ICCJ. Decizia nr. 3976/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3976 /20 13

Dosar nr. 4981/108/2013

Şedinţa publică din 11 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 255 din 18 iulie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 4981/108/2013, Tribunalul Arad în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata M.D., recidivista, la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată M.D., la:

- 12 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.D. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare rezultând de executat pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 910 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestei prin sentinţa penală nr. 991 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Arad definitivă prin decizia penală nr. 671 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.P., cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat M.P., la:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.P., în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care urmează să o execute, fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M., arestat în Penitenciarul Arad la:

- 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, M.M., la:

- 12 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, rezultând de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamat pe inculpatul M.I., recidivist, arestat în Penitenciarul Arad, la

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, M.I., la:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care urmează să o execute, fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.P., cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la:

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat C.P., la:

- 10 (zece) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.P. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea.drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.I., M.P., M.M. şi C.P. şi în baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2013 până la zi.

A constatat că părţile vătămate F.I. şi N.G.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

A admis în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile R.M., B.E.D., R.F.S., P.C., K.I.V., F.L.M. şi C.R. şi în consecinţă:

A obligat inculpaţii M.I., M.P., M.M., C.P. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă R.M. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor.

A obligat inculpatul C.P. să plătească părţii vătămate/parte civilă B.E.D. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii M.I., M.P., M.M. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă R.F.S. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii M.P., M.M. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă P.C. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii M.P., M.M. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă K.I.V. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii M.I., M.P., M.M., C.P. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă F.L.M. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii M.I., M.M., C.P. şi M.D. să plătească părţii vătămate/parte civilă C.R. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor.

A obligat inculpaţii să plătească statului suma de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Arad a sumei de 3.750 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad nr. 15 D/P/2012 înregistrat la instanţă la data de 25 aprilie 2013 au fost trimişi în judecată inculpaţii M.I., M.P., M.M., C.P. şi M.D. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora prin actul de acuzare, că începând cu anul 2006, inculpaţii M.D., M.M. şi M.P., cărora, pe parcursul anului 2011, li s-au alăturat şi coinculpaţii M.I. şi C.P., prin violenţă şi ameninţare, au recrutat şi găzduit/cazat pe victimele R.M., R.F.S., P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., C.R., B.E.D. şi F.I., pe care ulterior, le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei, pe raza judeţelor Arad şi Timiş, obţinând importanta foloase materiale de pe urma acestor activităţi.

Inculpata M.D. nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală întrucât este-plecată din ţară.

În faţa instanţei această inculpată a fost citată cu mandat de aducere şi din procesul-verbal încheiat a rezultat că nu mai locuieşte la adresa de domiciliu la care figurează în baza de date, fiind plecată la o destinaţie necunoscută, astfel că procedura de citare cu aceasta s-a îndeplinit, în condiţiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prin afişare la Consiliul local Arad.

Inculpatul M.I. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că le cunoaşte pe părţile vătămate, ştie că acestea practicau cerşetoria sau prostituţia, dar nu Ie-a ameninţat sau lovit şi nu a luat vreodată bani de la acestea, iar R.M. şi R.F. au locuit o perioadă la M.D., dar nu are cunoştinţă ca sora sa să fi luat bani de Ia susnumitele.

În faţa instanţei acest inculpat a declarat că nu recunoaşte comiterea faptelor de care este acuzat, arătând că pe unele dintre părţile vătămate le cunoaşte (N.G.M., K.I.V., F.L.M.), nu ştie dacă acestea se prostituau sau cerşeau. După ce i s-a citit conţinutul declaraţiei de la dosarul de urmărire penală a precizat că cele consemnate în cuprinsul acesteia corespund adevărului, mai puţin aspectele referitoare la relaţia sa cu R.F.

Inculpatul M.P., în declaraţia dată în faza de urmărire penală a arătat că cunoaşte părţile vătămate R.M., R.F.S., P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., C.R., nu a exercitat violenţe şi nu a ameninţat pe vreuna dintre acestea pentru a le obliga la practicarea prostituţiei şi cerşetoriei. Totodată a menţionat că R.F. şi N.G.M. locuiau la sora sa M.D. şi se prostituau iar inculpata primea bani de la ele.

Cu ocazia ascultării sale în faţa instanţei, acest inculpat a arătat că nu recunoaşte comiterea faptelor, a fost plecat din ţară, până la sfârşitul anului 2012, conform înscrisului de la dosar. Referitor la conţinutul declaraţiei date în faza de urmărire penală, care i-a fost prezentată şi citită, a precizat că cele consemnate nu corespund adevărului, nu a dat această declaraţie şi nu i-a fost citită.

Inculpatul M.M. atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei s-a prevalat de „dreptul la tăcere” şi nu a dorit să dea declaraţii.

Inculpatul C.P. în faza de urmărire penală, nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că le cunoaşte pe părţile vătămate, care sunt „oameni ai străzii”, care trăiesc din cerşit şi prostituţie, acţionând în zona gării C.F.R. Arad şi pe unii dintre aceştia i-a găzduit şi Ie-a dat mâncare. De asemenea, a precizat că inculpatul M.M. îşi petrece tot timpul în zona Gării din Arad, văzându-l de mai multe ori cu R.F.S., P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., C.R. Referitor la inculpata M.D., inculpatul C.P. a arătat că a văzut-o pe aceasta, după liberarea din detenţie, determinând fete să se prostitueze în Piaţa U.T.A. din Arad şi în zona staţiei C.F.R. Arad, respectiv pe R.F. şi R.M.

Ascultat în faţa instanţei, acest inculpat a declarat că nu recunoaşte comiterea faptelor, ştie că părţile vătămate N.G.M., C.R. şi R.M. practicau prostituţia, K.I.V. ş[ F.L.M. cerşeau iar pe celelalte nu le cunoaşte. În privinţa declaraţiei date în faza de urmărire penală, a menţionat că nu i-a fost citită şi cele consemnate nu corespund adevărului.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv, proces-verbal de sesizare din oficiu, acte medico-legale adrese verificare bunuri, planşe fotografice, declaraţiile părţilor vătămate C.R., N.G.M., K.I.V., R.F.S., P.C., F.L.M., C.A., B.E.D., R.M., F.I., declaraţiile martorilor N.A.S., D.A., B.D.A.E., declaraţiile inculpaţilor M.I., M.P., M.M., C.P., cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în faţa instanţei şi anume, declaraţiile părţilor vătămate C.R., N.G.M., K.I.V., R.F.S., P.C., F.L.M., B.E.D., declaraţiile martorilor N.A.S., B.D.A.E., declaraţiile inculpaţilor M.I., M.P., M.M., C.P., instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpata M.D. s-a liberat condiţionat la 6 iunie 2006 şi după această dată, în staţia C.F.R. Arad, a recrutat-o pe partea vătămată R.M., minoră în vârstă de 15 ani la data respectivă, a ademenit-o şi a găzduit-o la locuinţa sa. După câteva săptămâni, inculpata împreună cu fratele său, inculpatul M.M., au exercitat violenţe asupra acesteia şi au obligat-o să se prostitueze în diferite zone ale Aradului. În perioada vara anului 2006-şi până la data arestării acesteia-în anul 2008, partea vătămată R.M. a fost plasată la diferiţi clienţi, aproximativ 6-7 pe zi, banii obţinuţi fiindu-i luaţi de către cei doi inculpaţi. În februarie 2010, după liberarea din detenţie, partea vătămată R.M. a fost recrutată de inculpaţii M.D., C.P., M.P. şi M.M. şi obligată în aceeaşi modalitate să se prostitueze, sumele obţinute din această activitate, fiindu-i luate de inculpata M.D., celorlalţi coinculpaţi revenindu-le sarcina de a o supraveghea. În anul 2011 acestor inculpaţi li s-a alăturat şi inculpatul M.I.

Întrucât partea vătămată R.M. nu a putut fi ascultată în faţa instanţei, declaraţia acesteia privind participarea inculpatului M.P. la comiterea faptelor în anul 2006, nu s-a coroborat cu alte probe ale dosarului, instanţa nu a reţinut în privinţa acestuia actele materiale din cursul anului 2006.

În aceeaşi perioadă, respectiv vara anului 2006, partea vătămată R.F.S., minor în vârstă de 13 ani, a plecat de acasă şi s-a stabilit în zona staţiei C.F.R. Arad, unde a fost recrutat de inculpata M.D. care l-a sechestrat într-un imobil dezafectat. Ulterior, această inculpată împreună cu inculpatul M.M., prin ameninţări şi violenţe l-au obligat să practice cerşetoria, fiind supravegheat în permanenţă, iar sumele obţinute erau luate în întregime. Începând cu anul 2008 partea vătămată a fost obligat, prin violenţe şi ameninţări, să întreţină relaţii sexuale cu clienţi pe care îi găseau inculpaţii, într-o baracă situată în spatele staţiei C.F.R. Arad. În anul 2011 s-au alăturat şi inculpaţii M.I. şi M.P., toţi îl supravegheau, luându-i sumele de bani obţinute din cerşetorie şi prostituţie. Această activitate a continuat până în vara anului 2012, când partea vătămată a reuşit să fugă de la inculpaţi şi să se întoarcă la părinţi.

Partea vătămată P.C. este o persoană fără adăpost, care aflându-se în zona staţiei C.F.R. Arad a fost recrutat de inculpaţii M.D., M.M. şi M.P., în anul 2011. Aceştia au exercitat în mod constant violenţe şi ameninţări asupra părţii vătămate, luându-i toţi banii obţinuţi din practicarea cerşetoriei, sume cuprinse între 20-50 RON/zi.

Instanţa a reţinut în stabilirea acestei stări de fapt, declaraţia părţii vătămate P.C., dată în faţa instanţei, care se coroborează cu celelalte declaraţii de la dosar, poziţionarea în timp a acţiunilor, respectiv anul 2006 nu este veridică, probată şi susţinută de vreun mijloc de probă.

Partea vătămată N.G.M. Marian a fost racolată în anul 2011 din staţia C.F.R. Arad, luată cu forţa, cazată şi sechestrată într-un bloc părăsit de către inculpata M.D., locaţie în care se aflau şi partea vătămată C.R. şi alţii. Ulterior, prin ameninţări şi violenţe, a fost obligată să se prostitueze de către toţi inculpaţii din prezenta cauză, în folosul şi sub stricta lor supraveghere, fiind plasată în diferite locaţii.

În anul 2011, partea vătămată K.I.V., a fost recrutat de inculpaţii M.D., M.P. şi M.M. şi obligat să cerşească pe străzile municipiului Arad. Această parte vătămată era supravegheată permanent de inculpaţii M.P. şi M.M. iar sumele obţinute din această activitate îi erau luate în întregime.

Instanţa, luând în considerare declaraţia acestei părţi vătămate, dată în faţa instanţei, declaraţie care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nu va reţine participarea inculpaţilor M.I. şi C.P. la comiterea acestui act material.

Partea vătămată F.L.M. este o persoană fără adăpost, care locuieşte în zona staţiei C.F.R. Arad şi în primăvara anului 2011 a fost recrutată de inculpaţii din prezenta cauză şi prin ameninţări şi violenţe l-au obligat să cerşească în zona P. din Arad. Inculpaţii, pe rând, îl supravegheau pe partea vătămată, din parcul situat în apropiere şi la sfârşitul zilei îi luat toţi banii obţinuţi din această activitate. Asupra părţii vătămate F.L.M. s-au exercitat violenţe fizice şi verbale, ameninţări şi i s-au administrat substanţe narcotice pentru a îndeplini ordinele inculpaţilor.

Partea vătămată C.R., minoră în vârstă de 15 ani, a plecat de acasă din localitatea C. judeţul Arad şi s-a stabilit în zona staţiei C.F.R. Arad, de unde, la sfârşitul anului 2011, a fost recrutată cu forţa de inculpaţii M.D., M.M., M.I. şi C.P. Ulterior partea vătămată a fost cazată în diferite locaţii insalubre, sechestrată, drogată şi obligată atât să se prostitueze cât şi să cerşească. Această activitate s-a desfăşurat pe raza localităţii Arad şi în judeţul Timiş, victima fiind supravegheată în permanenţă, de inculpaţii susmenţionaţi, pe rând şi la sfârşitul zilei i se luau toţi banii obţinuţi, fiind împărţiţi între aceştia. Partea vătămată a încercat să fugă de câteva ori, dar a fost prinsă, după care au legat-o, au exercitat violenţe asupra ei şi au ţinut-o în locaţii fără sursă de căldură, dezafectate.

Partea vătămată B.E.D., minor, din anul 2008, locuieşte pe stradă şi începând cu anul 2011 a fost recrutat de inculpatul C.P. şi obligat de acesta să cerşească pe raza municipiului Arad în diferite locaţii. Acesta obţinea sume din cerşit, aproximativ 30 RON în fiecare zi, bani pe care îi lua inculpatul C.P. şi dacă se împotrivea era agresat. După o perioadă de timp, 3 luni, partea vătămată a reuşit să fugă de la inculpat în municipiul Deva.

În anul 2011 partea vătămată F.I., care a rămas fără locuinţă, a fost recrutat în zona staţiei C.F.R. Arad de către inculpatul C.P. şi prin violenţe şi ameninţări a fost obligat să cerşească în această zonă şi a magazinului K. Timp de aproximativ 1 an partea vătămată a fost obligată de acest inculpat să se prostitueze, sumele obţinute fiind luate în totalitate de către inculpat. După această perioadă partea vătămată a reuşit să fugă şi s-a angajat cioban iar la finele anului 2012 a revenit în Arad, fiind din nou racolat de inculpatul C.P. şi obligat să cerşească în beneficiul acestuia.

Faptele inculpaţilor M.D., M.M. şi M.P., M.I. şi C.P., care prin violenţă şi ameninţare, au recrutat şi găzduit/cazat pe victimele P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D. şi F.I., pe care ulterior, le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei, pe raza judeţelor Arad, obţinând importante foloase materiale de pe urma acestor activităţi constituie infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceloraşi inculpaţi care prin violenţă şi ameninţare, au recrutat şi găzduit/cazat pe părţile vătămate minore, R.M., R.F.S. şi C.R., pe care ulterior, le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei, pe raza judeţelor Arad şi Timiş, obţinând importante foloase materiale de pe urma acestor activităţi constituie infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a constatat că vinovăţia inculpatului M.P. pentru actele materiale reţinute prin actul de acuzare ca fiind comise de către acesta, în anul 2006, cu privire la partea vătămată R.M. şi în anul 2011, cu privire la partea vătămată C.R. nu este dovedită, împrejurare care pune sub semnul îndoielii participarea acestui inculpat şi dând eficienţă principiului probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea din 18 iunie 2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu au fost comise de către inculpatul M.P., considerându-se însă, că nu se impune pronunţarea unei soluţii de achitare, în condiţiile în care comiterea a şase acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate este dovedită.

În privinţa inculpatului C.P., tribunalul a constatat că vinovăţia acestui inculpat pentru actele materiale reţinute prin actul de acuzare ca fiind comise de către acesta, în anul 2011, cu privire la partea vătămată R.F.S., în anul 2011, cu privire la partea vătămată P.C. şi K.I.V. nu este dovedită, împrejurare care pune sub semnul îndoielii participarea acestui inculpat şi dând eficienţă principiului probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea din 18 iunie 2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu au fost comise de către inculpatul C.P., considerându-se însă, că nu se impune pronunţarea unei soluţii de achitare, în condiţiile în care comiterea a şase acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate este dovedită.

Referitor la inculpatul M.I., tribunalul a constatat că vinovăţia acestui inculpat pentru actele materiale reţinute prin actul de acuzare ca fiind comise de către acesta, în anul 2011, cu privire la partea vătămată P.C. şi K.I.V. nu este dovedită/împrejurare care pune sub semnul îndoielii participarea acestui inculpat şi dând eficienţă principiului probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea din 18 iunie 2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu au fost comise de către inculpatul M.I., considerându-se însă, că nu se impune pronunţarea unei soluţii de achitare, în condiţiile în care comiterea a cinci acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate este dovedită.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum şi persoanele inculpaţilor.

Faptele acestora sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul a ţinut seama că faptele au avut drept consecinţă obţinerea unor avantaje materiale pe căi nelegale respectiv prin exploatarea părţilor vătămate, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpaţilor demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”.

Atitudinea sfidătoare avută de inculpaţi faţă de instanţa de judecată pe întreg parcursul procesului penal, prin neasumarea răspunderii pentru cele săvârşite, prin încercarea directă, de a determina părţile vătămate şi martorii să-şi schimbe declaraţiile, folosind ameninţări în sala de judecată, unită cu împrejurarea că nu au manifestat cel mai mic regret faţă de faptele comise, a îndreptăţit convingerea instanţei că reeducarea lor nu poate fi realizată decât prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare.

În privinţa inculpatei M.D. s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în care aceasta se află în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 991 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Arad definitivă prin decizia penală nr. 671 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara, fiind arestată la 3 decembrie 2002 şi liberată condiţionat la 6 iunie 2006, cu un rest neexecutat de 910 zile.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.I. rezultă că acesta se află în situaţia recidivei postexecutorii faţă de pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 387 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Arad definitivă prin decizia penală nr. 25 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, fiind arestat Ia 28 septembrie 2002 şi liberat condiţionat la 5 august 2008, cu un rest neexecutat de 783 zile. De asemenea, se va avea în vedere vârsta acestuia, având 55 ani la data comiterii faptei, lipsa studiilor, faptul că nu are loc de muncă, nu este căsătorit şi atitudinea avută în faţa instanţei.

Referitor la inculpatul M.M., tribunalul a avut în vedere participarea acestuia la comiterea faptelor, calitate de „şef” al grupării, aşa cum a fost prezentat de părţile vătămate, atitudinea extrem de violentă a acestuia, vârsta acestuia având 47 ani la data comiterii faptelor, lipsa studiilor împrejurarea că nu are antecedente penale, nu are loc de muncă şi atitudinea avută în faţa instanţei.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.P. instanţa a reţinut că prin şedinţa penală nr. 2013 din 30 septembrie 2002 a Judecătoriei Arad definitivă prin neapelare s-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, fiind arestat la 11 februarie 2003 şi liberat condiţionat Ia 27 mai 2004, cu un rest nexecutat de 75 zile. Având în vedere data comiterii faptelor din prezenta cauză şi anume anul 2010 şi raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a constatat că în privinţa acestei condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare şi pe cale de consecinţă, tribunalul a înlăturat starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.P. S-a avut în vedere vârsta acestui inculpat Ia data comiterii faptei având 44 ani, lipsa studiilor, împrejurarea că nu are un loc de muncă şi poziţia avută în faţa organelor judiciare.

În privinţa inculpatului C.P., din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat la 4 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 7 din 20 ianuarie 1989 a Tribunalului Militar laşi, pedeapsă din care a fost liberat condiţionat Ia 15 ianuarie 1990, cu un rest neexecutat de 1078 zile. Faţă de data comiterii faptelor din cauza dedusă judecăţii, anul 2010 şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a constatat că în privinţa acestei condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare şi pe cale de consecinţă, tribunalul a înlăturat starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.P. Instanţa a reţinut că acest inculpat avea 47 ani la data comiterii faptelor, nu are loc de muncă, are 4 copii minori în întreţinere, nu a recunoscut comiterea faptelor.

În cadrul procesului penal s-au constituit părţi civile R.M. cu suma de 5.000 euro. B.E.D. cu suma de 6.000 euro, R.F.S. cu suma de 4.000 euro, P.C. cu suma de 100.000 euro, K.I.V. cu suma de 10.000 euro, F.L.M. cu suma de 10.000 euro şi C.R. cu suma de 10.000 euro, pentru suferinţele cauzate ca urmare a exploatării lor de către inculpaţi.

Părţile vătămate F.I. şi N.G.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Tribunalul a constatat că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice cauzate părţilor vătămate ca urmare a activităţii infracţionale a inculpaţilor şi se apreciază că un cuantum de câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă este suficient dar şi necesar reparării prejudiciului moral.

Împotriva sentinţei penale nr. 255 din 18 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4981/108/2013 au declarat apeluri, în termen legal, inculpaţii M.I., M.P., M.M. şi C.P., susţinând că sunt nevinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Apelurile inculpaţilor nu au fost motivate în scrise, iar în susţinerile orale s-a solicitat achitarea acestora ca nefiind vinovaţi de comiterea faptelor.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat următoarele:

Starea de fapt reţinută de prima instanţă corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Vinovăţia inculpaţilor M.I., M.P., M.M. şi C.P. rezultă fără putinţă de tăgadă din declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează atât între ele cât şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel, partea vătămată N.G.M. a relatat că a fost luată din staţia C.F.R. Arad de către inculpaţii M.M., M.I. şi C.P., dusă într-un bloc părăsit iar cei trei inculpaţi împreună cu inculpata M.D. o duceau în autogara din Arad şi o obligau să se prostitueze, fiind bătută şi ameninţată. Totodată, partea vătămată a arătat că în situaţia ei s-au aflat şi părţile vătămate C.R., R.D., F.L.M., P.C. şi K.I.V., ultimii fiind obligaţi să cerşească. Partea vătămată F.L.M. a susţinut că a fost luat de inculpaţii M.P. şi M.M. din zona staţiei C.F.R. Arad şi obligat să cerşească în Zona P. din Arad, aspect care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate N.G.M. Totodată, partea vătămată F.L.M. a relatat şi situaţiile părţilor vătămate C.R., P.C., K.I.V., N.G.M., R.M., R.F.S. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile celorlalte părţi vătămate C.R., R.F.S., P.C., K.I.V., B.E.D. Aspectele relatate de părţile vătămate sunt confirmate şi de declaraţiile martorului N.A.S., care a susţinut că inculpaţii M.I., M.M. şi C.P. au obligat părţile vătămate B.E.D., F.L.M., C.R. şi N.G.M. să cerşească, respectiv să se prostitueze, în zona gării din Arad, fiind bătuţi şi luându-li-se banii. În motivele de apel ale inculpaţilor a fost criticat şi modul de administrare a probatoriului în cursul urmăririi penale, însă aceste susţineri, s-a reţinut că sunt nefondate. Astfel, nu există nicio dovadă că declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale ar fi fost obţinute cu nerespectarea dispoziţiilor legale; iar în evaluarea acestora, instanţa a avut în vedere coroborarea cu celelalte mijloace de probă şi credibilitatea declaraţiilor succesive date în cauză.

Conform art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001: „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”, fiind pedepsit mai aspru „traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună”. Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori”, formele agravate fiind reglementate în alin. (2), respectiv când fapta este săvârşită „prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului” şi alin. (3), când fapta este comisă de două sau mai multe persoane împreună. Art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înţelege „ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire”, iar potrivit lit. e) a aceluiaşi articol, „efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului” constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin „aservire” în sensul textului citat înţelegându-se „acţiunea de a supune”. Mijloacele utilizate de inculpaţi au fost violenţa şi ameninţările, fiind, totodată, evident că aceştia au profitat de situaţia materială şi locativă precară avută de părţile vătămate, persoane fără locuinţă, care stăteau în gară. În raport cu starea de fapt stabilită în cauză, în mod corect Tribunalul Arad a reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, faptele inculpaţilor M.M. şi M.P., M.I. şi C.P., de a recruta, găzdui şi exploata prin obligare la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei pe părţile vătămate P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D. şi F.I., folosind violenţa şi ameninţările, obţinând foloase materiale de pe urma acestor activităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele aceloraşi inculpaţi care prin violenţă şi ameninţare, au recrutat şi găzduit/cazat pe părţile vătămate minore, R.M., R.F.S. şi C.R., pe care le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei, obţinând foloase materiale de pe urma acestor activităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, s-a reţinut că au fost respectate exigenţele dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. Astfel, potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. În cauză, s-a reţinut că se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracţiunii, conduita nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului, faptul că infracţiunile s-au comis prin violenţe şi ameninţări, precum şi numărul mare al părţilor vătămate ceea ce denotă o amploare a activităţii infracţionale, împrejurarea că nu este o conduită izolată, ci sunt obişnuiţi cu obţinerea mijloacelor necesare propriului trai într-un mod ilicit. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârşirea infracţiunii, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere”, respectiv dreptul de a nu face nici o declaraţie; însă, în măsura în care inculpatul este de acord să dea declaraţii, potrivit aceluiaşi text legal, ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Astfel, comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanţă agravantă, poate fi de natură a influenţa pedeapsa aplicată prin prisma criteriului prevăzut de art. 72 C. pen. „persoana infractorului”. Prin urmare în aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., prima instanţă a efectuat o analiză şi evaluare completă a circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat, a condiţiilor comiterii faptelor şi consecinţelor acestora. Mai trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze şi funcţia preventivă-educativă, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp. Infracţiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, şi chiar sănătăţii acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Pedepsele aplicate inculpaţilor M.I., M.P., M.M. şi C.P. de către prima instanţa, s-a reţinut că reflectă toate aceste elemente, precum şi caracterul continuat al infracţiunilor, numărul părţilor vătămate, conduita nesinceră, împrejurarea că inculpaţii M.P., M.I. şi C.P. au antecedente penale, nefiind la primul conflict cu legea penal, chiar dacă numai pentru inculpatul M.I. sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. De altfel, pedepsele aplicate în cauză sunt într-un cuantum moderat, orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor. Relevant este şi faptul că inculpaţii M.I., M.P. şi C.P. au suferit anterior condamnări la pedepse cu închisoarea în regim de deţinere, au beneficiat de liberare condiţionată şi nu au înţeles să aibă o conduită în acord cu normele de convieţuire socială. Mai mult, nici unul dintre inculpaţi nu are loc de muncă sau vreo calificare profesională, nu sunt integraţi social şi vădesc capacitatea sau resursele interne pentru auto reeducare. În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii către părţile civile, instanţa de apel a constatat că suma de 20.000 RON este justificată şi rezonabilă, părţile vătămate suferind traume prin aceea că au fost ameninţate şi agresate fizic, precum şi datorită obligării la prestarea prostituţiei sau cerşetoriei.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.I., M.P., M.M. şi C.P. împotriva sentinţei penale nr. 255 din 18 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4981/108/2013.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor, având în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi mai mult împotriva acestora s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deţinere.în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestului preventiv de la data de 18 iulie 2013 Ia zi.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen, recursuri inculpaţii M.P., M.M. şi C.P.

Inculpatul M.P., criticând decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicitând următoarele:

- achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- reducerea pedepsei, pentru lipsa antecendetor penale;

Inculpatul M.M.,criticând decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicitând următoarele:

- reducerea pedepsei, pentru lipsa antecendetor penale;

Inculpatul C.P., criticând decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicitând următoarele:

- achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- reducerea pedepsei;

Examinând recursurile declarate de inculpaţii M.P., M.M. şi C.P. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 4 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi M.P. şi C.P., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., acesta face parte din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare şi din oficiu, însă numai atunci când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, astfel că, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurenţii inculpaţi şi-au motivat recursurile la data 22 octombrie 2013 şi la data de 5 decembrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 11 decembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi M.P. şi C.P., se constată că acest caz a fost invocat formal, întrucât criticile formulate s-ar fi circumscris cazului de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, sunt supuse casării deciziile pronunţate prin care „(...) s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare;” însă acest caz de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Cazul de casare, prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, prevede că sunt supuse casării deciziile pronunţate când „(...) nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337”.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă fără dubii că, faptele inculpaţilor M.M. şi M.P., M.I. şi C.P., de a recruta, găzdui şi exploata prin obligare la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei pe părţile vătămate P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D. şi F.I., folosind violenţa şi ameninţările, obţinând foloase materiale de pe urma acestor activităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele aceloraşi inculpaţi care prin violenţă şi ameninţare, au recrutat şi găzduit/cazat pe părţile vătămate minore, R.M., R.F.S. şi C.R., pe care le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei, obţinând foloase materiale de pe urma acestor activităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., susţinerea inculpatului M.P. că nu este autorul infracţiunilor, nu poate fi primită în raport de actele dosarului, astfel că, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., nu au incidenţă în cauză.

În cee ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de cei trei recurenţi inculpaţi şi în raport de care s-a solicitat reindividualizarea pedepselor, se reţine că şi această critică este nefondată, întrucât în speţa de faţă, inculpaţii au formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunţată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, decizia penală nr. 165/A din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, critică care s-ar fi circumscris cazului de casare prevăzut la pct. 14 teza I C. proc. pen., al art. 385⁹, însă acest caz de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.P., M.M. şi C.P. împotriva deciziei penale nr. 165/A din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor M.P., M.M. şi C.P., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2013 Ia 11 decembrie 2013.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 950 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 250 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.P., M.M. şi C.P. împotriva deciziei penale nr. 165/A din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor M.P., M.M. şi C.P., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2013 la 11 decembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 950 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 250 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3974/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3977/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3971/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3972/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3973/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3974/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3977/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3978/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3979/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3980/2013. Penal