ICCJ. Decizia nr. 3664/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3664/2013

Dosar nr. 3058/119/2012

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 27 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Covasna, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită asupra părţii vătămate V.L.T., din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 230/2010, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.S., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane săvârşită asupra părţii vătămate/parte civilă B.I.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori săvârşită asupra părţii vătămate/parte civilă K.K.I.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru tentativă la infracţiunea de trafic de minori săvârşită asupra părţii vătămate V.L.T.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-au scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului O.S. perioada arestării dispusă de autorităţile spaniole începând cu data de 21 septembrie 2010 şi până la data de 24 septembrie 2010 inclusiv, precum şi durata arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna, începând cu data de 5 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.S. dispusă prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna, măsură pusă în executare la data de 5 septembrie 2012, prin emiterea Mandatului european de arestare nr. 1 din 15 martie 2012.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul O.S. a sumei de bani dobândită prin săvârşirea infracţiunii de trafic de minori asupra părţii vătămate B.I., respectiv echivalentul în RON a sumei de 1.000 euro calculat la cursul de referinţă al BNR de la data plăţii.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor) s-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile B.I. şi K.K.I. şi în consecinţă s-a obligat inculpatul O.S., să plătească părţii civile B.I., echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro, calculat la cursul de referinţă al BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale şi părţii civile K.K.I., echivalentul în RON a sumei de 5.000 euro, calculat la cursul de referinţă al BNR din ziua plăţii, cu acelaşi titlu. S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

S-a constatat că partea vătămată V.L.T. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus arhivarea, în loc special amenajat, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, a suporturilor informatice pe care sunt stocate înregistrările convorbirilor telefonice, după cum urmează: un DVD marca C. cu capacitatea de 4,7 Gb pe care sunt stocate comunicaţiile efectuate de inculpatul O.S. interceptate în baza mandatului judecătoresc nr. 03031-43-1-2010-0011444 emis de Judecătoria de instrucţie nr. 3 Benidorm, Spania; un DVD marca C. cu capacitatea de 4,7 Gb pe care sunt stocate comunicaţiile purtate de K.K.I., K.G., O.S., V.I. şi Z.O. interceptate în baza mandatelor emise de Tribunalul Covasna.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că la începutul lunii iulie 2009, partea vătămată B.I. i-a relatat prietenului său, martorul B.T., că intenţionează să plece la muncă în străinătate, motivând că acolo se câştigă mai bine.

Cu acea ocazie, martorul i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că ştie o persoană poreclită „T.", identificată ulterior în persoana inculpatului O.S., care lucrează în Spania şi ar putea să o ajute să se angajeze.

În aceste împrejurări partea vătămată, însoţită de martorul B.T., s-au întâlnit în parcul central din municipiul Sfântu Gheorghe cu inculpatul O.S. care a confirmat faptul că lucrează ca bodyguard la un club din Spania şi că i-ar putea facilita angajarea ca dansatoare la acel club, unde va putea câştiga suma netă de 100 euro pe zi. Tot inculpatul a afirmat că hrana şi cazarea părţii vătămate vor fi gratuite, întrucât urma să locuiască la un prieten de-al său din Spania.

Partea vătămată i-a relatat inculpatului că trebuie să-şi întrebe mama dacă o lasă să plece la muncă în Spania.

Iniţial, mama părţii vătămate B.I., martora F.M., nu a fost de acord, însă după ce l-a cunoscut personal pe inculpatul O.S. care a asigurat-o că fiica sa va lucra ca îngrijitoare pe plajă şi va primi un salariu de aproximativ 1.000 euro lunar, a acceptat ca fiica sa să plece în Spania însoţită de inculpat.

Astfel, la data de 7 iulie 2009 partea vătămată, cu ajutorul inculpatului O.S., a solicitat eliberarea unui nou act de identitate, iar la data de 8 iulie 2009 au călătorit împreună cu o cursă aeriană din România în Spania, unde au fost aşteptaţi de martorul M.A.C. care conducea un autoturism marca ..... .

De la aeroport sus-numiţii s-au deplasat în localitatea Benidorm unde s-au cazat într-un apartament deţinut de inculpatul M.A.C.

După două zile, inculpatul O.S. a plecat spre România pentru a participa la înmormântarea mamei prietenei sale, Z.O., fapt confirmat de declaraţia părţii vătămate B.I. şi de fişa de evidentă a persoanei care i-a aparţinut numitei Z.M.M., mama prietenei inculpatul, decedată anterior datei de 16 iulie 2009, data eliberării certificatului de deces.

După plecarea inculpatului O.S., martorul M.A.C. i-a cerut părţii vătămate să practice prostituţia pentru a-i plăti suma de 2.000 euro pe care pretindea că i-a remis-o lui O.S. pentru că a transportat-o în Spania.

Deşi partea vătămată a refuzat să practice prostituţia în condiţiile cerute de martorul M.A.C., acesta i-a propus din nou acest lucru după un timp când a condus-o la un stabiliment unde se practica prostituţia, însă şi de această dată partea vătămată a refuzat să facă acest lucru.

Ulterior, partea vătămată a reuşit să-şi contacteze mama, căreia i-a cerut să-i trimită bani pentru a putea să revină în România.

În aceste condiţii, partea vătămată a revenit în ţară cu un autocar în jurul datei de 25 iulie 2009, iar ulterior, aşa cum rezultă din declaraţiile sale, a aflat de la o persoană rămasă neidentificată faptul că inculpatul O.S. ar fi vândut-o lui M.A.C. contra sumei de 1.000 euro.

Împrejurarea că inculpatul O.S. a recrutat-o pe partea vătămată B.I. în vederea obligării la practicarea prostituţiei, rezultă în mod neîndoielnic din declaraţia părţii vătămate B.I., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile martorilor F.M., B.A. şi D.J.A. Ultimii doi martori au discutat despre scopul plecării acestei părţi vătămate în Spania şi în convorbirea telefonică purtată de ei la data de 15 mai 2011.

Anterior anului 2009, inculpatul O.S. a cunoscut-o pe martora V.I., în timp ce aceasta din urmă vindea fructe de pădure pe marginea şoselei în zona Lacului Sf. Ana, ocazie cu care a luat cunoştinţă de situaţia materială grea în care se afla, cunoscând-o totodată şi pe fiica sa, partea vătămată minoră V.L.T.

În cursul lunii decembrie 2009, inculpatul O.S. s-a deplasat în localitatea Bixad, unde s-a întâlnit cu partea vătămată minoră V.L.T. care a preluat de la acesta ţigările comandate de mama sa, martora V.I. Cu acel prilej inculpatul, cunoscând că partea vătămată are vârsta de 15 ani, i-a spus acesteia că i-ar putea facilita angajarea în Spania la „împărţit de fluturaşi pentru publicitate” unde ar putea câştiga suma de 7.000 RON/lună, fără a furniza detalii legate de celelalte condiţii de muncă şi cazare.

Întrucât partea vătămată minoră s-a arătat interesată de oferta făcută, inculpatul a reiterat oferta şi faţă de reprezentantul legal al minorei, martora V.I., cu intenţia de a obţine consimţământul acesteia pentru ca partea vătămată minoră să poată părăsi teritoriul României.

Martora V.I. a refuzat să-şi dea consimţământul ca fiica ei să părăsească teritoriul României împreună cu inculpatul O.S. pentru a lucra în Spania.

Cu toate acestea, în perioada martie-iunie 2010, martora a fost contactată telefonic de inculpatul O.S. din Spania care în continuare a căutat să o convingă să o lase pe fiica sa să meargă la lucru în Spania. Cu acel prilej, inculpatul i-a dat-o la telefon pe partea vătămată minoră K.K.I. care i-a relatat că este într-un loc bun şi să o lase şi pe L. să meargă acolo.

Şi de această dată martora V.I. a refuzat categoric să o lase pe fiica sa să plece în Spania.

La începutul lunii martie 2010 inculpatul O.S. s-a deplasat în localitatea de domiciliu a părţii vătămate minore K.K.I. pentru a lua legătura personal cu aceasta, ocazie cu care i-a spus că ar putea să-i faciliteze angajarea la un restaurant în Ungaria, ca ajutor de bucătar. Inculpatul a precizat că partea vătămată minoră K.K.I. ar urma să fie remunerată cu suma de 1.500 RON/lună şi că la rândul lui se va angaja la acelaşi restaurant, astfel că deplasarea urmează să o facă împreună, contravaloarea biletelor urmând să o suporte el.

Pentru a obţine consimţământul reprezentantului legal al părţii vătămate, inculpatul i-a prezentat acestuia aceleaşi condiţii, astfel că martora K.I. a fost de acord ca fiica ei să părăsească teritoriul României pentru a se deplasa împreună cu inculpatul în Ungaria unde urma să lucreze.

În aceste împrejurări, la data de 15 martie 2010, inculpatul O.S. împreună cu martora K.I. s-au deplasat la biroul notarului public G.C.G. unde martora a semnat o declaraţie în formă autentică în baza căreia inculpatul era împuternicit să călătorească cu minora în Ungaria, în perioada 15 martie - 15 septembrie 2010.

La data de 17 martie 2010 inculpatul O.S. şi partea vătămată minoră K.K.I. s-au îmbarcat în autocarul firmei de transport persoane intern şi internaţional „T.T.” şi au pornit din Braşov spre Arad, destinaţia finală fiind de fapt Benidorm, Spania.

La punctul de trecere al frontierei de stat a României părţii vătămate minore nu i s-a permis ieşirea din ţară împreună cu inculpatul, însă acesta din urmă a reuşit totuşi să treacă graniţa împreună cu partea vătămată, iar pe teritoriul Ungariei s-au îmbarcat într-un alt autocar aparţinând aceleiaşi firme de transport care avea ca destinaţie finală Benidorm.

În acest moment partea vătămată minoră K.K.I. a aflat de la inculpat că se vor deplasa de fapt în Spania, inculpatul motivând că acolo posibilităţile de angajare sunt mult mai mari, menţinând în acest fel partea vătămată în eroare cu privire la locul de muncă promis de inculpat.

La data de 19 martie 2010 inculpatul şi partea vătămată au ajuns în Benidorm unde, în staţia de autocar, au fost aşteptaţi de martorul A.D. care i-a condus la un apartament situat la etajul 14 într-un imobil intitulat „T.Y." închiriat de B.M. în care mai locuiau prietena acestuia, M.A.C. şi prietena sa M., precum şi A.F.

După circa o săptămână de la sosirea în Spania inculpatul O.S., profitând de vulnerabilitatea în care fusese adusă partea vătămată minoră K.K.I. care nu cunoştea limba spaniolă, nu putea comunica cu nimeni, nu avea bani pentru a se întoarce în ţară şi nu ştia cui să i se adreseze pentru a cere ajutor, i-a solicitat acesteia să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu un bărbat spaniol, într-o locaţie unde fusese dusă de către acesta.

Fiind ameninţată de inculpatul O.S. că dacă nu va accepta să întreţină relaţii sexuale cu acel bărbat „o va păţi”, partea vătămată minoră K.K.I. a consimţit în acest sens.

Din acel moment partea vătămată minoră K.K.I., a început să întreţină relaţii sexuale de circa 3 - 4 ori pe săptămână cu diferiţi bărbaţi, în diferite locaţii, unde era dusă de către „D.”, persoană din anturajul inculpatului.

Controlul exercitat de inculpatul O.S. asupra părţii vătămate minore K.K.I. rezultă neîndoielnic din convorbirea purtată de aceasta cu părinţii victimei la data de 5 iunie 2010, precum şi din declaraţiile părţii vătămate V.L.T. şi ale martorei V.I.

Astfel, martora V.I. a arătat că inculpatul O.S. a sunat-o de câteva ori la telefon din străinătate şi ca să o convingă să o lase pe fiica ei să plece în străinătate i-a dat-o la telefon pe K.K.I. care i-a spus că este într-un loc bun şi să o lase şi pe Laura să meargă.

Faptul că partea vătămată V.L.T. cunoştea că partea vătămată minoră K.K.I. a practicat prostituţia în folosul inculpatului O.S. în Spania rezultă şi din comunicaţiile pe care aceasta le-a purtat cu terţe persoane.

De asemenea şi martorul B.M. a declarat că are cunoştinţă de faptul că partea vătămată minoră K.K.I. a practicat prostituţia în folosul inculpatului O.S.

În cursul lunii iunie 2010, nu s-a putut stabili data exactă, partea vătămată minoră K.K.I. a fost adusă în ţară cu o cursă aeriană de inculpatul O.S., iar drumul de la aeroportul Otopeni până în localitatea Bixad, judeţul Covasna a fost efectuat cu un autoturism condus de martorul V.F.A.

Instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt reţinută mai sus a rezultat din coroborarea următoarelor probe, legal administrate în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu din 26 aprilie 2010 întocmit de către organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna; - declaraţiile părţii vătămate B.I. din care rezultă condiţiile în care a fost recrutată prin înşelăciune de către O.S. şi apoi transportată în Spania unde a fost îndemnată la practicarea prostituţiei; - extras de pe fişa de evidenţă pentru CNP ..... aparţinând lui B.I. din care a rezultat că aceasta şi-a preschimbat actul de identitate la data de 7 iulie 2009; - raportul privind situaţia părţii vătămate B.I. nr. 499340/ANITP/CRBV/BI din 28 octombrie 2010 întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Braşov din care rezultă că vulnerabilitatea victimei, care a favorizat racolarea şi transportarea acesteia în scopul exploatării sale, s-a datorat vârstei şi situaţiei materiale modeste; - raportul privind situaţia părţii vătămate B.I. nr. 50 din 22 martie 2011 întocmit de către D.G.A.S.P. Covasna din care rezultă recomandarea consilierii şi evaluării ulterioare a părţii vătămate în scopul prevenţiei; - declaraţiile părţii vătămate minore K.K.I. din care a rezultat condiţiile în care a fost recrutată prin înşelăciune de către O.S. şi apoi transportată în Spania unde a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei; - raportul privind situaţia părţii vătămate K.K.I. nr. 499336/ANITP/CRBV/BI din 27 octombrie 2010 întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Braşov din care a rezultat că vulnerabilitatea victimei minore, care a favorizat racolarea şi transportarea acesteia în scopul exploatării sale sexuale, s-a datorat vârstei şi situaţiei materiale modeste, arătându-se că victima a suferit, pe perioada traficului, de abuz sexual emoţional şi privare de libertate; - declaraţiile părţii vătămate minore V.L.T. din care a rezultat condiţiile în care inculpatul a încercat să o recruteze prin înşelăciune, în vederea exploatării sale sexuale pe teritoriul Spaniei; - raportul privind situaţia părţii vătămate V.L.T. nr. 499337/ANITP/CRBV/BI din 27 octombrie 2010 întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Braşov din care a rezultat că vulnerabilitatea victimei s-a datorat vârstei şi situaţiei materiale modeste; - raportul privind situaţia părţii vătămate minore V.L.T. nr. 20 din 3 februarie 2011 întocmit de către D.G.A.S.P. Covasna din care rezultă că victima minoră suferea la acea dată de disfuncţii, probleme sexuale, imaturitate afectivă, tensiune interioară şi proces de maturizare afectat de relaţia cu inculpatul O.S.; - declaraţiile martorilor K.I. şi K.G. din care rezultă împrejurările în care partea vătămată minoră K.K.I. a părăsit teritoriul României împreună cu inculpatul O.S. cu destinaţia Ungaria, respectiv, împrejurările în care au fost contactaţi telefonic de inculpat şi minoră; - declaraţiile martorilor S.H., G.M., F.M., V.I., B.J.T., S.M., I.A.M., Z.O., B.M. şi V.F.A.; - extras de pe fişa de evidenţă pentru CNP ...... pe numele Z.M.M.; - declaraţiile martorilor B.A. şi D.J.A.; - procese-verbale din 13 mai 2010 încheiate de organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna din care rezultă că partea vătămată B.I. i-a recunoscut de pe planşele fotografice prezentate în acest sens pe M.A.C. şi O.S.; - procese-verbale din 25 mai 2010 încheiate de organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna din care rezultă că martorii K.I. şi K.G. l-au recunoscut de pe planşele fotografice prezentate în acest sens pe inculpatul O.S.; - procesul-verbal încheiat de către organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna cu ocazia identificării nr. de telefon 0034XXX şi 0034XXXX ca fiind folosite de O.S.; - procese-verbale din 9 iulie 2010 şi 5 septembrie 2011 încheiate de organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna din care rezultă că partea vătămată minoră K.K.I. i-a recunoscut de pe planşele fotografice prezentate în acest sens pe: S.H., O.S., M.A.C., G.M., A.D., A.F.; - procese-verbale din 15 iulie 2010 încheiate de organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna din care rezultă că partea vătămată minoră V.L.T. şi martorul V.I. l-au recunoscut de pe planşele fotografice prezentate în acest sens pe inculpatul O.S.; - proces-verbal din 16 iulie 2010 încheiate de organele de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna din care rezultă că martorul B.J.T. l-a recunoscut de pe planşele fotografice prezentate în acest sens pe inculpatul O.S.; - copie de procura notarială nr. 921 din 15 martie 2010 întocmită la Biroul Notarului Public G.C.G.; - adrese emise şi răspunsul formulat de SC T.T. SRL; - comisia rogatorie din data de 6 iulie 2010 formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna prin care s-au solicitat autorităţilor spaniole date despre K.K.I., S.H. şi G.M. precum şi remiterea interceptărilor efectuate relativ la comunicaţiile adresate nr. de telefon 0034XXXX, 0034XXXX şi 0034XXXX; - comisie rogatorie formulată la data de 27 septembrie 2010 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna prin care s-a solicitat printre altele, în temeiul Convenţiei Europene privind transferul de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la data de 15 mai 1972, transferul procedurii penale în ce priveşte comiterea de către O.S., A.F., A.D. şi M.A.C. a infracţiunii de trafic de persoane, victima fiind K.K.I. în sensul instrumentării acestei fapte de către autorităţile române; - acte întocmite cu ocazia citării inculpaţilor O.S., M.A.C., A.D. şi A.F. prin intermediul autorităţilor spaniole din care rezultă că aceştia, la data îndeplinirii procedurii de citare, nu mai locuiau la adresele indicate în faţa Judecătoriei de Instrucţie nr. 3 Benidorm; - procesele-verbale de certificare şi redare în formă scrisă a înregistrărilor audio din 25 octombrie 2011 şi 5 octombrie 2012; - notele de redare în formă scrisă a comunicaţiilor interceptate şi înregistrate în baza mandatului judecătoresc nr. 03031-43-1-2010-0011444 emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 Benidorm, Spania, respectiv în baza autorizaţiilor de interceptare nr. 49/2010, 19/2010, 26/2010, 47/2010, 24/2010, 48/2010; - acte din care rezultă că inculpatul O.S. nu deţine în România bunuri mobile sau imobile; - Ordonanţa din 24 septembrie 2012 prin care s-a dispus în baza art. 912 alin. (5) C. pen. folosirea comunicaţiilor purtate la data de 15 mai 2011 orele 08:45:20 între D.J.A. şi B.A. care au fost interceptate şi înregistrate în Dosarul nr. 3/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna şi nota de redare nr. 62 din dosarul menţionat; - traducerea actelor relevante întocmite de către Comisariatul de Provincie din Alicante, UCRIF, Grupul I şi Judecătoria de Instrucţie nr. 3 Benidorm în cauza privind Dosar nr. 001597/2010; - Ordinul judecătoresc nr. 67/2011 din 22 februarie 2011 pronunţat de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 Benidorm în Dosarul nr. 001597/2010 prin care s-a dispus transferul către România a procedurii penale în favoarea Ministerului Public - PLCCJ conform cererii înaintată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna şi Dosarul nr. 001579/2010 în original.

În faza de urmărire penală, după ce i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile şi celelalte drepturi procesuale, în prezenţa unui avocat, inculpatul O.S. nu a dorit să dea declaraţii în faţa anchetatorilor români, prevalându-se de dreptul la tăcere, însă, în faţa instanţei de judecată, după citirea actului de sesizare şi aducerea la cunoştinţă a drepturilor procesuale prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a revenit asupra acestei poziţii procesuale, acceptând să dea declaraţie în prezenta cauză.

Inculpatul O.S. a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, arătând în esenţă că nu a înşelat şi recrutat părţile vătămate în vederea exploatării din punct de vedere sexual, el a vrut doar să le ajute să îşi găsească un loc de muncă în străinătate, iar în ceea ce o priveşte pe partea vătămată K.K.I. interesul a fost unul comun să îl ajute în afacerea cu kurtockalacs.

În concret, referindu-se la fiecare dintre acuzaţiile aduse, prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a susţinut că pe B.I. a cunoscut-o prin intermediul lui B.T., care l-a rugat să o ajute pe acesta să se angajeze ca dansatoare la un club în Spania. Astfel, s-au întâlnit în parcul central din Sfântu Gheorghe unde au discutat despre condiţiile în care aceasta urma să lucreze. După aproximativ 2 zile a fost sunat de B.I. care mi-a spus că mama ei vrea să îl cunoască personal. Imediat după convorbirea telefonică s-a întâlnit cu B.I. aproape de barul L. şi împreună cu aceasta am mers la mama ei în piaţa centrală din Sfântu Gheorghe, unde aceasta lucra ca vânzătoare. Mama părţii vătămate B.I. l-a întrebat atunci dacă e sigur locul de muncă propus şi, totodată, i-a cerut să aibă grijă de ea. Ulterior, s-a dus împreună cu B.I. la Serviciu de Evidenţă a Persoanei pentru ca aceasta să obţină un nou act de identitate întrucât cel vechi expirase. După eliberarea noului act de identitate, s-a întâlnit din nou cu mama victimei care a reiterat rugămintea de a avea grijă de fiica ei, apoi a plecat împreună cu B.I. în Spania. Au călătorit cu avionul iar biletele de avion le-au luat din agenţie. Au ajuns în aeroportul din Valencia unde au fost aşteptaţi de M.A.C. Cu autoturismul condus de acesta marca ..... s-au deplasat în localitatea Benidorm, unde s-au cazat într-un apartament ce aparţinea lui B.M. În prima zi a ieşit în oraş cu M.A.C. şi B.I. A doua zi a aflat că a murit mama prietenei sale, astfel că a fost nevoit să se întoarcă în ţară, iar partea vătămată B.I. a rămas în Spania. Înainte de a pleca în România, când s-a dus la patronul firmei să-l înştiinţeze despre evenimentul la care trebuia să participe, s-a interesat de loc de muncă pentru partea vătămată B.I. la barul unde el era angajat, ca om de ordine. Patronul i-a comunicat atunci că pe moment are o dansatoare, însă peste puţin timp începe sezonul şi va mai avea nevoie de încă una. S-a întors la apartamentul unde era cazată partea vătămată şi a stabilit de comun acord cu aceasta, să îl aştepte timp de o săptămână. A venit în România şi a rămas aproximativ o lună de zile, întrucât prietena lui era distrusă. În timp ce se afla în ţară a vorbit prin telefon cu M.A.C. şi i-a cerut acestuia să o ajute pe I. să se întoarce în ţară, întrucât aceasta nu mai rezista acolo. Astfel, M.A. a condus-o pe I. într-o staţie de autocar din Benidorm şi aceasta a revenit în ţară după aproximativ 10 zile. Inculpatul susţine că nu corespunde adevărului susţinerea din actul de sesizare că ar fi primit vreo sumă de bani de la M.A.C. pentru că a transportat-o pe B.I. în Spania. Când victima B.I. a sosit în ţară, el împreună cu mama ei a aşteptat-o în autogara din Braşov. Mama acesteia a plătit contravaloarea transportului, după care cu maşina de la firma de taximetrie pe care el o conducea le-a transportat în Sfântu Gheorghe.

Pe martora V.I. a cunoscut-o în timp ce lucra la Balvanyos, aceasta vindea afine pe drumul principal care duce la Hotelul C. din Covasna. S-a oprit să cumpere afine, ocazie cu care acesta l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de ţigări ieftine. I-a adus martorei V.I., în mai multe rânduri ţigări şi de fiecare dată aceasta l-a rugat să-i găsească un loc de muncă fiicei sale V.L.T. La a treia sau a patra întâlnire i-a spus martorei V.I. că ar putea să o ajute să obţină un loc de muncă în Spania la împărţit de fluturaşi pentru localul unde lucra, în perioada de sezon. A patra sau a cincea oară când s-a întâlnit cu martora V.I. aceasta a venit împreună cu V.L. şi prietena acesteia K.K.I. Atunci i-a spus lui V.I. când o să fie sezon o să încerce să o ajute pe fiica sa să-şi găsească un loc de muncă în Spania. În toată discuţia pe care a purtat-o cu acestea, martora îi spunea fiicei sale că nu se duce nicăieri. Ulterior, a mai avut o întâlnire, de data aceasta doar cu cele două minore V.L.T. şi K.K. ocazie cu care le-a dat acestora ţigările pe care le-a promis martorei V.I., după care s-au despărţit. S-a întâlnit apoi cu M.A.C. în Sf. Gheorghe care i-a propus să facă kurtoskalacs în localitatea Benidorm din Spania, unde martorul B.M. deţine un local cu o terasă şi el trebuie să ducă doar maşina de făcut kurtos. După aproximativ o săptămână s-a întâlnit în staţia Petrom din Sfântu Gheorghe cu B.M. ocazie cu care a discutat despre afacerea respectivă. Pentru această activitate era nevoie de 2 persoane, astfel că şi-a amintit de K.I. şi la momentul când s-a dus din nou să-i ducă ţigări martorei V.I., s-a întâlnit cu K.K. căreia i-a propus să meargă în Spania să îl ajute la kurtos. Aceasta a fost de acord, însă a spus că trebuie să vorbească şi cu părinţii. După 2 - 3 zile a mers în Bixad şi s-a întâlnit cu K.I. pe străduţa unde a cunoscut-o prima dată. S-au deplasat împreună la o casa unde i-a prezentat-o pe bunica ei, timp în care a apărut şi mama acesteia. Atunci a deschis subiectul despre afacerea cu kurtos în care ar putea să îl ajute K.I. Mama minorei nu a fost de acord ca I. să plece în Spania, la fel şi bunicii. El a ieşit cu minora I. la poartă şi i-a spus acesteia când se vor hotărî părinţii ei, să îl contacteze. După 4 - 5 zile I. l-a sunat şi i-a spus că a rezolvat cu mama, ocazie cu care el i-a spus lui I. că trebuit să vină cu mama ei la notar la Sf Gheorghe pentru întocmirea unei procuri. S-au întâlnit la biroul notarului G.C. aici a fost întocmită procura în care mama lui I. a fost de acord ca fiica ei să fie însoţită de el în Spania. La biroul notarial înainte de semnarea documentului secretara a citit conţinutul acestuia în limba maghiară unde se specifica că I. va călători în toate ţările de tranzit până în Spania împreună cu el. Peste câteva zile împreună cu minora K.K.I. a plecat cu autocarul spre Spania. La graniţa i s-a spus că dacă nu am cazierul la el nu poate să treacă cu minora. Astfel, au fost întorşi de la Nădlac în Arad cu o maşină pusă la dispoziţie de T.T. - societatea de transport. În Arad s-a înţeles cu I. ca ea să se întoarcă acasă, iar el să îşi continue deplasarea în Spania, urmând ca ea să vină ulterior în Spania cu B.M. El a urcat în următoarea cursă de Spania şi continuându-şi deplasarea, iar I. a rămas în Arad, urmând a se întoarce în Braşov. În Spania a fost aşteptat în staţia de autocar de A.D. care l-a condus în apartamentul închiriat de B.M. După aproximativ 20 ore A.D. s-a dus la staţia de autobuz şi a adus-o şi pe I. care a venit singură în Spania. Nu corespunde adevărului faptul că la graniţă ar fi dat 100 euro pentru a trece graniţa împreună cu partea vătămată minoră K.I. De asemenea, nici motivul pentru care a fost întors de la graniţă, reţinut în rechizitoriu, nu este real. Între timp el s-a dus la lucru la localul unde era angajat cu carte de muncă, iar victima a rămas în apartament. Victima urma să aştepte până când vine maşina de kurtos. El nu i-am cerut acesteia să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţi. I. putea ieşi din apartament ori de câte ori dorea, la câteva clădirii lângă avea telefon public de unde putea să vorbească acasă ori de câte ori vroia. După aproximativ 10 zile B.M. i-a permis lui I. să-l ajute la debarasat pe terasa localului pe care îl deţinea. I. mergea şi se întorcea singură de la terasă. Nu corespunde adevărului faptul că I. ar fi fost sechestrată în apartament, sub controlul său şi că la un moment dat i-a spus lui B.M. că aceasta trebuie să plece în România pentru că o să aibă probleme. B.M. a îmbarcat-o pe K.K.I. în avion şi a trimis-o acasă. La aeroport a fost aşteptată de finul lui B.M. care a transportat-o până în Bixad. Acest B.M. i-a dat I. o grămadă de haine de firmă pentru a nu avea probleme cu mama ei, că nu aduce bani, întrucât ea le spusese prin telefon că lucrează la un bar şi că totul este bine. Pe B.I. a ajutat-o să meargă în Spania pentru a lucra ca dansatoare - animatoare la localul unde el era angajat. În cursul anului 2010 a contactat-o telefonic de mai multe ori din Spania pe V.I. pentru că îi datora suma de 200 RON şi trebuia să-i spună unde să lase bani. Între timp s-a deschis discuţia despre I. şi i-a spus că aceasta este bine, lucrează la terasă unde câştigă bine.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului, a susţinut că la dosarul cauzei nu există probe certe, care să fie la adăpost de orice dubiu, din care să rezulte vinovăţia inculpatului la comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. În continuare, acesta a invocat faptul că vinovăţia unei persoane nu se poate stabili pe baza unor presupuneri, deducţii sau interpretări subiective, ci doar pe baza unor probe concrete, solicitând achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La finalul dezbaterilor, având ultimul cuvânt inculpatul, a arătat că în cuprinsul declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorilor există o serie de contradicţii, partea civilă K.K.I. neputând indica clar unde s-au cunoscut. Referitor la partea civilă B.I., inculpatul a susţinut că acesta a venit la el împreună cu B.T. cerându-i să îi facă rost de loc de muncă în Spania, însă după ce au ajuns în Spania nu a mai apucat să vorbească cu patronul localului, întrucât a fost nevoit să se întoarcă în România pentru a participa la înmormântarea mamei prietenei sale şi nu ştie ce s-a întâmplat după plecarea lui. De asemenea, a mai susţinut că la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că el ar fi vândut-o pe B.I. lui M.A.C., iar simplele discuţii telefonice dintre doi traficanţi, respectiv D.J.A. şi B.A. nu poate duce la probarea faptelor reţinute în sarcina sa. Cu privire la partea civilă K.K.I., inculpatul a susţinut că mama acesteia ştia că fiica ei urmează să plece în Spania, chiar el a fost cel care i-a spus adevărul, mai mult mama părţii civile i-a spus că fiica ei a abandonat studiile şi l-a rugat să-i facă rost de un loc de muncă. Din discuţiile purtate cu aceasta a aflat să se pricepe la preparat kurtoskalacs şi s-a gândit că ar putea să îl ajute, motiv pentru care a luat-o cu el în Spania, dar din păcate această afacere nu s-a concretizat. Cât priveşte procura notarială acesta a relatat că el a menţionat expres secretarei notarului, în prezenţa mamei părţii civile, că urma să plece cu partea civilă K.I. în Spania, însă i s-a spus că nu trebuie trecut în actul notarial decât prima ţară, respectiv, Ungaria, restul ţărilor ce urmau să fie tranzitate, fiind în spaţiul Schengen, nefiind necesar a fi menţionate. Astfel, a susţinut nu este adevărat că partea civilă K.K.I. s-ar fi prostituat, mai ales că locuia într-un apartament închiriat de B.M. unde locuiau mai multe persoane, în care nu s-ar fi putut practica prostituţia. De altfel, chiar partea civilă l-a rugat să nu îi spună mamei sale că pleacă în Spania, ci că pleacă în Ungaria. Pe de altă parte, acesta a arătat că timp de 3 luni de zile a fost verificat zi şi noapte de autorităţile spaniole şi dacă ar fi fost implicat în astfel de fapte ar fi fost descoperit şi reţinut.

În concluzie, inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, nu a înşelat şi nici nu a recrutat părţile vătămate în vederea exploatării acestora din punct de vedere sexual.

Instanţa de fond a reţinut că apărările formulate de către inculpat pe parcursul cercetării judecătoreşti sunt contradictorii şi totodată nu au suport probator, din contră ele sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Împrejurarea că inculpatul O.S. a recrutat-o pe partea vătămată B.I. în vederea obligării la practicarea prostituţiei, rezultă în mod neîndoielnic din declaraţia părţii vătămate B.I., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile martorilor F.M., B.A. şi D.J.A., date în ambele faze ale procesului penal. Ultimii doi martori au discutat despre scopul plecării acestei părţi vătămate în Spania şi în convorbirea telefonică purtată de ei la data de 15 mai 2011.

În cuprinsul declaraţiilor date atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, martora V.I. a arătat că în timp ce inculpatul O.S. se afla în Spania, a sunat-o de câteva ori la telefon şi ca să o convingă să o lase pe fiica ei să plece în străinătate, i-a dat-o la telefon pe K.K.I., care i-a spus că este într-un loc bun şi să o lase şi pe L. să meargă acolo.

De asemenea şi martorul B.M. - persoana care deţinea imobilul unde a fost cazată victima - a declarat că are cunoştinţă de faptul că partea vătămată minoră K.K.I. a practicat prostituţia în folosul inculpatului O.S.

În procesul de analiză a probelor, tribunalul a înlăturat depoziţia martorei S.H. care este în totală contradicţie atât cu declaraţiile victimei K.K.I. cât şi a celorlalţi martori audiaţi în cauză. Martora a susţinut că nu o cunoaşte pe victima K.K.I. şi nu s-a întâlnit cu aceasta în apartamentul unde a fost cazată în Spania, deşi victima a identificat-o în acest sens, după planşa foto, în faza de urmărire penală.

Astfel, probatoriul administrat în cauză, a răsturnat fără putinţă de tăgadă prezumţia de nevinovăţie, al cărei beneficiar a fost inculpatul, susţinerile acestuia în sensul că a vrut doar să le ajute pe victime să îşi găsească un loc de muncă în străinătate, neavând suport faptic pentru a converge spre o asemenea ipoteză.

Prin urmare, concluziile apărătorului ales al inculpatului care a invocat lipsa probelor certe de vinovăţie, nu sunt primite de către instanţă, întrucât întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a conturat o stare de fapt ce întăreşte convingerea instanţei că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor deduse judecăţii.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului O.S. care, în cursul lunii iulie 2009, a recrutat-o pe partea vătămată B.I. căreia i-a promis că-i poate facilita angajarea ca dansatoare într-un club din Spania, deşi în realitate avea intenţia de a o exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei, iar ulterior a transportat-o în Spania unde a transferat-o lui M.A.C. contra sumei de 1.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, fapta inculpatului O.S. care, la începutul lunii martie 2010 a recrutat-o pe partea vătămată minoră K.K.I. care în acea perioadă avea vârsta de 15 ani, promiţându-i angajarea la un restaurant în Ungaria, pentru a obţine în acest fel consimţământul reprezentantului legal al minorei în vederea părăsirii teritoriului României, iar ulterior a transportat-o în Spania unde, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, a obligat-o în perioada martie-iunie 2010 să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, fapta inculpatului O.S. care în cursul lunii decembrie 2009 a încercat să o recruteze pe partea vătămată minoră V.L.T., care la acea dată avea vârsta de 15 ani, promiţându-i angajarea în Spania la „împărţit de fluturaşi”, pentru a obţine în acest fel consimţământul reprezentantului legal al minorei, consimţământ care însă nu a fost acordat, constituie tentativă la infracţiunea de „trafic de minori" prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la încadrarea juridică dată acestei din urmă fapte prin rechizitoriu, instanţa de fond a apreciat că în lipsa consimţământului reprezentantului legal al minorei, mijlocul folosit de către inculpat constând în promisiunea mincinoasă de angajare în străinătate, deşi apt să producă rezultatul cerut de norma de incriminare, nu au avut ca urmare atragerea victimei în această activitate, deci, acţiunea de recrutare nu s-a consumat, ci a rămas în forma tentativei.

Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită asupra părţii vătămate V.L.T., din infracţiunea de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracţiunea de trafic de minori prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, văzând că de la data comiterii acestei infracţiuni (iulie 2009) şi până în prezent, textul acestei infracţiuni, a suferit modificări prin Legea nr. 230/2010, cu privire la limitele de pedeapsă (în vechea formă limitele de pedeapsă erau închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în noua reglementare acestea sunt închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi), tribunalul reţinând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În procesul de individualizare al pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, precum şi limitele de pedeapsă reduse la jumătate potrivit art. 21 C. pen., pentru fapta comisă în forma tentativei, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârşite de către inculpat, precum şi circumstanţele personale ale acestuia.

Din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, în cursul judecăţii, rezultă că inculpatul O.S. are vârsta de 35 de ani, nu are antecedente penale, a absolvit şcoala profesională profilul tâmplar-parchetar, provine dintr-o familie legal constituită (tatăl său a decedat când inculpatul avea vârsta de 7 ani ), începând cu anul 2010 şi până la arestare, a lucrat ca om de ordine într-un local din Spania, unde a locuit cu chirie împreună cu concubina sa. A locuit în Sfântu Gheorghe într-un imobil situat pe str. Ţ., însă după plecarea în Spania a vândut această casă. Nu a locuit niciodată la adresa din actul de identitate care aparţine unei rude, fiind nevoit să apeleze la ajutorul acesteia pentru reînnoirea cărţii de identitate. Ulterior inculpatul a cumpărat o garsonieră în Sfântu Gheorghe în care locuieşte singură mama acestuia.

Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt, gradul mediu de pericol social al faptelor, atitudinea procesuală a inculpatului care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză şi celelalte elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, existenţa unei calificări profesionale şi a unui loc de muncă (până la arestarea sa) care îi putea asigura un echilibru financiar, împrejurări faţă de care instanţa prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului O.S., pentru fiecare faptă comisă, câte o faptă sub limita minimă prevăzută de lege.

Pe baza acestor criterii, tribunalul a aplicat inculpatului O.S. pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane asupra părţii vătămate/parte civilă B.I.; pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori asupra părţii vătămate/parte civilă K.K.I. şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru tentativă la infracţiunea de trafic de minori săvârşită asupra părţii vătămate V.L.T.

Cele trei infracţiuni fiind comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul O.S. Acesta a solicitat admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul penal nr. 3058/119/2012, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţa apelată, şi pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de apel să dispună achitarea inculpatului pentru toate cele trei fapte infracţionale pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de către instanţa de fond.

Inculpatul a arătat că prin rechizitoriul care a stat la baza sesizării instanţei de judecată, se susţine că inculpatul ar fi fost ajutat de către alte trei persoane, respectiv M.A.C., A.F. şi A.D., persoane care sunt scoase de sub urmărire penală, motivat de faptul că, din probele administrate în cauză nu s-a reuşit să se dovedească faptul că aceste trei persoane au constituit un factor determinant în recrutarea şi transportarea părţilor vătămate în Spania. De asemenea, a arătat că este surprinzător faptul că pe parcursul urmăririi penale DIICOT - Biroul Teritorial Covasna a solicitat efectuarea prin comisie rogatorie activităţi de supraveghere şi de cercetare penală a inculpatului pe timp de 3 luni de zile, comunicându-se la dosarul cauzei un amplu material de cercetare care se regăseşte la pagina 340 şi următoarele din dosarul de urmărire penală. Din materialul de cercetare penală întocmit de organele poliţieneşti din Spania a rezultat faptul că, urmare a măsurilor de supraveghere prin interceptarea convorbirilor telefonice şi prin supraveghere efectivă, nemijlocită, prin acţiunile de filaj, nu numai a inculpatului O.S., ci a tuturor persoanelor care erau cazate în acelaşi bloc, nu a rezultat niciun fel de indiciu din care să se presupună sau să constituie baza presupunerii că inculpatul sau altă persoană din anturajul său a săvârşit fapte de natură infracţională. Cu toate acestea, deşi faţă de cei pentru care însăşi procurorul de caz prin rechizitoriul pe care l-a întocmit a afirmat că sunt vârfurile de lance ale presupusei activităţi infracţionale iniţiate şi desfăşurate de către inculpatul O.S., sunt scoşi de sub urmărire penală, activitate nemijlocită de supraveghere poliţienească prin filaj, prin alte investigaţii etc; de asemenea procurorul de caz nu a reuşit să pună pe parcursul a mai bine de trei luni de zile în evidenţă, niciun fel de activitate infracţională în ceea ce priveşte pe inculpatul O., şi totuşi instanţa de fond l-a condamnat pe acesta. De asemenea, din audierea inculpatului, a celorlalte părţi pretins a fi vătămate, precum şi a martorilor în faţa instanţei de fond nu au rezultat probe care să fie la adăpost de orice fel de dubiu vizavi de stabilirea cu claritate a vinovăţiei inculpatului în ceea ce priveşte cele trei fapte de natură infracţională.

În ceea ce o priveşte pe partea civilă B.I. pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare reţinându-i-se circumstanţe atenuante potrivit art. 74 C. pen., întrucât la solicitarea sa a fost dusă de către inculpat în Spania, însă a doua sau a treia zi din cauza faptului că o rudă apropiată a persoanei cu care inculpatul trăia în concubinaj în Spania, a fost nevoit să se întoarcă în România; o altă activitate de legătură vizavi de partea vătămată nu s-a reuşit să se demonstreze prin probele administrate la dosar nici în faza de urmărire penală, nici în cea de judecată. Pentru simplele afirmaţii pe care această parte vătămată le-a făcut în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul este condamnat.

În ceea ce priveşte pe partea vătămată V.L.T., minoră, s-a susţinut că inculpatul i-a propus acesteia să meargă împreună cu el în Spania, unde ar exista posibilitatea pentru ea să o angajeze şi să realizeze venituri substanţiale din activitatea pe care o desfăşura. Însă, cum această parte era minoră la momentul la care s-au purtat, era necesară pentru trecerea sa peste frontieră, consimţământul unuia dintre părinţi acesteia. Mama acesteia nu a fost de acord ca fiica sa să facă această deplasare în Spania unde inculpatul desfăşura activităţi lucrative pentru care solicitase de la autorităţile competente din Spania emiterea autorizaţiilor necesare. A arătat că, inculpata nu a mai plecat în Spania, şi cu toate acestea se susţine prin rechizitoriu şi prin hotărârea de condamnare că scopul urmărit de inculpat ar fi fost acela de a o supune pe aceasta la acte de prostituţie de pe urma căreia el să realizeze foloase materiale. În acest sens, apreciază că nicio persoană, şi cu atât mai mult pentru fapte ce ţin de trafic de persoane, pe presupuneri nu are cum să fie condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare. Mai mult decât atât la baza oricărei condamnări trebuie să stea probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care guvernează firul procesului penal de la momentul începerii sale şi până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, or acest aspect nu s-a întâmplat cu partea vătămată, intenţiile inculpatului la rugămintea sa, au fost cinstite şi corecte.

Referitor la partea civilă K.K.I., în ceea ce priveşte probele care se referă la aceasta, administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, s-a susţinut că acestea sunt contradictorii pentru că această parte vătămată arată că a fost exploatată sexual în apartamentul pe care îl avea numitul B.M., cu care inculpatul se afla în legătură şi care în Spania avea un bar. A arătat că s-a mizat pe declaraţia părţii vătămate care a susţinut faptul că, pentru a fi trecută frontiera, actul notarial care i-ar fi fost dat inculpatului viza deplasarea acesteia în Ungaria şi nicidecum în Spania, unde, ulterior a ajuns inculpatul cu partea vătămată. A apreciat că nu este vina inculpatului că în actul notarial a fost trecută Ungaria, întrucât secretara cabinetului notarial unde s-a făcut deplasarea a spus că nu este nevoie să fie trecute toate statele şi este suficient să fie trecută din comunitatea europeană primul stat în care poposeşte după teritoriul României. A avut în vedere faptul că declaraţiile acestei părţi vătămate atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza de cercetare judecătorească au fost contradictorii, respectiv aceasta a susţinut că a fost exploatată de către inculpat în apartamentul lui B.M., iar în faţa instanţei de judecată a susţinut că de fapt, nu în apartamentul numitului B.M. s-au produs actele de exploatarea sa sexuală, ci a fost dusă într-un alt apartament unde se mai aflau două persoane, indicând şi numele acestora. A se avea în vedere declaraţia uneia dintre persoanele acestea audiate în faţa Tribunalului Covasna care a declarat că exploatarea părţii vătămate K. s-a realizat în apartamentul martorei. Apreciază că vrajba dintre inculpat şi această parte vătămată a apărut din faptul că, inculpatul, precipitat de faptul că autorităţile spaniole întârziau să îi dea autorizaţia pentru desfăşurarea autorităţilor comerciale pe care el urma să le desfăşoare partea vătămată a avut o relaţie cu numitul B.M., care este un proxenet pe teritoriul Spaniei şi care s-a folosit de minoră exploatând-o sexual exclusiv în beneficiul său. Deşi nu locuiau împreună, inculpatul şi-a dat seama de preocupările minorei şi a atenţionat-o în mod repetat cu propria-i comportare.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului declarat şi pe cale de consecinţă, achitarea inculpatului pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În subsidiar, în eventualitatea în care, urmare a verificării materialului probator administrat în cauză, instanţa de apel a identificat elemente de vinovăţie în sarcina inculpatului şi a solicitat a se da eficienţă mult mai mare circumstanţelor atenuante pe care instanţa de fond le-a reţinut faţă de inculpat, reducerea pedepsei şi ca modalitate de executare a solicitat aplicarea art. 86¹ C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea a constatat că apelul inculpatului O.S. nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.

Nu a fost primită susţinerea inculpatului că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, reţinute în sarcina sa, deoarece această afirmaţie este contrazisă de ansamblul probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii.

S-a menţionat că infracţiunea de trafic de persoane se comite nu numai prin exercitarea violenţelor asupra părţilor vătămate, pentru a le determina la practicarea prostituţiei, ci şi prin recrutarea sau transportarea acestora cu folosirea fraudei ori a înşelăciunii. Or, în cauză a rezultat că în cazul părţilor vătămate B.I., K.K.I. şi V.L.T. inculpatul O.S. a folosit inducerea în eroare a acestora ori a reprezentanţilor legali, pentru a le determina să meargă cu el în Spania, în vederea practicării prostituţiei. Aceste fapte s-au circumscris elementelor constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori, chiar dacă ulterior nu s-au exercitat constrângeri asupra părţilor vătămate, deoarece este suficientă folosirea înşelăciunii pentru a le recruta pe părţile vătămate în vederea practicării prostituţiei. În speţă însă, aşa cum a rezultat din probe, inculpatul a folosit şi violenţa psihică asupra părţii vătămate minore K.K.I.

În ceea ce priveşte fapta de trafic de persoane comisă asupra părţii vătămate B.I., inculpatul O.S. i-a promis acesteia că-i poate facilita angajarea ca dansatoare într-un club din Spania, deşi în realitate, aşa cum a rezultat din întreg materialul probator, acesta nu avea nicio posibilitate de a o ajuta pe partea vătămată să se angajeze, ci a urmărit de la început să o exploateze prin practicarea prostituţiei. După ce a indus-o în eroare cu privire la activitatea pe care partea vătămată urma să o desfăşoare în Spania, inculpatul a transportat-o pe aceasta până în Spania şi a lăsat-o „în grija” numitului M.A.C. Faptul că scopul cu care fusese adusă partea vătămată în Spania era practicarea prostituţiei rezultă din aceea că, imediat după ce a ajuns, numitul M.A.C. i-a cerut părţii vătămate să practice prostituţia, susţinând că trebuie să-i restituie suma de 2.000 de euro pe care pretindea că i-a dat-o inculpatului O.S. ca să o transporte pe în Spania. La refuzul categoric al părţii vătămate, numitul M.A.C. a insistat şi chiar a transportat-o pe partea vătămată B.I. la un stabiliment unde se practica prostituţia. Întrucât partea vătămată a refuzat categoric să practice această activitate, i s-a permis să revină în ţară, costul transportului fiindu-i asigurat de mama acesteia, martora F.M.

Faptul că inculpatul ar fi revenit în ţară pentru a participa la înmormântarea mamei prietenei sale nu schimbă cu nimic situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, deoarece inculpatul de la început a folosit înşelăciunea pentru a o determina pe partea vătămată B.I. să meargă cu el în Spania. Acesta i-a promis părţii vătămate că o să o ajute să-şi găsească un loc de muncă însă nu a făcut nici un demers în acest sens, ci a plecat lăsând-o pe aceasta „în grija” numitului M.A.C. Cum acesta din urmă i-a solicitat la scurt timp părţii vătămate să practice prostituţia, pentru a-i restitui o pretinsă datorie de 2.000 de euro, rezultă fără dubiu că acesta a fost scopul cu care inculpatul a adus-o pe partea vătămate în Spania, inducând-o în eroare că o poate ajuta să-şi găsească de lucru.

Faptul că partea vătămată B.I. nu a avut nicio intenţie să practice prostituţia a rezultat în primul rând din declaraţiile date de aceasta şi de martorii F.M., B.A. şi D.J.A. Ultimii doi martori au discutat despre scopul plecării acestei părţi vătămate în Spania şi în convorbirea telefonică purtată de ei la data de 15 mai 2011, iar martora F.M., mama părţii vătămate, a discutat personal cu inculpatul O.S. despre activitatea pe care partea vătămată urma să o desfăşoare în Spania. Doar după ce inculpatul a asigurat-o personal pe martora F.M. că partea vătămată va lucra ca îngrijitoare pe plajă şi va primi un salariu de aprox. 1.000 euro lunar, martora a fost de acord ca fiica sa să plece în Spania cu inculpatul. Chiar inculpatul a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată că s-a întâlnit cu martora F.M. şi că aceasta i-a spus de mai multe ori să aibă grijă de partea vătămată. Or, inculpatul, în ciuda asigurărilor pe care i le-a dat martorei, a lăsat-o pe partea vătămată cu numitul M.A.C., care a încercat să îi impună practicarea prostituţiei. Faptul că partea vătămată a fost inducă în eroare de inculpat cu privire la scopul pentru care acesta a transportat-o în Spania rezultă din aceea că imediat ce a văzut ce i se cere să facă, partea vătămată şi-a contactat mama şi i-a spus să-i trimită bani ca să revină în ţară.

De asemenea, în ceea ce priveşte fapta comisă asupra părţii vătămate minore K.K.I., care în acea perioadă avea vârsta de 15 ani, inculpatul i-a promis acesteia că o ajută să se angajeze la un restaurant în Ungaria, pentru a obţine în acest fel consimţământul acesteia şi al reprezentantului legal al minorei, în vederea părăsirii teritoriului României. Astfel, inculpatul i-a spus martorei K.I., mama părţii vătămate, că partea vătămată va lucra la un restaurant în Ungaria, unde va câştiga 1.500 de RON pe lună şi doar în aceste condiţii martora a fost de acord ca fiica sa să părăsească ţara împreună cu inculpatul. Aceste susţineri ale părţii vătămate minore K.K.I. şi ale martorei K.I. se coroborează cu declaraţia notarială dată de aceasta din urmă, din care reiese că este de acord ca fiica sa minoră să părăsească teritoriul ţării împreună cu inculpatul, pentru a merge în Ungaria. Faţă de aceste probe, curtea va înlătura susţinerile inculpatului O.S., potrivit cărora secretara de la notariatul unde s-a dat declaraţia le-a spus că nu este nevoie ca martora să treacă în declaraţie ca ţară de destinaţie Spania, ci este suficient să fie trecută prima ţară a Uniunii Europene, membră a zonei Schengen, respectiv Ungaria. Este evident că nu există nicio raţiune pentru ca secretara notariatului să le sugereze acest lucru, ci singura explicaţie a consemnării Ungariei în declaraţia notarială este aceea că martora K.I. a fost indusă în eroare de inculpat, cu privire la ţara în care urma să se deplaseze împreună cu partea vătămată minoră. Faptul că o astfel de sugestie nu putea să le fie făcută de nicio persoană din cadrul notariatului rezultă şi din dificultăţile pe care inculpatul le-a întâmpinat la graniţă, când a vrut să părăsească ţara împreună cu partea vătămată minoră K.K.I., cu un autocar cu destinaţia Spania. Iniţial inculpatului nu i s-a permis să părăsească teritoriul ţării împreună cu partea vătămată minoră, dar în final acesta a reuşit să treacă graniţa cu minora în Ungaria, de unde s-a îmbarcat într-un autocar cu destinaţia Spania.

De asemenea, curtea a înlăturat susţinerile inculpatului potrivit cărora partea vătămată minoră K.K.I. nu s-ar fi prostituat în Spania, deoarece declaraţia acestuia este infirmată pe de o parte de declaraţia părţii vătămate, iar pe de altă parte de declaraţiile numitului B.M., în apartamentul căruia a fost cazată partea vătămată. Acest lucru a fost confirmat şi de partea vătămată V.L.T., care l-a afirmat şi în diferite comunicaţii pe care aceasta le-a purtat cu terţe persoane. În plus, inculpatul este cel care în cursul lunii iunie 2010 a adus-o în ţară pe partea vătămată minoră K.K.I., fapt ce este de asemenea de natură să confirme că acesta este cel care a exploatat-o pe durata şederii sale în Spania. Nu poate fi primită susţinerea inculpatului că afirmaţia pe care a adresat-o în Spania părţii vătămate minore K.K.I., în sensul că „o va păţi”, s-ar fi referit la o avertizare prin care ar fi urmărit să o împiedice pe partea vătămată să se prostitueze. Este evident, din celelalte probe administrate în cauză, că această afirmaţie era o ameninţare adresată părţii vătămate, pentru a o determina să se prostitueze, iar nu să o împiedice de la această activitate. De altfel, declaraţia părţii vătămate este fără echivoc în sensul celor reţinute de organul de urmărire şi de instanţa de fond, nefiind nici un dubiu cu privire la faptul că inculpatul de la început a urmărit exploatarea părţii vătămate prin prostituţie, motiv pentru care a şi folosit inducerea în eroare a acesteia şi a reprezentatului său legal, cu privire la ţara de destinaţie.

Este neverosimilă şi susţinerea inculpatului că după ce el şi partea vătămată minoră au fost opriţi la graniţă pe motiv că inculpatul nu ar fi avut cazierul la el, inculpatul ar fi plecat singur spre Spania şi la scurt timp după ce a ajuns el, ar fi venit, singură, şi partea vătămată K.K.I. Partea vătămată minoră nu ar fi putut trece singură graniţa, fără o persoană majoră care să o însoţească, iar inculpatul era singurul care avea o procură notarială în acest sens. Din acest motiv curtea va reţine declaraţia dată de partea vătămată, în care aceasta arată că a trecut graniţa în Ungaria împreună cu inculpatul, după care acesta i-a spus că nu mai este de lucru în Ungaria, ci vor merge în Spania unde au posibilitatea să găsească mai uşor de lucru. De asemenea, din declaraţia părţii vătămate rezultă că aici inculpatul a profitat de starea de vulnerabilitate în care se găsea aceasta, aceasta fiind minoră şi necunoscând limba ţării, a obligat-o să practice prostituţia. Partea vătămată arată explicit, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la data de 3 decembrie 2012, că i-a fost frică de O. şi de aceea a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu clienţi. Aceasta mai susţine că acolo a fost bătută de o un bărbat, fără ca inculpatul să intervină. Toate acestea au fost de natură să-i inducă părţii vătămate teama că dacă nu făcea ce îi spuneau inculpatul sau persoanele din anturajul acestuia, urma să aibă de suferit.

În ceea ce priveşte tentativa inculpatului de recrutare a părţii vătămate minore V.L.T., în acelaşi mod în care a procedat şi cu celelalte părţi vătămate, curtea a reţinut de asemenea că şi aceasta este dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil. În primul rând aceasta a rezultat din declaraţia părţii vătămate V.L.T., dată în faţa instanţei de fond la data de 3 decembrie 2012, în care aceasta arată că inculpatul i-a propus să meargă cu el la muncă în Spania, spunându-i că urma să lucreze la „împărţit de fluturaşi”, unde ar fi putut câştiga 7.000 de RON pe lună. De asemenea, acest lucru a rezultat şi din declaraţia mamei părţii vătămate, martora V.I., care confirmă faptul că inculpatul a insistat de mai multe ori pe lângă ea să o lase pe fiica sa să meargă cu el, să lucreze în Spania. Doar opoziţia categorică a martorei V.I. de a-şi da acordul ca fiica sa să iasă din ţară l-a împiedicat pe inculpat să-şi continue fapta de recrutare în vederea practicării prostituţiei.

Faptul că inculpatul a urmărit recrutarea părţii vătămate minore V.L.T. în vederea practicării prostituţiei rezultă din aceea că inculpatul a indus-o în eroare pe aceasta cu privire la posibilitatea de a o ajuta să-şi găsească un loc de muncă bine plătit în Spania. Este evident că inculpatul nu avea nicio posibilitate să o ajute pe aceasta să-şi găsească un astfel de loc de muncă. De altfel, acelaşi pretext l-a folosit inculpatul şi pentru a o determina pe partea vătămată minoră K.K.I. şi pe reprezentantul legal al acesteia să îl însoţească în Spania, unde aceasta a fost obligată la practicarea prostituţiei. La fel a procedat şi cu privire la partea vătămată B.I. Faptul că inculpatul nu o cunoştea dinainte nici pe partea vătămată şi nici pe mama acesteia, precum şi faptul că acesta a insistat pe lângă reprezentantul legal al minorei să-şi dea acordul ca aceasta să iasă din ţară, denotă că inculpatul nu urmărea să o ajute dezinteresat pe minoră să-şi găsească de lucru în Spania, ci să o exploateze prin obligarea la practicarea prostituţiei, aşa cum a procedat şi cu partea vătămată minoră K.K.I., care era prietena părţii vătămate minore V.L.T.

Pentru aceste motive, curtea a constatat că, în mod corect, s-au reţinut în sarcina inculpatului infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, săvârşite faţă de părţile vătămate B.I., K.K.I. şi V.L.T., faţă de aceasta din urmă fapta fiind rămasă în faza de tentativă deoarece, deşi a insistat pe lângă mama acesteia să îşi dea acordul cu privire la plecarea din ţară a părţii vătămate, fapta nu s-a consumat datorită opoziţiei categorice a acesteia.

Faptul că inculpatul consideră că procurorul ar fi dispus în mod nejustificat o soluţie de netrimitere în judecată faţă de alte persoane, nu are nicio relevanţă cu privire la răspunderea penală a inculpatului pentru faptele comise. Soluţia procurorului este motivată în actul de sesizare şi nu a făcut obiectul vreunei infirmări din partea organelor competente, iar activitatea de judecată trebuie limitată la obiectul cauzei.

În ce priveşte motivul subsidiar de apel, formulat de inculpat, în care acesta solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi implicit a pedepsei rezultante, curtea a constatat că şi acesta este nefondat, instanţa de fond făcând o justă individualizare a pedepselor.

În primul rând curtea a constatat că inculpatului i-au fost aplicate pedepse sub minimul special prevăzut de lege, deoarece instanţa de fond a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., motivată prin lipsa antecedentelor penale ale acestuia şi prin faptul că acesta a avut un loc de muncă şi o calificare profesională.

Curtea a constatat însă că circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, vârstele deosebit de fragede ale părţilor vătămate minore şi atitudinea nesinceră a inculpatului, care a negat săvârşirea faptelor şi a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, constituie motive suficiente pentru respingerea cererii inculpatului de reducere a cuantumului pedepselor aplicate. Inculpatul a insistat pe lângă părţile vătămate să meargă cu el în Spania, iar aici le supunea la practicarea prostituţiei în folosul său sau al altor persoane. Din declaraţia părţii vătămate minore K.K.I. a rezultat că inculpatul a ameninţat-o că dacă nu va practica prostituţia „o va păţi” şi că persoane din anturajul inculpatului chiar au agresat-o, iar inculpatul nu a zis nimic, deşi el era cel care a luat-o pe minoră de la locuinţa sa şi a adus-o în Spania. Starea de teamă pe care inculpatul i-a inspirat-o minorei pe durata şederii sale în Spania rezultă din faptul că minora nu a avut curajul să le spună apropiaţilor cu ce se ocupa în străinătate, ci la solicitarea inculpatului le spunea că lucrează într-o bucătărie. De asemenea, din declaraţia martorei V.I. dată în faţa instanţei de fond a rezultat că inculpatul a îndemnat-o să nu meargă că dea declaraţie la parchet, fapt care este de asemenea de natură să atragă o agravare a răspunderii penale a inculpatului.

Pentru toate aceste motive curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa şi pedeapsa rezultată în urma contopirii sunt just individualizate, nefiind întemeiată cererea acestuia de reducere a cuantumului acestor pedepse.

În ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului, curtea a constatat că având în vedere gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modul de săvârşire a acestora precum şi vârsta fragedă a părţilor vătămate şi starea de temere pe care inculpatul le-a inspirat-o acestora, se impune menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului. Curtea a avut în vedere totodată faptul că două instanţe de judecată au stabilit, în primă instanţă şi în apel, vinovăţia inculpatului şi au dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii. Fiind întrunite condiţiile art. 5 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece faţă de inculpat s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, curtea a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 93/Ap din 27 august 2013 Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de inculpatul O.S. împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosarul nr. 3058/119/2012 al acestei instanţe, pe care o menţine.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.S.

În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului O.S., de la 6 iunie 2013 la zi.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariul traducătorului autorizat de limba maghiară K.I.E., desemnat pentru părţile vătămate, în cuantum de 30 de RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul O.S. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 93/Ap din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs inculpatul O.S. la data de 6 septembrie 2013, dar nu a depus motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3058/119/2012.

Înalta Curte constată că până la data de astăzi 21 noiembrie 2013, primul termen de judecată, inculpatul O.S. nu a depus motivele de recurs, încălcându-se dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", sub sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. În faţa instanţei de judecată la termenul din 21 noiembrie 2013 prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei în baza art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Înalta Curte mai constată că prevederile art. 385¹⁰ C. proc. pen. stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385⁶ alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii. În cauza de faţă, Decizia penală nr. 93/Ap din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost pronunţată la data de 27 august 2013 după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, „lege privind inele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind Codul de procedură civilă", publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013.

Astfel, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluţionate prin hotărâri împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data intrării în vigoare a prezentei legi menţionate anterior.

Cum, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen., nefiind vorba de un recurs devolutiv, şi, de asemenea, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) C. proc. pen. pentru a se lua în discuţie din oficiu cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recurentul avea obligaţia instituită de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. să formuleze, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a realizat.

Motivele de recurs nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul judiciar asupra recursului declarat de inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 93/Ap din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori fiind împiedicată, în egală măsură, să procedeze şi la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul termenului prevăzut şi instituit de normele penale actuale.

Pentru aceste motive în raport de dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 93/Ap din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 93/Ap din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării dispusă de autorităţile spaniole începând cu data de 21 septembrie 2010 şi până la data de 24 septembrie 2010 inclusiv, precum şi durata arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna, începând cu data de 5 septembrie 2012 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din pentru intimatele părţi civile B.I. şi K.K.I. şi pentru intimata parte vătămată V.L.T., în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului de Justiţie.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se va avansa din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3663/2013. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 3859/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3664/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs