ICCJ. Decizia nr. 3619/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3619/2013
Dosar nr. 2579/2/2012
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 175/F din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 102/2010 a Judecătorului pentru audienţe preliminare din cadrul Tribunalului din Catania - Republica Italiană, de condamnare a numitului O.O.C. - fiul lui I. şi A., născut în Câmpia Turzii, jud. Cluj, titular, în prezent deţinut în Penitenciarul Caltagirone - Republica Italiană, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi amendă în cuantum de 600 euro, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus transferarea condamnatului O.O.C. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare şi amendă în cuantum de 600 euro, respectiv pentru executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C, pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, în concordanţă cu sentinţa penală mai sus menţionată.
S-a dedus din această pedeapsă perioada executată în detenţie de către condamnat, de la 22 septembrie 2009 până la zi şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 488/11/5/2012, din data de 19 martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat curtea, în temeiul disp. art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoaşterii Sentinţei nr. 102/2010 din data de 29 ianuarie 2010 a Judecătorului pentru audienţa preliminară din cadrul Tribunalului Ordinar din Catania - republica Italiană, confirmată prin sentinţa din data de 24 martie 2011 a Curţii de Apel din Catania, ca urmare a cererii înaintate de către autorităţile judiciare din Italia de transferare a condamnatului O.O.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare şi amendă în cuantum de 600 euro, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza informaţiilor şi documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, curtea a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 102/2010 din data de 29 ianuarie 2010 a Judecătorului pentru audienţa preliminară din cadrul Tribunalului Ordinar din Catania, confirmată prin sentinţa din data de 24 martie 2011 a Curţii de Apel din Catania numitul O.O.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, amendă în cuantum de 600 euro, la pedeapsa accesorie a interzicerii de a ocupa şi exercita funcţiilor publice pentru o perioadă de 5 ani şi la măsura de siguranţă a libertăţii supravegheate pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi port ilegal de pistol prevăzute de art. 110, 628 alin. (1), 628 alin. (3), art. 61 n. 2 C. pen. italian, art. 4 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 7 din Legea nr. 895/1967.
În fapt, s-a reţinut că în data de 13 septembrie 2009 în timp ce se afla în localitatea Giarre, împreună cu o altă persoană, a sustras, prin ameninţarea cu un pistol deţinut în mod ilegal, un portofel din posesia numitului S.M.C.
Această sentinţă a rămas definitivă la data de 11 aprilie 2011.
În raport cu faptele reţinute în hotărârea definitivă de condamnare, s-a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 precum şi de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, faptele inculpatului au corespondent şi în legislaţia penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) C. pen. român şi art. 279 alin. (1) C. pen. român.
Din situaţia executării pedepsei, comunicată de autorităţile italiene, a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data de 22 septembrie 2009, iar durata executării pedepsei se împlineşte la data de 21 septembrie 2013.
S-a reţinut că condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Caltagirone, Italia şi că a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile italiene.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă, care nu a fost motivat.
Examinând recursul în limita disp. art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că recursul promovat de persoana transferabilă este fondat, urmează a-l admite, pentru cele ce succed:
Astfel, pe de o parte, Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel a reţinut, în privinţa condamnatului, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Din documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului de condamnare în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data de 22 septembrie 2009, iar durata executării pedepsei urma să se împlinească la data de 21 septembrie 2013.
Pe de altă parte, însă, situaţia executării s-a schimbat, conform relaţiilor primite din partea Ministerului Justiţiei din Republica Italia, condamnatul fiind liberat anticipat la data de 29 martie 2013.
Faţă de această împrejurare, se constată că lipseşte temeiul cooperării judiciare, prin raportare la condiţiile Legii nr. 302/2003, întrucât condamnatul nu se mai află în executarea unei pedepse privative de libertate, în sensul cerut de lege.
Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., 38516 rap. la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va admite recursul declarat de persoana transferabilă şi, în rejudecare, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 102/2010 din 29 ianuarie 2010 a Judecătorului pentru audienţe preliminare din cadrul Tribunalului din Catania - Republica Italiană şi a cererii de transfer în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare şi amendă în cuantum de 600 euro, respectiv şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de persoana transferabilă O.O.C. împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează sentinţa penală recurată şi, în rejudecare:
Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 102/2010 din 29 ianuarie 2010 a Judecătorului pentru audienţe preliminare din cadrul Tribunalului din Catania - Republica Italiană şi a cererii de transfer în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare şi amendă în cuantum de 600 euro, respectiv şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3620/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
