ICCJ. Decizia nr. 3683/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3683/2013
Dosar nr. 4126/86/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 10 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul C.I., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul C.I. zis B., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori", prev. de art. 13 alin, (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis inculpatului C.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul,autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 4 ani.
În temeiul disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului C.I. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 24 ianuarie 2013 la zi.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului C.I. a fost menţinută.
Inculpatul D.R. a fost condamnat la următoarele pedepse: 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis inculpatului D.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 6 ani.
În temeiul disp. art. 71 alin. (1) şi 2 C. pen. s-au interzis inculpatului D.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
- 2 (două( luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a cuţitului in locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., raportat la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat], cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat anterior sunt concurente între ele şi, în temeiul disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate pentru cele două infracţiuni concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare, la care se alătură pedeapsa complementară de 6 ani constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator de societăţi comerciale].
În temeiul disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.R. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 07 martie 2013 lăzi.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului D.R.
Inculpatul T.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori" prev. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la alin. (2) pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis inculpatului T.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani.
În temeiul disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului T.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 alin.(1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 07 martie 2013 la zi.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului T.C.
În temeiul disp. art. 347 C. proc. pen. s-a constatat disjunsă latura civilă a cauzei.
În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava:
- un telefon mobil, în care se află cartela S.I.M. Orange, ridicat de la inculpatul C.I. zis B. (conform Dovezii de ridicare întocmite la data de 24 ianuarie 2013);
- un telefon mobil în care se află cartela S.I.M. Orange, ridicat de la inculpatul D.R.
- un cuţit tip briceag, cu lungimea de 950 mm, cu plasele de culoare negru cu portocaliu, ridicat de la inculpatul D.R. (conform Dovezii de ridicare întocmite la data de 18 martie 2013).
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi:
- inculpatul C.I. la plata către stat a sumei de 1.560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.220 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 340 lei în fondul Ministerului Justiţiei (din care suma 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de judecată, se va avansa în contul Baroului de Avocaţi Suceava).
- inculpatul D.R. la plata către stat a sumei de 1.560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1220 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 340 lei în fondul Ministerului Justiţiei (din care suma 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de judecată, se va avansa în contul Baroului de Avocaţi Suceava).
- inculpatul T.C. la plata către stat a sumei de 1.260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.220 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 40 lei în fondul Ministerului Justiţiei. Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, cu privire la inculpaţii T.C. şi C.I. aceea că:
- În drept fapta inculpatului C.I. constând în aceea că în perioada octombrie - noiembrie 2012, împreună cu N.A.V. a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei pe minora A.A., sens în care a transportat-o şi găzduit-o în diverse locaţii de pe raza mun. Rădăuţi şi localităţilor limitrofe, aducându-i mai mulţi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale contracost însuşindu-şi o parte din câştiguri, acesta exercitând asupra minorei constrângeri fizice şi morale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori faptă prev. şi ped. de ort. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că inculpatul C.I. zis B., a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei socialmente periculoase şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acestei fapte.
- În drept fapta inculpatului T.C., constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2012 şi până în luna februarie 2013, împreună cu D.R. a exploatat-o sexual prin determinarea la practicarea prostituţiei pe minora R.B.A., care era găzduită de acesta din urmă la domiciliul său din mun. Botoşani. De asemenea a transportat-o pe minoră la clienţii pe care îi găsea în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contracost şi primea o cotă parte din sumele încasate de aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că inculpatul T.C. a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei socialmente periculoase şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acestei fapte.
Inculpaţii şi-au declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., declarând personal în faţa instanţei de judecată, că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află ataşat la dosar şi expus pe larg în hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 89 din 17 iunie 2013 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.I., T.C. şi D.R. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 10 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4126/86/2013.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 10 mai 2013 la zi şi a menţinut această măsură preventivă pentru fiecare inculpat în parte, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii C.I. şi T.C.
Inculpatul C.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, şi, în rejudecare, o nouă individualizare a pedepselor aplicate, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizând greşita aplicare a legii, în sensul că instanţele inferioare nu au conferit eficienţă maximă disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen..
În aceasta ordine de idei, a precizat că pedeapsa aplicată este prea mare, scopul acesteia putând fi atins şi prin stabilirea unui cuantum mai mic şi o modalitate de executare neprivativa de libertate prin aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., având în vedere atitudinea sa de recunoaştere şi regret manifestată, datorită căreia a beneficiat de prev. art. 3201 C. proc. pen., precum şi comportamentul corespunzător avut anterior săvârşirii faptei.
Inculpatul T.C. a invocat tot cazul de casarea prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului casarea hotărârilor pronunţate, şi, în rejudecare, a se da o eficienţă sporită prev. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constatându-se că nu s-a dat eficienţă maximă aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, a mai solicitat ca în rejudecare, stabilirea cuantumului pedepsei să se facă cu aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., ca şi modalitate de executare, apreciind că situaţia de fapt şi actele materiale reţinute în sarcina sa permit aplicarea suspendării executării pedepsei.
În acest sens, a făcut referire la rolul minor pe care l-a avut în activitatea infracţională, reprezentat de faptul că, în calitate de taximetrist, a plimbat în diverse locaţii partea vătămată, precum şi la circumstanţele sale atenuante, respectiv atitudinea de recunoaştere a faptei încă de la început şi situaţia personală, faptul că are un copil minor în întreţinere.
Analizând cererea formulată de doamna av. H.M., Înalta Curte urmează a o admite pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi T.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Totodată, în conformitate cu disp. art. 38510 alin. (1), (2) şi (21) C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu."
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 17 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză, la data de 07 august 2014, pentru verificarea legalităţii arestării preventive a inculpaţilor, care au fost citaţi cu această menţiune şi cu obligativitatea depunerii motivelor de recurs până cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată în recurs, primul termen de recurs în cauză fiind acordat la data de 22 noiembrie 2013.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor inculpaţi obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recurenţii inculpaţi au fost citaţi încă de la primul termen de judecată din data de 07 august 2013 când s-a dispus verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive cu această menţiune precizată anterior, citaţiile fiind primite de recurenţi la penitenciar la data 10 iulie 2013 - C.I. (fila 18 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție), respectiv 11 iulie 2013 - T.C. (fila 19 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că primul termen de recurs în cauză a fost acordat la data de 22 noiembrie 2013, iar inculpatul C.I., prin apărătorul desemnat din oficiu a depus la data de 17 octombrie 2013, prin registratură, motivele de recurs, încadrându-se astfel în prevederile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., în timp ce inculpatul T.C. le-a depus la termenul de astăzi, 22 noiembrie 2013, prin intermediul apărătorului ales, în timpul şedinţei de judecată.
Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 22 noiembrie 2013, la un interval de aproximativ 3 luni de la primirea citaţiilor, recurenţii inculpaţi au fost informaţi cu privire la obligaţiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă în speţă recurentului inculpat T.C.
În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului T.C. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, cel invocat de inculpat, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., fără ase încadra între acestea.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat în scris şi depus la dosar de către inculpatul C.I. prin apărătorul desemnat din oficiu prin care s-a solicitat o nouă individualizare a pedepselor aplicate, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizând greşita aplicare a legii, în sensul că instanţele inferioare nu au conferit eficienţă maximă disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu stabilirea unei modalităţi de executare neprivativa de libertate prin aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., având în vedere atitudinea sa de recunoaştere şi regret manifestată, datorită căreia a beneficiat de prevederile art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că potrivit susţinerilor invocate se tinde la o nouă reindividualizare a pedepsei, ceea ce nu se circumscrise cazului de casare invocat ce vizează situaţia „când hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare, care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se refera doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzura a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în rap. cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţa nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului C.I. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unui din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a"legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabila numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
În ceea ce priveşte cererea formulată de dna avocat H.M. de scutire de la plata amenzii în cuantum de 500 lei aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2013, arătând că a fost în imposibilitate medicală de prezentare, Înalta Curte, verificând actele aflate la dosar, constată în baza art 199 alin. (3) C. proc. pen., că cererea este întemeiată în raport de actul medical anexat, respectiv adeverinţa medicală aflată la fila 66 din dosarul acestei instanţe, în care se adevereşte că prezintă un diagnostic pentru care se recomandă repaus, respectiv tratament şi izolare la domiciliu, pe perioada 27- 30 septembrie 2013.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., faţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi T.C., iar în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., urmează a admite cererea formulată de dna av. H.M. de scutire de la plata amenzii şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi T.C. împotriva Deciziei penale nr. 89 din data de 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează: pentru inculpatul C.I. de la 24 ianuarie 2013 la 22 noiembrie 2013 şi pentru inculpatul T.C. de la 07 martie 2013 la 22 noiembrie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Admite cererea formulată de doamna avocat H.M. şi dispune scutirea acesteia de la plata amenzii în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3682/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
