ICCJ. Decizia nr. 3978/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3978/2013
Dosar nr. 4492/2/2013
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 22 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus perioada executată de la 24 iulie 2010 la zi.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 27 iunie 2013 a fost sesizată instanţa în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei emisă de autorităţile judiciare din Republica Austria, în procedura soluţionării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate
S.L. pentru continuarea executării pedepsei ce i s-a aplicat.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că, prin adresa din data de 5 decembrie 2012, Ministerului Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unităţi de parchet cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de aceasta de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: cererea de transfer transmisă de Ministerul Justiţiei ai republicii Austria; copia autentificată a sentinţei de condamnare, copia dispoziţiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei; expunerea faptelor pe care se întemeiază condamnarea; decizia cu privire la aplicarea interdicţiei.
Din verificările efectuate la Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate a rezultat că prin sentinţa 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, numitul S.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz sexual grav, săvârşită împotriva unui minor, fapta fiind săvârşită parţial în formă consumată, parţial sub formă de tentativă, de constrângere sexuală, precum şi de abuz de autoritate, de răspândire de materiale pornografice şi de vătămare corporală, prevăzută de art. 2061, 2063 cazul 1,207/1, 15, 202/1, 212 alin. (11), cazul 3, 207A/2, 83/1 C. pen. austriac.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 31 mai 2011.
La data de 18 august 2011 Prefectura Linz, Land a emis o dispoziţie de interdicţie împotriva lui S.L. pe o perioadă nelimitată.
A fost îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile austriece a rezultat că din durata pedepsei a fost dedusă perioada arestului preventiv din 24 iulie 2010, ora 03:10, până la 27 mai 2011, ora 09:30, dată la care a început executarea pedepsei, iar încetarea executării pedepsei va fi finalizată la 24 ianuarie 2016, fiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Garsten din Republica Austria.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată, din toamna anului 2007 până la data de 22 iulie 2010, a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă minoră, împotriva voinţei acesteia.
În anul 2007 a procurat şi a postat reprezentări pornografice unor persoane minore.
În perioada 2007-23 iulie 2010 i-a vătămat corporal pe cei trei copii minori.
Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate S.L. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. român; art. 202 alin. (2), art. 180 alin. (1), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată a arătat că nu doreşte să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă la data de 18 august 2011 Prefectura Linz, Land a emis o dispoziţie de interdicţie împotriva lui S.L. pe o perioadă nelimitată, situaţie în care potrivit art. 3 parag. 1 din Protocolul adiţional al Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, consimţământul acestuia nu este necesar.
Curtea examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat întemeiată sesizarea, în cauză este dovedită îndeplinirea atât a condiţiei prevăzute de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg cât şi cerinţele art. 143 şi urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, considerente faţă de care se va admite sesizarea de faţă şi în consecinţă, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei sentinţa nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.
S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dedus integral din pedeapsă perioada deja executată de persoana condamnată de la 24 iulie 2010 la zi.
Sentinţa a fost recurată de condamnatul persoană transferabilă S.L.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, oral, în şedinţa publică, a pus concluzii de admitere a recursului şi în rejudecare, a solicitat respingerea sesizării parchetului. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat.
Astfel, prin adresa, primită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 noiembrie 2013, Ministerul Justiţiei Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, în continuarea corespondenţei prin care a transmis parchetului cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de aceasta de către instanţele de judecată din statul solicitant respectiv, Republica Austria, a remis instanţei de recurs, un înscris, provenit de la Ministerul Justiţiei din Republica Austria, prin care, s-a comunicat că Ministerul Justiţiei din Republica Austria, îşi retrage cererea de transferare a cetăţeanului roman S.L. în vederea continuării executării pedepsei aplicată acestuia, întrucât Tribunalul Steyr, a decis prin încheierea nr. 18 BE182/13m din data de 15 octombrie 2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 133a din Legea austriacă privind executarea penală, renunţarea provizorie la continuarea executării pedepsei pe teritoriul Austriei, cu condiţia ca deţinutul să se întoarcă în România, plecarea acestuia având loc la data de 24 noiembrie 2013.
Aşadar, având în vedere înscrisul evocat anterior, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de aceasta de către instanţele de judecată din statul solicitant, se constată că a rămas fără obiect, condamnatul fiind liberat de către autorităţile judiciare austriece la data de 24 noiembrie 2013.
Faţă de cele arătate mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L., împotriva sentinţei penale nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa sentinţa recurată, şi rejudecând:
Va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană, transferabilă, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de persoană transferabilă, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L., împotriva sentinţei penale nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează sentinţa recurată, şi rejudecând:
Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de persoană transferabilă, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3979/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
