ICCJ. Decizia nr. 3741/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3741/2013

Dosar nr. 11207/95/2012

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 45 din data de 12 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 11207/95/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpat prin apărător ales privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.a fost condamnat inculpatul M.B., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 26 iulie 2012, la pronunţare. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus recoltarea de Ia inculpat a probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a luat act că Spitalul Orăşenesc de Urgenţă T.C. nu se constituie parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 1.518,00 RON către Serviciul Judeţean de Ambulanţă G., reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul părţii vătămate D.D.

A fost obligat inculpatul la 5.827,80 RON, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.D.

A fost respinsă cererea de constituire parte civilă formulată de către D.V. şi D.M., atât cu privire la despăgubirile materiale, cât şi cu privire la despăgubirile morale.

A fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii vătămate D.D., în sensul că a fost obligat inculpatul la plata de daune morale către partea vătămată în cuantum de 10.000 RON.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat de limba rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental.

A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 565/P/2012 din 25 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, M.B. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-au reţinut în fapt următoarele: La data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B. se deplasa cu autoturismul marca Z1, având ca pasager pe scaunul din dreapta faţă pe nepotul său G.S.

Ajungând într-o curbă denumită „deasupra de P.P.” inculpatul M.B. a observat deplasându-se în acelaşi sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D., concubina acestuia B.F. şi fiica celei din urmă B.R.A.

Martora B.F., concubina părţii vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc iar D.D. se deplasa pe partea dinspre axul drumului.

Ajungând la mică distanţă de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga, lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată în şanţul de pe marginea drumului.

Inculpatul şi-a continuat deplasarea fără a se opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se iniţial spre localitatea H. şi apoi în localitatea R.V.

În urma impactului partea vătămată D.D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier din data de 24 iulie 2012, fiindu-i acordate iniţial un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 25 iulie 2012 eliberat de S.M.L. Gorj.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Orăşenesc de Urgenţă T.C. iar apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012.

Prin adresa din 8 august 2012 a Spitalului Orăşenesc de Urgenţă T.C., a precizat că unitatea sanitară nu se constituie parte civilă în cauză.

Pe parcursul cercetărilor au fost ridicate imaginile capturate de camerele de supraveghere de la Staţia P.P. din T.C., din care rezultă cu certitudine intenţia inculpatului M.B. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroşat victima, nu a acţionat sistemul de frânare, a părăsit locul faptei şi nu a anunţat organele de poliţie despre producerea evenimentului rutier.

Din nota de constatare tehnică a autovehiculului s-a reţinut că acesta corespundea din punct de vedere tehnic şi nu au fost identificate defecţiuni.

Datorită faptului că inculpatul M.B. s-a sustras iniţial urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 2090/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T.C. s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a localizării, interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.B. de la posturile telefonice cu nr. X1 şi X2, ordonanţă care a fost confirmată prin încheierea nr. 96 din 27 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10529/95/2012 al Tribunalului Gorj.

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate în seara zilei de 24 iulie 2012 şi noaptea de 24 din 25 iulie 2012, s-a reţinut că rezultă în mod cert că inculpatul a lovit victima D.D. cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului a fost probată cu: proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţii inculpat; declaraţii martori; notă de constatare tehnică a autovehiculului; certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L Gorj şi adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj; note privind convorbirile telefonice; acte medicale.

Prin rezoluţia din data de 25 iulie 2012, ora 23:40 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul M.B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat Ia art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prin ordonanţa nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost luată faţă de învinuitul M.B. măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 26 iulie 2012, orele 00:05 până la 27 iulie 2012, orele 00:05.

Prin ordonanţa nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitul M.B. pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prin încheierea nr. 54 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Gorj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.B. pe o durată de 25 de zile, începând cu data de 26 iulie 2012 până la 19 august 2012.

Inculpatul M.B. pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine relativ sinceră, a arătat că nu a intenţionat să lovească victima cu autoturismul ci a dorit doar să sperie, împrejurare în care a acroşat-o cu partea stângă a autovehiculului, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a încercat să se sustragă urmăririi penale fiind necesară autorizarea provizorie a interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpat în vederea localizării acestuia. Deşi inculpatul a negat că a lovit cu intenţie partea vătămată, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, având în vedere viteza cu care a lovit victima, faptul că nu a oprit pentru a-i acorda primul ajutor, nu a anunţat organele de poliţie, nu a efectuat nici o manevră de frânare sau de evitare a impactului.

Inculpatul M.B. se afla în relaţii de duşmănie cu victima D.D., aceştia având un conflict la începutul anului 2012 în Portugalia, M.B. formulând o plângere penală împotriva numitului D.D. pentru fapta de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cauză cea făcut obiectul Dosarului nr. 1406/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti, împrejurare care conduce încă o dată Ia concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima prin lovirea sa cu autovehiculul. Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată nu a formulat pretenţii de natură civilă faţă de inculpat, nefiind posibilă audierea sa din cauza stării de sănătate, însă tatăl său D.D. a precizat că se constituie parte civilă împreună cu soţia sa D.M. cu suma de 25.000 RON, în calitate de părinţi ai victimei, întrucât au suportat cheltuieli cu partea vătămată.

Spitalul Orăşenesc de Urgenţă T.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. nu a comunicat cuantumul cheltuielilor de spitalizare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 11207/95/2012 la data de 14 august 2012, având prim termen de judecată stabilit aleatoriu la data de 11 septembrie 2012, iar termen intermediar la data de 11 septembrie 2012, când s-a menţinut starea de arest a inculpatului, ca fiind temeinică şi legală.

La termenul din data de 11 septembrie 2012 au fost introduse, conceptate şi citate în cauză părţile civile Spitalul Orăşenesc de Urgenţă T.C., Spitalul Clinic de Urgenţă C. şi Serviciul de Ambulanţă G. şi s-a admis cererea inculpatului, acordându-se un nou termen pentru ca acesta să-şi angajeze un apărător la data de 25 septembrie 2012.

Din adresa din 14 septembrie 2012 s-a reţinut că Spitalul orăşenesc de Urgenţă T.C. nu se constituie parte civilă.

Din adresa din 20 septembrie 2012 s-a reţinut că Serviciul Judeţean de Ambulanţă G. se constituie parte civilă cu suma de 1518,00 RON, ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul părţii vătămate D.D.

S-a menţionat că această adresă anulează adresa din data de 18 septembrie 2012.

Din adresa din 19 septembrie 2012 s-a reţinut că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. se constituie parte civilă cu suma de 5827,80 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.D.

Prin cererea ataşată la dosarul cauzei D.V., tatăl părţii vătămate, D.D.,s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune materiale şi 300.000 RON daune morale. Printr-o cerere similară, D.M., mama părţii vătămate s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune materiale şi 150.000 RON daune morale.

La dosar s-au mai depus de către apărătorii aleşi ai inculpatului mai multe caracterizări privind persoana acestuia.

În şedinţa publică din 9 octombrie 2012, inculpatul, care a menţinut în totalitate declaraţiile date la urmărirea penală, a recunoscut că l-a lovit cu autoturismul pe care-l conducea pe partea vătămată D.D., însă nu a avut intenţia de a-l ucide şi nici măcar de a-l lovi pe acesta. A mai precizat inculpatul că după accident l-a sunat pe unchiul său, G.G., proprietarul autoturismului, căruia i-a spus că l-a lovit cu autoturismul pe D.D., care circula pe partea stângă, împreună cu soţia şi fiica sa.

A mai arătat inculpatul că în urma impactului nu a observat că partea vătămată căzuse la pământ.

Inculpatul a precizat că nu este adevărat că i-ar fi spus unchiului său că ar fi avut o secure în autoturism. A mai arătat inculpatul că pe bancheta din faţă-dreapta, în momentul impactului se afla minorul G.S., în vârstă de 11 ani, pe care nu l-a avertizat înaintea impactului, spunându-i să închidă ochii şi să se pitească.

Inculpatul a arătat că îl cunoaşte pe D.D. de mai bine de 10 ani, iar în cursul anului 2012 a avut un conflict cu acesta în timpul căreia sus-numitul l-a lovit cu un cuţit în ochi. A mai precizat inculpatul că în ziua accidentului s-a întâlnit întâmplător cu concubina părţii vătămate într-un bar, unde a venit şi partea vătămată pentru a o lua pe aceasta acasă. A mai arătat inculpatul că la plecarea din bar, între partea vătămată şi concubina sa a avut loc un conflict. Cu privire la împrejurările în care a avut loc accidentul, inculpatul a arătat că a ajuns cu autoturismul pe contrasens, întrucât a ocolit un şanţ, care s-a aflat în zona de drum respectivă. Şanţul respectiv se află pe drumul naţional, probabil în urma lucrărilor de traversare cu o conductă efectuate anterior. A mai precizat inculpatul că a avut viteză mică şi a încercat să evite impactul cu partea vătămată, pe care a lovit-o cu oglinda şi cu stâlpul din spate al autoturismului.

După accident, inculpatul l-a sunat pe unchiul său, care l-a certat cu privire la cele întâmplate, motiv pentru care inculpatul menţionează că a intrat în panică, a fugit şi nu a sesizat organele de poliţie. La telefon inculpatul i-a spus unchiului său că nu a avut o viteză mai mare de 50 km/h. Inculpatul a precizat că transcrierile convorbirilor telefonice conţin adevărul doar în proporţie de 10%, pretinzând că acestea au fost falsificate la solicitarea părţii, vătămate, care are „relaţii”.

Partea vătămată D.D. a formulat o cerere, ataşată la dosarul cauzei, prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 RON,reprezentând cheltuielile efectuate pentru a-şi recăpăta starea de sănătate şi cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune morale.

În şedinţa publică din 6 noiembrie 2012, a fost ascultată partea vătămată D.D., care a declarat că inculpatul l-a lovit cu autoturismul cu intenţia de a-l ucide, în timp ce se deplasa pe partea stângă a şoselei pe raza localităţii T.C., în dreptul staţiei P.P., împreună cu soţia şi fiica sa. Când a observat că autoturismul condus de inculpat se îndrepta spre el, partea vătămată a împins pe soţia şi fiica sa în şanţul aflat pe partea stângă a şoselei. Partea vătămată a arătat că anterior avusese nişte discuţii cu inculpatul, determinate de faptul că acesta i-a solicitat o sumă de bani împrumut, iar el l-a refuzat. A mai arătat partea vătămată că anterior, în timp ce se afla împreună cu inculpatul în Portugalia la muncă, a avut un conflict cu nişte cetăţeni din Republica Moldova. Partea vătămată a părăsit localul în care se afla şi nu cunoaşte cine I-a lovit pe inculpat.

A declarat partea vătămată că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 RON, din care suma de 200.000 RON despăgubiri materiale şi 100.000 RON daune morale. Partea vătămată a precizat că nu a fost ameninţată personal de inculpat, însă a primit ameninţări prin diferiţi intermediari. A mai arătat în declaraţia sa că „D.” este porecla unui băiat din T.C., al cărui nume, nu-l cunoaşte. Partea vătămată a mai arătat că suma de 200.000 RON, cu care s-a constituit parte civilă, reprezintă „pierderea pe care am suferit-o determinată de faptul că nu am putut să mai merg în străinătate, unde urma să cerşesc şi să fur diferite obiecte”. Partea vătămată a precizat că în momentul producerii accidentului el se deplasa împreună cu fiica şi soţia sa, aflându-se unul lângă altul şi nu unul după altul, pe marginea şoselei şi nu pe banda folosită de autovehicule.

În aceeaşi şedinţă publică, a fost ascultată martora B.F., concubina părţii vătămate, care şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală. Aceasta a arătat că în cursul lunii iulie 2012, în timp ce se deplasa împreună cu concubinul său D.D. şi cu fiica acestora spre centrul oraşului T.C., pe strada T., în jurul orelor 14:00, au fost împinse de către D.D. spre stânga drumului, în scurt timp văzându-l pe acesta la pământ. A văzut o maşină albastră care se deplasa în viteză, dându-şi seama că autorul faptei este inculpatul M.B., cu care partea vătămată se certase anterior.

Un vecin a anunţat ambulanţa, care l-a transportat pe D.D. la spital. Părţii vătămate îi curgea sânge pe nas şi pe gură. Între inculpat şi partea vătămată, s-a reţinut că era o stare conflictuală mai veche. Martora a arătat că ea, concubinul şi fiica sa, se deplasau unul lângă altul.

În aceeaşi şedinţă publică a fost ascultat martorul ocular O.E., care şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, precizând că în data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, în timp ce stătea pe bancă în faţa locuinţei tatălui său din T.C., str. T., a văzut trecând prin faţa sa un bărbat, o fetiţă şi o femeie. După ce au trecut de staţia P.P., mergând spre oraş, pe partea stângă a drumului bărbatul a fost lovit din spate de un autoturism de culoare albastră. Martorul a văzut impactul în urma căruia bărbatul a fost aruncat în şanţ. Femeia şi fetiţa în momentul producerii impactului se aflau în picioare, în partea stângă, în spatele bărbatului lovit. Cele 3 persoane se deplasau unul în spatele celuilalt, primul fiind bărbatul, urmat de femeie şi fetiţă. Autoturismul a lovit cu partea stângă bărbatul, care a fost aruncat în şanţ. Când a revenit martorul nu a mai văzut autoturismul la faţa locului. Locul în care s-a petrecut accidentul este în curbă, în acea zonă nefiind denivelări. Ambulanţa a transportat partea vătămată la spital. În momentul producerii impactului, autoturismul condus de inculpat a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu victima. Martorul a asistat organele de poliţie care au făcut cercetarea la faţa locului, semnând documentele în calitate de martor asistent. A mai declarat martorul că nu a văzut urme de frânare pe asfalt.

În aceeaşi şedinţă publică au fost ascultaţi martorii G.V., G.G. şi G.I.E., care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, declaraţii care confirmă starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului.

Prin încheierea din 6 octombrie 2012 tribunalul a respins cererea apărătorului inculpatului privind efectuarea unei expertize tehnice auto, precum şi cererea formulată de acelaşi apărător privind efectuarea unei expertize medico-legale.

Tribunalul a admis cererea formulată de apărătorul inculpatului privind traducerea convorbirilor interceptate în mediul ambiental în faza de urmărire penală. Prin aceeaşi încheiere s-a încuviinţat proba cu 2 martori în circumstanţiere, fiind admisă, de asemenea, proba cu martori pe latură civilă, formulată de apărătorul părţilor civile.

La termenul din data de 4 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, s-a menţinut arestarea preventivă a acestuia şi s-a revenit cu adresă la traducătorul autorizat de limba rromani.

Din depoziţiile martorului C.R., propus de inculpat în circumstanţiere, a rezultat că acesta nu a mai avut abateri, se ocupă exclusiv de creşterea şi educarea minorului, întrucât soţia sa este însărcinată şi se apreciază că inculpatul nu ar fi fost în stare de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză s-a efectuat o nouă traducere a convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediul ambiental la urmărirea penală din limba rromani în limba română de către traducătorul autorizat T.L., proba fiind solicitată, aşa cum s-a arătat mai sus de către inculpat prin apărătorul ales. Noua traducere efectuată în cauză şi ataşată la dosar, s-a reţinut că are, în esenţă, acelaşi conţinut cu traducerea efectuată în timpul urmăririi penale.

Din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediul ambiental s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă de-a ucide pe partea vătămată D.D. Din discuţiile telefonice efectuate de inculpat cu prieteni şi rude ale sale, a rezultat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă de a omorî partea vătămată, acest lucru nefiind realizat din cauza faptului că autoturismul nu a funcţionat corespunzător, „nu a fost demaraj, maşina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic. Am vrut să mă dau jos cu securea, eu; aia a fost ideea mea, dar ţipa copilul în maşină, ţipa rău de tot copilul!” RezuItă, prin urmare, că la momentul producerii impactului în autoturism se afla nepotul inculpatului; pe nume G.S., inculpatul având în autoturism o secure, care nu a fost folosită şi cu privire la existenţa căreia în autoturism nu există probai Ia dosarul cauzei.

Inculpatul a arătat în continuare în convorbirea telefonică faptul că nu a coborât din autoturism, deşi pusese mâna pe secure, întrucât nepotul său a început să ţipe. Acest lucru s-a întâmplat după ce partea vătămată a fost lovită cu autoturismul.

De asemenea, în convorbirea telefonică, s-a reţinut că descrie în amănunt faptul că a lovit în plin partea vătămată cu autoturismul cu viteza de 70-80 km/h. Din discuţii s-a reţinut că inculpatul a primit informaţii că partea vătămată se află în spital la Craiova, unde a fost transportat pentru acordarea îngrijirilor medicale pentru leziunile suferite prin lovirea sa de către autoturismul condus de inculpat. De asemenea, inculpatul a fost avertizat că este căutat de către organele de urmărire penală şi ar fi bine să se predea. Inculpatul a mai explicat ce s-a întâmplat cu minorul şi autoturismul condus de el după comiterea faptei. Din aceleaşi convorbiri telefonice s-a mai reţinut că înainte de producerea impactului i-ar fi spus nepotului său să se lase jos şi să închisă ochii. De asemenea, mai rezultă că inculpatul a avut intenţia de a ucide numai partea vătămată, nu şi pe soţia şi fiica sa.

S-a mai reţinut şi faptul că inculpatul era nemulţumit de faptul că acţiunea sa nu se terminase aşa cum a dorit şi avea intenţia să meargă să caute partea vătămată, chiar şi în spital, până când îşi va desăvârşi fapta. Din aceleaşi convorbiri s-a reţinut că rezultă că inculpatul că ar fi avut intenţii similare cu altă persoană poreclită „D.”, despre care afirma: „Nici pe acela nu-l las!”

La dosar inculpatul, prin apărătorul P.A.M. formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care şi-a retras-o în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2013.

Inculpatul a formulat, tot prin apărător, o cerere prin care solicita să fie scutit de onorariu de traducător ori să-i fie acordat un nou termen pentru a lua legătura cu familia în vederea achitării onorariului de traducător.

Instanţa a admis cererea inculpatului şi a acordat un nou termen pentru ca acesta să aibă posibilitatea achitării onorariului traducătorului, având în vedere faptul că proba fusese solicitată de inculpat, prin apărătorul său.

Tribunalul, analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţii inculpat; declaraţii martori; notă de constatare tehnică a autovehiculului; certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L.Gorj şi adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj; note privind convorbirile telefonice; acte medicale, a constatat că inculpatul se face vinovat de infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului constă în următoarele: la data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B., se deplasa cu autoturismul marca Z1, având ca pasager pe scaunul din dreapta faţă pe nepotul său G.S. Ajungând într-o curbă denumită „deasupra de P.P." inculpatul M.B. a observat deplasându-se în acelaşi sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D.,concubina acestuia B.F. şi fiica celei din urmă B.R.A.

Martora B.F., concubina părţii vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc iar D.D. se deplasa pe partea dinspre axul drumului. Când se afla la mică distanţă mică faţă de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga, lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată în şanţul de pe marginea drumului. Inculpatul şi-a continuat deplasarea fără a se opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se iniţial spre localitatea H. şi apoi în localitatea R.V.

Prin adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj, s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 24 iulie 2012 este de 25-30 zile îngrijiri medicale în care se includ şi cele acordate iniţial şi că acestea nu au pus în primejdie viaţa victimei. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Orăşenesc de Urgenţă T.C. iar apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012.

Prin adresa din 8 august 2012 a Spitalului Orăşenesc de Urgenţă T.C., a precizat că unitatea sanitară nu se constituie parte civilă în cauză.

Pe parcursul cercetărilor au fost ridicate imaginile captate de camerele de supraveghere de Ia Staţia P.P. din T.C., din care rezultă cu certitudine intenţia inculpatului M.B. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroşat victima, nu a acţionat sistemul de frânare, a părăsit locul faptei şi nu a anunţat organele de poliţie despre producerea evenimentului rutier.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, s-a reţinut că rezultă fără dubiu faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie în scopul suprimării vieţii părţii vătămate, însă nu şi-a putut atinge scopul propus datorită modului în care a conceput desfăşurarea activităţii infracţionale, precum şi unei cauze foarte importante, pe care însuşi inculpatul o explică în convorbirea telefonică purtată cu o persoană:

„(...) şi nu a fost demaraj, maşina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic.” S-a reţinut că în intenţia sa de a suprima viaţa părţii vătămate inculpatul a fost împiedicat de faptul că autoturismul pe care-l conducea şi pe care a vrut să-l folosească în comiterea infracţiunii, nu a funcţionat la parametrii scontaţi. Faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie în scopul de a suprima viaţa părţii vătămate, s-a reţinut că rezultă din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti. Înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane după comiterea faptei, imaginile captate de camerele de supraveghere de la Staţia P.P. din T.C., în apropierea căreia s-a comis fapta, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţia martorului ocular O.E., declaraţia martorei B.F. (concubina părţii vătămate), precum şi celelalte probe administrate în cauză, formează convingerea tribunalului că inculpatul a acţionat cu intenţie în scopul suprimării vieţii părţii vătămate însă, din motivele care au fost expuse mai sus, infracţiunea a rămas la faza de tentativă.

S-a apreciat că încadrarea juridică a faptei dedusă judecăţii este corectă. Prin urmare, a fost respinsă cererea adresată instanţei de inculpat prin apărător ales, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen., întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, din ansamblul probelor administrate, rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii.

Având în vedere că fapta inculpatului a fost comisă în public, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

Pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului va fi cu închisoarea cu privare de libertate, fiind orientată spre moderat. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social deosebit al faptei comise, împrejurările comiterii faptei, atitudinea inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale. Alături de pedeapsa principală, a fost aplicată şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea de Ia inculpat de probe biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat Ia despăgubiri civile către Serviciul Judeţean de Ambulanţă G., reprezentând cheltuielile cu transportul părţii vătămate la spital, precum şi la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.D.

S-a luat act că Spitalul Orăşenesc T.C. nu se constituie parte civilă în cauză.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile D.V. şi D.M., întrucât cererile formulate de aceştia nu au fost dovedite în nici un mod.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea vătămată D.D. aceasta a fost admisă numai în ceea ce priveşte daunele morale, însă nu în cuantumul solicitat de partea vătămată, ci într-un cuantum stabilit de instanţă, care a ţinut cont de suferinţa fizică şi psihică cauzată părţii vătămate prin fapta inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat de limba rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental, conform cererii acestuia ataşată la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea vătămată D.D. şi inculpatul M.B.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei este greşită, inculpatul conducând autoturismul a observat că în acelaşi sens de mers se deplasa un grup format din trei persoane, respectiv partea vătămată D.D., concubina acestuia B.F. şi B.R.A., şi ajungând la mică distanţă de grupul respectiv inculpatul a efectuat brusc o manevră spre stânga lovind partea vătămată cu intenţia de a-i suprima viaţa. Ca urmare, inculpatul a acţionat în condiţiile art. 175 lit. e) C. pen. cu intenţie directă în raport cu persoana vizată şi cu intenţie indirectă în raport cu persoanele a căror viaţa a fost pusă în pericol.

S-a mai arătat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mică având în vedre modul şi împrejurările în care a săvârşit fapta, în autoturismul condus de inculpat aflându-se şi minorul G.S., care îngrozit de cele întâmplate i-a cerut plângând inculpatului să oprească iar inculpatul şi-a continuat deplasarea fără a acorda ajutor victimei, plecând ulterior în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Instanţa de fond a obligat în mod greşit inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către interpretul autorizat întrucât această sumă se plăteşte din fondul cheltuielilor judiciare special alocate potrivit dispoziţiilor art. 190 alin. (5) C. proc. pen.

Hotărârea este nelegală sub aspectul laturii civile întrucât instanţa nu a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă C. în sensul reactualizării sumei potrivit indicelui de inflaţie deşi partea civilă a formulat o cerere în acest sens.

În motivele de apel formulate de inculpatul M.B. s-a arătat că nu este corectă încadrarea juridică întrucât inculpatul nu a premeditat să comită infracţiunea. Partea vătămată cu care a fost împreună în Portugalia i-a adus prejudicii materiale şi morale întrucât a rămas cu sechele la ochiul stâng pentru care i-au fost acordate îngrijiri medicale de 35-40 zile.

Impactul cu partea vătămată a avut loc în partea din spate a autoturismului, astfel că nu se justifică reţinerea unei intenţii fiind justificată reţinerea infracţiunii de vătămare corporală din culpă. Inculpatul a pierdut controlul volanului partea vătămată aflându-se într-un loc şi moment nepotrivit. Accidentul s-a produs datorită unei gropi care exista pe partea carosabilă şi pe care inculpatul a încercat să o evite.

Pedeapsa aplicată este prea mare solicitând reducerea acesteia către minimul prevăzut de Iege. Inculpatul este la prima abatere cu legea penală, are în întreţinere doi copii, fiind singurul întreţinător al familiei. Partea vătămată avea relaţii de duşmănie cu inculpatul lovindu-l anterior cu intenţie cu cuţitul.

A arătat că lăsat în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Partea vătămată nu a depus motive scrise de apel.

Apelurile formulate de Parchet şi partea vătămată s-a apreciat că sunt fondate pentru următoarele considerente.

Criticile formulate de inculpat în sensul greşitei încadrări juridice a faptei, s-a apreciat că sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond a apreciat corect că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă (a omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Şi că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. aşa cum a solicitat inculpatul.

Inculpatul a manevrat autoturismul cu intenţia de a lovi partea vătămată urmărind producerea rezultatului, respectiv decesul părţii vătămate.

Situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond s-a apreciat că este confirmată de probele administrate în cauză.

Din imaginile surprinse de camera nr. 7 a sistemului de supraveghere montat de staţia P.P. Cărbuneşti, stocate pe suport optic ce a fost ataşat dosarului cauzei a rezultat că în momentul în care inculpatul s-a apropiat de partea vătămată a virat brusc spre stânga, a pătruns pe sensul opus de circulaţie după care a continuat deplasarea. Martorul O.E. a declarat că se afla pe bancă în faţa locuinţei tatălui său şi a văzut cum partea vătămată, concubina acestuia şi fiica minoră a concubinei se deplasau pe marginea drumului aproape de acostament partea vătămată deplasându-se în faţă la distanţa de 1-2 metri de celelalte persoane.

Din direcţia staţiei P.P. s-a deplasat în acelaşi sens de mers autoturismul condus de inculpat, cu viteză relativ mare care a virat stânga spre celelalte trei persoane şi a lovit din spate pe partea vătămată, aruncând-o în şanţ. În declaraţia dată în cadrul cercetării judecătoreşti martorul a relatat în acelaşi fel împrejurările pe care Ie-a perceput în mod direct precizând că locul în care s-a produs accidentul, asfaltul era neted, fără denivelări, infirmând astfel susţinerile inculpatului care a declarat că a efectuat virajul la stânga pentru a evita o groapă.

Martora B.F., concubina părţii vătămate a arătat în declaraţia dată în cadrul cercetării judecătoreşti că se deplasa împreună cu partea vătămată şi cu fiica sa spre centrul oraşului, a văzut-o pe partea vătămată căzută la pământ şi apoi o maşină albastră care se deplasa în viteză, dându-şi seama că autorul faptei este inculpatul.

Din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul a intenţionat să lovească cu autoturismul partea vătămată. În cadrul convorbiri purtate la 24 iulie 2012 inculpatul a afirmat că dacă nu ar fi fost copilul în maşină, respectiv minorul G.S., ar fi coborât cu o secure la partea vătămată, împrejurare din care rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide.

În declaraţiile date inculpatul a confirmat prezenţa minorului G.S. în autoturism precum şi faptul că a purtat convorbiri telefonice cu G.G. Inculpatul a mai arătat că se află în relaţii conflictuale cu partea vătămată din luna martie 2012 întrucât acesta în timp ce locuiau împreună într-un imobil în Portugalia, l-a lovit cu un briceag la mâna stângă şi la ochiul stâng.

Partea vătămată a fost internată iniţial la Spitalul de Urgenţă T.C. şi ulterior la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 24 iulie 2012-6 august 2012. Potrivit raportului de constatare întocmit de S.M.L. Gorj au fost necesare 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate părţii vătămate ce nu au pus în primejdie viaţa acesteia.

În privinţa încadrării juridice a faptei instanţa de apel a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate de Parchet şi inculpat.

În privinţa criticilor formulate de Parchet cu privire la încadrarea juridică a faptei deşi acestea nu au mai fost susţinute în cadrul dezbaterilor, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de omor în forma prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. respectiv prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane, având în vedere modul în care a acţionat inculpatul lovind partea vătămată cu autoturismul, partea vătămată deplasându-se în faţa celorlalte persoane la o distanţă de 1-2 metri potrivit declaraţiilor martorului O.E. Întrucât inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide partea vătămată efectuând brusc un viraj spre stânga tocmai pentru a putea lovi partea vătămată şi intrând pe sensul opus de circulaţie, încadrarea juridică a faptei datorită formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză este cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu cea prevăzută de art. 181 C. pen. aşa cum a susţinut inculpatul.

S-a impus însă a se reţine în cauză circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. respectiv săvârşirea faptei din motive josnice întrucât aşa cum rezultă din declaraţia dată de inculpat, partea vătămată şi martora B.F., inculpatul a săvârşit fapta din răzbunare având în vedere un conflict mai vechi cu partea vătămată în cadrul căruia aceasta l-ar fi lovit cu cuţitul.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei şi în raport cu această circumstanţă precum şi cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei aşa cum rezultă din împrejurările în care a fost săvârşită fapta precum şi atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta ascunzându-se într-o altă localitate, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de opt ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopului educativ, preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. urmând a se aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de trei ani.

În privinţa laturii civile, s-a apreciat că este întemeiat motivul de apel formulat de Parchet cu privire la modul în care a fost soluţionată acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă C., impunându-se obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către această parte civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma ce urmează a fi reactualizată potrivit coeficientului de inflaţie la data achitării prejudiciului.

Instanţa a apreciat, că nu este întemeiată critica formulată de Parchet cu privire la modul în care s-a dispus obligarea la plata sumei reprezentând onorariul traducătorului autorizat de limba rromani. Este adevărat că potrivit dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare. Potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (1) C. proc. pen., desemnarea unui interpret pentru inculpat are ca premisă situaţia în care inculpatul nu cunoaşte limba în care se desfăşoară procedura ori nu se poate exprima iar prezenţa interpretului îi asigură inculpatului posibilitatea de a participa în mod nemijlocit la procedura care se desfăşoară şi de a-şi pregăti şi efectua în mod eficient apărarea. În speţă însă inculpatul vorbeşte limba română astfel că nu a fost necesară desemnarea unui interpret ci, ca urmare a solicitării inculpatului s-a solicitat unui traducător autorizat să se verifice exactitatea traducerii convorbirilor purtate de inculpat cu alte persoane în lima rromani. În cauză, s-a reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 128 alin. (2) C. proc. pen. întrucât la dosarul cauzei nu sunt înscrisuri în altă limbă decât cea română, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate fiind întocmit în limba română.

Ca urmare, instanţa de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata onorariului traducătorului întrucât în speţă nu sunt incidente dispoziţiile invocate de Parchet în motivele de apel.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu se impune acordarea daunelor materiale întrucât nu s-a făcut dovada unui prejudiciu. În privinţa daunelor morale, cuantumul a fost stabilit în mod just, în raport cu suferinţele fizice şi psihice produse părţii vătămate ca urmare a faptei inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus, s-au admis apelurile declarate de Parchet şi partea vătămată şi s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.B. Ia pedeapsa de 8 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.827,80 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă C., sumă ce va fi reactualizată potrivit coeficientului de inflaţie la data plăţii despăgubirilor civile.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenţia preventivă, în continuare la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând următoarele:

- schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 184 C. pen.

- în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare aplicate inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.B. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁹ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 6 noiembrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 13 noiembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I al art. 385⁹ C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3740/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3742/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3741/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3741/2013. Penal