ICCJ. Decizia nr. 3689/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3689/2013
Dosar nr. 549/2/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 68 din data de 18 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut efectele sentin ţei nr. 113/Hv/41/2007 din 09 mai 2007 pronunţată de către Tribunalul pentru Cauze Penale Viena prin care petenta condamnată H.D.I. a fost condamnată la 3 luni închisoare, definitivă prin Decizia nr. 21/Bs/237/07y a Curţii de Apel Viena şi a sentinţei nr. 081/Hv/63/1/lv, pronunţată la data de 21 noiembrie 2011 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena prin care a fost condamnată la 6 ani şi 6 luni închisoare, definitivă.
A dispus transferarea persoanei condamnate H.D.I. fost ă B., cu domiciliul în comuna Vărădia de Mureş, sat. Nicolae Bălcescu, judeţul Arad, în vederea continuării executării pedepselor de 6 ani şi 6 luni închisoare şi de 3 luni închisoare într-un Penitenciar din România
A computat din pedepsele aplicate durata arest ării 06 noiembrie 2007-19 noiembrie 2007, pentru pedeapsa de 3 luni închisoare şi de la 20 noiembrie 2011 la zi.
A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instan ţa a reţinut, în esenţă că, prin adresa din 2012 din 11 mai 2012 Ministerul Justiţiei, D.D.I.C.J. a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate H.D.I. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitei de către instanţele statului solicitant.
Din documentele transmise de autorit ăţile judiciare austriece, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, rezultă că H.D.I. a fost condamnată, după cum urmează:
1. Prin sentin ţa nr. 113/Hv/41/07/p pronunţată la 09 mai 2007 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 87 alin. (1), art. 15, art. 269 alin. (1) varianta 3, art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (2), cif. 4 C. pen. austriac.
Aceast ă sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr. 21/Bs/235/07/y a Curţii de Apel Viena.
În fapt, s-a reţinut că, fiind sub influenţa alcoolului şi a substanţelor stupefiante, a lovit un poliţist în timp ce era percheziţionată, ca urmare a participării la o încăierare.
Examin ând documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului solicitant, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicat ă şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, fapta comis ă de persoana condamnată în împrejurările descrise îşi regăseşte incriminarea în prevederile art. 239 alin. (2) C. pen. român.
2. Prin sentin ţa nr. 081/Hv/63/11/v pronunţată la 21 noiembrie 2011 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă săvârşită cu intenţie, prevăzută de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) varianta 2 C. pen. austriac. Sentinţa a rămas definitivă.
În fapt, s-a re ţinut că, la data de 20 noiembrie 2011, în urma altercaţiei pe care a avut-o cu concubinul ei şi pe fondul agresiunilor exercitate anterior de victimă asupra persoanei condamnate, aceasta l-a lovit cu cuţitul în stern ulterior leziunea produsă conducând la decesul victimei.
Examin ând documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului solicitant, Curtea constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, faptele comise de persoana condamnat ă în împrejurările descrise îşi regăsesc incriminarea în prevederile art. 174 C. pen. român.
Din rela ţiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce a început a fi executată la 21 noiembrie 2011 şi va fi considerată executată la 20 august 2017, din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 20 noiembrie 2011 şi 21 noiembrie 2011.
Persoana condamnat ă H.D.I. nu şi-a manifestat consimţământul pentru a fi transferată în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, dar prin decizia cu privire la aplicarea unei interdicţii din 05 ianuarie 2012 a Direcţiei de Poliţie Federale Viena acesteia i-a fost aplicată interdicţia de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe o durată nelimitată.
Împotriva sentinţei penale nr. 68 din data de 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs persoana transferabilă H.D.I. solicitând admiterea acestuia, având în vedere declaraţia şi susţinerile sale, respectiv poziţia sa procesuală în sensul de a nu fi de acord cu transferarea sa în vederea executării restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Recursul este nefondat.
Analiz ând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluţie, decât cea pronunţată de instanţă, hotărârea fiind legală şi temeinică.
Contrar sus ţinerilor apărării persoanei transferabile, instanţa de fond a respectat întocmai prevederile legale în această materie.
Astfel, examin ând documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului solicitant, Înalta Curte constată, aşa după cum şi instanţa de fond a reţinut, că este îndeplinită condiţia dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
În această ordine de idei, se constată că, faptele comise de persoana condamnată în împrejurările descrise îşi regăsesc incriminarea în prevederile art. 239 alin. (2), respectiv art. 174 C. pen. român.
Din rela ţiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce a început a fi executată la 21 noiembrie 2011 şi va fi considerată executată la 20 august 2017, din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 20 noiembrie 2011 şi 21 noiembrie 2011.
Totodat ă, prin decizia cu privire la aplicarea unei interdicţii din 05 ianuarie 2012 a Direcţiei de Poliţie Federale Viena acesteia i-a fost aplicată interdicţia de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe o durată nelimitată.
Fat ă de această situaţie, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate conform cărora nu este necesar consimţământul persoanei condamnate la transfer în situaţia în care s-a dispus o măsură în virtutea căreia persoanei, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare.
Ca atare, constându-se că au fost respectate toate procedurile legale, fiind îndeplinite condiţiile cerute de lege în această materie şi după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.D.I. împotriva sentinţei penale nr. 68 din data de 18 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3686/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3711/2013. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
