ICCJ. Decizia nr. 3682/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3682/2013
Dosar nr. 76/1372/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34/S din 16 mai 2013 pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie, Braşov în Dosarul nr. 76/1372/2013 s-a dispus în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678//2001 condamnarea inculpatului A.N., domiciliat în comuna Dumbrăviţa, sat. Dumbrăviţa, judeţul Braşov, deţinut în baza mandatului de arestare preventivă din 21 ianuarie 2013 emis de Tribunalul pentru minori şi familie, Braşov la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., respectiv : dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării din 21 ianuarie 2013 la zi.
S-a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligaţia de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A.N.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu de Parchet pentru partea vătămată minoră C.M.C. şi a fost obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 14.900 lei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice A.D.N. de la inculpatul A.N. şi introducerea profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.450 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a mai dispus ca suma de 1.050 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului şi ai părţii vătămate să se suporte în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov din data de 31 ianuarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.N. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, reţinându-se în actul de sesizare al instanţei, în esenţă, că în a doua jumătate a lunii august 2012 inculpatul a recrutat-o prin ameninţare şi violenţă pe partea vătămată minoră C.M.C., ulterior, prin aceleaşi metode şi profitând de situaţia vulnerabilă a acesteia, a exploatat-o în intervalul de timp august 2012 - ianuarie 2013, prin supunere la practicarea prostituţiei, obţinând în acest mod sume substanţiale de bani.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, respectiv: declaraţia părţii vătămate C.M.C., declaraţiile martorilor C.I., P.R.M., G.R., P.E., I.O.L., I.D.A., S.E.M., T.C. şi B.L.C., procese verbale de consemnare a rezultatelor verificărilor privind evidenţele Hotelului „C.” şi „T.”, procesele verbale de certificare şi redare în formă scrisă a comunicărilor şi convorbirilor purtate în perioada 18 octombrie 2012 - 16 decembrie 2012 de către inculpat şi martora B.L.C., precum şi declaraţia inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 89/AP din 14 august 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul A.N., împotriva sentinţei penale nr. 34/S din 16 mai 2013, pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie, Braşov în Dosarul penal nr. 76/1372/2013 pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Totodată, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A.N. şi a adăugat la durata arestării preventive perioada din 16 mai 2013 la zi.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul A.N. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate şi rejudecarea cauzei, pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., apreciind că instanţa de apel în mod greşit a aplicat legea, în sensul că nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., respectiv de circumstanţele sale atenuante.
În această ordine de idei a solicitat a se da o eficienţă mărită acestor prevederi, avându-se în vedere faptul că are 3 copii minori în întreţinere, iar la momentul săvârşirii faptei era angajat cu contract de muncă ca agent de paza la Carrefour Braşov.
Fără a critica situaţia de fapt reţinută la fond şi la apel, a făcut referire la faptul că partea vătămată şi-a schimbat declaraţia dată în cursul urmăririi penale.
În raport de aspectele învederate a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei şi aplicarea uneia mai blânde în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând recursul declarat de inculpatul A.N. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 alin. (1), (2) şi (2)1 C. proc. pen. : „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.”
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză, iniţial, la data de 07 februarie 2014, ulterior preschimbat pentru data de 22 noiembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recurentul inculpat a fost citat încă de la primul termen de judecată din data de 27 septembrie 2013 când s-a dispus verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive cu această menţiune precizată anterior, citaţia fiind primită de recurent la penitenciar la data 16 septembrie 2013 (fila 7 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a depus la termenul de astăzi, 22 noiembrie 2013, prin intermediul apărătorului din oficiu, în timpul şedinţei de judecată un memoriu conţinând motivele de recurs.
Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 22 noiembrie 2013, la un interval de aproximativ 2 luni de la primirea citaţiei, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligaţiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.
În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului A.N. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva Deciziei penale nr. 89/AP din data de 14 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 22 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3729/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3683/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
