ICCJ. Decizia nr. 3992/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3992/2013
Dosar nr. 6308/102/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 43 din 21 martie 2013 Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.L., fiul lui L. şi I., născut în localitatea Ulieş, jud. Mureş, cetăţean român, recidivist, domiciliat în localitatea Sînpetru de Câmpie, sat Sângeorgiu de Câmpie, jud. Mureş, în prezent deţinut în Penitenciarul Bistriţa, după cum urmează;
- În temeiul art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
- În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş şi în consecinţă s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de:
- 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a fi administrator la societăţile comerciale, pe o durată de 1 (un) an.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a fi administrator la societăţile comerciale - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice Oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş, pentru a se proceda la înregistrarea condamnării inculpatului, în conformitate cu art. 21 pct. g din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerţului.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 din vechiul C. civ. s-a admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureş cu sediul în Târgu Mureş, jud. Mureş şi în consecinţă a fost obligat inculpatul O.L., să plătească în favoarea părţii civile suma de 19.127 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.
S-a admis cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurător şi în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului O.L., până la concurenţa sumei de 19.127 RON.
S-a dispus ca măsura sechestrului asigurător să fie adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale părţii civile.
S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 13 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.L. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Referitor la activitatea ilicită reţinută şi pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că, inculpatul O.L., în calitate de administrator la SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureş, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 19.127 RON.
Inculpatul nici în cursul urmăririi penale şi nici în faţa primei instanţe nu a recunoscut comiterea faptei.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În perioada 24 august 2005 - 10 decembrie 2008 numitul C.D. a îndeplinit funcţia de administrator scriptic al SC M.S. SRL, societate ce avea ca obiect de activitate intermedieri în comerţul cu textile, confecţii din blană, încălţăminte şi articole din piele. În fapt de administrarea şi activitatea societăţii se ocupa martora M.M.R., care angaja personalul, reprezenta societatea, avea drept de semnătură şi totodată gestiona atât veniturile cât şi cheltuielile societăţii.
La data de 10 decembrie 2008, C.D. a cesionat părţile sociale în favoarea inculpatului O.L., care a preluat şi funcţia de administrator al SC M.S. SRL, cu sediul în Târgu Mureş, jud. Mureş.
În declaraţia dată C.D. a mai arătat că pe parcursul desfăşurării procedurii de cesionare a părţilor sociale, organele fiscale au comunicat faptul că societatea figurează cu datorii restante, iar inculpatul O.L. odată cu preluarea părţilor sociale a fost de acord cu plata acestor debite.
SC M.S. SRL avea în proprietate un autoturism marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X.
La data de 18 decembrie 2008, prin procesul-verbal de sechestru nr. 66547 încheiat de către executorul fiscal O.F., s-a dispus instituirea sechestrului asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI, serie motor X, număr de identificare X, în vederea stingerii titlului executor emis de către APP Târnâveni. Autoturismul mai sus menţionat a fost lăsat în custodia administratorului O.L., acesta semnând pentru luarea în custodie a maşinii şi, totodată, i s-a adus la cunoştinţa acestuia că bunul mobil sechestrat este indisponibilizat pe durata executării silite.
În urma verificărilor efectuate de către inspectorii fiscali din cadrul AEP Târgu Mureş - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice s-a constatat faptul că bunul mobil sechestrat prin procesul-verbal sus-menţionat a fost înstrăinat de inculpatul O.L. la data de 05 ianuarie 2009 cu factura fiscală nr. xxx, către M.C.G.
Cu această ocazie, a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit şi ulterior, în baza fişei de înmatriculare auto şi a documentelor anexe, autoturismul a fost înmatriculat pe numele martorului M.C.G.
În declaraţia olografă din 31 martie 2010 dată în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul O.L. a recunoscut că el a întocmit factura fiscală prin care SC M.S. SRL a vândut maşina către numitul M.C.G. Acuzatul nu a recunoscut că ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul sus-menţionat, fişa de înmatriculare auto, cererea de radiere auto, sau certificatul de înmatriculare seria X. După începerea urmăririi penale, inculpatul a refuzat să mai dea declaraţie în faţa organelor de urmărire penală.
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a menţionat că el personal nu a semnat niciun fel de proces-verbal de sechestru referitoare la acest autoturism, pe care nici nu l-a văzut. Nu ştie cine a cumpărat autoturismul, cunoaşte doar că acesta a fost înmatriculat pe numele martorului M.C.G., fiul d-nei M.M.R.. Pe martorul M.C.G. nu l-a văzut niciodată şi prin urmare nu avea cum să încheie cu acesta acte juridice.
Martorul M.C.G. în declaraţiile date a menţionat că autoturismul marca A. A4 l-a cumpărat de la inculpatul O.L., după ce amândoi au semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar despre condiţiile achiziţionării autoturismului a discutat doar cu inculpatul O.L. După ce a achitat preţul autoturismului de la inculpatul O.L., administratorul SC M.S. SRL a primit factura fiscală nr. 000039 din 05 ianuarie 2009, precum şi chitanţa care atesta contravaloarea sumei achitată.
Martora M.M.R., a declarat că autoturismul marca A. a fost cumpărat de M.C.G. de la SC M.S. SRL, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, a unei facturi şi chitanţe, documentele care au fost completate de acuzatul O.L..
Pornind de la punctul de vedere exprimat de inculpatul O.L. care a contestat semnăturile lui, în cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 111006 din 02 martie 2011, din care rezultă faptul că semnăturile de la poziţia vânzător de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit şi fişa de înmatriculare auto, probabil au fost executate de învinuitul O.L.
Împrejurarea că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nu este exclusă posibilitatea ca semnăturile în discuţie să fi fost executate de către o altă persoană decât inculpatul, nu este de natură a infirma concluzia potrivit căreia acuzatul este cel care a executat aceste semnături, date fiind declaraţiile martorilor M.C.G. şi M.M.R., care au arătat, în mod neechivoc, faptul că documentele referitoare la achiziţionarea autoturismului marca A. 4 au fost completate de inculpatul O.L., administratorul SC M.S. SRL, context în care poziţia procesuală a inculpatului referitoare la negarea efectuării semnăturilor pe documentele anterior arătate este una nesinceră şi nu se coroborează cu materialul probator administrat.
Aşadar, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 111006 din 02 martie 2011, coroborate cu declaraţiile martorilor M.C.G. şi M.M.R., în final s-a conchis că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL este cel care a completat documentele referitoare la înstrăinarea autoturismului marca A. 4, către martorul M.C.G.
În atare context, în ceea ce priveşte starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C. proc. pen., conţinutul materialului probator administrat în cursul urmării penale, s-a considerat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureş, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, la data de 05 ianuarie 2009, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G.
S-a arătat că starea de fapt mai sus descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. nr. 425001 din 07 ianuarie 2010, sesizarea AFP Târgu Mureş nr. 425025 din 08 ianuarie 2010, fişa sintetică totală anexa nr. 1, lista administratorilor şi asociaţilor - anexa 2, istoricul societăţii comerciale comunicat de ORC - Tribunalul Mureş, lista angajaţilor comunicat de ITM Mureş, extrase de cont de la R.B., V., BCR, B.C., P.B., declaraţiile inculpatului, declaraţiile numitei M.M.R., declaraţiile martorilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Din materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, s-a considerat că vinovăţia inculpatului, în privinţa săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, sub aspectul comiterii căreia a fost deferit justiţiei, este pe deplin dovedită.
S-a conchis că fapta inculpatului O.L., care în calitate de administrator la SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureş, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, la data 05 ianuarie 2009, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 19.127 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut că faţă de inculpatul O.L., sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la instituţia recidivei mari postcondamnatorii, întrucât aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, prin Sentinţa penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7,2 ani închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 15 august 2008, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile, iar fapta penală care formează obiectul prezentului dosar, a săvârşit-o la data de 05 ianuarie 2009, adică în intervalul de timp cuprins între data la care a fost liberat condiţionat şi data la care pedeapsa aplicată de 7,2 ani închisoare - şi care constituie primul termen al recidivei menţionate - ar fi fost considerat executată.
La individualizarea pedepsei aplicate, pentru fapta penală reţinută, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:
- gradul de pericol social concret al infracţiunilor, concretizat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală dar şi extrinseci acestuia, cum este, în esenţă: modalitatea săvârşirii activităţii infracţionale;
- persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, potrivit fişei de cazier judiciar acesta are un bogat trecut infracţional, fiind subiect al mai multor condamnări definitive la pedepse privative de libertate, pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat, tâlhărie, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, care însă, nu au constituit avertismente suficient de puternice în vederea reeducării.
- limitele pedepsei prevăzute în legea specială pentru infracţiunea de evaziune fiscală, care sunt între 2 ani şi 8 ani închisoare,
- dispoziţiile părţii generale a C. pen., prevederile art. 37 lit. a), art. 61 C. pen.,
- poziţia procesuală a inculpatului care au avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul desfăşurării procesului penal.
Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a considerat, că o pedeapsă în cuantum de 2 ani şi 5 luni închisoare aplicată, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş şi în consecinţă s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.
Totodată, deoarece este obligatoriu, având în vedere prevederile art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, în baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că prin adresa nr. 251709 din 05 martie 2012, AEP Târgu Mureş a comunicat organelor de cercetare penală că potrivit fişei sintetice evaluate la data de 05 martie 2012, inculpatul nu a achitat obligaţiile fiscale în sumă de 22.924 RON.
În faţa instanţei A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureş prin înscrisul înaintat la dosarul cauzei a menţionat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 22.924 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului la care să se adauge majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.
Totodată, partea civilă a solicitat în temeiul art. 163 - 164 C. proc. pen., instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa valorii pagubei.
Dat fiind faptul că în perioada 25 septembrie 2008 - 10 decembrie 2008 administratorul SC M.S. SRL a fost M.M.R. - persoană care a reţinut şi nu a virat pe destinaţii legale în cel mult 30 de zile, suma de 3.797 RON, procurorul în actul de sesizare a arătat că în urma comiterii infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, de către acuzatul O.L., este în sumă de 19.127 RON.
De asemenea s-a reţinut că potrivit chitanţei seria TS7 nr. 3 827280 din 20 septembrie 2011, SC M.S. SRL a achitat la Trezoreria municipiului Târgu Mureş, suma de 3.797 RON, reprezentând obligaţii fiscale.
S-a arătat că dacă din suma menţionată şi solicitată de către partea civilă în conţinutul actului respectiv 22.924 RON scădem contravaloarea obligaţiilor fiscale achitate în cuantum de 3.797 RON, mai rămâne de recuperat suma de 19.127 RON, care de altfel a şi fost reţinut în rechizitoriu ca şi prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului, de inculpatul O.L.
Aşadar, în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat de acuzatul O.L., în urma comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, pentru care acesta a fost trimis în judecată, prejudiciul cauzat este în valoare totală de 19.127 RON (22.924 RON - 3.797 RON = 19.127 RON).
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 din vechiul C. civ., s-a admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - D.G.F.P. Mureş şi în consecinţă a fost obligat inculpatul O.L., să plătească în favoarea părţii civile suma de 19.127 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.
Cererea de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului O.L., prin prisma prevederilor legale, în opinia primei instanţe este întemeiată motiv pentru care a fost admisă şi în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului O.L. până la concurenţa sumei de 19.127 RON.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apel D.G.F.P. Mureş şi inculpatul O.L.
Partea civilă D.G.F.P. Mureş a solicitat reportarea integrală a pagubei creată şi obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de 22.924 RON la care să se adauge accesoriile până la data stingerii efective a debitului motivat de faptul că paguba produsă trebuie reparată integral.
Inculpatul O.L. a solicitat achitarea sa în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. motivat de faptul că s-a dovedit în mod indubitabil că semnăturile de pe actele de înstrăinare a autoturismului în cauză i-ar aparţine.
Inculpatul a mai arătat că ştampila societăţii era la numita M.M.R. iar autoturismul a rămas la fiul acesteia.
Prin Decizia penală nr. 26/A din 7 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 21 martie 2013 a Tribunalului Mureş, de către partea civilă D.G.F.P. Mureş, reprezentant al A.N.A.F. (cu sediul în Bucureşti, sector 5) şi de inculpatul O.L. (fiul lui L. şi M., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş).
A fost obligată partea civilă apelantă să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale suma de 100 RON, iar inculpatul să achite cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale suma de 300 RON, din care suma de 200 RON cu titlu de onorar pentru avocat din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi în integralitatea sa instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
S-a constatat că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL Târgu Mureş, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008, întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P Mureş, prin care s-a instituit sechestru fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI, serie motor X, la data de 05 ianuarie 2009 a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând în acest mod un prejudiciu bugetului de stat de 19.127 RON.
S-a reţinut că susţinerile inculpatului nu au nicio bază şi nu sunt dovedite în niciun mod. Astfel martorii M.M.R. şi M.C.G. au arătat că autoturismul menţionat a fost vândut de către inculpat care a şi completat documentele care au stat la baza acestei tranzacţii.
Expertiza tehnico-ştiinţifică de natură grafică, în care s-au folosit spre comparare declaraţiile olografe ale inculpatului O.L. şi probele de semnătură a concluzionat că semnăturile de la poziţia "vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul şi Fişa de înmatriculare auto probabil au fost executate de inculpatul O.L.
Aşa cum s-a mai arătat afirmaţiile inculpatului O.L. în sensul că ar fi ceva dubios cu privire la tranzacţia menţionată întrucât ştampila societăţii, al cărui administrator legal era inculpatul O.L., se afla la martora M.M.R., iar cumpărătorul autoturismului în cauză a fost chiar fiul acesteia M.C.G. nu au niciun fel de susţinere, nefiind dovedită implicarea acestora în activitatea infracţională.
Totodată, deşi expertiza menţionată vorbeşte de probabilitatea ca inculpatul O.L. să fi semnat actele care au făcut obiectul autoturismului în cauză, întrucât nu sunt elemente suficiente pentru a se trage o concluzie fermă, considerăm, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, că la baza concluziei care conduce la ideea că inculpatul apelant a semnat acele acte stau şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţii care nu s-a dovedit a fi date în fals şi nici nu s-a dovedit participarea, în vreun fel, a martorilor M.M.R. şi M.C.G. la comiterea acestei fapte penale.
Încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului O.L. este corectă astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia.
S-a mai arătat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant că s-a făcut cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. privind gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă dar şi de persoana inculpatului care a comis noua faptă în stare de recidivă postcondamnatorie suferind multiple condamnări la pedeapsa cu închisoarea datorită faptului că a săvârşit o gamă largă de infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a considerat că şi aceasta a fost soluţionată în mod legal şi temeinic. Astfel prin rechizitoriu instanţa a fost sesizată cu producerea unui prejudiciu de 19.127 RON de către inculpatul O.L. prin săvârşirea faptei pentru care a fost deferit justiţiei.
În al doilea rând, s-a arătat că prima instanţa a reţinut, printr-un calcul simplu şi pertinent, de unde provine prejudiciul creat de inculpatul apelant. Cum partea civilă nu a justificat, vizavi de motivarea primei instanţe, prejudiciul evaluat la 22.924 RON s-a considerat că argumentele aduse de prima instanţă sunt insurmontabile.
Ca atare cum elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 sunt întrunite pe deplin şi cum argumentele reţinute de prima instanţă în soluţionarea laturii civile a cauzei sunt cât se poate de pertinente, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi partea civilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpatul O.L. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş.
Prezent în stare de arest în faţa instanţei de recurs, recurentul inculpat O.L. a arătat că îşi retrage recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Recurenta parte civilă, prin motivele de recurs scrise a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii civile, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 22.924 RON datorată bugetului consolidat al statului, plus dobânzile şi penalităţile aferente până la stingerea datoriei.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 7 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a procedat la limitarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel încât unele cazuri au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.
Astfel, prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile care vizează netemeinicia hotărârilor.
În cauza de faţă, partea civilă a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la latura civilă a cauzei, referitor la neobligarea inculpatului la plata întregii sume menţionate în constituirea de parte civilă, însă faţă de modificările aduse de Legea nr. 2/2013 care stabileşte că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au invocat aspecte de nelegalitate, critica privind greşita soluţionare a laturii civile nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care vizează acele situaţii în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul O.L., instanţa urmează să ia act de declaraţia acestuia că îşi retrage recursul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin mandatar special.
În cauza de faţă, recurentul inculpat, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu a declarat că îşi retrag recursul formulat împotriva deciziei instanţei de apel.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat O.L. şi va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva hotărârii instanţei de apel.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.L. acesta împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar în baza baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Mureş împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.L. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 7 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Mureş împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3991/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3994/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
