ICCJ. Decizia nr. 3670/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3670/2013
Dosar nr. 1670/115/2013
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 14 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1670/115/2013, Tribunalul Caraş-Severin în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 47 din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul penal nr. 4319/115/2011, formulată de revizuentul-condamnat T.D.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul condamnat să plătească statului 50 RON - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, revizuentul-condamnat T.D.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 47 din 3 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 4319/115/2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la 174, 175 lit. i) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat faptul că la baza condamnării sale au stat declaraţiile oscilante ale martorilor B.A. şi B.M.
Petentul nu şi-a motivat în drept cererea de revizuire.
Conform Referatului nr. 47/III/6/2013 din 13 februarie 2013, întocmit în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, s-a concluzionat că cererea revizuentului nu întruneşte exigenţele art. 394 C. proc. pen., astfel că potrivit art. 394 şi art. 402 C. proc. pen. s-au formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 1670/115/2013, la data de 22 februarie 2013.
La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 4319/115/2011 al Tribunalului Caraş-Severin, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 47 din 3 mai 2012, sentinţă prin care inculpatul T.D.I. a fost condamnat la 8 ani închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 132/A din 28 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au fost admise apelurile declarate de inculpaţi, inclusiv de condamnatul revizuent, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în urma rejudecării s-au diminuat daunele morale acordate părţii civile şi au fost înlăturate dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi complementară.
Prin Decizia penală nr. 2681 din 6 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.N. şi T.D.I., sentinţa Tribunalului Caraş-Severin rămânând definitivă.
Examinând cererea revizuentului T.D.I., prin prisma cererii de revizuire şi a actelor dosarului, instanţa a constatat că, deşi aceasta este făcută în condiţiile prevăzute de lege, nu se încadrează în niciuna din situaţiile expres prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., nefiind aşadar admisibilă în principiu conform prevederilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen. Cu alte cuvinte, nu este întrunită cea de-a doua cerinţă impusă de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la necesitatea existenţei unor date suficiente pentru admiterea în principiu, date izvorâte din probele strânse în cursul cercetării efectuată de procuror. În acest sens, tribunalul a reţinut faptul că revizuentul a invocat chestiuni legate de fondul cauzei deduse judecăţii, ce au fost avute în vedere de către instanţa de fond, la soluţionarea cauzei.
În vederea admiterii în principiu a unei cereri de revizuire, instanţa pe rolul căreia se află respectiva cauză are obligaţia în primul rând să constate existenţa vreunuia dintre cazurile de revizuire reglementat expres de art. 394 C. proc. pen. Astfel, s-a constatat că susţinerile revizuentului condamnat vizează aspecte de fond, examinate deja de mai multe instanţe, respectivele aspecte privind starea de fapt, probatoriul administrat, cererile formulate în timpul cercetării judecătoreşti şi coroborarea elementelor de fapt neavând nici o legătură cu o cale extraordinară de atac, fiind din contră tranşate în mod definitiv de respectivele instanţe.
În altă ordine de idei, s-a constatat faptul că nu subzistă cazurile de revizuire reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., întrucât nu a fost indicată de către revizuent descoperirea nici unei fapte sau împrejurări cu caracter de noutate, necunoscute de vreuna dintre instanţe la soluţionarea cauzei în care fusese acuzat inculpatul de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, ori vreun înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere care să fi fost declarat fals, sau să se fi constatat săvârşirea vreunei infracţiuni de către un martor, un expert, un interpret, un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală în cauză.
De asemenea, conform Deciziei nr. LX/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă”, astfel încât nu pot fi apreciate ca motive de revizuire în sensul stipulat de lege modul în care au dat declaraţii doi dintre martorii audiaţi.
Împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1670/115/2013 a declarat apel, în termen legal, condamnatul revizuent T.D.I., fără a indica motivele de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, apelul declarat de revizuent fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive ce conţin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394 C. proc. pen. În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.
În raport cu prevederile art. 394 C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că în mod corect Tribunalul Caraş-Severin a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal. Curtea, constată că cererea de revizuire este motivată de condamnat prin aceea că este nevinovat, că declaraţiile martorilor ar fi fost oscilante. Faţă de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi susţinerile în fapt ale revizuentului, instanţa de apel reţine că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă; faptele probatorii trebuind să fie noi. Prin dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., incidenţa cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost limitată la situaţia în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obţină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ordinare, pe care revizuentul le-a putut invoca în fond şi în căile ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului. Legea se referă la situaţii de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanţei de fond, nefiind permisă o reinterpretare a dovezilor.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa a respins ca neîntemeiat apelul declarat de condamnatul T.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1670/115/2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., constatând culpa procesuală a condamnatului în declararea unei căi de atac nefondată, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 92/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală a declarat recurs revizuentul T.D.I.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1670/115/2013.
La data de 21 noiembrie 2013 când s-a luat în examinare recursul declarat de revizuentul T.D.I., acesta, personal şi prin apărătorul din oficiu a solicitat retragerea recursului.
Înalta Curte, în raport cu art. 3854 C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a recursului formulat de revizuentul T.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 92/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în mod expres şi personal în condiţiile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declaraţia de voinţă a recurentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul T.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 92/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3668/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3673/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
