ICCJ. Decizia nr. 54/2013. Penal
| Comentarii |
|
La 21 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea B.C.T. împotriva deciziei penale nr. 3671 din 12 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Prin aceeași cerea contestatoarea a solicitat , în temeiul art. 390 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de contestație în anulare.
în motivarea demersului său, contestatoarea, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., a arătat că, la data la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, aceasta nu a fost ascultată cu privire la circumstanțele în care a avut loc fapta, apreciind că era de datoria instanței de recurs ca în baza rolului activ, să procedeze astfel.
Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările din dosar se constată că prin decizia penală nr. 3671 din 12 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpata B.C.T. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost casate decizia și sentința penală nr. 78 din 12 iunie 2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud, numai cu privire la individualizarea pedepsei privative de libertate aplicată inculpatei și la conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii.
A fost modificată pedeapsa aplicată inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 73 Iit. b) și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., de în sensul că a fost majorată de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.
A fost înlăturat din conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor.
S-a reținut, în esență, că, în noaptea de 22 din 23 aprilie 2006, inculpata, fiind provocată, și-a înjunghiat soțul, decesul acestuia intervenind imediat.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, și în cazul în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) lit. e), iar potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța (care a judecat cauza în recurs), constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Analizând cererea de contestație în anularea de față în raport cu prevederile art. 386 lit. e) C. proc. pen., înalta Curte constată că nu este incident, întrucât (după cum se consemnează fără echivoc în practicaua deciziei atacate) la data judecării cauzei în recurs - 16 octombrie 2012 - contestatoarea B.C.T. a fost prezentă, în stare de libertate și asistată de apărător desemnat din oficiu, iar la interpelarea instanței, în sensul dacă dorește sau nu să dea o declarație, aceasta a precizat că "înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere".
Totodată, la dosarul cauzei, se află și declarația acesteia, semnată în fața instanței, - datată 16 octombrie 2012, orele 9 - în care arată că "după ce m-am consultat cu apărătorul, arăt că invoc dreptul la tăcere, în sensul că nu doresc să dau o declarație în fata instanței de recurs".
Pentru considerentele ce precedă, înalta Curte constată și că nu se impune suspendarea executării hotărârii, solicitată de contestatoare.
Așa fiind, cererea de contestație în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 575/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 316/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
