ICCJ. Decizia nr. 3729/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3729/2013
Dosar nr. 1583/102/2013
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41/C din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureş, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuirea a sentinţei penale nr. 124/2011 a Tribunalului Mureş, formulată de condamnatul P.S.L..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, sub nr. 1583/102/2013, revizuentul P.S.L. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 124 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. 601/102/2011/a3, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 24 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
în motivarea cererii, s-a arătat că vinovat de comiterea faptei era numitul V.M.S. şi că procurorul de caz i-a spus că, a construit acest dosar, împotriva lui, pentru că nu dorea un dosar complicat şi a folosit cuvinte obscene.
La dosar s-au depus concluziile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a cererii de revizuire şi s-a anexat Dosarul nr. 1583/102/2013 al Tribunalului Mureş.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală a cărei revizuire s-a solicitat, au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice, a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.S.L., prin rechizitoriul Parchetului, din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. sau, în subsidiar, în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 99 şi următoarele C. pen. ori în infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 99 şi următoarele C. pen., cereri formulate de inculpat prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen.
A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.S.L., prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cerere formulată de părţile civile, prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen.
A fost condamnat inculpatul P.S.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 litera a raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare. S-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 7 august 2010 până la zi, în baza art. 88 alin. (1) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile V.A. şi V.M., şi a fost obligat inculpatul P.S.L., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.S. şi P.C., la plata sumei de câte 50.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea, în lei, a acestei sume la data plăţii, la cursul oficial al zilei, în favoarea fiecărei părţi civile în parte, respectiv la plata sumei de 9.803,37 lei, daune materiale, global, în favoarea ambelor părţi civile, respingându-se restul pretenţiilor la daune morale şi materiale ca neîntemeiate.
Ca situaţie de fapt, prima instanţă a reţinut că la data de 30 iulie 2010, inculpatul P.S.L. a lovit cu un cuţit, în zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu secţionarea traheei şi a trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumării acesteia.
La data de 06 august 2010 acelaşi inculpat şi-a declinat o identitate falsă, în faţa organelor de poliţie, din cadrul Poliţiei Odorheiu Secuiesc.
Instanţa a avut în vedere apărarea inculpatului, că fapta de omor a fost comisă de martorul V.M.S., că erau pete de sânge pe ambele cuţite şi că tricoul martorului s-ar fi murdărit, acesta s-a dezbrăcat şi şi-a lăsat, inclusiv tricoul împreună cu cuţitele, pe acel acoperiş, dar a considerat că aceste susţineri nu s-au confirmat, între altele pentru că nu s-a găsit şi tricoul martorului, în locul unde s-au ascuns cuţitele (filele 232-237 dosar urm. pen.), iar, pe tricoul purtat de martor, nu au fost evidenţiate pete de sânge, acest tricou fiind predat, ulterior, de către martor, agenţilor de poliţie la data de 04 august 2010 (fila 130 dosar urm. pen., filele 216-221 dosar fond).
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuirile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Totodată, s-a mai reţinut că, prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, secţiile unite, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.
Ori, în cauză, revizuentul a invocat săvârşirea de către un martor, numitul V.M.S., a infracţiunii de omor calificat, dar aceasta nu reprezenta o probă nouă, ci o susţinere, care-a fost avută în vedere, la judecarea, pe fond a cauzei, fiind pe larg analizată, în special, în apel, prin Decizia 62/A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Teza probatorie referitoare la tricoul martorului, care ar fi fost murdar cu sânge, a fost avută în vedere de prima instanţă, după cum a rezultat din considerentele sus-citate.
Instanţa de fond a apreciat că martorul O.F. nu constituia o probă nouă, ci un mijloc de probă, referitor la o probă care nu era, aşa cum s-a arătat nouă.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că, proba nici nu ar servi, .de altfel, la dovedirea netemeiniciei de condamnare, ci eventual la condamnarea martorului, pentru participarea, împreună cu revizuentul, la comiterea faptei de omor.
De asemenea, s-a mai reţinut că din nici un act nu a rezultat că procurorul ar fi comis vreo infracţiune în legătură cu cauza.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere hotărârea C.E.D.O., Belasin c. României, în care s-a arătat că revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista două puncte de vedere, asupra chestiunii respective, nu reprezenta un motiv, suficient, de a rejudeca o cauză. Aceasta era o aplicare a principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, la care s-a referit şi jurisprudenta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre exemplu, în Decizia nr. 157 din 21 ianuarie 2009 a secţiei penale). Principiul a fost recunoscut şi trebuia să i se dea şi acum eficienţă, pentru protejarea atât a societăţii, cât şi a victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul, din simpla dorinţă a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuţiile în cauză.
Prin urmare, cererea de revizuire s-a apreciat ca fiind inadmisibilă şi a fost respinsă ca atare, în conformitate cu prev. art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul condamnat P.S.L., care prin apărător a învederat faptul că a exercitat această cale de atac pentru a propune,. în apărarea sa, audierea unui martor, respectiv a numitului O.F.J.
Revizuientul condamnat, prin apărător, a mai susţinut că, în urma audierii acestei persoane ca martor, s-ar elucida multe aspecte, legate de iniţiala condamnare a sa, respectiv ar dovedi faptul că nu a comis infracţiunea de omor calificat, ci o infracţiune mult mai uşoară, pentru că el nu a suprimat viaţa victimei, cu care era simplă cunoştinţă.
S-a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac, astfel promovate şi a reformării integrale a sentinţei penale criticate, admiţându-se, în fond, cererea de revizuire formulată, să se procedeze la reanchetarea cauzei sale, deoarece există indicii şi fapte noi care nu au fost cunoscute, de către instanţa de judecată, la soluţionarea, pe fond, a cauzei sale.
Prin Decizia penală nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul revizuent P.S.L., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş) împotriva sentinţei penale nr. 41 din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureş.
A fost obligat apelantul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 400 lei, din care suma de 200 lei cu titlu de onorar pentru avocatul desemnat din oficiu pe seama condamnatului se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Revizuentul condamnat a înţeles să recurgă la apărări în baza cărora, în mod constant, a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptelor, pentru care a fost deferit justiţiei şi că numiţii V.M.S., respectiv O.F.J., pe care solicită a-i fi încuviinţaţi ca martori, prin audierea lor, pot demonstra apărările sale.
Cu ocazia soluţionării cauzei sale, în ciclu ordinar, verificând aceste apărări şi procedând la audierea persoanelor, indicate de inculpat, ca fiind persoane care deţin informaţii ce vor contribui la justa soluţionare a speţei, instanţele, au concluzionat că, aspectele relatate de aceste persoane nu doar că nu vin să confirme apărările acestuia, dar au confirmat actul de investire al instanţei.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond, investită cu noua cerere de revizuire formulată de condamnat (revizuentul a formulat o cerere similară şi în cursul anului 2012, cerere având acelaşi temei legal) a realizat, în urma atentei analizări a acestei noi căi extraordinare de atac, o corectă aplicare a prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece, în mod logic, a concluzionat că apărările expuse de către condamnat în noua cerere de revizuire, nu au caracter de noutate, ele tind la dilatarea probatoriului, deja epuizat în cauză, nu conduc la demonstrarea faptului că hotărârea judecătorească de condamnare a sa are caracter netemeinic.
Evaluându-se conţinutul sentinţei penale nr. 41/C/2013 a Tribunalului Mureş, s-a constatat că instanţa de fond a făcut o temeinică analiză şi a celorlalte motive de revizuire reglementate de lit. b) şi d) ale art. 394 C. proc. pen., reţinând, în mod expres, că persoanele indicate ca martori de către condamnat au fost audiate, în cadrul ciclului ordinar al speţei, de către instanţa de fond; procurorul care a instrumentat, în mod direct, speţa în faza urmăririi penale nu a fost şi nu este cercetat, pentru că ar fi comis vreo presupusă infracţiune, cu privire la ancheta desfăşurată împotriva lui P.S.L.
S-a mai reţinut, de asemeni că, având în vedere Decizia nr. 60 din 2007 a secţiilor unite, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească, la adăpost de orice critică, hotărâre care, caracterizându-se prin legalitate şi temeinicie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat P.S.L., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei pentru soluţionare la instanţa de fond, îh vederea reaudierii martorilor V.M.S., respectiv O.F.J., care ar elucida multe aspecte, legate de iniţiala sa condamnare, respectiv ar dovedi că nu a comis infracţiunea de omor calificat, nu el a fost persoana care a suprimat viaţa victimei, nefiind autorul faptei.
Înalta Curte, examinând recursul în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că este nefundat, pentru considerentele ce s vor arătat în continuare:
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Din prevederile art. 394 C. proc. pen. rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei:
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de faţă.
Din examinarea actelor dosarului se reţine că la judecarea pe fond a cauzei în care s-a dispus condamnarea revizuientului, acesta a arătat în mod constant că nu el a suprimat viaţa victimei Varga Bârna Andras, autorul faptei fiind martorul V.M.S.
Aceste susţineri au fost verificate cu multă atenţie de instanţa de fond, instanţa de apel şi instanţa de recurs, însă nu au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză.
De altfel, pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, condamnatul revizuient, a încercat să acrediteze faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu cuţitul victima, sens în care expertiza A.D.N. ar fi reţinut că de sub unghiile şi de pe braţul victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că agresorul ar fi fost stângaci, în condiţiile în care el este dreptaci.
Materialul probator amplu şi judicios administrat în cauză a stabilit cu certitudine că P.S.L. a lovit cu un cuţit, în zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu .-secţionarea traheei şi a trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumării acesteia.
Înalta Curte, constată că faptele sau împrejurările invocate de condamnat în cererea de revizuire nu sunt noi sau necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, împrejurările săvârşirii faptei fiind evaluate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar .
În realitate, acestea sunt apărările susţinute de condamnat în faza de judecată, încercând de fapt să redrninistreze materialul probator specific fazei de judecată pentru a-şi completa aprărările.
Cum în cauză condamnatul revizuient nu a putut dovedi existenţa unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data judecării cauzei în căile ordinare de atac, iar prin fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei nu se înţelege şi administrarea de probe, întrucât ar însemna că revizuirea s-ar transforma într-o nouă cale ordinară de atac, cu posibilitatea de prelungire a etapei procedurale a adrainistrării de probe, în mod corect au apreciat instanţa de fond şi instanţa de apel că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între cazurile limitativ şi expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă cererea, faptele invocate nefiind noi, în sensul cerut de de procedura extraordinară a revizuirii.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3711/2013. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3682/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
