ICCJ. Decizia nr. 3736/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3736/2013

Dosar nr. 4382/102/2012

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16 din 5 februarie 2013 Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata C.E.R., în temeiul art. 257 alin.1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de: 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.

Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv: a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi anume acela de 2 ani şi 8 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 84 C. pen., referitoare Ia cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de Ia inculpata C.E.R., în favoarea statului, a sumei de 11.425 RON.

S-a respins cererea formulată de martora N.A. având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 2.000 RON.

S-a respins cererea formulată de martorul M.P., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 1.800 RON.

A fost respinsă cererea formulată de martora M.E., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumei de 1.200 RON.

În temeiul art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească în favoarea statului suma de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, înregistrat la data de 16 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C.E.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influentă, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca stare de fapt s-au reţinut următoarele: 1) Numita F.M. din comuna B. a arătat că în data de 3 august 2008 inculpata s-a prezentat la domiciliul ei spunând că a fost trimisă de numita M.H., care îl cunoştea pe vărul soţului ei F.D. Inculpata i-a promis că rezolvă internarea lui F.D., acesta având mai multe boli şi totodată că va rezolva şi pensionarea de boală, primind în schimb un viţel, 200 RON şi 5 găini.

Din declaraţia martorei F.M. a reieşit că inculpata i-a spus că este doctor la SMURD Târgu Mureş şi că pentru întocmirea dosarului de pensionare este necesară internarea lui F.D. la Spitalul Clinic de Urgentă Târgu Mureş. Le-a mai spus că, datorită funcţiei pe care o deţine la SMURD şi a calităţii de doctor, cunoaşte un medic din cadrul spitalului cu care este în relaţii foarte bune şi la care va putea interveni pentru internarea lui F.D., iar ulterior pentru obţinerea unui diagnostic care să permită pensionarea de boală.

Pentru a efectua aceste intervenţii acuzata i-a solicitat diferite sume de bani. Martora F.M. i-a spus că nu are bani, dar i-a oferit un viţel, 5 găini şi suma de 200 RON. Aceşti bani şi bunurile respective au fost date inculpatei, care nu a mai rezolvat nimic, motiv pentru care F.M. a făcut sesizarea respectivă. Femeia a apreciat că viţelul valora 1.500 RON, cele 5 găini 125 RON, declarând că solicită ca inculpata să-i restituie suma de 1.825 RON.

Toate cele declarate de F.M. în legătură cu împrejurările în care inculpata a pretins şi primit bani şi bunurile, sunt confirmate în declaraţia de martor a numitului F.D., soţul martorei F.M., care în această declaraţie, a mai menţionat că nu are nici o pretenţie civilă de la inculpată.

În legătură cu acest denunţ, cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare acuzata a recunoscut că le-a spus soţilor F. că va putea rezolva pensionarea lui F.D., menţionând că medicul care va trece diagnosticul necesar pentru pensionare pretinde sume cuprinse între 1.500-2.000 RON. A declarat că modalitatea de rezolvare consta în înmânarea către medic a banilor, a actelor medicale pe care pacientul le deţinea şi a unei copii după cartea de identitate. Recunoaşte că F.M. i-a spus că nu are aşa mulţi bani, dar că îi poate da un viţel. Acuzata a declarat că s-a gândit la doctor B.M., rezident la „Medicală I sau II”. A stat de vorbă cu acest medic, B.M. fiind de acord să rezolve actul medical în schimbul viţelului. A declarat că i-a predat medicului B.M. buletinul şi actele medicale ale lui F.D., iar după cca.1-2 săptămâni a luat de la familia F. un pachet mare în care se afla carnea de viţel, a dus pachetul în parcarea de lângă spital şi „am făcut transferul cărnii în maşina doctoriţei”. Referitor la cele 5 găini, inculpata a arătat că nu-şi aminteşte de ele „poate că erau în acelaşi pachet cu carnea de viţel”. În privinţa sumei de 200 RON, declară că dr. B.M. i-a spus că s-ar putea să mai fie nevoie de bani pentru membrii comisiei care decid asupra pensionării. În acest context i-a cerut numitei F.M. suma de 200 RON, a păstrat banii o perioadă, iar apoi i-a remis doctoriţei „pentru că mi i-a cerut”. C.E.R. a mai declarat că la începutul lunii octombrie 2008 a plecat din ţară timp de o lună, dar înainte de asta a discutat cu B.M., care i-a spus că încă nu poate rezolva actele, dar că o va face. Revenită în ţară în noiembrie 2008, inculpata C.E.R. a constatat că dr. B.M. a plecat din ţară, astfel încât nu s-a mai rezolvat nimic.

Au fost făcute investigaţii pentru identificarea medicului B.M., stabilindu-se că se numeşte K.I.M. şi că a avut funcţia de medic rezident anul I (specialitatea medicină de urgenţă) la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008. În adresa spitalului s-a menţionat că persoana respectivă nu a fost sancţionată sau cercetată disciplinar în vreun fel în legătură cu activitatea sa.

În actul de sesizare s-a arătat că toate acţiunile inculpatei în vederea obţinerii bunurilor şi a banilor de la F.M., în contextul în care au avut loc, constituie latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, acuzata a pretins şi primit bunuri şi bani arătând că este medic şi că are o relaţie foarte apropiată cu un medic de la spital, pe acesta îl va convinge să-l interneze pe F.D. şi să-i pună un diagnostic ce va permite pensionarea. De remarcat că soţilor F. nu Ie-a spus că banii şi bunurile sunt pentru medicul ce va rezolva diagnosticul, aceştia înţelegând că sunt pentru inculpată,care, în schimbul lor, va rezolva ceea ce promisese. Inculpata Ie-a spus că va interveni pe lângă un medic cu care este în relaţii foarte bune şi pe care îl poate determina să procedeze la internare şi să pună un anumit diagnostic. Este evident că acuzata şi-a însuşit bunurile şi banii, în contextul în care de fapt nici nu s-a făcut nimic pentru pacientul respectiv. A indicat un medic rezident (B.M.) care ar fi solicitat banii pentru a rezolva internarea şi pensionarea, în contextul în care la momentul audierii cunoştea faptul că acest medic este plecat din ţară. Oricum, pentru un medic rezident anul I (având o vechime de câteva luni la acel moment) era evident foarte greu să „rezolve” ceea ce promisese inculpata.

2) La data de 19 mai 2009 numita T.C. a formulat şi ea o plângere la U.P.U. SMURD, arătând că inculpata a venit în data de 6 august 2008 la domiciliul ei, promiţându-i că în schimbul unei sume de bani va rezolva pensionarea pe caz de boală a soţului ei T.P.

Din declaraţia dată în 16 iunie 2009 de martora T.C. reiese că soţul ei a cunoscut-o pe acuzată la începutul lunii august când i-a reparat autoturismul. Acuzata a fost adusă la familia T. de F.M. Cu acea ocazie C.E.R. a arătat că este doctor la SMURD Târgu Mureş, împrejurare în care T.P. i-a spus că este bolnav de ulcer, că are tensiune mare şi că ar dori să consulte un doctor de specialitate. Acuzata i-a promis că îl va ajuta şi i-a propus să facă demersuri pentru pensionarea pe caz de boală. La câteva zile de la această discuţie, C.E.R. s-a prezentat la domiciliul soţilor T., unde din nou Ie-a spus că este medic la SMURD. Le-a comunicat că pentru obţinerea dosarului de pensionare este necesară internarea Iui T.P. Ia secţia Interne din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş. Le-a spus că îl cunoaşte pe şeful secţiei interne, „un domn profesor”, că este în relaţii foarte bune cu acesta şi că poate interveni la el pentru a-I interna pe T.P. şi a-i pune un diagnostic cu care se poate pensiona.

Inculpata le-a cerut pentru această intervenţie o sumă de bani, în cele din urmă T.C. i-a dat suma de 1.100 RON şi un porc de 150 kg estimat Ia 700 RON. Cu toate acestea, inculpata nu a rezolvat internarea, context în care T.M. s-a deplasat la sediul SMURD Târgu Mureş, aflând că C.E.R. nu este medic, ci doar asistent medical.

Fiind audiat în calitate de martor, T.P. a confirmat cele declarate de soţia lui, menţionând că iniţial inculpata le-a solicitat suma de 1.800 RON, fără a preciza cât din sumă este pentru medic şi cât îi revine ei. A fost de acord apoi cu suma de 1.100 RON şi porcul. Declară că banii şi carnea i-au fost înmânate la domiciliul familiei T. în toamna anului 2008. Au luat apoi legătura telefonic de mai multe ori cu inculpata, care Ie promitea că „problema” se va rezolva, însă trebuie să mai aştepte. I-a amânat câteva luni de zile, după care nu a mai răspuns la telefon.

De asemenea T.P. a arătat că deşi nu a recuperat bunurile pe care le-a dat inculpatei, nu are nici o pretenţie materială de la aceasta. În legătură cu această sesizare, în declaraţia dată în faza actelor premergătoare C.E.R. a recunoscut că le-a promis soţilor T., că va rezolva pensionarea lui T.P., fără însă a le indica la cine va interveni în acest sens. A luat legătura cu acelaşi medic, respectiv B.M., aceasta arătându-se de acord cu oferta făcută de familia T. Ulterior, inculpata i-a dus carnea de porc, precum şi suma de 600 sau 700 RON, aceasta fiind suma primită de la familia T. A arătat că medicul B.M. nu a mai rezolvat problema, întrucât a plecat în străinătate.

3) Numitul S.I. a depus şi el o sesizare la U.P.U. SMURD, arătând că în cursul anului 2008 a avut o discuţie cu inculpata şi i-a spus acesteia că este bolnav. C.E.R. spus că poate să rezolve internarea lui, iar pentru că nu lucrează trebuie să dea pentru spitalizare suma de 1.500 RON. Pentru aceeaşi sumă îi va rezolva şi pensionarea de boală.

În declaraţia din 13 octombrie 2011 martorul S.I. a arătat că în urma unor discuţii purtate cu F.D., acesta i-a spus că a cunoscut o femeie care „poate rezolva o internare medicală”, în urma investigaţiilor primind o pensie de boală. După câteva zile, a întâlnit-o pe acuzată la locuinţa lui T.P. Aceasta i-a spus că face facultatea la Târgu Mureş, dar şi că este deja „doctoriţă”. A menţionat că poate să-i rezolve o internare la Târgu Mureş la spital şi că în urma investigaţiilor îi va putea obţine un diagnostic pentru a primi pensie de boală.

Martorul S.I. îi relatase că are probleme cu inima şi cu plămânii, iar pentru a-i rezolva internarea şi acel diagnostic, inculpata i-a cerut suma de 1.700 RON. Nu i-a spus unde vor fi daţi aceşti bani, dar martorul a dedus că din discuţie că prin relaţiile pe care inculpata le are îi va rezolva internarea şi pensionarea.

Ulterior, în data de 1 august 2008 martorul S.I. a fost anunţat de T.P. că inculpata venise la familia T. pentru a lua un porc, astfel încât S.I. s-a dus şi i-a dat suma solicitată, respectiv 1.700 RON. După ce a numărat banii, inculpata i-a restituit 200 RON spunându-i să-i aducă atunci când va fi chemat la comisie. Apoi I-a asigurat că totul se va rezolva, însă nu s-a mai întâmplat nimic după acest moment în sensul că acuzata nu I-a mai căutat şi nici nu i-a rezolvat ceea ce-i promisese.

Numita S.M.M., soţia lui S.I., a confirmat faptul că soţul ei, în cursul lunii august sau septembrie 2008, într-o zi a luat de acasă suma de 1.700 RON, spunând că îi va da unei femei care-i va rezolva internarea Ia spital în Târgu Mureş şi apoi pensionarea pe caz de boală. În legătură cu acest denunţ, inculpata a arătat că I-a cunoscut pe S.I. când a luat carnea şi banii de la familia T. şi că şi acesta dorea să obţină pensionarea pe caz de boală. A discutat cu el şi martorul S.I. i-a dat ulterior un plic cu bani, despre care C.E.R. a arătat că „este posibil să fi fost înăuntru suma de 1.500 RON”. Aceşti bani i-a dat medicului B.M., însă datorită faptului că acest medic a plecat, nici acest caz nu a fost „rezolvat”.

4) La data de 15 iunie 2010 numita N.E. din localitatea S. a formulat un denunţ în care a arătat că în cursul lunii iunie 2008 i-a dat numitei C.E.R. suma de 1.000 RON, aceasta promiţându-i că va interveni la medicul P.M. pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale. În concret, martora a declarat că la data de 11 iunie 2008 şi-a rupt piciorul stâng şi a apelat la inculpata C.E.R. (care locuia în S. şi despre care ştia că este asistentă la SMURD) pentru a o duce cu maşina personală la spital la Târgu Mureş. A fost internată la Clinica de ortopedie şi a înţeles că urma să fie operată.

Din discuţiile purtate cu inculpata, aceasta i-a spus că îl cunoaşte personal pe doctorul P.M., medic ortoped, şi că, în virtutea relaţiilor bune existente, poate interveni pe lângă acesta în sensul efectuării operaţiei în timp util şi cu profesionalism. Pentru această intervenţie, inculpata i-a pretins martorei N.E. suma de 1.000 RON, sumă pe care i-a înmânat-o inculpatei, care a menţionat că banii vor fi împărţiţi între ea, medicul operator şi medicul rezident.

După operaţie, martora a aflat că medicul nu a primit nici o sumă de bani. Întrebând-o pe inculpată cui a dat banii, aceasta i-a spus că a dat 700 RON medicului operator şi 300 rezidentului. Martora N.E. i-a cerut cei 300 RON înapoi, întrucât la operaţie nu a participat nici un medic rezident. Inculpata i-a restituit suma de 300 RON.

În completarea declaraţiei, la data de 12 octombrie 2011, martora N.E. a arătat că după operaţie I-a întrebat pe doctorul P.M. dacă a primit banii, iar acesta i-a răspuns „Nu”.

A fost audiat în calitate de martor numitul N.E.A., soţul martorei N.E. Acesta, după internarea soţiei sale, a aflat că acuzata i-a cerut soţiei lui suma de 1.000 RON pentru a se efectua operaţia şi pentru ca medicul „să aibă grijă de ea”. Martorul i-a adus suma de 1.000 RON de acasă, iar soţia Iui i-a spus ulterior că i-a dat inculpatei, care a afirmat că-i va da doctorului.

În legătură cu acest caz, inculpata nu a dat nici un fel de declaraţie, nici în faza actelor premergătoare şi nici în cursul urmăririi penale, când s-a prevalat de dreptul de a nu declara nimic.

5) Tot la data de 15 iunie 2010, o altă persoană din S., pe nume V.A., a formulat o plângere împotriva inculpatei C.E.R. Aceasta a arătat că o cunoştea pe inculpată din localitate şi ştia că este angajată la SMURD Târgu Mureş.

Martora V.A. a afirmat că avea de mai mulţi ani probleme de sănătate şi fusese internată de mai multe ori la Cardiologie. Auzise de dr. B.I. şi vroia să ajungă să fie consultată de acesta. În cursul lunii mai 2009 a discutat pe această temă cu inculpata şi aceasta i-a spus că este în relaţii bune cu dr. B.I. şi poate interveni pe lângă acesta în vederea internării şi acordării unui tratament medical adecvat. Pentru această intervenţie inculpata i-a pretins suma de 600 RON. Ulterior, C.E.R., a chemat-o de mai multe ori la spital pe V.A. pentru controale medicale la Cardiologie, de fiecare dată plătindu-i o parte din cei 600 RON. Deşi C.E.R. promisese că va fi internată şi operată de către doctorul B.I., acest lucru nu s-a întâmplat.

A fost audiat în calitate de martor numitul K.E. Acesta a declarat că locuieşte împreună cu V.A. de cca 15 ani, ea având probleme cu inima. În cursul anului 2009 inculpata C.E.R. a venit la domiciliul lor spunând că a aflat ca V.A. este bolnavă şi oferindu-se să o ajute. A afirmat că-l cunoaşte pe doctorul B.I. şi că prin relaţiile pe care le are la clinica de cardiologie va rezolva internarea femeii şi tratarea ei de către acel medic, l-a mai spus că înainte de asta trebuie să-i facă mai multe analize, iar pentru aceste analize şi pentru a-i rezolva internarea la dr. B.I. trebuie să primească 600 RON. În perioada următoare a venit de mai multe ori la ei acasă, i-a luat femeii probe de sânge, spunând că le duce la spital pentru analize. Nu Ie-a adus nici un fel de rezultate ca urmare a recoltării acelor probe. A dus-o de câteva ori pe V.A. Ia Târgu Mureş sub pretextul că o va duce la medic, însă o singură dată a fost consultată de un cadru medical de la SMURD. Pentru fiecare asemenea deplasare acuzata cerea câte 100 sau 200 RON care ar fi reprezentat costul transportului.

6) La data de 16 iunie 2010 numita N.A. din comuna P. a formulat o plângere în cuprinsul căreia a arătat că în cursul anului 2009 soţul ei N.I., bolnav de epilepsie, a făcut o criză, femeia solicitând echipajul SMURD. Făcând parte din echipaj, inculpata i-a spus cu acea ocazie numitei N.A. că poate să obţină internarea lui N.I. şi pensionarea pe caz de boală. A menţionat că este în relaţii bune cu „doctor B. de la Spitalul nr. 3” şi că va interveni la acesta pentru N.I. În schimb a solicitat suma de 2.000 RON, bani pe care N.A. i-a dat în două tranşe: 1.000 RON în 25 noiembrie 2009 şi 1.000 RON în 11 decembrie 2009. Ulterior, N.A. a căutat-o de mai multe ori pe inculpată şi aceasta a tot amânat-o spunând că problema se va rezolva, lucru care nu s-a întâmplat.

Au fost audiaţi în calitate de martori N.I. şi fratele acestuia, N.A.I., care ambii au fost de faţă când acuzata a cerut bani pentru a interveni pe lângă medicul indicat şi, de asemenea, au fost de faţă când au fost daţi banii respectivi.

Martorul N.I. a confirmat faptul că inculpata a abordat-o pe soţia sa, spunându-i că ea cunoaşte un medic şi că prin acesta i se va rezolva martorului obţinerea dosarului de pensionare. A mai afirmat că pentru obţinerea acelui dosar trebuie să-i dea suma de 2.000 RON, banii urmând să fie daţi medicului, fără a mai fi nevoie ca martorul să vină la spital. N.I. mai arată că a rămas cu impresia că inculpata este medic, acest lucru reieşea din modul în care vorbea, dar şi din faptul că Ie-a cerut biletul de externare.

Soţia lui, martora N.E. a fost cea care i-a dat inculpatei suma de 2.000 RON, în câte două tranşe de 1.000 RON. Martorul a sunat-o după câtva timp, iar inculpata i-a spus că a trimis deja actele şi „aşteaptă răspunsul de la Bucureşti”. După câteva luni, realizând că inculpata nu va rezolva nimic, împreună cu fratele său N.A.I. s-a deplasat la locuinţa acesteia din S., de unde şi-a recuperat cartea de muncă.

Martorul N.A.I. a declarat că a fost de faţă, undeva la sfârşitul anului 2009, când N.E. i-a dat inculpatei suma de 1.000 RON, aceasta asigurându-i pe soţii N. că va rezolva dosarul de pensionare pentru că ea cunoaşte un medic pe lângă care poate interveni. A confirmat vizita ulterioară la locuinţa acuzatei, arătând că aceasta a afirmat că ar fi dat banii respectivi doctorului şi actele lui N.I. au fost trimise la comisie. Cu toate acestea, la insistenţele celor doi, inculpata a restituit cartea de muncă a fratelui lui N.I. Şi în acest caz, procurorul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.

7) În ziua de 16 iunie 2010 numitul M.P. din localitatea S. a formulat un denunţ oral împotriva inculpatei C.E.R. Sus-numitul a arătat că a fost diagnosticat încă din 2007 cu ulcer şi că are şi probleme de natură cardiologică. Pe acuzată o cunoştea din localitate şi ştia că este asistentă la SMURD.

În cursul lunii aprilie 2008 soţia lui, M.E., a primit suma de 3.000 RON, moştenire de la tatăl ei. A doua zi inculpata a apărut la domiciliul soţilor M. spunându-le că ştie de problemele medicale ale lui M.P. şi că îl poate ajuta să ajungă la un cardiolog foarte bun care să-l interneze de urgenţă şi să îi prescrie un tratament adecvat.

Inculpata a mai afirmat că este în relaţii foarte bune cu acel cardiolog şi că îl poate determina să-l interneze fără o programare anterioară. În schimbul acestei intervenţii pe lângă medic, inculpata i-a pretins suma de 1.800 RON. Bazându-se pe faptul că inculpata este angajată la SMURD şi gândindu-se că este posibil să aibă asemenea relaţii, martorul M.P. i-a remis suma de 1.800 RON. După ce a primit banii, acuzata i-a spus de trei ori că îl va interna, după care nu mai răspundea la mobil, nu era de găsit. Martorul M.P., ulterior a întâlnit-o pe inculpată la un bar din S. şi i-a cerut banii, însă aceasta i-a adresat cuvinte jignitoare spunând că nu o să rezolve nimic dacă o reclamă, pentru că de ea nu se atinge nimeni.

8)Tot la data de 16 iunie 2010 a fost înregistrat şi denunţul oral al numitei M.E., care a relatat împrejurarea potrivit căreia, cu aceeaşi ocazie, a vizitei inculpatei la domiciliul familiei M., aceasta i-a promis şi femeii că o va ajuta să se interneze la Clinica de ginecologie. Martora M.E. a declarat că avea probleme ginecologice grave şi că acuzata aflase acest lucru.

Tot atunci, în aprilie 2008 C.E.R. i-a spus că e în relaţii foarte bune cu un medic ginecolog şi că va rezolva internarea ei fără o programare anterioară. Pentru această intervenţie a solicitat şi a primit suma de 1.200 RON. După ce a luat banii, inculpata, deşi a fost căutată de M.E., a tot amânat-o, refuzând totodată să-i restituie banii. Martora M.E., în denunţul formulat şi declaraţiile date a solicitat ca inculpata să-i restituie suma de 1.200 RON. M.E. şi M.P. au fost audiaţi în calitate de martori, fiecare dintre ei confirmând promisiunile făcute de inculpată celuilalt soţ.

Martora M.E. a fost de faţă când inculpata i-a spus soţului ei că-I poate ajuta să se interneze la Clinica de interne, întrucât are relaţii la un medic specialist de acolo. Le-a spus că va vorbi cu medicul respectiv şi va rezolva internarea lui M.P. Pentru această intervenţie a cerut suma de 1.800 RON, bani pe care martora a înţeles că-i cere pentru ea, pentru că îi ajută. Martora a mai afirmat că ulterior când i-a cerut inculpatei să-i restituie banii aceasta a înjurat-o şi ameninţat-o, spunându-i că degeaba va face plângere pentru că ea are relaţii Ia poliţie şi nu va păţi nimic.

Martorul M.P. a confirmat faptul că inculpata i-a spus soţiei sale că ea cunoaşte un medic specialist ginecolog şi că va vorbi cu acesta pentru ca el să-i facă investigaţii şi să o interneze. Pentru a rezolva acestea a pretins suma de 1.200 RON, afirmând că dacă vor da banii, nu o să stea la rând pentru investigaţii, femeia va fi internată şi va fi tratată de specialistul respectiv.

Instanţa a mai reţinut că în actul de sesizare, s-a mai arătat că în toate cele opt cazuri inculpata a acţionat în acelaşi mod pentru a primi bunuri şi bani de la persoanele arătate. S-a folosit de fiecare dată de faptul că era angajat SMURD Târgu Mureş pentru a convinge martorii (denunţătorii) că are relaţii foarte bune cu diverşi medici specialişti. Tuturor acestor persoane le-a promis că, în schimbul unor sume de bani, va interveni pe lângă medicii respectivi fie pentru internare, fie pentru intervenţii chirurgicale sau pentru obţinerea unor diagnostice care să permită pensionarea pe caz de boală. În mod evident, inculpata îşi făcuse un obicei în a obţine astfel sume de bani de la diverse persoane, constatând că acestea dădeau foarte uşor sumele de bani solicitate, în condiţiile în care sufereau de diverse boli grave. Se observă că ea însăşi aborda persoanele respective (de regulă, persoane mai în vârstă), aflând că suferă de anumite boli. Declaraţiile persoanelor audiate sunt foarte asemănătoare în conţinutul lor, fapt ce le dă veridicitate şi conturează modalitatea de comitere a infracţiunii.

Acuzata a recunoscut ea însăşi în singura declaraţie din cursul urmăririi penale, pe care a fost de acord să o dea (cea din 2 noiembrie 2009) că a solicitat de la F.M., T.C. şi S.I. diverse sume de bani pentru a interveni pe lângă un medic, în vederea obţinerii internării acelor persoane şi a unor diagnostice ce ar fi permis pensionarea pe caz de boală.

Procurorul a arătat că, chiar şi dacă s-ar fi dovedit că banii au fost daţi toţi medicului, inculpata a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., nefiind necesar ca banii să fie ceruţi pentru sine. Apare însă foarte clar faptul că, în realitate, inculpata nu a discutat cu nici unul dintre medicii la care a făcut referire în discuţiile cu denunţătorii şi şi-a însuşit banii sau bunurile primite. Un argument este şi faptul că, în nici un caz, actul medical promis nu a fost efectuat.

În raport de modalitatea de săvârşire (aproape identică în fiecare caz), procurorul a considerat că este vorba despre o infracţiune continuată, inculpata săvârşind acţiuni la diferite intervale de timp (într-o perioadă relativ scurtă), de fiecare dată în scopul obţinerii în acelaşi mod a unor sume de bani.

În faţa instanţei de fond, inculpata C.E.R., la termenul de judecată din 19 decembrie 2012 a recunoscut comiterea faptelor descrise şi reţinute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, respectiv pe baza procedurii aplicabile în cazul recunoaşterii vinovăţiei reglementată de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Ţinând cont de dispoziţiile înserate în economia art. 320¹ C. proc. pen., raportat la poziţia procesuală subiectivă exprimată de acuzată, precum şi Ia învinuirea care i se aduce, s-a apreciat că în speţa de faţă, sunt îndeplinite toate condiţiile expres prevăzute în textul legal mai sus amintit, judecata după procedura simplificată, aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei este admisibilă, motiv pentru care la acelaşi termen de judecată, cererea formulată de inculpată, în acest sens, a fost admisă.

În atare context, în ceea ce priveşte starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C. proc. pen., conţinutul materialului probator administrat în cursul urmării penale, s-a considerat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpata la diferite intervale de timp, în perioada aprilie 2008-decembrie 2009, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit bani şi bunuri în valoare totală de 11.725 RON de la un număr de opt persoane, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor medici specialişti pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective, să le opereze sau să le pună anumite diagnostice.

În drept s-a reţinut că din materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, vinovăţia inculpatei, în privinţa săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, sub aspectul comiterii căreia a fost deferită justiţiei, este pe deplin dovedită, de altfel acuzata a recunoscut comiterea faptei.

Prin urmare, s-a apreciat în drept, că fapta inculpatei C.E.R., care la diferite intervale de timp, în perioada aprilie 2008-decembrie 2009, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit bani, respectiv diferite bunuri (un viţel, 3 găini şi un porc) în valoare totală de 11.725 RON de Ia un număr de opt persoane, lăsând ca acestea să creadă că are influenţă asupra unor medici specialişti pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective, să le opereze sau să le pună anumite diagnostice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (compusă din 8 acte materiale), prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost urmărite criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:

- gradul de pericol social concret al infracţiunii, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă dar şi extrinseci acestuia, cum este, în esenţă: modalitatea săvârşirii activităţii infracţionale;

- dispoziţiile părţii generale a C. pen., raportat şi la prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care stipulează în mod expres faptul că în situaţia aplicării judecăţii după procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aplicând acest raţionament de calcul matematic în speţa de faţă, în condiţiile în care potrivit normelor de drept penal infracţiunea de trafic de influenţă se pedepseşte cu închisoarea de la 2 ani la 10 de ani, limita minimă specială a pedepsei pentru infracţiunea reţinută va fi de 1 an şi 4 luni închisoare, iar cea maximă este de 6 ani şi 8 luni închisoare,

- persoana inculpatei care, potrivit fişei de cazier judiciar, se află la prima confruntare cu legea penală, împrejurare care poate fi încadrată în sfera circumstanţelor legale atenuante facultative înserate în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care o vom reţine şi prin urmare vom da eficienţă juridică dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen., motiv pentru care vom coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.

În aceeaşi ordine de idei, s-a mai arătat că inculpata în prezent este studentă în Marea Britanie la Universitatea L.C.C., iar potrivit recomandării depuse la dosar de d-na J.W., în calitate de profesoară de engleză pentru vorbitorii de alte limbi, inculpata este o cursantă interesată, atentă, politicoasă şi întotdeauna punctuală Ia ore. La cursuri are o prezenţă de peste 90%, fapt care o evidenţiază, în mod excepţional, în comparaţie cu ceilalţi cursanţi şi acordă o atenţie maximă pregătirii profesionale şi acumulării cunoştinţelor specifice. De asemenea, de la fostul loc de muncă, inculpata beneficiază de aprecieri favorabile, aşa cum rezultă din caracterizarea întocmită de d-na H.D.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 luni închisoare, aplicată, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatei C.E.R., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

Inculpata a fost privată de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, faţă de atitudinea de căinţă manifestată de acuzată pe parcursul desfăşurării procesului penal, care a condus la ideea că reeducarea acesteia a şi început, coroborat cu faptul că în aprecierea instanţei de fond scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi anume acela de 2 ani şi 8 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care s-a mai adăugat un interval fix de timp de 2 ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la măsurile de siguranţă, s-a reţinut că aşa cum rezultă din materialul probator administrat inculpata în urma activităţii ilicite în care s-a angajat, alcătuită din actele materiale descrise, a primit de la cele 8 persoane diferite bunuri, precum şi sume de bani, contravaloarea acestor sume, în final, fiind în sumă de 11.725 RON.

Potrivit declaraţiei martorei N.E., din suma de 1.000 RON dată inculpatei, inculpata i-a restituit suma de 300 RON.

Scăzând din valoarea totală de 11.725 RON, suma restituită martorei N.E., respectiv suma de 300 RON, a rezultat suma de 11.475 RON.

S-a mai reţinut că, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, potrivit prevederilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul acestei infracţiuni s-au confiscat, iar cele care nu se găsesc vor fi achitate de condamnată.

În raport de aceste dispoziţii legale, în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpata C.E.R., în favoarea statului, a sumei de 11.475 RON.

Cu privire la latura civilă se reţine că martorii N.A., M.P. şi M.E. în denunţurile şi declaraţiile date au solicitat ca inculpata să le restituie sumele de bani pe care i le-au dat acesteia, respectiv 2.000 RON (N.A.),1.800 RON (M.P.) şi 1.200 RON (M.E.).

În contextul prezentat în opinia instanţei de fond solicitarea acestor martori nu şi-a găsit fundament juridic, în condiţiile în care referitor la obiectul infracţiunii de trafic s-a aplicat măsura de siguranţă a confiscării speciale, motiv pentru care au fost respinse cererile formulate de martorii N.A., M.P. şi M.E., având ca obiect obligarea inculpatei la restituirea sumele anterior arătate, respectiv în favoarea martorei N.A. suma de 2.000 RON, în favoarea martorului M.P. suma de 1.800 RON şi în favoarea martorei M.E. sume de 1.200 RON.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal, apel inculpata care a solicitat reţinerea tuturor circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. şi reducerea mai substanţială a pedepsei, cu reţinerea prevederilor art. 81, art. 82, art. 83 C. pen. De asemenea, a solicitat a se înlătura din măsura de siguranţă a confiscării acelor bunuri a căror valoare nu a fost stabilită.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 378 C. proc. pen. s-au reţinut următoarele:

Inculpata a înţeles să uzeze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând acele probe, respectiv declaraţiile inculpatei de la dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor de la dosarul de urmărire penală, declaraţii corect prezentate de către instanţa de fond, starea de fapt reţinută în cauză s-a confirmat.

Astfel, a rezultat fără putinţă de tăgadă că în perioada aprilie 2008-decembrie 2009 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata a pretins şi primit sume de bani şi bunuri în valoare de 11.725 RON de la 8 persoane pe care Ie-a făcut să creadă că are influenţă asupra unor medici specialişti pe lângă care va interveni pentru a-i determina să interneze persoanele respective cu prioritate sau să interneze părţile vătămate pentru a pune anumite diagnostice astfel încât să permită pensionarea pe caz de boală.

În cele 8 situaţii, inculpata s-a folosit de faptul că era angajată a SMURD Târgu Mureş în acest fel persoanele erau convinse că inculpata are relaţii bune cu diverşi medici. Modalitatea în care acţiona inculpata era identică, tuturor persoanelor inculpata Ie-a promis, în schimbul unor sume de bani sau bunuri, că va interveni pe lângă medici să-i interneze şi astfel să obţină diferite diagnostice care să Ie permită pensionarea.

Astfel, a rezultat că de la F.M. a primit un viţel, 5 găini şi 200 RON, acesteia promiţându-i că-i rezolvă pensionarea pe caz de boală a soţului ei, numitul F.D.

De la T.C. a primit 1.100 RON, un porc de 150 de kg estimat la 700 RON, căreia de asemenea i-a promis pensionarea pe caz de boală a soţului ei T.P.

De la S.l. a pretins şi primit 1.500 RON, în schimb i-a promis internarea în spital şi rezolvarea pensionării de boală.

De la N.E. a pretins şi primit 100 RON inculpata urmând să intervină pe lângă un medic ortoped în sensul efectuării unei intervenţii chirurgicale, banii urmând să fie daţi doctorului.

De la V.A. a pretins şi primit de mai multe ori 600 RON, inculpata promiţându-i că va interveni pe lângă un medic cardiolog în vederea internării şi efectuării analizelor. De la N.A. a solicitat şi primit în două rânduri câte 1.000 RON promiţându-i că-i va rezolva pensionarea pe caz de boală a soţului ei, numitul N.I., epileptic.

De Ia M.P. a primit 1.800 RON promiţându-i că îi va rezolva internarea la un cardiolog foarte bun.

De Ia M.E. a pretins şi primit 1.200 RON şi i-a promis că-i va rezolva internarea la Clinica de ginecologie din Târgu Mureş, fără o programare anterioară.

Din starea de fapt expusă mai sus, a rezultat şi că încadrarea juridică reţinută de către instanţa de fond, faptele inculpatei întrunind, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De fapt, s-a reţinut că, starea de fapt şi încadrarea juridică nu au fost contestate de către inculpată în apelul promovat, aceasta, fiind nemulţumită de pedeapsa aplicată, solicitând aplicarea tuturor circumstanţelor atenuante şi reducerea mai substanţială a pedepsei. Analizând cauza sub acest aspect s-au reţinut următoarele: Instanţa de fond a aplicat prevederile art. 320¹ C. proc. pen. astfel că limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3.

Mai mult, în sarcina inculpatei au fost reţinute şi prevederile art. 74 lit. a) C. pen. privitoare la conduita bună a inculpatei, anterior comiterii faptei, astfel că pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimum special realizat ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, stabilindu-se o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În opinia instanţei de apel nu se justifică reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. b) şi lit. c) C. pen., cum s-a solicitat.

Astfel, nu a rezultat stăruinţa inculpatei în repararea rezultatului infracţiunii iar atitudinea sinceră a inculpatei a fost avută în vedere atunci când s-a aplicat art. 320¹ C. proc. pen. şi s-a optat spre modalitatea de executare a pedepsei în sensul suspendării condiţionate.

În opinia instanţei de apel, în raport de modalitatea concretă în care s-au realizat faptele, când inculpata a profitat de bani sau bunuri de la persoane aflate într-o stare de sănătate precară, de numărul mare de persoane de pe urma cărora a profitat inculpata, ca urmare a acţiunii de creare a convingerii că le poate rezolva probleme ce ţin de sănătate şi de pensionarea lor, nu se justifică reducerea mai substanţială a pedepsei, cum s-a solicitat.

Un alt motiv de apel formulat de inculpată a vizat măsura de siguranţă a confiscării sumei de 11.475 RON, inculpata fiind nemulţumită de faptul că sumele de bani reprezentând contravaloarea găinilor, a viţelului şi a porcilor a fost stabilită doar pe baza declaraţiei martorilor, şi că valoarea bunurilor supuse confiscării nu a fost determinată.

Cu privire la acest motiv de apel, s-a constatat că nu este întemeiat.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a apreciat că potrivit art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiect al infracţiunii de trafic de influenţă se confiscă iar atunci când acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

În raport de acest text de lege şi pe baza declaraţiilor martorilor instanţa de fond corect a stabilit ce sume de bani şi ce bunuri au fost primite de incuIpată. Tot pe baza declaraţiilor de martori, corect a fost evaluată şi valoarea viţelului, găinilor şi porcului primite de inculpată.

Ca urmare, s-a apreciat că nu se poate susţine că valoarea acestor bunuri nu a fost determinată şi că nu poate fi luată în calcul la suma confiscată.

În raport de cele de mai sus, apelul inculpatei a fost respins ca nefondat, în conformitate cu art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpata C.E.R.

Pentru termenul din data de 27 noiembrie 2013, inculpata C.E.R., lipsă fiind în instanţă, însă reprezentată de apărătorul desemnat din oficiu, a depus un înscris prin care a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat.

Înalta Curte, faţă de înscrisul emanat de la recurenta inculpată C.E.R., depus la termenul din data de 27 noiembrie 2013, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpata C.E.R. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpata C.E.R. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3735/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3737/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3728/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3734/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3735/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3737/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3738/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3739/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3740/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs