ICCJ. Decizia nr. 554/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 554/2013
Dosar nr. 10481/63/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din data de 04 februarie 2012 a Tribunalului Dolj în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.N., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 C. pen. după executarea pedepsei principale, în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, stabilind termenul de încercare în baza art. 862 C. pen. de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj: să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; să nu intre în legătură cu familia părţii vătămate şi nici cu partea vătămată T.M.A.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M.A.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20 din 10 august 2010, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenţiei de la 09 august 2010 la 04 februarie 2011.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt s-a reţinut că în perioada aprilie-mai 2009, inculpatul N.N., profitând de încrederea câştigată părţii vătămate minore T.M.A. (16 ani şi 8 luni la data respectivă, în prezent 17 ani şi 7 luni) şi martorului V.D.I. (concubinul părţii vătămate) prin prisma relaţiilor de vecinătate dintre inculpat şi familia martorului V.D.I. şi speculând situaţia financiară precară a acestora, i-a oferit părţii vătămate minore T.M.A. un loc de muncă în Anglia, constând în îngrijirea unei persoane cu handicap şi imobilizată în cărucior.
Discuţiile dintre inculpatul N.N. şi partea vătămată minoră T.M.A. s-au purtat, în prezenţa martorilor V.D.I. şi V.A., în imobilul în care aceasta locuieşte, situat în municipiul Craiova, învecinat imobilului cu numărul 15, unde domiciliază inculpatul.
Pe fondul problemelor financiare ale familiei părţii vătămate minore T.M.A., generate de decesul numitei V.D. (mama martorului V.D.I.) dar şi de faptul că partea vătămată avea în întreţinere un copil minor, în vârstă de 5 luni, iar singurul venit îl constituia salariul în sumă de 650 lei al martorului V.A., propunerea inculpatului N.N. a fost acceptată.
Cu aceeaşi ocazie, inculpatul N.N. a afirmat că are un loc de muncă şi pentru martorul V.D.I., dar la scurt timp i-a adus la cunoştinţă acestuia şi părţii vătămate că pentru început are posibilitatea să îi ofere un loc de muncă doar părţii vătămate minore minore T.M.A., iar în scurt timp va rezolva şi problema locului de muncă şi pentru martorul V.D.I.
Pentru a le forma convingerea cu privire la realitatea locurilor de muncă, inculpatul le-a arătat celor doi mai multe formulare tip „contract" în scopul de a le demonstra seriozitatea ofertei sale.
În ziua de 03 iunie 2010, partea vătămată minoră T.M.A. s-a deplasat cu autocarul, în Anglia, împreună cu inculpatul N.N., cu concubina acestuia, minoră, P.C.D. şi cu fiul minor al inculpatului.
Contravaloarea transportului pentru partea vătămată minoră T.M.A., în cuantum de 120 euro, a fost achitată de inculpat, urmând să-i fie restituită, conform înţelegerii, după ce partea vătămată minoră va câştiga primul salariu în Anglia.
În ziua următoare sosirii în Anglia, inculpatul i-a propus părţii vătămate să se prostitueze în folosul lui.
Urmarea refuzului categoric al părţii vătămate aceasta a fost lovită cu pumnii şi picioarele de către inculpat.
Partea vătămată minoră a fost obligată, timp de aproximativ 4 luni, până în luna septembrie 2009, să practice prostituţia în Anglia în folosul inculpatului N.N., pentru care au mai practicat prostituţia, de bunăvoie şi minora P.C.D. şi sora acesteia, majoră, P.C.I.
Pentru a menţine starea de presiune fizică şi psihică asupra părţii vătămate, inculpatul N.N. a ars-o cu ţigara pe picior, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 10 august 2010 al I.M.L. Craiova.
Inculpatul a obligat-o pe partea vătămată minoră T.M.A. să îl cheme în Anglia şi pe martorul V.D.I., pe care l-a agresat fizic şi l-a supravegheat prin alte persoane de etnie rromă, pentru a-l intimida să reclame organelor de poliţie exploatarea sexuală a părţii vătămate.
În perioada în care inculpatul a sechestrat-o pe partea vătămată, într-un imobil, pentru a nu anunţa organele de poliţie, a continuat exploatarea ei sexuală, prin aducerea de clienţi în imobilul respectiv.
În acest timp, martorul V.D.I. avea cunoştinţă de modalitatea în care partea vătămată minoră T.M.A. era exploatată de către inculpat, însă era în imposibilitate de a o ajuta în mod direct, sau să anunţe organele de poliţie, datorită faptului că era agresat fizic şi însoţit în permanenţă de inculpatul N.N. sau de alte persoane interpuse.
Urmarea intervenţiei telefonice din ţară a martorilor V.A. şi T.F., în luna septembrie 2009, inculpatul N.N. i-a adus în ţară pe partea vătămată şi pe martorul V.D.I., spunându-le să nu sesizeze organele de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul N.N.
În apelul formulat de parchet s-a arătat că sentinţa este netemeinică, deoarece modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului nu este corect individualizată, nefiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a arătat că în mod neoportun instanţa a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi că în mod greşit a respins cererea de constituire ca parte civilă a părţii vătămate, apreciindu-se că nu sunt dovedite daunele morale.
În apelul formulat de inculpat, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 237 din 05 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 12 din data de 04 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj.
A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.N.
A desfiinţat în parte sentinţa în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi în privinţa laturii civile a cauzei.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a dispus executarea pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 57 C. pen.
A admis acţiunea civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 13.414,5 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea civilă T.M.A. (contravaloarea a 3000 euro).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Criticile formulate de inculpat în sensul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate. Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă în raport cu mijloacele de probă administrate, constatând că fapta inculpatului constând în racolarea părţii vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de muncă licit, transportarea şi exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în perioada iunie-octombrie 2009 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
S-a mai reţinut, de asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale.
S-a mai reţinut, totodată, că apelul formulat de Parchet este fondat cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
S-a arătat că în privinţa condiţiei prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen. ce vizează persoana condamnatului şi conduita acestuia după săvârşirea faptei, trebuie avute în vedere şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Din declaraţiile date în cauză de partea vătămată şi martori rezultă şi faptul că partea vătămată şi concubinul acesteia au fost sunaţi de către inculpat care le-a cerut să nu meargă la poliţie şi să reclame cu privire la cele întâmplate părţii vătămate în Anglia.
Având în vedere şi natura infracţiunii, împrejurările în care au fost săvârşită, partea vătămată minoră fiind obligată să se prostitueze în folosul inculpatului, instanţa de apel a apreciat că doar pronunţarea unei hotărâri, fără executarea pedepsei aplicate, nu este suficientă pentru a conduce la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă formulată, având în vedere suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă partea vătămată minoră, constituită parte civilă, care a fost agresată psihic şi fizic de către inculpat.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul N.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat este nefondat, cazurile de casare invocate de acesta, nefiind incidente în speţă.
Criticile formulate de inculpat în sensul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate. Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă în raport cu mijloacele de probă administrate, situaţie în care nu poate fi reţinută comiterea unei grave erori de fapt în accepţiunea disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului. Astfel, fapta inculpatului constând în racolarea părţii vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de muncă licit, transportarea şi exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în perioada iunie-octombrie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
În declaraţiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală (fila 7 şi 11 dosar u.p.) partea vătămată a arătat că la sfârşitul lunii mai 2009 inculpatul i-a propus să meargă în Anglia pentru a îngriji o fată cu nevoi speciale aflată în cărucior. Pentru că a refuzat să se prostitueze, partea vătămată a fost ameninţată şi lovită de către inculpat, fiind forţată să meargă „la stradă”, banii obţinuţi fiind luaţi de către inculpat. A mai arătat că inculpatul l-a lovit şi l-a sechestrat pe V.D.I., concubinul părţii vătămate, neputând lua legătura cu acesta 2-3 săptămâni. După întoarcerea în ţară partea vătămată şi concubinul acesteia au fost sunaţi de către inculpat care le-a cerut să nu meargă la poliţie şi să reclame cu privire la cele întâmplate părţii vătămate în Anglia. A mai arătat că au fost căutaţi la domiciliu de către o persoană de etnie rromă numit „T.” care a spus părţii vătămate şi concubinului „să aibă grijă dacă merg la poliţie”, precum şi de alte persoane care le-au cerut să îşi retragă plângerea şi declaraţiile împotriva inculpatului. A precizat că a fost bătută de mai multe ori de către inculpat, acesta crezând că ascunde din banii obţinuţi din prostituţie, fiind arsă de către inculpat cu ţigara la piciorul stâng.
Fiind ascultată în cadrul cercetării judecătoreşti partea vătămată a arătat aceleaşi împrejurări în sensul că a fost indusă în eroare de către inculpat promiţându-i-se un loc de muncă la o persoană cu handicap şi că a fost obligată de către inculpat să se prostitueze în Anglia fiind ameninţată şi bătută de către acesta.
V.D.I., concubinul părţii vătămate a confirmat cele susţinute de partea vătămată arătând că s-a hotărât să se deplaseze în Anglia pentru că primise un telefon de la aceasta care i-a spus că are probleme şi că „o batjocoreşte N.”. Ajuns în Anglia, martorul a fost înjurat şi ameninţat de către inculpat şi închis de către acesta într-o cămară a casei timp de două săptămâni întrucât martorul îi spusese inculpatului că o să meargă la poliţie dându-şi seama că partea vătămată se ocupă cu prostituţia. A arătat că inculpatul a fost de acord ca el şi partea vătămată să se întoarcă în ţară numai după ce tatăl martorei i-a spus inculpatului că sunt căutaţi de poliţie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit la data de 10 august 2010 de I.M.L. Craiova, partea vătămată a prezentat două cicatrici hiperpigmentate ce pot fi urmare a unor arsuri posibil produse cu ţigara aprinsă, concluziile confirmând susţinerile părţii vătămate cu privire la actele de violenţă exercitate împotriva sa de către inculpat pentru a o determina să se prostitueze.
Nici criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată inculpatului, fiind proporţională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, instanţele dând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Natura infracţiunii comise, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, dar şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, sunt împrejurări care justifică regimul sancţionator aplicat inculpatului de prima instanţă de control judiciar. Această instanţă, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova în mod corect a desfiinţat în parte sentinţa în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În cauză nu pot fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicată acestui inculpat sau schimbarea modalităţii de executare, fapta comisă de inculpat, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, astfel cum în mod corect s-a dispus prin decizia penală pronunţată de instanţa de apel.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 237 din 05 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă T.M.A., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 555/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
