ICCJ. Decizia nr. 3744/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3744/2013

Dosar nr. 396/57/2013/a6

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 396/57/2013/a6, în baza art. 300² raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I., C.M., D.S.D., R.C.G., H.C.M., F.F.I.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba lulia emis la 24 aprilie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale),

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale).

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

D.D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale),

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

I.B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.,

- şantaj prevăzut de art. 194 alin. (1) C. pen. Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

J.B.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale),

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

M.R.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- sprijinire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 26.C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale),

- complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale)

- constituire grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la 323 C. pen.

- complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.,

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.;

C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

D.S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

H.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la 323 C. pen.,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

R.C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la 323 C. pen.,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

F.F.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la 323 C. pen.,

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

şi în stare de libertate, inculpaţii:

B.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) C. pen.;

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.;

- şantaj în formă continuată prevăzută de art .194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

2. Sub aspectul bazei factuale, în actul de sesizare al instanţei s-au reţinut în esenţă următoarele aspecte, grupate pe trei secţiuni ce vor fi expuse mai jos:

I. Fapte reţinute în sarcina inculpaţilor C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. şi M.R.E.

În perioada anilor 2008-mai 2012 pe raza municipiului Sibiu inculpaţii C.C., D.D.D., I.B.D. şi J.B.F. au constituit o grupare infracţională organizată pe care au sprijinit-o şi alte persoane cum ar fi inculpaţii M.R.E. notar public şi T.I. Gruparea infracţională s-a constituit în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale din comiterea infracţiunii de cămătărie, şantaj şi înşelăciune.

Modalitatea de acţiune a grupării a fost descrisă astfel:

- membrii grupării acordau împrumuturi cu camătă şi majorau ulterior în mod nejustificat dobânzile stabilite iniţial, finalitatea acestui fapt fiind îndatorarea excesivă a persoanelor care apelau la împrumuturi şi apoi în contul „datoriilor” deposedarea acestora de bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea lor sau a unor rude apropiate. În acest scop membrii grupării infracţionale acţionau coordonat având legături strânse în comiterea infracţiunilor, care au avut continuitate în timp, întinzându-se pe mai mulţi ani.

Activitatea membrilor grupării îri ce priveşte cămătăria era un fapt de notorietate în municipiul Sibiu şi zonele limitrofe (confirmată de altfel şi de interceptările telefonice efectuate în cauză), astfel că în perioada menţionată multe persoane (părţi vătămate) au apelat la aceştia pentru împrumutul unor sume de bani, de regulă în valută, pentru care impuneau în mod obligatoriu o dobânda cuprinsă între 10%-50% săptămânal sau lunar precum şi constituirea unor garanţii imobiliare, ce se realizau în majoritatea cazurilor la Biroul Notarului Public, M.R.E. În schimbul activităţilor prestate prin care sprijinea activitatea infracţională a grupării, acesta beneficia de comisioane consistente din partea membrilor grupării, şi avea grijă ca la prezenţa în faţa sa a părţilor să fie pregătite pentru semnat contractele, să existe extrasele CF şi plata taxelor aferente.

- ori de câte ori o persoană fizică apela la unul dintre aceştia pentru împrumut, acesta apela sau interpunea pe unul dintre ceilalţi membrii ai grupării în contract, după care invitau persoana la notarul M.R.E., care încheia actele. S-a menţionat că faptul că nu acordau niciodată suma trecută în contract şi reţineau sume de 5.000-10.000 euro şi chiar mai mari, la împrumuturile mai mari cu titlu de garanţie pentru plata dobânzii, sau dobândă anticipată, iar alte sume de bani erau reţinute pentru plata prestaţiilor la notarul M.R.E., deşi percepeau dobânda pentru întreaga sumă din contract. Prin această modalitate persoanele care luau împrumuturi erau şi înşelate la semnarea contractului iniţial de împrumut.

- inculpatul M. era la curent cu activităţile infracţionale ale grupării, cunoştea că acestea erau şantajaţi şi ameninţaţi, încasa bani cu titlu de taxă notarială în plus faţă de sumele menţionate pe chitanţe, ceilalţi inculpaţi discutau de dobânzile percepute părţilor vătămate în prezenţa notarului.Toate actele erau întocmite de către notar înainte ca victimele să se prezinte la el la birou şi fără ca acestea să-i preda anterior actele de proprietate sau să-şi exprime consimţământul. Părţilor vătămate nu li se aduce la cunoştinţă exact sumele menţionate în contract. Banii nu se plăteau de regulă în faţa notarului, ci după, deşi s-a menţionat acest lucru în contracte, s-au când s-au numărat banii în faţa notarului, aceştia nu s-au predatei, inculpaţii reţinând parte din bani cu titlu de dobânzi anticipate şi taxe notariale, ex. declaraţiile lui M.S.M., M.G., S.M.V., B.V.S., etc.

- dobânzile se majorau regulat de membrii grupării şi erau recuperate prin ameninţări şi acte de violenţă, prin şantaj asupra părţilor vătămate sau membrilor familiilor acestora. Părţile vătămate erau somate periodic prin telefon de membrii grupării, care păstrau o evidenţă strictă cu privire la sumele datorate, la termenele stabilite. Dacă aceştia nu răspundeau la telefon erau contactaţi prin diverse cunoştinţe sau erau trimişi membri ai grupării care-i căutau

- în majoritatea cazurilor părţile vătămate au plătit la timp doar câteva luni dobânzile, după care nu mai puteau plăti la termene astfel că valoarea acestora şi sumele împrumutate ajungeau la cifre uriaşe, fapt ce împiedica plata lor, iar părţile vătămate pierdeau proprietatea bunurilor gajate.

- la constituirea garanţiilor imobiliare sau vânzarea ulterioară a acestora de către membrii grupării ori executarea lor silită, părţile vătămate nu participau, iar de acest lucru se ocupau inculpaţii C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. Acesta din urmă se ocupa şi de obţinerea extraselor CF (s-a menţionat că soţia acestuia J.B.M. era angajată la O.C.P.I. Sibiu) după care notarul public M.R.E. pregătea actele iar părţile doar semnau contractul. Activitatea infracţională a grupării a continuat şi după apariţia Legii nr. 261/2011 ce incrimina activitatea de cămătărie ca şi infracţiune distinctă. După apariţia legii menţionate mai sus, au fost implicaţi în acordarea de împrumuturi inculpaţii C.C. şi D.D.D.

II. Fapte de înşelăciune şi şantaj reţinute în sarcina inculpaţilor S.N., D.S.D., C.M. (cămătari din Sibiu), şi inculpaţii B.N., M.D., T.I.

1. Cu privire la inculpatul S.N.:

- în cursul anului 2009, împreună cu învinuiţii M.D. şi B.N. I-au indus în eroare pe persoana vătămată C.G.V. cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înţeles iniţial, reţinând dobânzi anticipate, precum şi pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat şi unilateral dobânzile, pretinzând dobândă la dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut)

- în perioada anilor 2009-2010 Ie-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoanele vătămate, C.G.V. şi P.V.M. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul aceloraşi dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau aceste proprietăţi (2 acte materiale);

- după intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011, a acordat împrumuturi cu dobândă, a pretins şi primit dobândă în contul împrumuturilor acordate către persoanele vătămate B.C. şi P.G. (2 acte materiale);

2. Cu privire la inculpatul D.S.D.:

- în perioada anilor 2009-2010 Ie-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoanele vătămate C.G.V. şi P.V.M. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul aceloraşi dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau aceste proprietăţi (2 acte materiale);

3. Cu privire la inculpatul C.M.

- în perioada anilor 2002-2012 acest inculpat Ie-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoanele vătămate M.S., M.C., C.E., N.G. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar pe unele dintre aceste persoane în contul aceloraşi dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai multe bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau aceste proprietăţi (4 acte materiale);

4. Cu privire la inculpatul B.N.:

- în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul S.N. şi cu inculpatul M.D. l-au indus în eroare pe persoana vătămată C.G.V., cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înţeles iniţial, reţinând dobânzi anticipate, precum şi pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat şi unilateral dobânzile.pretinzând dobândă Ia dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut)

- în perioada anilor 2008-2010 împreună cu inculaptul M.D., în cazul lui C.G.V. şi cu inculpatul S.N., Ie-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoanele vătămate C.G.V. şi C.F.T. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul aceloraşi dobânzi reclamate le-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau aceste proprietăţi (2 acte materiale).

5. Cu privire la inculpatul T.I.:

- împreună cu inculpatul C.C. şi J.B.F., în perioada anilor 2008-2009, l-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoana vătămată M.S.M., să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la un împrumut acordat, iar în contul aceloraşi dobânzi reclamate Ie-a deposedat un bun imobil, obligându-l să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau această proprietate

6. Cu privire la inculpatul M.D.:

- în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul S.N., D.S.D. şi cu învinuitul B.N. au indus-o în eroare pe persoana vătămată C.G.V., cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înţeles iniţial, reţinând dobânzi anticipate, precum şi pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat şi unilateral dobânzile, pretinzând dobândă la dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut),

- în perioada anilor 2008-2010 împreună cu învinuitul B.N. în cazul lui C.G.V. şi cu inculpatul S.N., Ie-a constrâns prin violenţă şi ameninţare pe persoanele vătămate C.G.V. şi C.F.T. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul aceloraşi dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându- le să încheie contracte la notar prin care îşi înstrăinau aceste proprietăţi,

III. Înşelăciuni cu mansarde şi apartamente noi construite.

În ultimii ani pe raza municipiului Sibiu s-a constituit un grup infracţional nestructurat de către inculpaţii H.C.M., R.C.G., F.F.I. şi M.R.E. (notar public) în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale din comiterii unor infracţiuni de înşelăciune cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare cumpărare apartamente.actele fiind încheiate la notarul M.R.E., ceilalţi trei inculpaţi fiind „constructorii” apartamentelor.

Inculpatul H.C.M. este cunoscut în lume interlopă din judeţul Sibiu ca fiind un apropiat al clanului C. Inculpatul R.C.G. este un apropiat al inculpatului H.C.M., un fel de „cumnat”, sora sa având mai mulţi ani o relaţie cu inculpatul H.C.G. Inculpatul F.F.I. lucra în fapt pentru inculpatul H.C.M. Cei trei se ocupau la negru de construcţia unor apartamentele prin mansardarea unor blocuri din Sibiu (neautorizată) fie prin ridicarea unor blocuri de locuinţe în Şelimbăr.

Persoanele vătămate dorind să achiziţioneze un apartament în construcţia pe raza municipiului Sibiu au încheiat în calitate de cumpărători antecontracte de vânzare-cumpărare Ia biroul notarului public M.R.E., cu inculpaţii H.C.M. (susnumitul apare în acte ca împuternicit a lui R.C.G.), R.C.G. şi F.F.I. (în calitate de vânzători), au plătit diverse sume cu titlu de avans, sume mergând de la suma de 7.000 euro până la 20.000 euro. Prejudiciul total cauzat acestor persoane vătămate se ridică la suma de 128.000 euro, depăşind deci suma de 200.000 RON.

Deşi unii cumpărători au solicitat expres ca notarul să facă menţiunile necesare în CF, acesta nu a făcut demersurile necesare şi mai mult a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare pe aceleaşi apartamente cu alte persoane. În cazul unora dintre apartamentele aflate în construcţie, lucrările nu aveau eliberate autorizaţie de construcţie, la momentul încheierii antecontractelor, unele nu au nici în prezent. Persoanele vătămate nu au primit banii daţi ca avans înapoi şi nu au primit nici apartamentele pe care doreau să le cumpere. Notarul în înţelegere cu vânzătorii, a profitat de buna credinţă a persoanelor vătămate care doreau să cumpere apartamentele, le încheia acestora doar o încheiere de dată certă sau încheiere de legalizare, nu le autentifica antecontractele şi nu le notifica la CF, fapt ce a permis vânzătorilor să vândă ulterior aceleaşi apartamente şi altor persoane. În fapt persoanele vătămate s-au dus la un biroul notarial în speţă cel al inculpatului M.R.E. (acest birou notarial a fost ales la solicitarea celorlalţi inculpaţi) pentru a avea garanţia unui antecontract autentificat şi a avea siguranţa că banii daţi ca avans reprezintă o investiţie sigură, a avea o garanţie că nu sunt înşelaţi în cazul în care nu doreau un act autentificat nu aveau practic motiv să meargă la un notar şi să plătească taxe notariale degeaba.

Astfel, s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că:

- în perioada 2008-2012 inculpaţii H.C.M., R.C.G., F.F.I. şi M.R.E. au constituit un grup infracţional nestructurat în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente, actele fiind încheiate la notarul M.R.E., ceilalţi trei inculpaţi fiind „constructorii” apartamentelor, fiind prejudiciate mai multe persoane vătămate cu o sumă ce depăşeşte 200.000 RON.

- în perioada 2008-2011 inculpatul H.C.M., Ie-a indus în eroare pe persoanele vătămate G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S. şi S.N.A., cu ocazia încheierii şi executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcţie, neaducând acestora la cunoştinţă situaţia exactă a construcţiilor, unele nu aveau autorizaţie de construcţie, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate şi nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleaşi apartamente altor persoane, neexecutându-şi obligaţiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depăşeşte suma de 200.000 RON,

- în perioada 2008-2011 inculpatul R.C.G., le-a indus în eroare pe persoanele vătămate G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S., cu ocazia încheierii şi executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcţie, neaducând acestora la cunoştinţă situaţia exactă a construcţiilor, unele nu aveau autorizaţie de construcţie, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate şi nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleaşi apartamente altor persoane, neexecutându-şi obligaţiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depăşeşte suma de 200.000 RON,

- în perioada 2011-2012 inculpatul F.F.I. Ie-a indus în eroare pe persoanele vătămate I.V.M., V.A., C.I. şi S.N.A., cu ocazia încheierii şi executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în constructie, neaducând acestora la cunoştinţă situaţia exactă a construcţiilor, unele nu aveau autorizaţie de construcţie, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate şi nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleaşi apartamente altor persoane, neexecutându-şi obligaţiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depăşeşte suma de 200.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale). Infracţiunile comise de inculpat se află în concurs real de infracţiuni prevăzute de art. 33 lit. a) C. proc. pen.;

- în perioada 2008-2011 inculpatul M.R.E., i-a ajutat pe inculpaţii H.C.M., R.C.G., F.F.I. să inducă în eroare persoanele vătămate I.V.M., G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S., C.I. şi S.N.A., cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcţie, redactând doar încheieri de legalizare de semnătură şi de dată certă (fapt ce a permis inculpaţilor să vândă unele apartamente ulterior altor persoane) profitând de faptul că persoanele vătămate nu cunoşteau legislaţia în domeniu şi aveau certitudinea că actul făcut la notar este ireversibil, altfel acestea nu s-ar fi dus la notar pentru încheierea unui act fără valoare juridică pentru ele, nenotând convenţiile în cartea funciară a imobilului, neaducând la cunoştinţă persoanelor vătămate situaţia exactă a construcţiilor (este de menţionat că în cazul unora dintre imobile notarul s-a ocupat anterior de documentaţie în vederea mansardării şi ştia că nu există autorizaţie de construcţie; de asemenea având în vedere succesiunea contractelor ştia că în cazul primelor inculpaţii nu-şi executaseră obligaţiile şi vânduseră apartamentele altor persoane şi cu toate acestea nu a avertizat persoanele vătămate care au încheiat ulterior asemenea acte, prejudiciul cauzat depăşind suma de 200.000 RON

4. Prin încheierea penală nr. 4/MP/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia la data de 13 din 14 noiembrie 2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I., măsura fiind prelungită ulterior în condiţiile legii.

5. Prin încheierea penală nr. 6/MP/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia la data de 6 martie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. şi D.S.D., măsura fiind prelungită ulterior în condiţiile legii.

6. Prin încheierea penală nr. 11/MP/2013 din 29 martie 2013 Curtea de Apel Alba lulia a dispus prelungirea măsurii preventive a arestării inculpatilon C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., T.I., C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. şi D.S.D. şi înlocuirea măsurii preventive a arestării, cu obligarea de a nu părăsi ţara în ce-i priveşte pe inculpaţii M.R.E. şi S.N.

7. Prin încheierea penală nr. 1139 din 1 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii sus menţionate, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpaţilor M.R.E. şi S.N. cu încă 30 de zile.

8. Prin încheierea penală din 26 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar nr. 396/57/2013, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. şi D.S.D., această măsură fiind menţinută la primirea dosarului, în temeiul art. 300¹ C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen.

Încheierea a rămas definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care prin încheierea nr. 1524 din 3 mai 2013 prin care, s-au respins ca nefondate recursurile inculpaţilor.

9. Prin încheierea din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Alba lulia a dispus în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. şi D.S.D., soluţie menţinută prin decizia penală nr. 2230 din 21 iunie 2013.

10. Prin încheierea din 8 august 2013 Curtea de Apel Alba în temeiul art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor, R.C.G., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. şi D.S.D., iar prin încheierea din 9 august 2013 a inculpaţilor C.M. şi H.C.M.

11. Prin încheierea penală din 24 septembrie 2013, Curtea de apel Alba lulia, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestării inculpaţilor, a dispus:

- în temeiul art. 300² raportat Ia art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. şi T.I.

- în temeiul art. 139 C. proc. pen. raportat la art. 145¹ C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii C.M., S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. şi M.R.E. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara impunându-se inculpaţilor restricţiile prevăzute de art. 145 alin. (1¹) raportat la art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a apreciat la acel termen referitor la inculpaţii C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. şi T.I. că în raport cu: - paşii procedurali parcurşi şi anume: ascultarea inculpaţilor în raport cu acuzaţiile aduse şi consemnarea poziţiei procesuale a acestora; natura şi specificul acuzaţiilor aduse, anvergura, faptelor, valoarea prejudiciilor cauzate victimelor; elementele circumstanţiale ce definesc persoanele acestor inculpaţi şi conduita lor socială, starea de sănătate a unora dintre inculpaţi, pericolul social pe care l-ar genera lăsarea lor în libertate nu ar mai fi unul suficient de puternic astfel încât să impună o măsură atât de restrictivă, aceasta putând fi circumscrisă unor garanţii reale care să protejeze interesul public.

12. Prin decizia penală nr. 2993 din 3 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 396/57/2013/a4, a fost admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva încheierii penale susmenţionate şi care a fost casată cu consecinţa menţinerii în continuare a stării de arest a inculpaţilor S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. şi M.R.E.

Prin aceeaşi decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile promovate de inculpaţii C.C., D.D.D., I.B.D.,J.B.F. şi T.I. împotriva încheierii adoptate de către Curtea de Apel Alba lulia la data de 24 septembrie 2013.

13. Curtea a arătat că de la acel moment (24 septembrie 2013) cauza a parcurs încă trei termene de judecată, termene la care din motive obiective, neimputabile instanţei, cercetarea judecătorească nu a avansat într-o manieră care să permită o reevaluare a temeiurilor ce se vor a fi avute în vedere la discutarea oportunităţii menţinerii măsurii preventive a inculpaţilor.

Astfel:- la termenul din 24 octombrie 2013 inculpatul D.S.D. nu a putut fi prezentat în faţa Curţii, astfel încât instanţa nu a fost în măsură să pună în discuţie cererile în probaţiune; la termenul din 7 noiembrie 2013 Curtea a examinat cererile în probaţiune formulate de acuzare şi de o parte dintre inculpaţi, dispunând audierea eşalonată a părţilor vătămate în vederea clarificării bazei factuale reţinute în rechizitoriu în raport cu acuzaţiile aduse.

- la acest termen Curtea a procedat la ascultarea a două părţi vătămate din cele 26 menţionate în rechizitoriu, respectiv S.D. şi C.F.T., declaraţiile acestora corespunzând într-o manieră preponderentă celor date în faţa organelor de urmărire penală, nefiind în măsură să ofere o altă perspectivă asupra bazei factuale reţinute în actul de sesizare.

14. Având în vedere soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care aceasta a apreciat că în cauză se impune continuarea detenţiei provizorii a tuturor inculpaţilor, faptul că de la acel moment cercetarea judecătorească nu a parcurs paşi semnificativi astfel încât să ofere o nouă perspectivă asupra modului de abordare a măsurii preventive, Curtea a dispus în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. menţinerea măsurii preventive a inculpaţilor S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. şi M.R.E., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. şi T.I.

15. Curtea a avut în vedere considerentele de economie şi utilitate procedurală şi anume, derularea optimă a procesului penal în această fază a ascultării părţilor vătămate în vederea clarificării bazei factuale a cauzei, cu referire specială la raporturile dintre acestea şi inculpaţi şi la modalităţile concrete în care acestea au încheiat înţelegeri verbale şi înscrisuri cu inculpaţii.

16. S-a arătat că, se poate aprecia existenţa la acest moment a unui anume sentiment de temere a părţilor vătămate de a reda modul concret în care s-au derulat raporturile dintre ele şi inculpaţi, în condiţiile în care aceştia s-ar afla în stare de libertate. În acest sens, anumite acte de la dosar (proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile unor martori, conţinutul mesajelor telefonice) atestă ca victimele infracţiunilor expuse la pct. I şi II din prezenta încheiere au fost supuse unor presiuni din partea inculpaţilor în vederea restituirii sumelor de bani luate cu împrumut.

17. În acest context, Curtea a reţinut că la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpaţilor este proporţională cu scopul urmărit şi anume, protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane, precum şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

18. În ce priveşte apărările unanime ale inculpaţilor vizând durata detenţiei provizorii (de 1 an în ce-i priveşte pe inculpaţii C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. şi aproximativ 8 luni în ce-i priveşte pe inculpaţii C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. şi D.S.D.) Curtea, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei determinată de: numărul şi gravitatea acuzaţiilor aduse, numărul semnificativ al părţilor implicate: 14 inculpaţi, 26 părţi vătămate, multitudinea actelor administrate în cauză, arată că aceasta nu a depăşit un termen rezonabil în accepţia art. 5 din Convenţie.

19. Referitor la criteriul situaţiei personale invocat de către toţi inculpaţii ca un argument esenţial în evaluarea oportunităţii menţinerii măsurii preventive, Curtea a arătat că circumstanţele privitoare la caracterul celui interesat, moralitatea sa, anturajul, domiciliul, profesia, resursele de care dispune şi relaţiile de familie pot să conducă la a se decide că detenţia provizorie nu se mai justifică însă, în acelaşi timp, a arătat că interesul public al menţinerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului la libertate al persoanei deţinute. Criteriul situaţiei personale a inculpaţilor M.R.E., S.N., C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. şi D.S.D. a fost avut în vedere de către Curtea de Apel în expunerea considerentelor încheierii din data de 24 septembrie 2013 însă soluţia Curţii a fost infirmată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2993/2013.

Referitor Ia apărările formulate de către fiecare inculpat în parte în raport cu procedura de verificare a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive conform art. 300² C. proc. pen.

1. Inculpatul C.C. a susţinut în apărarea sa că:

- la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au justificat plasarea sa în detenţie provizorie prin trecerea unei perioade de timp de 1 an de la luarea măsurii, fiind unanim acceptată în jurisprudenţa C.E.D.O. că luarea măsurii preventive a arestării este excepţia, regula fiind cercetarea în stare de libertate;

- din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că în cauză nu se mai justifică temeiurile iniţiale respectiv art. 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen. iar pericol concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei;

- inculpatul are o conduită socială corespunzătoare, este căsătorit, are copii, deţine o societate comercială care produce venituri astfel încât lăsarea sa în libertate poate fi circumscrisă unor garanţii reale prin instituirea unei măsuri preventive mai puţin restrictive şi anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara;

- actele dosarului nu demonstrează dincolo de orice îndoială că inculpatul s-a manifestat faţă de vreuna din părţile vătămate într-o manieră echivalentă cu o ameninţare concretă;

1.1. Vizând primul aspect relevat de către inculpat, Curtea a arătat pe larg mai sus argumentele pentru care consideră că detenţia provizorie a inculpatului nu a depăşit un termen rezonabil în accepţia rigorilor Convenţiei.

1.2. În ce-i priveşte pe inculpatul C.C. ansamblul actelor de la dosarul cauzei este în măsură să genereze date suficiente care să justifice persistenţa unor suspiciuni puternice cu privire la săvârşirea de către acest inculpat pe o perioadă semnificativă de tip a unor infracţiuni grave de un pericol social ridicat:

- constituirea unei grupări infracţionale în scopul obţinerii de bani şi foloase materiale din comiterea infracţiunii de cămătărie, şantaj şi înşelăciune.

- acordarea unor împrumuturi cu camătă şi majorarea nejustificată şi unilaterală a dobânzii stabilite iniţial, finalitatea acestui fapt fiind îndatorirea excesivă a persoanelor care apelau la aceste împrumuturi şi care apoi în contul datoriilor erau deposedate de bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea lor sau a unor rude apropiate.

1.3. În raport cu datele concrete ale cauzei din care reiese fără dubiu starea permanentă de temere a părţilor vătămate care au fost supuse unor presiuni psihice majore pentru a face rost de bani şi a restitui sume cu mult peste împrumuturile acordate după care şi-au pierdut locuinţeIe, nu se poate susţine că pericolul concret pentru ordinea publică nu ar mai fi la acest moment real, actual şi suficient deputernic pentru un interes de ordine publică.

În acest sens s-a impus a fi evidenţiate şi declaraţiile părţilor vătămate S.D. şi C.F.T. date în faţa Curţii la acest termen prin care acestea îşi menţin în mare măsură poziţia avută în faza de urmărire penală.

1.4. Raportat la criteriile de ordin personal invocate de către inculpat ca şi argument în alegerea unei măsuri preventive, Curtea a arătat, că în raport cu jurisprudenţa C.E.D.O. circumstanţele privitoare la caracterul celui, interesat, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele de care dispune şi relaţiile de familie pot să conducă la a se decide că detenţia provizorie nu se mai justifică, însă, în acelaşi timp arată că interesul public al menţinerii ordinii în cauza dată trece înaintea dreptului persoanei deţinute la libertate, astfel încât se precizează că luarea în considerare a unui interes public ce se impune a fi protejat precumpănitor primează la acest moment ocrotirii celui privat al inculpatului C.C.

2. Inculpatul D.D.D. a susţinut în apărarea sa că în cauză este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive, arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara precizând prin apărătorul său ales că raportat la decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimul recurs declarat de D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii instanţei din 24 septembrie 2013, timpul scurs de Ia acel moment şi practica relevantă a instanţei de control judiciar, lasă la aprecierea instanţei menţinerea stării de arest preventiv.

2.1. Curtea a apreciat în raport cu starea actuală a probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă la acest moment un pericol concret „pentru ordinea publică atât prin prisma naturii şi gravităţii acuzaţiilor aduse cât şi a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, date rezultate din modalitatea concretă în care a acţionat: şantajând persoanele vătămate, pe care Ie-a ameninţat în repetate rânduri cu acte de violenţă, creându-le o stare reală de temere, pretinzând dobândă la dobândă, obligându-le să încheie mai multe acte prin care le deposeda de mai multe bunuri mobile şi imobile.

Relevante în acest sens, s-au apreciat a fi declaraţiile părţilor vătămate S.D. şi C.F.T., ascultate la acest termen de judecată în condiţii de contradictorialitate, conform cărora inculpatul prin acţiunile sale Ie-a indus o stare permanentă de temere.

3. Inculpatul J.B.F., a susţinut în apărare următoarele:

- în cauză este justificată luarea uneia dintre măsurile preventive alternative prevăzute de art. 136 lit. b) sau lit. c) C. proc. pen. şi care ar fi suficientă pentru realizarea scopului

- rezonanţa socială s-a diminuat categoric iar buna desfăşurare a procesului penal constând în prezenţa inculpatului la dezbateri şi neinfluenţarea părţilor din proces poate fi asigurată prin instituirea unei măsuri preventive alternative.

- în ce priveşte prezenţa la dezbateri a solicitat a fi avut în vedere faptul că nu au fost reţinute prevederile art. 148 Iit. a) C. proc. pen. cu atât mai mult cu cât prin aplicarea dispoziţiilor art. 145 C. proc. pen. inculpatul poate fi constrâns în acest sens.

- referitor la relaţia sa cu alte persoane se impune a fi avută în vedere declaraţia de la acest termen a părţii vătămate S.D. urmând a fi ascultate părţile vătămate M.S.M. şi M.G. cu care inculpatul a purtat ani de zile procese civile şi au avut şi plângeri penale.

3.1 Vizând aspectele relevate de către inculpatul J.B.F., Curtea a arătat pe larg mai sus argumentele pentru care considera că şi la acest moment temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia, şi anume: persistenţa unor suspiciuni grave de vinovăţie cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate crescută ce implică şantaje şi înşelăciuni cu consecinţe deosebit de grave, fapte ce au produs în patrimoniile părţii vătămate consecinţe semnificative şi pe lungă durată. Se impune a fi evidenţiat, în ce-l priveşte pe acest inculpat, că rolul său esenţial în cadrul grupării, constând în procurarea cu prioritate a actelor de carte funciară privind imobilele părţilor vătămate şi prezentarea acestora la notar, fără ca acest serviciu să fie cerut de către părţile vătămate, precum şi însoţirea celorlalţi inculpaţi la locuinţelor victimelor(ex. părţile vătămate M.S.M., T.H.M. etc.) infirmă apărările formulate la acest termen în sensul inexistenţei oricărei legături cu victimele infracţiunilor.

Declaraţia părţii vătămate S.D. de la acest termen chiar dacă nu îl implică într-o manieră semnificativă pe inculpatul J.B.F. nu este în măsură în situaţia în care celelalte părţi vătămate nu au fost ascultate să ofere în momentul de faţă o altă perspectivă asupra bazei factuale reţinute în actul de sesizare.

3.2. Nu se poate susţine la acest moment, la care consecinţele presupuselor fapte săvârşite de către inculpat sunt pregnante şi persistă în conştiinţa persoanelor vătămate că pericolul concret pentru ordinea public avut în vedere iniţial nu ar mai fi actual şi suficient de puternic pentru protejarea unui interes de ordine publică.

3.3. Împrejurarea că inculpatul J.B.F. nu are antecedente penale, este integrat social şi familial, nu poate prima la acest moment necesităţii protejării interesului de ordine publică şi imperativelor derulării, optime a procedurii.

4. Inculpaţii, I.B.D., F.F.I., H.C.M. şi S.N. prin avocatul C.A., în principiu, aceleaşi aspecte ca şi cele evidenţiate de către inculpatul J.B.F. şi anume:

- lăsarea lor în libertate poate fi circumscrisă unor garanţii reale prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara

- rezonanţa socială a faptelor ce constituie obiectul acuzaţiilor s-a diminuat considerabil;

- se impun a fi avute în vedere elementele circumstanţiale ce definesc persoana acestor inculpaţi precum şi starea de boală a inculpaţilor S.N. şi H.C.M.

4.1. Vizând aspectele relevate de către inculpaţii F.F.I. şi I.B.D. şi H.C.M. Curtea a arătat că şi la acest moment subzistă temeiurile iniţiale care au justificat luarea măsurii şi anume: persistenţa unor suspiciuni grave de vinovăţie cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate crescută ce implică înşelăciuni cu consecinţe deosebit de grave, fapte care au produs în patrimoniile părţii vătămate consecinţe semnificative şi pe lungă durată, acestea pierzând sume importante de bani, modificându-li-se cursul normal al vieţii (ex. partea vătămată S.N. care este nevoită la acest moment să locuiască separat de copilul său minor).

Elementele circumstanţiale ce definesc persoana inculpaţilor F.F.I. şi H.C.M. precum şi starea de boală a inculpaţilor H.C.M. şi S.N. au fost avute în vedere ca argumente în încheierea Curţii din 24 septembrie 2013 prin care această instanţă a dispus înlocuirea măsurii preventive însă soluţia instanţei a fost infirmată prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care a apreciat că se impune menţinerea măsurii preventive cu privire la aceşti inculpaţi.

În ce-l priveşte pe inculpatul S.N., instanţa a arătat că se impune a fi precizată împrejurarea că prin încheierea din 7 noiembrie 2013 Curtea a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat, soluţia fiind menţinută prin decizia nr. 2993/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 396/57/2013/a4.

5. lnculpatul T.I. a invocat în apărare faptul că:

- existenţa unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate lipseşte de eficienţă măsura preventivă adoptată în cauza de faţă şi îl pune în situaţia de a nu beneficia de dreptul la muncă în cadrul penitenciarului;

În cauză nu există probe care să conducă la vinovăţia inculpatului, acuzaţiile aduse vizând o singură faptă de şantaj în dauna părţii vătămate M.S.M.;

5.1. Vizând primul aspect invocat de către inculpat, Curtea a arătat că executarea la acest moment de către inculpat a unei pedepse privative de libertate nu exclude de plano posibilitatea luării şi menţinerii unei măsuri preventive.

Dintr-o altă perspectivă, inculpatul se află oricum privat de libertate la acest moment, fiind deţinut în baza unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea de tentativă de omor.

5.2. Raportat la aspectele relevate mai sus nu se poate reţine că temeiurile care au impus luarea măsurii preventive s-au schimbat şi nici că pericolul concret pentru ordinea publică nu ar mai fi unul real, actual şi suficient de puternic pentru protejarea unui interes de ordine publică.

5.3. Suspiciunile rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpatul T.I. a unei infracţiuni de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. constând în concret în constrângerea prin violenţă şi ameninţare cu moartea a părţii vătămate M.S.M., precum şi a soţiei şi copiilor minori, acţiunile insistente şi repetate ale acestui inculpat care se deplasa la locuinţa părţii vătămate, ducând copiii în altă încăpere pentru ca ceilalţi inculpaţi C.C. şi J.B.F. să discute în aceeaşi manieră cu victima, reprezintă motive pertinente şi suficiente pentru a continuarea detenţiei provizorii.

5.4. Mai mult decât atât la termenul anterior (4 iulie 2013) a fost depusă la dosarul cauzei o cerere formulată de către partea vătămată M.S.M. prin care aduce la cunoştinţa Curţii faptul că din boxa acuzaţilor, inculpatul T.I. a proferat ameninţări la adresa sa, gesturi confirmate de către persoanele prezente în sală şi care au semnat înscrisul respectiv.

În această situaţie, nu se poate susţine că raportat la circumstanţele cauzei nu s-ar mai impune privarea de libertate a inculpatului.

6. lnculpatul R.C.G. a invocat în apărarea sa că temeiurile care au justificat luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate poate fi circumscrisă unor garanţii suficient care să asigure prezenţa sa la proces cât şi derularea optimă a procedurilor.

De asemenea inculpatul a arătat că nu a beneficiat material de pe urma tranzacţiilor vizând apartamentele şi mansardele construite fiind cooptat în afacere de către inculpatul H.C.M. după care în momentul în care nu a fost în măsură să finanţeze această afacere a renunţat. A arătat că personal a încheiat doar un singur antecontract de vânzare-cumpărare.

6.1. Vizând apărările formulate de către inculpat R.C.G., Curtea a aratătat că acestea au fost luate în considerare alături de circumstanţele personale o dată cu pronunţarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţia a fost infirmată dispunându-se menţinerea măsurii preventive a arestării.

7. Inculpatul C.M. a invocat în apărare următoarele:

- temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive a arestării s-au modificat.

- de la momentul pronunţării deciziei penale nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus menţinerea măsurii preventive a arestării a trecut o perioadă de timp de peste o lună, cauza parcurgând trei termene de judecată, iar derularea lentă a procedurilor deşi neimputabilă instanţei datorită complexităţii cauzei şi a anumitor motive de ordin obiectiv, nu poate justifica, o detenţie provizorie prelungită cu atât mai mult cu cât în sarcina acestuia se reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de şantaj în formă continuată.

- se impun a fi avute în vedere criteriile de ordin personal ale inculpatului C.M. este căsătorit, are un copil minor în întreţinere, nu are antecedente penale

7.1. Aspectele privind natura şi încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.M., limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare (1-5 ani), durata detenţiei provizorii precum şi elementele circumstanţiale vizând familia şi starea de sănătate a inculpatului au reprezentat argumente avute în vedere de către Curte la adoptarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţia a fost infirmată dispunându-se menţinerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acceptând criticile expuse de către D.I.I.C.O.T. cu privire la acest inculpat a avut în vedere probabil existenţa unui risc de influenţare a administrării justiţiei raportat la datele existente în dosar conform cărora în faza preliminară a investigaţiilor acesta s-a deplasat la liderii ţiganilor din Sibiu şi a transmis părţii vătămate M.S. ameninţări cerându-i să-şi retragă plângerea de Ia poliţie şi să se împace cu el.

8. Inculpatul D.S.D. a invocat în apărare următoarele:

- detenţia preventivă a inculpatului a depăşit un termen rezonabil, o durată de 8 luni de arest fiind în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen.

- temeiurile care au justificat luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în cauză, inculpatul bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie.

- arestul preventiv reprezintă o măsură excepţională, iar în cauză sunt întrunite disponibilităţii art. 139 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii preventive cu una mai puţin restrictivă şi anume, obligarea de a nu părăsi ţara cu atât mai mult cu cât în sarcina inculpatului este reţinută o singură infracţiune de şantaj în formă continuată.

8.1. Aspectele privind natura şi încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.S.D., limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare (1-5 ani), durata detenţiei provizorii precum şi elementele circumstanţiale vizând familia inculpatului au reprezentat argumente avute în vedere de către Curte la adoptarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţia a fost infirmată dispunându-se menţinerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat.

8.2. Cu referire la inculpatul D.S.D. instanţa a precizat că acesta se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutier fiind încarcerat la data de 27 februarie 2013, acesta nefiind recidivist în raport cu aceste condamnări.

9. lnculpatul M.R.E. a invocat în apărare împrejurarea că:

- în cauză nu s-a făcut, mai presus de orice îndoială, dovada că actele încheiate de către inculpat ar depăşi cadrul legal ce reglementează desfăşurarea activităţii notariale, relevante în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate din faza de urmărire penală

- prezenţa, inculpatului la proces şi evitarea oricărui risc dea lua legătura cu alte părţi, pot fi asigurate prin instituirea unei măsuri preventive alternative mai puţin restrictive cum ar fi cea prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen.

- se impun a fi avute în vedere criteriile de ordin personal ale inculpatului M.R.E. referitor la conduita socială, pregătire, familie, afecţiuni de sănătate evidenţiate prin actul depus la dosar.

9.1. Aspectele invocate de către inculpatul M.D. cu referire specială la criteriile de ordin personal vizând pregătirea profesională, anturajul, lipsa antecedentelor penale, mediul social şi familial din care provine precum şi durata detenţiei provizorii de aproximativ 1 an de zile au reprezentat argumente avute în vedere de către Curte la adoptarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţia a fost infirmată dispunându-se menţinerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat.

Faţă de toate argumentele expuse mai sus, cu referire specială la cele evidenţiate la pct. 14-19 din considerente, Curtea în temeiul art. 300² raportat la art .160^b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.R.E., S.N. şi C.M., solicitând prin apărătorii aleşi, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, şi în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a fiecărui inculpat.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii M.R.E., S.N. şi C.M., sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acestea nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 300² C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Din examinarea actelor dosarului se constată că temeiul de drept al arestării preventive l-a constituit dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba lulia emis la 24 aprilie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv printre alţii şi a inculpaţilor:

1. M.R.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - sprijinire grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege,

- complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale),

- complicitate la şantaj în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale)

- constituire grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

- complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.,

- şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

- cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicrea 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că infracţiunile pentru care inculpaţii sunt judecaţi prezintă o gravitate concretă sporită, în raport cu toate elementele anterior analizate, faptele săvârşite având o rezonanţă negativă deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen.

În concret, pericolul pentru ordinea publică, la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen., fără a se identifica sau suprapune cu gradul de pericol social al faptei penale, presupune, pe de o parte, o rezonanţă a faptei respective în comunitate, o reacţie colectivă faţă de o stare de lucruri negativă, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura şi modalitatea concretă de săvârşire a activităţii infracţionale; totodată, se are în vedere durata îndelungată de timp în care se reţine că inculpaţii au desfăşurat activitatea infracţională, pe parcursul a peste 5 ani, numărul mare de inculpaţi implicaţi în cauză, pluralitatea de infracţiuni, prejudiciul însemnat, precum şi numărul mare de părţi vătămate, respectiv un 26. De asemenea, se are în vedere existenta unor indicii în sensul că lăsarea în liberate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, indicii rezultate din circumstanţele reale ale cauzei, dar şi circumstanţele personale de natură ce caracterizează persoana inculpaţilor.

Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţia României se poate dispune atunci când există, motive verosimile pentru a se presupune că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

De asemenea, art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omului statuează asupra legitimităţii arestării preventive atunci când „(...)există motive verosimile de a bănui că (persoana arestată sau reţinută) a săvârşit o infracţiune”.

Jurisprudenţa C.E.D.O. în aplicarea art. 5 parag. 1 lit. c) a dezvoltat conceptul de „motive verosimile”, subliniindu-se că ele pot fi deduse din fapte sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea. Caracterul plauzibil al informaţiilor depinde de ansamblul circumstanţelor cauzei; totuşi, forţa probantă a acestor date nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cea care ar justifica o soluţie de condamnare ori ar putea fundamenta o acuzaţie, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a anchetei penale (hotărârile Murray contra Regatului Unit, 14310/88; Varga c.României, 7395/01; Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit, 30.08.1990), astfel că şi din această perspectivă criticile inculpaţilor sunt nefondate.

Înalta Curte constată că măsura arestării preventive a inculpaţilor se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiţii bune a procesului penal, iar pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpaţilor de comunitatea din care fac parte, cel puţin la acest moment procesual.

În acelaşi timp, se apreciază că durata arestării preventive a inculpaţilor, în raport cu toate fazele procesuale parcurse, respectiv, urmărire penală şi demararea judecării în fond, în prezent, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, aşa cum se desprinde aceasta din jurisprudenţa C.E.D.O. în materie.

Raportat la baza factuală reţinută, necesitatea realizării unei protecţii reale şi eficiente a ordinii de drept, justifică în continuare plasarea în detenţie a inculpaţilor, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta este actual, real şi precis, evidenţiat prin fapte, date şi indicii puternice ce rezultă din probele administrate în cauză, existând bănuială legitimă că inculpaţii au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi.

La acest moment, Înalta Curte nu analizează probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală sau la instanţa de fond, şi nici nu trage concluzii referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor.

Totodată, Înalta Curte reţine că, este admis în jurisprudenţa C.E.D.O. că, prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin pentru o perioadă de timp. În cazul unor infracţiuni de criminalitate organizată, orientate spre obţinerea unor beneficii financiare considerabile din acţiuni ilegale, însăşi instanţa de contencios european a admis existenţa unui risc însemnat de tulburare a ordinii publice şi persistenţa acestuia chiar după trecerea unor intervale lungi de timp (a se vedea mutatis mutandis hotărârile BarNote c.Franţei 07.09.1999 şi Eliano Guala c.Franţei, 4 mai 2004).

În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., măsura fiind judicios aleasă şi aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi scopul măsurilor preventive, iar de la ultima verificare a legalităţii măsurii arestării preventive, respectiv 3 octombrie 2013, nu au apărut elemente noi favorabile inculpaţilor care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Apărările formulate de inculpaţi în sensul netemeiniciei complete a acuzaţiilor aduse nu sunt, în opinia Înaltei Curţi, suficiente şi relevante pentru a revoca sau înlocui măsura arestării preventive.

Cât priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor, M.R.E., S.N. şi C.M., care au familii organizate, copii minori în întreţinere, au diverse afecţiuni medicale, inculpatul M.R.E. având un grad de instrucţie ridicat, fiind notar public, nu sunt argumente suficiente pentru a se putea dispune, cel puţin la acest moment procesual, luarea unei alte măsuri preventive, având în vedere gravitatea în concret a faptelor presupus comise de inculpaţi pe de-o parte, iar pe de altă parte, formaţia profesională a inculpatului M.R.E. şi exigenţele calităţii de notar nu diminuează periculozitatea faptelor ori a persoanei sale.

Dimpotrivă, cunoaşterea exactă a semnificaţiei conduitei sale ilicite a permis conştientizarea tuturor consecinţelor acţiunilor întreprinse, iar asumarea acestora în pofida riscurilor, denotă un grad de pericol social suficient de însemnat pentru a dispune menţinerea sa în arest preventiv.

Pentru toate aceste considerentele constată că sentimentul de securitate colectivă ce derivă din promptitudinea reacţiei organelor judiciare în faţa unor acuzaţii penale extrem de grave şi, finalmente, prezervarea ordinii publice sunt posibile doar prin menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, astfel cum în mod corect a procedat instanţa, Curţii de Apel Alba lulia.

Constatând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenţilor inculpaţi, cerinţă impusă de art. 139 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea nu sunt întemeiate.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.R.E._, S.N. şi C.M., împotriva încheierii din 19 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 396/57/2013/a6.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.R.E., S.N. şi C.M., împotriva încheierii din 19 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 396/57/2013/a6.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3743/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3745/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3740/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3741/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3742/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3743/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3745/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3752/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3769/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs