ICCJ. Decizia nr. 472/2013. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 472/2013
Dosar nr. 9025/2/2012
Şedinţa publică din 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea înregistrată la data de 5 decembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a trimis lucrarea cu nr. 3484/II/5/2012, având ca obiect cererea de arestare provizorie, în vederea extrădării, formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu privire la numitul C.M., urmărit în baza unui mandat de arestare emis la data de 25 octombrie 2012, pentru infracţiunile de spălare de bani, fraudă bancară şi falsificare de paşapoarte, precum şi conspiraţie în vederea comiterii acestor infracţiuni, pentru care legislaţia penală a statului solicitant prevede pedeapsa maximă de 20 de ani închisoare.
Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat expres arestarea provizorie, în vederea extrădării şi intenţia de a transmite cererea de extrădare.
Prin ordonanţa nr. 83 din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus reţinerea persoanei extrădabile pe o perioadă de 24 de ore de la 05 decembrie 2012, ora 0600 până la 06 decembrie 2012, ora 0600.
La termenul din 5 decembrie 2012, a fost audiată persoana extrădabilă, căreia i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii sale.
Prin încheierea din aceeaşi dată, s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării a persoanei extrădabile C.M., pe o perioadă de 29 de zile, prelungită prin încheierea din 19 decembrie 2012 până la data de 02 februarie 2013. Pe parcursul judecăţii, Biroul Executări penale al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, a comunicat la cererea Curţii, faptul că numitul C.M., în calitate de inculpat, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare/prin sentinţa penală nr. 612 din 09 iulie 2012, în dosarul nr. 41352/3/2006 şi, în cauză, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi inculpatul, iar dosarul cauzei este în curs de redactare, urmând a fi înaintat instanţei competente.
La data de 01 februarie 2013, a fost transmisă cererea de extrădare, mandatul de arestare emis de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii şi alte documente privind faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă precum şi legislaţia penală a S.U.A. aplicabilă în cauză.
Toate aceste documente au fost traduse în limba română. Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 44 din 2 februarie 2013 a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a admis cererea şi a acordat extrădarea persoanei solicitate C.M. (fiul lui N. şi al lui C., născut la 31 August 1982, în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti).
A dispus predarea temporară conform art. 14 alin. (1) din Legea 111/2008, a persoanei solicitate, urmând să fie returnată în România după finalizarea procedurilor în statul solicitant, cu respectarea art. 17 din Legea nr. 111/2008.
A dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei solicitate pe timp de 30 de zile, de la 03 februarie 2013 la 04 martie 2013, în vederea predării temporare.
La prelungirea arestării provizorii a persoanei solicitate, Curtea, a avut în vedere temeiurile iniţiale, primirea cererii de extrădare şi a celorlalte documente, precum şi acordul manifestat expres de persoana extrădabilă, privind predarea sa.
De asemenea, instanţa a apreciat că dispoziţia de prelungire a arestării este cea aplicabilă în cauză şi nu cea de menţinere, având în vedere că instanţa nu mai poate verifica pe parcursul a 60 de zile, starea de arest în cursul judecăţii, iar pe de altă parte, că perioada de arest nu poate depăşi durata de 30 de zile, prevăzută în legea română, la care se face trimitere, prin mai multe texte din Legea nr. 111/2008. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 2 februarie 2013 a declarat recurs persoana solicitată C.M., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie, arătând în esenţă că prelungirea arestării provizorii de către instanţa de fond este una excesivă având în vedere atitudinea sa procesuală şi disponibilitatea de a colabora cu organele judiciare.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul persoană solicitată a invocat în susţinerea cererii de recurs faptul că prelungirea măsurii arestării provizorii este excesivă în raport de faptul că acesta nu s-a opus măsurii arestării provizorii şi a colaborat cu autorităţile judiciare.
Aprecierea cu privire la necesitatea prelungirii măsurii arestării provizorii a unei persoane subiect al procedurii de extrădare din România către Statele Unite ale Americii sau posibilitatea înlocuirii măsurii arestării provizorii cu o altă măsură restrictivă de libertate, se realizează în baza Legii nr. 302/2004, în condiţiile în care Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, nu reglementează această materie.
În temeiul art. 43 alin. (5) teza a II a din Legea nr. 302/2004, înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură restrictivă de libertate se poate dispune doar în cazuri bine justificate şi doar dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu se va sustrage de la judecarea cererii de extrădare.
Faţă de prevederile mai sus menţionate şi raportat la dispoziţiile art. 139 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile specifice pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum a solicitat persoana solicitată C.M.
Astfel, se constată că persoana solicitată este cercetată pentru infracţiuni de spălare de bani, fals privind identitatea, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat. Faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise în Rechizitoriul emis de Tribunalul districtual al Statelor Unite, Districtul de est al statului New York, relevă o periculozitate sporită a inculpatului care acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, a fraudat mai multe persoane prin participarea la o schemă de fraudare ce consta în postarea pe site-uri de profil a unor oferte de vânzare de autoturisme, motociclete, ambarcaţiuni şi alte obiecte care în fapt nu existau. S-a mai reţinut de către autorităţile americane că, pretinşii vânzători trimiteau contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate şi facturi false în baza cărora clienţii păgubiţi efectuau plăţi în conturi deschise pe numele unor terţi intermediari folosind paşapoarte false, care primeau cotă parte din sumele transferate cu titlu de preţ pentru bunurile presupus a fi fost vândute.
Faţă de documentele existente la dosar şi în raport de cele susţinute în apărare de persoana solicitată, Înalta Curte, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării provizorii nu s-au schimbat şi nici nu au fost invocate temeiuri care în raport de prevederile art. 43 alin. (5) teza a II a din Legea nr. 302/2004 să justifice punerea în libertate a recurentului persoană solicitată.
Astfel, se are în vedere faptul că implicarea inculpatului în activitatea reţinută nu a fost conjuncturală, faptele presupus a fi fost săvârşite precum şi consecinţele produse sunt deosebit de grave iar în raport de acestea şi reţinând faptul că a fost dispusă predarea temporară a persoanei solicitate către autorităţile americane, prelungirea măsurii arestării provizorii este justificată.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul formulat de persoana solicitată C.M.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 02 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 473/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
