ICCJ. Decizia nr. 469/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 469/2013

Dosar nr. 2527/111/2006

Şedinţa publică din 8 februarie 2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 288/P din 14 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului S.A.F. din infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 14 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) şi c) din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) şi art. 66 C. pen., i s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii – administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcţie executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune în forma continuată cu consecinţe deosebit de grave (pct. II lit. a) din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) şi art. 66 C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii - administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcţie executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a din rechizitoriu).

În baza art. 266 pct. 2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de folosire, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu (pct. III din rechizitoriu).

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor 4 pedepse aplicate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa 15 ani închisoare cu executare în detenţie cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) şi art. 66 C. pen., art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii – administrator de societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcţie executivă sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. în forma anterioară Legii nr. 287/2009, a obligat inculpatul la plata pretenţiilor civile, după cum urmează: 3.186.664,48 lei, în favoarea părţii civile SC GSM T. SRL Arad, reprezentând despăgubiri civile, 126.478 lei, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părţii civile SC V. SRL Botoşani, reprezentând despăgubiri civile, 99.312,23 lei, în favoarea părţii civile SC P.D.V. SRL Iaşi, reprezentând despăgubiri civile, şi la 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, 113.086,91 lei, în favoarea părţii civile SC P.T. SRL Rădăuţi, reprezentând despăgubiri civile, 255.088,63 lei, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Oradea, reprezentând despăgubiri civile, 53.999,82 lei, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Timişoara, reprezentând despăgubiri civile, 25.199,92 lei, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părţilor civile anterior instituirii interdicţiei bancare, şi păstrarea acestora la dosarul cauzei, constituind titlu executoriu, după cum urmează: 14 martie 2005 - 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005 - 14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 - 1.529.994.900 rol, 16 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 - 4.000.000.000 rol.

S-a constatat că următoarele file cec, emise anterior instituirii interdicţiei bancare, nu există în original la dosarul cauzei din 18 martie 2005 - 259.162.400 rol, 16 martie 2005 - 50.712,19 rol, 17 martie 2005 - 683.880.267 rol.

S-a constatat că următoarele file cec, emise ulterior instituirii interdicţiei bancare, nu există în original la dosarul cauzei: 06 aprilie 2005 - 220.663.385 rol, 23 martie 2005 - 247.315.558 rol.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părţilor civile după instituirea interdicţiei bancare şi, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum urmează: 21 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 25 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29 martie 2005 - 4.154.002.820 rol, 22 martie 2005 - 1.264.775.138 rol, fără dată - fără sumă.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise de inculpat în numele SC F. SRL Galaţi şi, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum urmează: 28 martie 2005 - 8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731 rol, 31 martie 2005 - 7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10 martie 2005 - 8.440.023.333 rol.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a prezentei hotărâri.

În baza art. 189 C. proc. pen. raportat la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu conform delegaţiei de la fila 4, vol. I din dosar.

În baza art. 199 alin. (2) C. proc. pen. s-a admis cererea apărătorului ales P.C. şi s-a dispus scutirea de amendă judiciară.

În baza art. 190 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis cererea doamnei expert R.O.R. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata onorariului pentru efectuarea expertizei contabile, în sumă de 5.200 lei.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2005 din 05 aprilie 2006 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Oradea a trimis în judecată pe inculpatul S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunilor continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) şi c) din rechizitoriu), de tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (pct. II lit. a) din rechizitoriu), de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a) din rechizitoriu) şi de folosire, cu rea-credinţa, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu (pct. III din rechizitoriu), prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit actului de sesizare, inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a emis în mod repetat în perioada 14 martie – 06 aprilie 2005 în condiţiile lipsei disponibilului, respectiv în condiţiile instituirii interdicţiei bancare, file cec în dauna părţilor civile SC GSM T. SRL Arad, SC V. SRL Botoşani, SC P. D&V SRL Iaşi, SC P.T. SRL Rădăuţi, SC M.C. & C.R. SRL Oradea, SC M.C. & C.R. SRL Timişoara şi SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, prejudiciul total fiind de 3.875.000 lei.

De asemenea s-a reţinut în sarcina inculpatului că în luna martie 2005 a intrat în posesia unui număr de 5 file cec aparţinând terţului SC F. SRL Galaţi - potrivit cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă neidentificată – pe care în mod repetat le-a completat fără drept introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că, după ce în perioada decembrie 2004 – martie 2005 a creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era, a folosit în mod repetat creditul în folosul propriu.

Prin ordonanţa din 03 martie 2006 procurorul a dispus extinderea pentru alte acte materiale (fila 52 vol. 1 urmărire penală).

Din probatoriul administrat în cauză: înscrisuri provenite de la autorităţile de control fiscal, plângeri, declaraţii părţi vătămate, file CEC, şi refuzuri de plată, documente justificative, înscrisuri bancare, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a constatat următoarele:

Potrivit înscrisurilor provenite de la Banca Naţională a României – fila 60 vol. 3 şi fila 200 vol. 1 dos. urmărire penală – a rezultat că pe numele SC G. SRL Oradea, ca urmare a multiplelor incidente de plată, s-a instituit interdicţia bancară de a emite cecuri în perioada 18 martie 2005 – 13 aprilie 2006. În acest scop societatea comercială administrată de inculpat a fost somată de unitatea bancară, potrivit legii, prin urmare inculpatul – administrator al societăţii comerciale, a cunoscut respectiva împrejurare.

Potrivit înscrisurilor provenite de la Banca Naţională a României – fila 211 şi urm. vol. 1 dosar urmărire penală – a rezultat că pe numele SC F. SRL Galaţi, în numele căreia inculpatul a introdus fără drept în circuitul bancar file cec, nu au fost înscrise incidente de plată.

În data de 01 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC V. SRL Botoşani, pentru plata cărora a emis fila cec purtând semnătura şi ştampila emitentului, din 22 martie 2005 1.264.775.138 rol. La înmânarea instrumentului de plată inculpatul a încredinţat pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului. La data de 21 martie 2005 cecul a fost introdus la plată. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei disponibilului, trăgătorul fiind în interdicţie bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 126.478 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, reprezentând despăgubiri civile (fila 79 vol. 3 urmărire penală, fila 10 dos. trib).

Inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicţie bancară.

În data de 03 martie 2005 inculpatul, în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC P. D&V SRL Iaşi, pentru plata cărora a emis 2 file cec purtând semnătura şi ştampila emitentului, din 16 martie 2005 cu suma de 507.121.974 rol, respectiv 03 martie 2005 cu suma de 486.050.423 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredinţat pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului.

La încheierea contractului inculpatul a reuşit să convingă partenerul de afaceri de buna reputaţie de care se bucură firma sa, prezentând înscrisuri din care rezulta o situaţie bună cu privire la bonitatea şi seriozitatea firmei sale, astfel încât a reuşit să-şi sporească imaginea, afectând însă direct desfăşurarea relaţiei comerciale.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 99.312,23 RON, reprezentând despăgubiri civile, solicitând şi 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (fila 102 vol. 3 urmărire penală fila 25 dosar tribunal).

Inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicţie bancară.

În data de 01 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC P.T. SRL Rădăuţi, pentru plata cărora a emis 3 file cec purtând semnătura şi ştampila emitentului, din 17 martie 2005 cu suma de 683.880.267 rol, 23 martie 2005 cu suma de 247.315.558 rol respectiv din 06 aprilie 2005 cu suma de 220.663.385 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredinţat pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicţie bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 113.086,91 RON, reprezentând despăgubiri civile (fila 21 dos. trib).

Inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită, respectiv anterior intrării în interdicţie bancară, cât şi ulterior, în perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicţie bancară.

În zilele de 14, 15, 16, şi 18 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a achiziţionat cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă şi alte produse de la părţile civile SC M.C. & C.R. SRL Timişoara, SC M.C. & C.R. SRL Oradea şi SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, pentru plata cărora a emis mai multe file cec purtând semnătura şi ştampila emitentului, după cum urmează: 14 martie 2005 - 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005 - 14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 - 1.529.994.900 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredinţat pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicţie bancară.

Părţile vătămate s-au constituit parte civilă în cauză (fila 1. 34 şi 49 vol. 3 dos. up.) după cum urmează: 255.088,63 RON, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Oradea, reprezentând despăgubiri civile, 53.999,82 RON, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Timişoara, reprezentând despăgubiri civile, 25.199,92 RON, în favoarea părţii civile SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, reprezentând despăgubiri civile.

În data de 03 decembrie 2004 inculpatul - în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu partea civilă SC GSM T. SRL Arad, pentru plata cărora a emis 7 file cec purtând semnătura şi ştampila emitentului, după cum urmează: 16 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 - 4.000.000.000 rol, 21 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 25 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29 martie 2005 - 4.154.002.820 rol.

La înmânarea instrumentelor de plată inculpatul a încredinţat pe reprezentantul părţii civile de existenţa disponibilului.

Odată introduse la unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicţie bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.186.664,48 RON, reprezentând despăgubiri civile (fila 5 vol. 2 dos. up.).

Pe parcursul cercetărilor în unele cazuri inculpatul a restituit părţilor civile o parte din bunurile achiziţionate, în alte cazuri plătind în numerar o parte din prejudiciu.

În luna martie 2005 inculpatul a intrat în posesia unui număr de 5 file cec aparţinând terţului SC F. SRL Galaţi - potrivit cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă neidentificată – pe care în mod repetat le-a completat fără drept, în fals, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile, prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri, după cum urmează: 28 martie 2005 - 8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731 rol, 31 martie 2005 - 7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10 martie 2005 - 8.440.023.333 rol.

În perioada decembrie 2004 – martie 2005 inculpatul a săvârşit în mod repetat, în ambele modalităţi ale elementului material, infracţiunea de folosire, cu rea-credinţa, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu.

Pe de o parte, a creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era, după care a folosit în mod repetat creditul în folosul propriu, prejudiciul fiind de 64.524 RON.

Pe de altă parte, pe timpul cât în contul societăţii se găseau sumele importante cu care inculpatul a creditat-o, acesta a acţionat în scopul iniţierii şi întăririi raporturilor comerciale cu părţile civile – parteneri de afaceri, respectiv cu SC P. D&V SRL Iaşi (fila 102 vol. 3 dos. up).

În fapt inculpatul, prin folosirea cu rea-credinţa a bunei reputaţii de care se bucura societatea prin bonitatea astfel dovedită, a acţionat într-un scop contrar intereselor societăţii, aşadar în folosul lui propriu, acţiune ce a avut drept urmare obţinerea pentru sine, în dauna societăţii comerciale administrate de inculpat, a unor importante cantităţi de bunuri şi mari sume de bani, în cuantumurile arătate mai sus.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii şi reprezentanţii părţilor civile audiaţi în faţa instanţei de fond (B.Z., I.C., H.C., M.M., B.O., G.L., M.L., F.N., I.S.V. – filele 69, 70, 98, 99, 132, 199, 200, 201 vol. 1 dos. trib., fila 77 vol. 2 dos. trib.), cât şi la urmărire penală (S.L., B.E., S.A., R.M., F.G., L.I., D.R., B.Z., M.L., M.L., G.L., N.A., I.C., B.O., H.C., făptuitorul B.A., s-a efectuat o confruntare între F.G. cu inculpatul), au confirmat starea de fapt reţinută prin actul de sesizare, respectiv în urma cercetării judecătoreşti (evidenţiată mai sus la pct. 1-7), cât şi faptele săvârşite de inculpat, referitoare la părţile civile sus amintite.

Persoanele audiate au arătat că inculpatul nu a informat despre lipsa disponibilului, au confirmat că inculpatul a semnat şi ştampilat filele cec predate, au confirmat înţelegerile privind scadenţele, au declarat că obligaţia de plată era justificată date fiind convenţiile încheiate şi marfa livrată, menţinând declaraţiile anterioare.

Instanţa de fond şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la pronunţarea soluţiei în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a dispus efectuarea expertizei contabile, concluziile acesteia lămurind toate chestiunile legate de cauză şi întărind convingerea formată în urma administrării probatoriului iniţial, potrivit căreia inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor, iar vinovăţia acestuia este dovedită.

Inculpatul a fost audiat pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de judecată (fila 301 şi urm. Vol. 1 dos. urmărire penală, fila 38 vol. 1 dos. trib.).

Audiat fiind, inculpatul a descris modul de operare şi faptele săvârşite, recunoscând că a emis file cec semnate şi ştampilate şi că a convenit cu părţile civile sub aspectul modalităţii de plată a bunurilor achiziţionate, cu clauza precisă ca reprezentanţii acestora să completeze filele cec cu sumele datorate şi să le introducă la plată.

Inculpatul a declarat că a emis filele cec ca o garantare a plăţii deoarece urma să plătească marfa în numerar.

A declarat că a luat cunoştinţă de îndată cu privire la interdicţia bancară instituită pe seama societăţii administrate de acesta.

A recunoscut că a cumpărat în astfel de mod marfă de la părţile civile şi declară că a revândut marfa achiziţionată de la părţile civile terţului SC F. SRL Galaţi care, la rândul său, i-a plătit marfa cu file cec, justificând astfel dreptul său de a completa şi introduce în circuitul bancar aceste instrumente de plată.

În continuare a declarat că filele cec provenite de la terţul SC F. SRL Galaţi i-au fost înmânate de numitul F.N., reprezentant al acestei societăţi. Declară că filele cec erau necompletate, purtând semnătura şi ştampila emitentului.

Fiind confruntat cu numitul F.N. inculpatul a declarat că nu această persoană este cea pe care a întâlnit-o şi care i s-a prezentat cu această identitate.

A recunoscut că, drept urmare, toate filele cec provenite de la terţ le-a completat personal. Filele cec introduse apoi în circuitul bancar au fost refuzate la plată. A recunoscut că marfa cumpărată de la părţile civile a vândut-o şi altor societăţi comerciale, încasând în numerar contravaloarea acestora.

A recunoscut că a creditat societatea după care s-a folosit în interes propriu sau în interes contrar societăţii de banii societăţii comerciale administrate pentru a plăti diverse datorii unor terţi (fila 331 vol. 1 urmărire penală), şi că a emis cecuri în momentul în care nu exista disponibilul.

Apărarea a fost înlăturată atât pentru că motivele invocate – cu precădere cele subliniate - sunt reglementate de norma legală în privinţa operaţiunilor cu cecuri, explicate pe larg în cele ce urmează, cât şi datorită probatoriului administrat care demonstrează săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpatului.

Din cercetări a rezultat că inculpatul a acţionat cu bună ştiinţă în scopul inducerii în eroare a reprezentanţilor părţilor civile la încheierea contractelor comerciale şi la livrarea mărfii.

Prin ordonanţa din 28 aprilie 2005 faţă de inculpat s-a dispus obligarea de a nu părăsi ţara. Odată cu sesizarea instanţei de fond nu s-a solicitat luarea măsurii preventive, aceasta încetând de drept.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârşirii faptelor.

Pe durata cercetării judecătoreşti s-a asigurat asistenţă din oficiu, inculpatul angajând ulterior apărător ales.

Filele CEC au fost ridicate în original sau depuse în copie alături de înscrisurile contabile şi bancare care atestă săvârşirea infracţiunilor de către inculpat.

În cauză s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice.

Întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni şi că a acţionat cu scopul de a obţine un folos material injust, instanţa de fond a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea continuată reţinută în rechizitoriu - art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - în infracţiunea continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., avându-se în vedere împrejurările în care cecurile au fost emise fără acoperire după intrarea în interdicţie de plată, cât şi împrejurările în care cecurile au fost emise în perioada în care societatea administrată de inculpat avea dreptul să emită cecuri, respectiv anterior intrării în interdicţie bancară.

Cauza a suferit amânări repetate din cauza neîndeplinirii procedurii de citare, lipsei nejustificate a martorilor, renunţării la mandatul de asistenţă juridică din partea apărătorului ales, repunerii pe rol pentru readministrare de probe şi pentru efectuarea expertizei, efectuarea cu mare întârziere a expertizei.

Cu privire la activitatea infracţională, instanţa a reţinut că extrasele de cont au evidenţiat starea financiară a societăţii comerciale administrate de inculpat în numele căreia a emis - în condiţiile sus menţionate - instrumentele de plată.

Inculpatul avea specimen de semnătură în perioada respectivă.

Există la dosar dovada că cecurile au aparţinut şi că au fost emise de SC G. SRL Oradea.

Părţile civile l-au notificat pe inculpat cu privire la iminenta introducere a filelor cec la plată.

Inculpatul nu a încercat să împiedice acest lucru, practic menţinându-le în eroare privind solvabilitatea, respectiv existenţa proviziei.

În aceste condiţii cecurile sunt considerate ca fiind emise fără autorizarea trasului, banca a constatat lipsă totală de disponibil şi că trăgătorul se afla în interdicţie.

S-a probat la dosar şi că inculpatul a completat fără drept, în fals, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri, un număr de 5 file cec aparţinând terţului SC F. SRL Galaţi.

De asemenea s-a probat la dosar şi că inculpatul a folosit cu rea-credinţa, creditul şi reputaţia de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, dar şi că a săvârşit o infracţiune distinctă de tentativă la înşelăciune în forma continuată cu consecinţe deosebit de grave (după cum se explică în cele ce urmează).

În ceea ce priveşte cecul lăsat „în garanţie”, instanţa reţine că, din definiţia cecului (mijloc al elementului material al infracţiunii), rezultă fără îndoială că acesta este un instrument de retragere de fonduri şi un instrument de plată. Cecul nu poate îndeplini funcţia şi nu poate fi folosit ca un instrument de garantare. Garantarea obligaţiilor se face prin ipotecă, gaj ori privilegiu. CEC-ul este lipsit de funcţia de instrument de credit. Ceea ce se numeşte total impropriu cec emis ,,în garanţie”, este de fapt un simplu instrument de plată. Clauza ,,în garanţie” referitoare la un cec este contrar naturii acestui titlu comercial de valoare. Trăgătorul trebuie să procedeze în aşa fel încât cecul să cuprindă menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerinţele unei informaţii suficiente, precum si cerinţele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv (Pct. 8 din Norma cadru nr. 7 din 6 martie 1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri).

De altfel, nici în situaţia în care cecul a fost girat, girantul nu garantează decât existenta creanţei, şi nici într-un caz plata sumei înscrise pe cec (Pct. 122 din Norma nr. 7/1994). În final se constată că în cauză nu există o filă cec garantată prin aval.

Referitor la cecul „în alb”, instanţa reţine că infracţiunea de înşelăciune prin folosirea cecurilor fără provizie sau acoperire, în condiţiile în care beneficiarul nu cunoaşte despre inexistenţa proviziei (Dec. 9/2005-RIL, ICCJ) iar trăgătorul a predat beneficiarului fila cec care conţine doar semnătura – aşa-zisul cec în alb, nu se circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, ci constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., putând fi discutat un eventual concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (3) teza II din Legea nr. 59/1934.

Potrivit art. 13 teza I Legea nr. 59/1934, trăgătorul răspunde de plată, menţinând în eroare partea vătămată privind solvabilitatea, respectiv existenţa proviziei. Beneficiarul are dreptul să introducă cecul la plată fără ca emitentul să fie încunoştinţat. Dreptul de completare trece de la un posesor la altul o dată cu predarea cecului. Cel care emite acel cec, completat, parţial completat, sau „în alb”, îşi asumă răspunderea executării. Se prezumă astfel că ulterior, potrivit înţelegerii, partea vătămată - beneficiar al cecului, îl va prezenta la plată.

Potrivit pct. 67 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, cecul in alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea cecului. Prin urmare, în aceste condiţii, sunt întrunite condiţiile de formă ale filei cec.

Pct. 68 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, stipulează că menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate atunci când posesorul prezintă cecul la plată. Este obligatoriu ca cecul in alb să aibă completat numele ultimului posesor in momentul plăţii. Datorită acestei prevederi legale nu se cere imperativ ca inculpatul, de la bun început, să completeze numele beneficiarului.

Potrivit pct. 69 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, primitorul cecului în alb, cât şi oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înţelegerilor care au avut loc anterior intre semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului.

Cu privire la nulitatea cecului, instanţa reţine că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului şi să aibă cel puţin valoarea cecului. Disponibilul trebuie să fie lichid, cert şi exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedice efectuarea plăţii cecului.

Potrivit pct. 34 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, trăgătorul poate emite un cec numai în condiţiile existenţei prealabile la tras a unor fonduri proprii, disponibile, în momentul emiterii instrumentului, care să-i facă posibilă trasului efectuarea plăţii.

Potrivit pct. 35 din Norma cadru 7 din 08 martie 1994, emiterea unui cec de către un trăgător, fără ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în momentul emiterii cecului, atrage sancţiuni civile şi penale. Acest fapt nu duce însă la nulitatea cecului, el putând fi totuşi onorat de tras la prezentare, dacă, in intervalul de timp dintre emitere şi prezentare, trăgătorul procură trasului fondurile necesare pentru acoperirea acestui cec. A constatat instanţa de fond că este lesne de înţeles că acest lucru nu priveşte răspunderea penală.

Dacă sunt întrunite condiţiile de formă ale filei cec, văzând prevederile Normei cadru 7, instanţa nu dispune anularea cecului emis în lipsa proviziei decât în situaţia cecului declarat ca fiind fals, întrucât altfel fila cec nu reprezintă mijloc fraudulos; aceasta va fi confiscată, fără a fi anulată de către instanţă ca fiind falsă. Fila cec constituie titlul executoriu pentru partea civilă prin care aceasta îşi poate dovedi creanţa.

În ce priveşte faptele săvârşite, instanţa de fond a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunile de înşelăciune prin folosirea cecurilor, atât în perioada în care partea responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cât şi după intrarea în interdicţie bancară.

Părţile civile, prezentând instrumentele de plată la bancă, au înregistrat refuz la plată, unitatea bancară consemnând următoarele aspecte: "cec refuzat din lipsă totală de disponibil, trăgător în interdicţie bancară”.

Activitatea infracţională a inculpatului a fost înlesnită şi de faptul că societăţile prejudiciate nu au verificat la zi solvabilitatea emitentului instrumentelor de plată prin centrala incidentelor de plăţi, organism ce funcţionează la nivelul sucursalelor Băncii Naţionale a României.

Inculpatul a recunoscut emiterea instrumentelor de plată fără a exista disponibilul în cont, însă s-a dovedit a fi în eroare cu privire la posibilitatea legală de a folosi cecul ca instrument de garantare a plăţii în numerar, a cunoscut despre refuzul la plată, a recunoscut sumele datorate.

Instanţa de fond a constatat că inculpatul a săvârşit şi o tentativă la înşelăciune în forma continuată cu consecinţe deosebit de grave. Acesta a completat în mod fictiv cecurile provenite de la terţul SC F. SRL Galaţi – societate comercială radiată în prezent – şi a încercat să-i producă o pagubă, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont.

Cu privire la aplicabilitatea în cauza de faţă a prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., s-au făcut următoarele precizări:

Persoana acuzată acţionează cu scopul creării aparenţei solvabilităţii, respectiv că părţile vătămate îşi vor încasa debitele. Din ansamblul probator s-a constatat că inculpatul a acţionat cu scopul de a obţine un folos material injust, acţionând cu intenţia de a înşela, urmarea fiind pricinuirea pagubei.

În ce priveşte scopul cerut pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., acesta există dat fiind rezultatul produs, ţinând seama de cuantumul prejudiciului cauzat. Scopul cerut de textul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) a fost probat prin declaraţiile persoanelor audiate.

Prin acţiunile sale de emitere, ştampilare şi semnare a filelor CEC, inculpatul a încercat şi reuşit - prin inducerea in eroare - determinarea părţilor civile la încheierea convenţiilor, menţiunile privind contul, banca plătitoare, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale inculpatului. Oferind părţilor civile cecurile de mai sus, inculpatul le-a indus în eroare la livrarea mărfii cu privire la solvabilitate.

Inculpatul nu a acţionat în numele societăţii comerciale pe care o administrează cu bună-credinţă, din dorinţa de a achita creanţele ci, dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparenta solvabilităţii şi a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate urmărind inducerea în eroare a părţilor civile.

În cauză filele cec au fost emise de către inculpat cu încălcarea art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., lipsa disponibilului fiind constatată şi cu ocazia introducerii la plata, dar şi la data emiterii.

Vinovăţia a rezultat din probele administrate în cauză. Astfel inculpatul, cunoscând că societatea pe care o administrează se găseşte în interdicţie bancară şi că ulterior acestei date îi este interzisă emiterea cecurilor, era dator să retragă filele cec emise cu lipsa proviziei, respectiv să informeze părţile civile că filele cec anterior emise vor fi refuzate la plată deoarece partea responsabilă civilmente, al cărui administrator este, a fost declarată în interdicţie bancară pentru a emite cecuri.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul este autorul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, săvârşite în forma continuată, folosind acelaşi mod de operare, in baza aceluiaşi scop, respectiv că în mod repetat a emis file cec pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont şi pentru motivul interdicţiei bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii, cât şi introducerii la plată a acestor file CEC, starea conturilor bancare ale societăţii sale, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare.

S-a constatat că fapta săvârşită de inculpat în dauna părţilor civile, care în mod repetat a emis file cec pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont şi pentru motivul interdicţiei bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale acestor societăţi, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare, fapta producând consecinţe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanţa de fond dispunând schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului.

S-a constatat că faptele săvârşite de inculpat, care în mod repetat a completat fictiv cecurile provenite de la terţul SC F. SRL Galaţi şi a încercat să-i producă o pagubă, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont, inculpatul necunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale terţului, fapta fiind de natură a produce consecinţe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat raportat la sumele înscrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de tentativă de înşelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., şi ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa de fond dispunând condamnarea inculpatului.

S-a constatat că fapta săvârşită de inculpat care în mod repetat s-a folosit, cu rea-credinţa, de creditul de care se bucură societatea administrată personal, atât prin creditarea şi mai apoi prin dispunerea de sume de bani din patrimoniul societăţii, cât şi prin creditarea în scopul atestării unei bune reputaţii pentru ca mai apoi să profite de aceasta în scopul derulării unor raporturi comerciale într-un scop contrar intereselor societăţii şi doar în folosul lui propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate prevăzută de art. 266 pct. 2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa de fond dispunând condamnarea inculpatului.

Faţă de cele de mai sus s-a reţinut concursul de infracţiuni cu aplicarea unui spor justificat de cele de mai sus. La aplicarea pedepselor instanţa de fond a ţinut seama de persoana inculpatului, circumstanţele reale şi personale, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârşite, gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, modalitatea in care scopul pedepsei poate fi atins, numărul actelor materiale, valoarea mare a prejudiciului cauzat părţilor civile, cât şi modalitatea de săvârşire a faptelor.

Pentru aceste motive instanţa de fond a făcut aplicarea pedepselor complementare în ce îl priveşte pe inculpat pentru o perioadă de 10 ani, urmând a se dispune şi aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990.

Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante in favoarea inculpatului şi a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin dispunerea executării pedepsei în regim de detenţie.

În cauză nu a fost introdusă partea responsabilă civilmente. Părţile civile nu au cerut introducerea acesteia, iar parchetul prin rechizitoriu nu a apreciat necesar acest lucru. Instanţa de fond a ţinut seama de principiul disponibilităţii, apreciind că nu există parte responsabilă.

Drept urmare instanţa de fond a admis pretenţiile civile formulate în cauză deoarece sunt justificate, şi a ţinut seama de precizările părţilor civile formulate în cauză, însă inculpatul nu a fost obligat în solidar cu SC G. SRL Oradea dat fiind faptul că în cauză nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente. civilmente în cauză.

S-a dispus confiscarea cecurilor aflate în original la dosar emise anterior intrării în vigoare a interdicţiei bancare, ca efect al aplicării art. 118 C. pen. şi păstrate la dosarul cauzei la dispoziţia părţilor civile, constituind titlu executoriu prin care acestea îşi pot dovedi creanţa.

S-a dispus anularea cecurilor şi biletelor la ordin aflate în original la dosar emise după intrarea în vigoare a interdicţiei bancare urmează a fi anulate ca fiind false – acestea constituind mijlocul fraudulos, fiind probată atât existenţa scopului urmărit dar şi faptul că părţile civile nu au cunoscut despre lipsa proviziei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.A.F. care solicită admiterea apelului ca fiind legal şi temeinic, desfiinţarea sentinţei apelate şi în urma reaprecierii materialului probatoriu administrat să se dispună achitarea inculpatului deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia.

Examinând sentinţa atacată pe baza motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 25 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 288 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

A descontopit pedeapsa de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. în pedepsele componente de 14 ani închisoare, 7 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului şi sporul de 1 an închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 14 ani închisoare până la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 7 ani închisoare până la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 2 ani închisoare până la 1 an închisoare şi pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 266 punctul 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 3 ani închisoare până la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că inculpatul S.A.F. va executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.

A redus perioada de timp pe durata căreia s-au interzis inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. de la 10 ani până la 5 ani.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu U.M. (delegaţia nr. 760 din 19 ianuarie 2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Curtea de apel a apreciat că, în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească a fost administrat un vast material probator din care rezultă în mod indubitabil vinovăţia inculpatului şi din acest punct de vedere considerăm că hotărârea instanţei de fond este legală.

Există înscrisuri provenite de la organele de control fiscal, declaraţiile părţilor vătămate, filele de cec, refuzurile de plată, înscrisuri bancare, declaraţiile inculpatului, care confirmă starea de fapt reţinută de către instanţă.

Manevrele sale dolosive cuprind un larg registru de manifestări pentru a-şi convinge partenerii să încheie afaceri cu el, acesta prezenta înscrisuri din care rezulta o situaţia bună cu privire la bonitatea, seriozitatea firmelor sale, iar odată câştigată încrederea acestor parteneri şi marfa intrată în patrimoniul său, la plată prezenta cec-uri care ulterior desigur erau refuzate pentru motivul lipsei disponibilului.

Acestea sunt consideraţiile pentru care cererea inculpatului de a fi achitat va fi respinsă de către instanţă.

A mai solicitat inculpatul de a se raporta şi circumstanţele reale şi personale ale acestuia din care să rezulte faptul că nu ar fi săvârşit cu intenţie infracţiunile reţinute în sarcina sa.

S-a considerat, pentru a nu relua teza analizată mai sus, că niciun aspect nu este dovedit, rezultând în mod indubitabil că prin toate acţiunile sale inculpatul nu a făcut altceva decât a intenţionat să îşi înşele partenerii de afaceri, să îşi însuşească bunuri aparţinând acestora, în schimb la plată înaintând file cec fără nicio acoperire în disponibil.

Din oficiu instanţa a luat şi pus în discuţie un alt aspect şi anume cel ce vizează raportul dintre pedeapsă şi scopul acestei pedepse, respectiv elementele pe care legiuitorul le-a inserat în dispoziţiile art. 52 C. pen.

Luând în discuţie aceste elemente instanţa a reţinut că a-i aplica inculpatului o pedeapsă de 14 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune chiar şi în forma agravată este disproporţionat de mare, îmbrăcând o latură represivă şi nu o latură educativă cum cere legiuitorul în astfel de situaţii. De altfel dispoziţiile art. 52 C. pen. solicită instanţelor a avea în vedere că pedeapsa, pe lângă faptul că este o măsură de constrângere, este şi un mijloc de reeducare al condamnatului, iar scopul acestei pedepse acelaşi legiuitor îl îndreaptă spre a se preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către alte persoane.

În alin. (2) al aceluiaşi articol, legiuitorul, arată că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana inculpatului.

În concluzie instanţa are obligaţia de a păstra un raport just şi echilibrat între pedeapsă şi scopul pedepsei, desigur alături de condiţiile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ori şi din acest punct de vedere inculpatul S.A.F. se dovedeşte a fi fără antecedente penale, la data săvârşirii faptelor, încadrat în muncă, relativ tânăr (aproximativ 30 ani la data săvârşirii faptelor), are spre creştere şi educare un copil minor.

Toate aceste elemente coroborate împreună duc la concluzia că în cauză reeducarea acestuia se poate face şi prin aplicarea unor pedepse mai blânde în raport de cele aplicate de către instanţa de fond.

Împotriva deciziei penale nr. 25 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea a declarat recurs inculpatul S.A.F.

În drept, odată cu depunerea recursului, la data de 02 martie 2012, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17² C. proc. pen., fără să existe o motivare a criticilor formulate, recurentul rezumându-se să indice textele de lege pe care înţelege să îşi întemeieze recursul.

În susţinerea orală a recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 15, 18 C. proc. pen.

În scris, în concluziile depuse la dosar la data de 01 februarie 2013 au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 21, 18, 14 C. proc. pen.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, respectiv art. 385⁹ pct. 17 ²C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Recurentul nu a motivat nici în concluziile orale, nici în cele scrise în ce constau criticile fundamentate pe încadrarea juridică sau aplicarea legii. Analizând din oficiu, hotărârile recurate, instanţa nu a putut identifica acele erori care să se încadreze în cazurile de casare invocate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., când judecata în primă instanţă a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.

Deşi invocă acest caz de casare recurentul critică decizia ca urmare a lipsei unei apărări calificate, deoarece cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată în prezenţa avocatului din oficiu, care nu a solicitat completarea probatoriului.

Inculpatul arată şi că la termenul de la 21 noiembrie 2012 adresa de domiciliu era greşit consemnată în dosar astfel încât la termenul de judecată din apel procedura nu a fost legal îndeplinită. Instanţa constată că în apel inculpatul a fost citat la adresa menţionată în înscrisul prin care s-a declarat calea de atac.

Conform art. 385¹⁰ C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu este respectat termenul de cinci zile, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.

Cazul de casare invocat de recurent nu este printre cele care se iau în discuţie din oficiu, iar în scris a fost invocat prin concluziile depuse la 01 februarie 2012 (conform datei de fax) ulterior termenului de la 23 ianuarie 2013 când au avut loc dezbaterile.

În consecinţă, critica referitoare la procedura de citare nu poate fi examinată în recurs dat fiind că termenul de invocare a cazului de casare a fost depăşit.

De asemenea, în ceea ce priveşte lipsa unei apărări calificate în apel, Curtea constată că în recurs, deşi a indicat nevoia administrării unei contraexpertize, ca probă nouă, referitoare la modul de calcul al prejudiciului, recurentul nu a arătat care sunt obiecţiunile aduse expertizei existente la dosar şi de ce se impune refacerea acesteia. Recurentul arată că solicită o contraexpertiză care să clarifice problema într-un mod clar şi lipsit de suspiciuni. În lipsa unor critici concrete cu privire la obiectivele contraexpertizei, cu privire la criticile expertizei actuale, la elementele care conduc la ideea că expertiza anterioară nu este clară, instanţa de recurs nu apreciază utilă proba cu o contraexpertiză.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Recurentul solicită achitarea afirmând că este victima unei înşelăciuni din partea reprezentanţilor firmei SC F. SRL, dat fiind faptul că la momentul la care a primit cecurile SC F. SRL nu avea niciun impediment legat de plata acestora.

Critica recurentului este nefondată.

Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, iar nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe.

Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Instanţa de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracţiunea pe care o neagă inculpatul, dar şi apărarea referitoare la inexistenţa infracţiunii.

Grava eroare de fapt presupune o neconcordanţă vădită între probele din dosar şi faptele reţinute de instanţă. Contrar celor susţinute de inculpat probele din dosar induc faptul că acesta a intrat în luna martie 2005 în posesia a cinci file cec aparţinând terţului SC F. SRL Galaţi, pe care în mod repetat le-a completat fără drept, introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată prin înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat marfă de la părţile civile (cartele SIM) şi a declarat că a revândut marfa achiziţionată de la părţile civile unui reprezentant al SC F. SRL Galaţi care, s-a recomandat cu numele F.N. şi care la rândul său, i-a plătit marfa cu file cec, în valoare de 41,7 miliarde lei vechi, justificând astfel dreptul său de a completa şi introduce în circuitul bancar aceste instrumente de plată. Inculpatul a declarat că filele cec provenite de la terţul SC F. SRL Galaţi i-au fost înmânate de F.N., reprezentant al acestei societăţi, iar filele cec erau necompletate, purtând doar semnătura şi ştampila emitentului.

Fiind confruntat cu F.N. inculpatul a declarat că nu este persoana care a întâlnit-o şi care i s-a prezentat cu această identitate. Totodată inculpatul a recunoscut că a completat personal filele cec, 28 martie 2005, pentru 856.848,0652 lei; 24 martie 2005, pentru 895.815,3731 lei; 31 martie 2005 pentru 749.873,2045 lei; 17 martie 2005 pentru 824.481,8610 lei; 10 martie 2005 pentru 844.002, 3333 lei.

Inculpatul a susţinut că a fost indus în eroare de SC F. SRL Galaţi. Susţinerea sa este infirmată de faptul că F.N. nu a avut afaceri cu SC G. SRL Oradea ( f. 208-213, vol. III dup). În registrul de casă al firmei SC G. SRL s-au consemnat, în decurs de o lună, plăţi în sumă totală de 64.968.247.681 lei vechi, efectuate de o persoană care nu poate fi identificată (f. 138 - 250 vol. IV dup). Aceeaşi persoană neidentificată figurează a fi avut în decurs de o lună şi 16 zile (01 februarie - 16 martie 2005) afaceri comerciale atât în nume personal (18 facturi fiscale - f.150-167, vol.III), cât şi al SC F. SRL Galaţi (7 facturi fiscale - f. 168-174) în valoare de peste 106 miliarde lei vechi.

După întâlnirea pe care a afirmat că ar fi avut-o la sfârşitul lunii martie 2005, în mun. Galaţi, cu F.N. şi cu ceilalţi reprezentanţi ai SC F. SRL Galaţi, inculpatul afirmă că a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 03 martie 2005 (f.142 - 143, vol. III), că a preluat comenzile de cartele telefonice şi că i-ar fi predat în alb cele cinci cec-uri în valoare de 41.710.208.371 - peste 1.000.000 euro (f. 145-149, vol III), fără a avea acoperirea bancară necesară. Confruntat cu F.N., inculpatul S.A.F. a recunoscut că nu a efectuat operaţiunile mai sus menţionate cu acea persoană pretinzând că SC F. SRL l-a înşelat prezentându-i un alt bărbat ca fiind administratorul societăţii. (f.313, vol. I dup). Apărarea este infirmată de faptul că nici contabilele SC G. SRL Oradea, M.M.E. (f.268-269, vol.I - soacra inculpatului) şi I.C.V. (f. 179-180, vol.I dup ), nici angajatul B.A.J. (f.332-336, vol.I dup), ori vreo altă persoană din anturajul inculpatului nu a văzut banii primiţi de inculpat şi nu a cunoscut existenţa vreunei afaceri cu firma din Galaţi.

Apărarea inculpatului referitoare la persoana necunoscută de la care a primit cecurile este infirmată de şi faptul că acea cartelă prepay, de pe care S.A.F. afirmă că a fost sunat de F.N., a fost activată abia la 17 martie 2005, deci după ultima operaţiune comercială evidenţiată scriptic cu SC F. SRL Galaţi. Cartela telefonică a fost distribuită ( f. 277, vol. I), posibil în perioada 14 martie - 16 martie 2005, deci ulterior încheierii contractelor invocate de inculpat cu SC F. SRL. Realitatea tranzacţie comerciale cu SC F. SRL are un caracter incert şi din faptul că la data de 16 martie 2005, când a evidenţiat factura fiscală în sumă de 7.498.732.045 lei vechi (f. 173 vol.III d up), S.A.F. a cunoscut (încă din 14 martie 2005) că nu are pe stoc cartele SIM de această valoare. Cartelele SIM achiziţionate la data de 16 martie 2005 de la magazinul Metro din Oradea şi de la SC P.T. SRL Rădăuţi - în valoare totală de 1.750.628.754 lei vechi ( f. 80 - 81, vol.I ) a fost facturată în întregime în perioada 16 martie 2005 - 29 martie 2005 către firmele din Oradea (1.750.093.418 ROL - f.99 - 166, vol. I).

S.A.F. nu a introdus la data de 10 martie 2005 fila cec în cuantum de 8.440.023.333 lei vechi aparţinând SC F. SRL Galaţi, în condiţiile în care la 11 martie 2005 urma să efectueze plăţi de 5.000.000.000 lei vechi către SC GSM T. SRL. Deşi cunoştea încă din data de 14 martie 2005 că nu are alimentat contul bancar, la data de 16 martie 2005 a facturat cartele SIM în sumă 7.498.732.045 ROL (factura fiscală – din 16 martie 05), deşi nu avea pe stoc această cantitate şi fără a încerca să identifice persoana care s-a recomandat cu numele de F.N.

Fila cec în cuantum de 8.440.023.333 lei a fost introdusă la plată la data de 18 martie 2005 la V. - Sucursala Oradea (comunicată la 23 martie 2005 la E.B. - Sucursala Galaţi), în ziua în care SC GSM T. SRL Arad a introdus la plată prima filă cec şi când s-au înregistrat oficial primele incidente de plată bancară, în sumă totală de 7.025.543.323 lei vechi pe seama SC G. SRL Oradea (adresa nr. II/4/1556/05 aprilie 2005 a Băncii Naţionale a României).

În ceea ce priveşte realitatea tranzacţiilor cu SC F. SRL, instanţa constată că datele de identitate ale societăţii, precum şi ale asociaţilor sau administratorilor acesteia puteau fi procurate prin accesarea bazei de date a ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi. Baza de date ORC nu a fost reactualizată cu privire la retragerea calităţii de administrator a numitului F.N. şi nici cu privire la schimbarea actului de identitate, cea ce explică de ce filele cec aveau date care nu corespundeau realităţii, dar corespundeau celor de pe site-ul ORC, care nu fusese actualizat. De altfel, filele cec - 700 au fost pierdute în vara anului 2004 de reprezentanţii SC F. SRL Galaţi ( f. 220, vol III dup).

În ceea ce priveşte apărările inculpatului cu privire la înşelarea sa de către SC F. SRL, instanţa reţine că acestea au fost verificate, astfel că nu se poate invoca o gravă eroare de fapt. S.A.F. a formulat, la data de 28 martie 2005, plângere penală împotriva reprezentanţilor SC F. SRL Galaţi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea la 10 martie 2005 a filei cec în sumă de 8.440.023.333 ROL, fără a avea acoperirea bancară necesară.

Din declaraţiile reprezentanţilor SC F. SRL Galaţi, rezultă ca aceştia nu îl cunosc pe S.A.F. şi nu au avut activităţi comerciale legate de cartele telefonice SIM sau telefoane celulare. Nici unul dintre aceştia nu a semnat şi nu a efectuat înscrisuri pe documentele fiscale şi bancare ridicate de la SC G. SRL Oradea. Mai mult, inculpatul însuşi a arătat că filele cec aparţinând SC F. SRL Galaţi i-au fost predate în alb, fiind aplicată doar ştampila firmei. Datele calendaristice nu se corelează cu numărul de ordine (în sens crescător) al instrumentelor de plată.

Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs constată că nu există o gravă eroare de fapt. Instanţa de fond şi cea de apel au constatat că prin acţiunile sale de a introduce la plată filele cec aparţinând SC F. SRL, primite de la o persoană necunoscută, inculpatul a încercat să creeze un prejudiciu acestei societăţi, lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont, inculpatul necunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor bancare ale terţului, fapta fiind de natură a produce consecinţe deosebit de grave din cauza prejudiciului însemnat raportat la sumele înscrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de tentativă de înşelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

În consecinţă, instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod corect consecinţele juridice decurgând din situaţia de fapt astfel că nu există o gravă eroare de fapt.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., când există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Cazul de casare este fondat.

Conform art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală. Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de cinci ani. Procesul penal a întrerupt cursul prescripţiei răspunderii penale de cinci ani. Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă jumătate, în cazul de faţă 7 ani şi 6 luni. Data ultimului act de executare este potrivit rechizitoriului 06 aprilie 2005; în consecinţă, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 06 octombrie 2012, astfel încât pentru cele două infracţiuni, prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, va fi pronunţată o soluţie conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cazul de casare este fondat.

Faptele din prezenta cauză se sancţionează cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani în cazul înşelăciunii cu consecinţe deosebit de grave şi de la 5 la 10 ani în cazul tentativei la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Faptele pentru care este acuzat inculpatul au ca moment al consumării 06 aprilie 2005. Deşi trimiterea în judecată s-a făcut în anul 2006 conform rechizitoriului nr. 76/D/P/2005 din 05 aprilie 2006, inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 288 din 14 decembrie 2011 la 7 ani şi 6 luni de la săvârşirea faptei şi la 5 ani şi 8 luni de la sesizarea instanţei în condiţiile în care probatoriul a constat în principal în înscrisuri (cecuri emise de inculpat, acte provenind de la bănci, acte provenind de la părţile civile).

Având în vedere debutul infracţional în preajma vârstei de 23 de ani, vârsta actuală de 31 de ani, durata procesului, precum şi că timp de 7 ani şi 10 luni de la săvârşirea faptelor din prezenta cauză nu a mai comis alte fapte, instanţa apreciază că în cauză aceste date conduc la aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., ceea ce determină ca limitele de pedeapsă să fie de la 3 ani şi 4 luni până la 10 ani pentru fapta consumată şi de la 1 an şi 8 luni până la 5 ani în cazul tentativei la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Valoarea prejudiciului de 3.859.824,99 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat către părţile civile, determină instanţa să aplice o pedeapsă către maximul prevăzut în limitele reduse, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei instanţa reţine lipsa oricărui efort de acoperire a prejudiciului. Conform celor reţinute în dosar din ianuarie 2005, familia inculpatului şi-a înstrăinat bunurile mobile şi imobile pe care le deţinea cu titlu de proprietate, iar S.A.F. a evidenţiat în registrul de casă a societăţii restituiri de credite în cuantum de peste 54 miliarde lei vechi. Astfel, la data de 15 ianuarie 2005 a fost vândut autoturismul cu preţul de 14. 000 Euro, iar la data de 28 martie 2005 a fost vândut apartamentul situat în Oradea, jud. Bihor cu preţul de 9.600 Euro (f. 295-297,vol. I dup). La data formulării plângerilor penale - sfârşitul lunii martie 2005, familia lui S.A.F. nu mai deţinea nici un bun mobil sau imobil care să facă obiectul măsurilor asigurătorii, deşi în perioada ianuarie - 24 martie 2005 a deţinut sumele de 23.600 Euro şi peste 54 miliarde lei vechi. Având în vedere că de la debutul procesului până în prezent, deşi inculpatul avea posibilitatea de a acoperi o parte a prejudiciului fie prin sumele deţinute, fie prin sumele obţinute ca salariu, (inculpatul are un loc de muncă) nu s-a început acoperirea prejudiciului, instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate.

Cu toate acestea inculpatul poate fi liberat anterior expirării duratei pedepsei. În condiţiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului de 8 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiţionat după executarea efectivă a minimum patru ani închisoare.

După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului S.A.F., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului S.A.F., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.A.F. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 473/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 461/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 469/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 469/2013. Penal