ICCJ. Decizia nr. 460/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 460/2013
Dosar nr. 8907/2/2012
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 33 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, a admis cererea de extrădare privind pe numitul P.M.I., cetăţean român, fiul lui M. şi L.E., urmărit internaţional.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, cu referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, modificată.
În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, a revocat măsura arestării provizorii in vederea extrădării şi a dispus punerea in libertate a persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 5 emis la 29 noiembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, dacă persoana solicitată nu este reţinută sau arestată în alta cauză. A dispus arestarea persoanei solicitate P.M.I. în vederea pred ării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, şi emiterea unui nou mandate de arestare.
A constatat c ă P.M.I. a fost arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 29 noiembrie 2012 - 29 ianuarie 2013.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instan ţa a reţinut în esenţă, că, prin sesizarea nr. 3402/11/5/2012 din data de 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înaintată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea de arestarea provizorie în vederea extrădării, formulată de autorităţile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă P.M.I., cetăţean român, fiul lui M. şi L.E., persoană urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a comite fraudă bancară, conspiraţie de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică). În cuprinsul cererii de extr ădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a comite fraudă bancară, conspiraţie de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând în aceea că în perioada 2005 - 2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităţilor comerciale al unor instituţii guvernamentale şi a unor persoane juridice şi fizice din Statele Unite şi Europa şi alte părţi ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obţine informaţii confidenţiale de acces online a conturilor bancare, precum şi informaţii personale de identificare fără cunoştinţa deţinătorilor de cont, informaţii ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.
S-a ar ătat că sunt incidente dispoziţiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Persoana extr ădabilă P.M.I. nu a fost reţinută, fiind în stare de detenţie preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., în care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 39/2003.
Audiat ă fiind de instanţă, la data de 29 noiembrie 2012, persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea sa şi a arătat că nu este de acord să meargă în Statele Unite, nefiind vinovat de faptele care i se impută acolo.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia penal ă nr. 4048 din 06 decembrie 2012, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr.8907/2/2012/a1, în baza art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2012, până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestarea provizorie în vederea extrădării. Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I. şi s-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013, în vederea prezentării unei cereri propriu zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2013, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 176 din 18 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. 8907/2720127a3, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, formulată de persoana extrădabilă P.M.I., iar în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se termen de judecată la data de 22.01.2013, ora 08,30, Sala I.T.
Persoana extr ădabilă P.M.I., a formulat opoziţie la cererea de extrădare, invocând disp. art. 24 alin. (1) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 302/2004.
Verific ând lucrările dosarului s-a constatat că cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute in sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Curtea a mai constatat c ă nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 modificată sau de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr.l 11/2008, apreciind că în speţă nu pot fi reţinute aspectele invocate în cuprinsul opoziţiei la extrădare.
Împotriva sus-menționatei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată P.M.I., criticile sale vizând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct.10 si 172 C. proc. pen.
În acest sens, a sus ţinut că instanţa investită cu soluţionarea cauzei a soluţionat pozitiv cererea de extrădare formulată de autorităţile SUA şi a amânat predarea.
În realitate, a solicitat efectuarea de verific ări ce erau necesare pentru stabilirea îndeplinirii procedurii prevăzută de lege, arătând că s-au înregistrat plângeri pe care le-a formulat la parchet, astfel că în prezent s-ar afla în situaţia prev. de disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, invocând totodată refuzul opţional şi principiul priorităţii.
A mai susţinut că instanţa s-a raportat la referatul cu propunere de arestarea preventivă în condiţiile în care până la momentul soluţionării cauzei ancheta din România evoluase, precizând că trebuia investigat şi împrejurarea că în ceea ce-l priveşte, la data de 10 ianuarie .2012 autorităţile SUA anunţaseră că s-a emis actul de trimitere în judecată, de unde rezultă că nu mai suntem în prezent în situaţia de la data formulării cererii.
În această succesiune juridică, a mai arătat că art. 14 alin.(1) din Legea nr. 18/2008 defineşte extrădarea în vederea urmăririi penale, ori autorităţile judiciare s-au desesizat şi au trimis dosarul în faţa Curţii cu Juraţi, de unde rezultă că nu ne mai aflăm în timpul urmăririi penale şi, deci, solicitarea este nelegală.
De asemenea, a mai precizat că a depus opoziţie la extrădare şi că există la Parchet Dosarul cu nr. 188/D/P/2011, aspecte care nu au fost investigate de către instanţă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare şi obligarea instanţei de fond să dispună asupra acestor aspecte.
Nu în ultimul rând, a mai susţinut că dispoziţiile Legii nr. 111/2008 şi ale Legii nr. 302/2004 sunt eliptice pe acest aspect, arătând totodată că nu a fost ascultat cu privire la amânarea predării şi că art.14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 contravine Cartei Drepturilor Omului, Carta Fundamentală a Uniunii Europene, iar în raport de dispoziţiile art. 54 şi art. 53 nu pot fi aplicate restrângeri, astfel că drepturile oricărui cetăţean trebuie respectate şi aplicate în consens cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În concluzie a solicitat, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru verificarea şi constatarea îndeplinirii condiţiilor de extrădare, iar în subsidiar, judecarea şi respingerea cererii de extrădare, arătând că nu doreşte să fie extrădat şi solicită să fie anchetat aici pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Recursul este nefondat.
Analiz ând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluţie, decât cea pronunţată de instanţă, hotărârea fiind legală şi temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.
Se retine astfel, că în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 222/08 şi art. 12 din Tratatul de extr ădare dintre România si SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanţa română, investită cu cererea privind arestarea provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către S.U.A. a numitului persoană solicitată P.M.I., nu are competenţa de a se pronunţa asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării şi nu poate constata decât că cererea cu care a fost investită este formulată de autorităţile competente din statul solicitant şi conţine elementele prevăzute de lege.
Astfel, potrivit disp. art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, intitulat solu ţionarea cauzei, „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, curtea de apel poate (...) să constate, prin sentinţă, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile extrădării.
În conformitate cu alin. (2) al aceluia şi articol, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării".
De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57".
În caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
Mandatul de arestare reprezint ă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciara internaţională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun ca decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru al UE sau al unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Ra ţiunea acestui mandat de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând instrumentul de aducere în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Aşa dup ă cum rezultă din actele aflate la dosar, numitul persoană solicitată P.M.I. este urmărit internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru s ăvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a comite fraudă bancară, conspiraţie de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând în aceea că în perioada 2005 - 2012, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităţilor comerciale al unor instituţii guvernamentale şi a unor persoane juridice şi fizice din Statele Unite şi Europa şi alte părţi ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obţine informaţii confidenţiale de acces online a conturilor bancare, precum şi informaţii personale de identificare fără cunoştinţa deţinătorilor de cont, informaţii ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.
Cu privire la opozi ţia la extrădare formulată de persoana solicitată, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
În acest context juridic, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, dovedindu-se că cererea de arestare provizorie cuprinde menţiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul de extrădare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, coroborate cu disp. art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, pentru admiterea cererii de extrădare privind pe numitul P.M.I., urmărit internaţional.
Totodat ă, în mod corect în baza art.58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, cu referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, s-a dispus amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, modificată, reţinându-se, în raport de disp. art. 59 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, că nu s-a făcut dovada că amânarea predării ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi împlinirea prescripţiei, şi nici nu au fost date asigurări că odată îndeplinite actele procesuale pentru care se solicită extrădarea, se va proceda la retrimiterea extrădatului.
În acest context juridic, în mod corect, instanţa a apreciat că dată fiind starea de arest preventiv în care se află P.M.I., în Dosarul nr. 53/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., precum şi stadiul de soluţionare a acestui dosar, o predare temporară ar dăuna bunului mers al anchetei în respectiva cauză, legea neprevăzând un termen pentru o astfel de predare temporară, fiind la latitudinea instanţei să-l stabilească, iar în aceste condiţii, chiar dacă parchetul, prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012 din data de 21 ianuarie 2013, şi-a exprimat acordul pentru o astfel de predare, instanţa nu a apreciat-o ca fiind oportună.
A şa fiind, în baza art. 43 alin. (6) cu referire la art.58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a revocat măsura arestării provizorii în vederea extrădării şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 5 emis la 29 noiembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, dacă persoana solicitată nu este reţinută sau arestată în alta cauză.
Pe cale de consecinţă, s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.M.I. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, şi emiterea unui nou mandat de arestare.
Ca atare, const ându-se ca au fost respectate procedurile prevăzute de lege şi după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 54/2013. Penal → |
|---|
