ICCJ. Decizia nr. 52/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 5 din 5 septembrie 2012 a Curții Militare de Apel, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată numita U.R. privind sentința penală nr. 90 din 5 aprilie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii ll-a Militară - Colegiul de Fond, privind pe fostul magistrat militar căpitan B.T., decedat la 22 iunie 1959.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 90 din 5 aprilie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii ll-a Militară - Colegiul de Fond inculpatul B.T. a fost condamnat la 15 ani detenție grea și confiscarea totală a averii.
Numita U.R. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 90 din 5 aprilie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii ll-a Militară - Colegiul de Fond, privind pe B.T., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc. pen., că numita U.R. nu are calitatea procesuală cerută de lege pentru a formula o astfel de cerere.
împotriva acestei sentințe numita, U.R., în termen legal, a declarat recursul de față.
La termenul la care s-a judecat cauza, recurenta a lipsit și nici nu și-a motivat în scrie calea de atac.
înalta Curte, analizând recursul declarat în raport cu actele și lucrările din dosar dar și potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare care s-ar putea fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Potrivit art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută de soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia.
Potrivit art. 149 alin. (1) C. pen., rude apropiate sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.
Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului.
Potrivit declarației notariale autentificată la Biroul Notarului Public A.L.R. din 14 martie 2012, numita U.C.I. (mama revizuientei) este strănepoată de soră a defunctului B.T.
Analizând din această perspectivă cererea de revizuire, înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că numita U.R. - strănepoată de soră (gradul al V-lea de rudenie colaterală) nu are calitate procesuală în cauză, întrucât nu este rudă apropiată (în înțelesul art. 149 C. pen.) cu condamnatul, deoarece, în linie colaterală, ruda apropiată se limitează la gradul al IV-lea.
Așa fiind, recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3064/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
