ejaculare intra-vaginală.

După epuizarea actului sexual, inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată să plece şi la despărţire a lovit-o cu piciorul în şezut, ameninţând-o că îi va tăia beregata dacă va spune cuiva cele petrecute.

Pe drum, partea vătămată s-a întâlnit cu fratele ei V.A.C., care a văzut-o în stare de şoc - speriată, plânsă şi cu hainele murdare de noroi. Martorul a condus victima acasă, unde partea vătămată i-a spus mamei sale C.M. că a fost violată de inculpatul C.C., astfel că martora a sesizat de îndată organele de poliţie.

De menţionat este faptul că, la data de 09 octombrie 2012, când a fost dusă spre examinare la I.M.L. Iaşi, minora avea fluxul menstrual foarte mare, fiind necesar ca aceasta să revină pentru examinare; s-a putut observa, însă, faptul că prezenta deflorare, a cărei vechime, însă, nu a putut fi precizată tocmai datorită fluxului menţionat mai sus.

În urma examinării finale a acesteia, s-a concluzionat că M.A.C. prezintă o deflorare recentă, ce poate data din 08 octombrie 2012; prezintă la nivelul gleznei stângi, maleola externă, zonă excoriată, cu diametrul de 0,5 cm.; prezintă traumatism cranio-cerebral minor, excoriaţie mentonieră, contuzie toraco-abdominală; toate acestea s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte dure, pot data din 08 octombrie 2012 şi nu necesită timp de îngrijiri medicale pentru vindecare; în probele prelevate s-au pus în evidenţă spermatozoizi.

A fost, de asemenea, analizată şi pătura utilizată de inculpat, din raportul de expertiză serologică a urmelor biologice nr. 2173 din 31 octombrie 2012 rezultând că, pe pătură s-au evidenţiat mai multe urme de culoare brun roşcat care sunt de sânge uman grupa 0.

În data de 10 octombrie minora a fost internată la Spitalul de Copii Sf. Măria Iaşi, trimisă fiind de către medicul de specialitate din cadrul I.M.L. Iaşi.

În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, mai trebuie menţionate următoarele:

- din declaraţiile victimei rezultă că inculpatul a folosit atât constrângerea fizică, dar şi constrângerea psihică; a recurs la forţă pentru a anihila împotrivirea copilei: "m-a apucat de mână şi m-a trântit la pământ, apoi m-a târât de picioare în pădure"; "mi-a pus pătura în cap, m-a ţinut de gură, apoi mi-a introdus în gură un colţ de pătură, nu am putut ţipa şi respiram foarte greu"; de asemenea, a recurs nu numai la ascendentul dat atât de gradul de rudenie, dar şi la Constituţia sa fizică, la frica imprimată minorei imediat ce a trântit-o la pământ; un lucru extrem de important este acela că, la momentul la care câinii care-l considerau de stăpân au început să se agite, urmare a ţipetelor victimei şi a mişcărilor bruşte din partea celor doi, inculpatul i-a asmuţit şi mai mult, anihilând orice reacţie fizică din partea minorei; nu era prima dată când asmuţea câinii într-un conflict; astfel, din analiza hotărârii de condamnare anterioară nr. 1063 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei Iaşi, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, rezultă, din situaţia de fapt stabilită de instanţă, că inculpatul, aflat în conflict cu un consătean, a luat trei câini de-ai lui pe care i-a asmuţit pe oi, aceştia omorând un miel;

- pe parcursul întregului proces penal minora M.A.C., în vârstă de 14 ani şi 11 luni la momentul agresiunii, a avut constantă în toate declaraţiile date, indiferent de faza procesuală, inclusiv cu ocazia evaluării făcute de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Serviciul Situaţii de Urgenţă;

- din prima fişă de examinare psihologică făcută victimei la data de 11 septembrie 2012 în cursul urmăririi penale rezultă că aceasta prezintă un profil psihologic de tip anxios, stare de şoc emoţională, sentimente de non-valoare şi dezamăgire, temeri legate de sentimentul de insecuritate şi de repetare a faptelor; tabloul clinic indică simptome multiple de traumă cu stare de şoc emoţional ca urmare a punerii în pericol a propriei existenţe; iritabilitate şi accese de plâns; se concluzionează prin această fişă că, minora trăieşte un episod de şoc emoţional cu stare de depersonalizare; necesită consiliere în vederea surmontării situaţiei de criză;

- ulterior, în faza cercetării judecătoreşti, a fost depusă o fişă de examinare psihologică de la momentul februarie 2013; din aceasta rezultă faptul că, minora prezintă o evoluţie pozitivă, se află în stadiul de reorganizare, cu diminuarea stării de disconfort emoţional, legat de evenimentul traumatic; probele psihologice conturează un profil psihologic relativ stabil, cu stări de tip anxios, de nelinişte, de îngrijorare; are o stimă de sine dependentă de relaţiile celor dragi; tabloul clinic indică stare de iritabilitate ce se poate accentua în situaţii de constrângere; s-a constatat o diminuare a nivelului furiei, îndeosebi după audierea în instanţă;

- conducerea în teren a organelor judiciare de către minora M.A.C. a avut loc în ziua de 08 octombrie 2012; martorii asistenţi prezenţi cu aceste ocazii (C.V.; T.P.I.) nu au putut fi audiaţi în faţa instanţei, constatându-se imposibilitatea audierii acestora, instanţa a făcând aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.; planşele fotografice anexă o înfăţişează pe minoră indicând traseul şi locul unde s-a desfăşurat agresiunea;

- martora C.M., mama victimei, pe întreg parcursul procesului penal, a descris starea de şoc în care se afla victima la momentul imediat următor agresiunii (când aceasta a ajuns acasă, găsită fiind de unul dintre fraţi); Astfel, martora declară că, "C. era murdară de noroi, abia mergea, plângea, era speriată, mi-a spus că a fost violată de C."; declaraţia fetei dată în faţa mamei este aceeaşi cu cele ulterioare; cum s-a subliniat mai sus, există constanţă în relatare; în cursul cercetării judecătoreşti, mama a subliniat că minorei i-a fost rău fizic circa o săptămână; imediat ce a fost luată de organele de poliţie în ziua de 08 octombrie 2012, fata a vomat de mai multe ori;

- martorul V.A.C., fratele minorei, după cum rezultă din situaţia de fapt prezentată mai sus, a plecat în căutarea surorii lui (după ce celălalt frate a încercat să o găsească, dar nu a reuşit) şi a găsit-o pe o uliţă, la aproximativ 300 metri de casă: "C. plângea, mergea greu, iar pantalonii şi flaneaua cu care era îmbrăcată erau murdare de noroi; am întrebat-o ce s-a întâmplat, de ce plânge, iar ea mi-a spus că a fost violată de cumnatul C."; şi în faţa acestui martor minora a declarat cum s-a întâmplat, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia, evenimentele fiind descrise la fel;

- martorul M.Ş.C., celălalt frate al victimei, a declarat că, în jurul orei 11.30 s-a deplasat către pădure pentru a o căuta pe sora lui, dar nu a găsit-o şi, după ce a ajuns acasă, a plecat fratele lui, V.A. să o caute; acesta a adus-o acasă; minora a relatat familiei că inculpatul a tras-o forţat în pădure, i-a pus o pătură în cap şi apoi a întreţinut relaţii sexuale cu ea; era speriată, plângea, hainele îi erau murdare;

- din procesul-verbal întocmit la data de 08 octombrie 2012 rezultă faptul că inculpatul, la momentul la care a fost dus la audiere, prezenta pe faţă urme de violenţă, respectiv pe partea dreaptă şi în zona nasului, un număr de opt zgârieturi; acestea pot fi observate inclusiv din analiza planşelor fotografice anexe procesului verbal;

- de asemenea, din raportul de constatare medico-legală nr. 1713/OF din 09 octombrie 2012 întocmit de I.M.L. Iaşi rezultă că inculpatul prezintă excoriaţii faciale ce s-au putut fi produse prin zgâriere şi comprimare cu unghiile; aceste leziuni pot data de 08 octombrie 2012 şi necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; în plus, excoriaţiile faciale au putut fi produse în cadrul unor manevre de apărare ale victimei în timpul agresiunii cercetate;

- în faza de urmărire penală, într-o primă declaraţie, inculpatul a recunoscut întreţinerea de relaţii sexuale, dar a precizat că minora a fost de acord, cu atât mai mult cu cât urma să-şi serbeze ziua de naştere şi i-a acceptat să primească suma de 100 RON; după ce actul sexual a avut loc, i-a dat suma de 50 de RON, aspect care a nemulţumit-o, moment în care l-a ameninţat că, dacă nu-i dă suma promisă îl va reclama la poliţie; această susţinere nu numai că nu se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză, dar este şi retractată, ulterior, de către inculpat, care a recunoscut că a forţat-o să întreţină raporturi sexuale; nu a recunoscut că a asmuţit câinii la momentul la care minora s-a agitat şi a început să ţipe;

- în faza judecăţii, inculpatul a recunoscut, de asemenea, faptul că a forţat-o pe minoră să întreţină relaţii sexuale; nu şi-a putut aminti dacă au început, la un moment dat, câinii să latre, dar ştie sigur că au mers cu el; nu recunoaşte atitudinea de după comiterea faptei, ameninţarea ce i-a adresat-o pentru a nu povesti nimănui nimic din ceea ce s-a întâmplat;

- legat de vârsta victimei, trebuie menţionat că, inculpatul ştia foarte bine că minora nu a împlinit 15 ani; în declaraţia olografă dată în faza de urmărire penală, chiar precizează că i-a promis victimei că, după întreţinerea de relaţii sexuale, îi va da suma de 100 RON, pentru a-şi serba peste două zile ziua de naştere.

Inculpatul C.C. a adoptat o poziţie procesuală parţial corespunzătoare, atât în faţa instanţei de judecată, cât şi în faza de urmărire penală. La început a încercat să acrediteze ideea că victima a fost de acord cu propunerea lui de întreţinere a relaţiilor sexuale, pentru a obţine nişte bani. Ulterior, a recunoscut faptul că a folosit constrângerea fizică pentru a-i anihila opoziţia, dar a negat ameninţările legate de momentul în care se va întâlni cu ceilalţi, când ar fi trebuit să nu povestească nimănui nimic. De asemenea, nu a recunoscut faptul că a asmuţit câinii la momentul la care victima a început să ţipe şi să se zbată. Aceste susţineri sunt înlăturate prin întreg materialul probator administrat în cauză, fiind dovedită atât împrejurarea că inculpatul a folosit constrângerea fizică, lovind minora, acoperind-o cu o pătură, băgându-i un colţ de pătură în gură, cât şi exercitarea constrângerii psihice, morale asupra acesteia (în ideea intimidării şi determinării acesteia de a adopta o poziţie de necomunicare cu privire la cele întâmplate) şi, toate acestea, în scopul întreţinerii de relaţii sexuale.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă (pe lângă cele deja subliniate la începutul prezentei hotărâri) faptul că, în cazul inculpatului, se constată existenţa unor probleme legate de consumul de alcool şi de gestionarea furiei. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că inculpatul are un comportament impulsiv, şi-a agresat consătenii în mai multe rânduri. Soţia recunoaşte că a fost agresată fizic de către inculpat, dar minimalizează acţiunea acestuia, justificând-o prin prisma consumului de alcool.

Atitudinea de regret asupra săvârşirii faptei deduse judecăţii trebuie analizată în special prin prisma faptului că inculpatul este foarte îngrijorat de situaţia sa, trecând uşor peste suferinţa părţi vătămate. Atitudinea inculpatului este potenţată de cea a soţiei, care încearcă să scuze comportamentul soţului şi să atribuie o parte din responsabilitatea acestuia în sarcina părţii vătămate, cu care este soră.

Mai mult, pentru infracţiunile de violenţă pentru care a fost condamnat, inculpatul a găsit justificări şi a apreciat că este singurul care a putut să-şi facă dreptate şi că acesta era singurul mod posibil în care să reacţioneze, ceea ce denotă faptul că inculpatul dispune de abilităţi scăzute de gândire alternativă şi de o gestionare deficitară a emoţiilor.

S-a concluzionat prin referat că reabilitarea inculpatului trebuie susţinută prin includerea acestuia în programe structurate, care să vizeze sprijinirea lui în stoparea consumului de alcool, dar şi în adoptarea de noi abilităţi personale, precum cele de gândire alternativă, de gestionare adecvată a emoţiilor şi a situaţiilor de criză şi de diminuare a impulsivităţii.

În drept fapta inculpatului C.C. care, în dimineaţa zilei de 08 octombrie 2012, a ademenit-o pe partea vătămată M.A.C., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 10 octombrie 1997), într-un loc izolat din afara localităţii Sineşti, judeţul Iaşi (în marginea unei păduri), unde, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, dar şi prin exercitarea unor acte de constrângere fizică (imobilizare şi loviri active) şi morală (ameninţări cu violenţe sporite, prin asmuţirea asupra ei a celor patru câini prezenţi şi cu moartea), a întreţinut un raport sexual normal şi complet, cu deflorare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce va fi aplicată şi a modului ei de executare, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertăţii de mişcare, a libertăţii sexuale şi a integrităţii corporale a unei fetiţe de doar 14 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, pe care trebuie să se sprijine familia lărgită, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimei minore. Prin raportare mai ales la vârsta părţii vătămate, la împrejurarea că aceasta eră virgină, la faptul că minora a avut încredere deplină în inculpat, acesta din urmă profitând de ascendentul asupra ei, dată fiind calitatea de rude şi relaţiile anterioare derulate în mod firesc tocmai urmare a acestei calităţi, trebuie subliniat faptul că agresiunea sexuală şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra echilibrului socio-afectiv al acestuia, astfel cum rezultă din fişele de examinare psihologică analizate mai sus. Modul de desfăşurare a infracţiunii a fost unul foarte agresiv: târâtă prin pădure de picioare, acoperită cu o pătură, prin introducerea unui colţ al acesteia în gură pentru a nu mai ţipa şi a înlătura riscul de a fi auzită, prin asmuţirea câinilor asupra ei la momentul la care a început să se agite şi să ţipe (modalitate utilizată şi în alte conflicte cu diferiţi consăteni, pentru unul din actele de violenţă fiind şi condamnat definitiv, inclusiv pentru acest mod de operare astfel cum rezultă mai sus), prin umilirea ei imediat după consumare (i-a dat cu piciorul în şezut).

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al minorei, sentimentului de securitate ce ar trebui să însoţească orice copil la această vârstă, a fost unul puternic; astfel, suferinţele fizice şi psihice pricinuite ca urmare a agresiunii sexuale la care a fost supusă au condus la activarea unei stări de veghe permanente, a unei stări de anxietate, teroare nocturnă, irascibilitate, dispoziţie instabilă; astfel cum rezultă din acelaşi raport, la o lipsă a stimei de sine.

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social ridicat fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunea (pe fondul consumului de alcool, a târât victima prin pădure de picioare, acoperită cu o pătură, i-a introdus un colţ al acesteia în gură pentru a nu mai ţipa şi a înlătura riscul de a fi auzită, a asmuţit câinii asupra ei la momentul la care a început să se agite şi să ţipe - modalitate utilizată şi în alte conflicte cu diferiţi consăteni, pentru unul din actele de violenţă fiind şi condamnat definitiv, inclusiv pentru acest mod de operare, astfel cum rezultă mai sus -, a umilit-o imediat după consumarea raportului sexual (i-a dat cu piciorul în şezut).

În plus, atitudinea acestuia de după comiterea faptei, a fost caracterizată prin detaşare emoţională (principala grijă a inculpatului viza consecinţele juridice ale acţiunilor sale şi nu starea pe care o resimţea victima). Ulterior a manifestat empatie pentru minoră, predominant rămânând sentimentul de grijă pentru ceea ce va păţi din punct de vedere juridic. Importante sunt şi concluziile referatului de evaluare, analizate mai sus, dar care evidenţiază faptul că reabilitarea inculpatului trebuie susţinută prin includerea acestuia în programe structurate, care să vizeze sprijinirea lui în stoparea consumului de alcool, dar şi în adoptarea de noi abilităţi personale. De asemenea, trebuie menţionat că profilul inculpatului este unul agresiv, pe fondul consumului de alcool. Tânărul este caracterizat ca fiind un om gospodar, cinstit, cu un comportament corespunzător, care, însă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, se manifestă violent verbal şi fizic, îşi agresează soţia şi, uneori, copiii. Ataşamentul acestora pentru el este, însă, unul ridicat. Din referatul de evaluare psiho-socială rezultă că inculpatul este un tată interesat de bunăstarea copiilor şi are un comportament adecvat în raport de aceştia.

De asemenea, mai trebuie subliniat faptul că, inculpatul este tată a trei copii minori (M.A.M. - 5 ani, C.S. - 4 ani, C.P. -7 luni).

De asemenea, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, în cauză fiind reţinute disp. art. 37 lit. a) C. pen. în antecedenţă, inculpatul a fost condamnat de două ori definitiv:

- 1 (un) an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, def. prin nerecurare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 29 ianuarie 2011); s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile art. 81, 82 C. pen.;

- 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) pct 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, toate cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 C. pen., art. 33 lit. a), 34 C. pen. (fapte comise în data de 02 mai 2010); s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile art. 81, 82 C. pen. Infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin fiecare dintre cele două sentinţe definitive de condamnare.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa i-a aplicat acestuia o pedeapsă principală cu închisoarea orientată înspre mediu.

Alăturat de pedeapsa principală, instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de cinci ani, ţinând cont de împrejurările evidenţiate în considerentele prezentei hotărâri. În cauză nu a putut fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen., întrucât inculpatul nu are stagiul militar satisfăcut. La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanţa a avut în vedere tocmai comportamentul ilicit şi nedemn al inculpatului, atitudinea lui în relaţiile cu persoanele de sex opus, în relaţiile de familie, consumul excesiv de alcool şi violenţele fizice şi psihice, verbale (traduse în trivialităţi) răsărite pe acest fond, relevate de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator.

Având în vedere antecedenţa penală, dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se ulterior regulile de la concursul de infracţiuni sau de la recidivă,

Având în vedere că, infracţiunile din data de 2 mai 2010 au fost comise înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare pentru o infracţiune comisă în data de 29 ianuarie 2011,

Având în vedere că infracţiunile pentru care a suferit condamnări definitive sunt infracţiuni concurente,

Având în vedere faptul că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiţionate stabilit prin fiecare dintre sentinţele penale de condamnare definitivă, fiind activată instituţia revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei,

Pentru aceste motive, instanţa a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de:

- 1 (un) an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, def. prin nerecurare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 29 ianuarie 2011);

- 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, toate cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 C. pen., art. 33 lit. a), 34 C. pen. (fapte comise în data de 02 mai 2010). De asemenea, a repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv:

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (parte vătămată C.V.);

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. (parte vătămată C.F.);

- 6 (şase) luni închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.;

- 1 (una) lună închisoare, stabilită pentru săv. infr. prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi republicată, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen.

Pe cale de consecinţă, a constatat concurenţa infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în data de 29 ianuarie 2011), pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, def. prin nerecurare, cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, def. prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, şi pentru care au fost repuse în individualitatea lor pedepsele mai sus menţionate (fapte comise în data de 02 mai 2010).

A dispus contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care va adaugă un spor de 2 (două) luni, dată fiind aria infracţională largă, pedeapsa finală fiind 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei finale de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului pentru o perioadă de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare, ce constituie termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

În conformitate cu disp. art. 85 alin. (3) C. pen., a constatat că termenul de încercare curge de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta sentinţă.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. e) C. pen., existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut această măsură preventivă.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 09 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 17 decembrie 2012, în temeiul disp. art. 17 alin. (1) C. proc. pen. a fost pornită şi exercitată din oficiu acţiunea civilă pentru partea civilă minoră, iar în temeiul disp. art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a pus în vedere reprezentanţilor legali ai părţii vătămate să prezinte întinderea daunelor materiale şi morale suferite de minoră, toate datele necesare şi cheltuielile făcute cu însănătoşirea acesteia; de precizat că, nu au fost oferite instanţei date cu privire la prejudiciul material presupus cauzat victimei minore.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nicio diferenţă în plus, şi nicio diferenţă în minus.

În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea de mişcare, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, a integrităţii fizice şi psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părţii civile minore.

Sunt evidente consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice (puse în evidenţă nu numai de constrângerea fizică şi morală şi de impactul acţiunilor agresive, dar şi de atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptei - i-a dat cu piciorul în şezut -; trebuie subliniat că victima era virgină, că a fost violentată fizic într-un mod extrem de degradant - i-a pus colţul păturii în gură, a fost târâtă prin pădure; inculpatul de asemenea, a asmuţit câinii pe ea, a lovit-o cu piciorul în şezut; după comiterea agresiunii, victima a suferit un şoc posttraumatic, manifestat inclusiv prin stări fizice deplorabile; din declaraţia mamei rezultă că minora a vomat în maşina poliţiei pe tot drumul, a fost nevoită să i se acorde în repetate rânduri ajutor pentru a putea face faţă inclusiv activităţii de audiere; de asemenea, a fost necesar a fi prezentată la I.M.L. Iaşi în două rânduri, prima dată nefiind posibilă efectuarea unui consult ca urmare a fluxului menstrual foarte mare, generat de agresiune), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viaţa socială. Din declaraţiile mamei şi ale fraţilor rezultă că minora este tristă, nu stă pe întuneric, nu se mai joacă. În urma programelor de consiliere, minora a reuşit să depăşească perioada în care nu dorea să comunice cu nimeni şi a continuat cursurile şcolare. Toate aceste împrejurări, de asemenea, au fost avute în vedere la cuantificarea despăgubirilor morale ce au fost acordate.

Faţă de cele arătate, instanţa a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă, suma de 50.000 RON este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecinţă, în baza art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile minore M.A.C. suma de 50000 RON cu titlu de daune morale.

Văzând şi disp. art. 189 C. proc. pen., precum şi pe cele ale art. 191 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce priveşte onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, precum şi cheltuielile judiciare avansate de stat.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul C.C.

Prin apelul promovat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a formulat următoarele critici:

- greşita dispoziţie a primei instanţe de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3453 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare, şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1063 din 10 aprilie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 902 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.

Susţine recurentul că, potrivit art. 447 C. proc. pen., competentă în a dispune anularea celor două suspendări condiţionate ar fi fost Judecătoria Iaşi, astfel că, în mod nelegal a dispus anularea suspendării condiţionate, repunerea în individualitatea lor a pedepselor aplicate anterior, contopirea şi aplicarea unui spor, aceasta nefiind sesizată cu infracţiunile săvârşite anterior de către inculpat.

Constatând că inculpatul C.C. a săvârşit infracţiunea pentru care este judecat în prezenta cauză în termenele de încercare ale suspendărilor condiţionate dispuse prin Sentinţele penale nr. 3453 din 15 decembrie 2011 şi 1063 din 10 aprilie 2012 ale Judecătoriei Iaşi, trebuia să aplice o pedeapsă pentru fapta dedusă judecăţii de faţă, după care să dispună distinct revocarea primei suspendări condiţionate, urmând a face cumulul aritmetic, precum şi revocarea celei de-a doua suspendări, urmată de cumulul aritmetic.

Ulterior, prima instanţă trebuia să aplice regulile concursului de infracţiuni în ceea ce priveşte pedepsele rezultate în urma revocării suspendării condiţionate în ambele cazuri.

- greşita menţionare în dispozitivul hotărârii a faptului că sumele de bani ocazionate de asistenţa juridică din timpul urmăririi penale urmează a fi suportate din fondul Ministerului Public, ceea ce contravine Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciului de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperare judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., în vigoare la data de 1 decembrie 2008.

Potrivit dispoziţiilor acestui protocol, se impunea ca instanţa să dispună în sensul plăţii onorariului apărătorului din oficiu pentru faza de urmărire penală din fondurile Ministerului Justiţiei.

Criticile invocate de inculpatul C.C. au vizat următoarele aspecte:

- modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanţă ce nu a ţinut seama de starea de ebrietate avansată în care se afla la momentul săvârşirii faptei, de atitudinea procesuală corectă, caracterizată prin recunoaştere şi regret, de situaţia familială dificilă, având trei copii rămaşi în grija exclusivă a soţiei sale fără venituri şi de concluziile referatului de evaluare ce-l caracterizează ca pe un tată interesat de bunăstarea copiilor, cu un comportament adecvat în raport cu aceştia, elemente ce formează convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse mai blânde, orientată spre limita minimă prevăzută de lege.

- cuantumul daunelor morale este exagerat şi imposibil de achitat, fiind stabilit de prima instanţă în lipsa unor probatorii concludente.

Prin Decizia penală nr. 118 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul C.C. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care a invocat în scris, greşita rezolvare a antecedenţei penale a inculpatului şi, respectiv, greşita obligare la plata onorariului avocatului de la urmărirea penală, din fondurile Ministerului Public. Dintre acestea, în expunerea orală a motivelor, primul motiv de recurs a fost modificat, criticându-se mecanismul juridic aplicat de instanţă cu privire la succesiunea legală a operaţiunilor juridice de anulare, în loc de revocare şi contopire a pedepselor.

În motivele scrise ale recursului, care au fost depuse la data de 18 noiembrie 2013, cu o zi înaintea termenului de judecare a recursului, inculpatul C.C. a solicitat casarea hotărârilor atacate, în raport cu cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., faţă de încadrarea juridică greşită şi de consimţământul victimei.

Apărarea, la termenul de astăzi, subsumat aceluiaşi caz de casare, a solicitat redozarea pedepsei aplicate acestuia.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Faţă de criticile invocate oral la termenul de astăzi de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că prin acestea au fost invocate elemente noi faţă de motivele scrise, şi că, practic, s-a formulat, prin modificarea făcută, o nouă critică, care nu mai poate fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nefiind invocată în termen.

De asemenea, cu privire la cea de-a doua critică, susţinută şi în scris, se constată că aceasta nu vizează o critică de nelegalitate privind incidenţa art. 191 C. proc. pen. Este adevărat că instanţa s-a raportat în mod greşit la fondurile Ministerului Public în loc de fondurile Ministerului de Justiţie, în obligarea la plata onorariului apărării din oficiu de la urmărirea penală, însă această împrejurare se poate rezolva în procedura de la art. 195 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât cheltuielile judiciare au fost deja executate.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., care a fost invocat în speţă, se constată că motivele de fapt ale recursului inculpatului nu numai că nu pot fi subsumate acestuia dar, în primul rând că, prin Legea nr. 2/2013, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost depus la dosar la data de 18 noiembrie 2014, cu o zi înaintea termenului de recurs.

Or, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., fiind un termen de regresiune care se calculează potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., expiră la data de 13 noiembrie 2014.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu mai poate să examineze criticilor circumscrise acestui motiv de recurs.

Având în vedere aceste considerente, neputând reţine nici incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare care pot fi avute din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de recurentul inculpat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3622/2013. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 3614/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3612/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3613/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3614/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3615/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. ICCJ. Decizia nr. 3619/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3620/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3622/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs