ICCJ. Decizia nr. 553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 553/2013
Dosar nr. 10735/99/2011
Şedinţa publică din 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iaşi s-au dispus condamnarea inculpatului N.C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzuta de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (respectiv dreptul de a fi administrator în cadrul societăţilor comerciale) C. pen. pe durata de 2 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. referitoare la consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi suma de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile, la care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispoziţiilor legale, până la achitarea integrală a obligaţiei de plată.
În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin încheierea de şedinţa din data de 28 februarie 2012, măsura ce va fi adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
În temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii, pentru cuvenitele menţiuni în registrul comerţului.
În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei (delegaţia nr. 6674 din 31 august 2011), a fost avansat iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.”
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum şi în cursul judecăţii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În fapt, inculpatul N.C. a fost asociat împreună cu I.O. în cadrul SC G.E. SRL Iaşi, primul având şi calitatea de administrator al societăţii începând cu 27 aprilie 2004. Firma a avut ca obiect de activitate principal „intermedieri în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie”. Prin sentinţa civilă nr. 863 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Iaşi s-a dispus dizolvarea societăţii pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale – cu referire la exerciţiile financiare 2003 şi 2004.
La data de 08 ianuarie 2007, DGFP Iaşi a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în perioada iulie 2005 – februarie 2006, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate un număr de 10 facturi de vânzare – produse, sustrăgându-se astfel de la plata a 28.912 lei TVA şi 4.407 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor. S-a arătat în actul de sesizare, în raportul de inspecţie fiscală care a stat la baza sesizării şi în sesizarea Gărzii Financiare, că inculpatul a refuzat să prezinte întreaga evidenţă contabilă a societăţii deşi a fost somat de trei ori în acest scop.
Din nota de constatare a comisarilor Gărzii Financiare Iaşi rezultă că au fost identificate ca neînregistrate, următoarele facturi:
- 11 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei;
- 15 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 28.161,35 lei;
- 25 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de 24.799,60 lei;
- 25 iulie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.T. SRL, în valoare de – 28.161,35 lei.
Facturile au fost ridicate de la societatea inculpatului. Ultimele două reprezintă însă operaţiuni de stornare a primelor două facturi astfel că în mod corect în nota de constatare nu s-au reţinut obligaţii de plată la bugetul de stat – operaţiunea de stornare realizându-se în aceeaşi lună în care facturile au şi fost emise. Neînregistrarea lor nu mai are relevanţă în plan penal.
- 6 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistriţa, în valoare de 4.998 lei (din eroare a fost menţionat preţul în lei vechi);
- 8 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistriţa, în valoare de 4.964,68 lei (din eroare a fost menţionat preţul în lei vechi);
- 10 octombrie 2005 emisă de SC G.E. SRL către SC M.S.I. SRL Bistriţa, în valoare de 12.083,26 lei (din eroare a fost menţionat preţul în lei vechi).
Facturile au fost puse la dispoziţie de Garda Financiară Bistriţa Năsăud, care a transmis şi copii ale chitanţelor prin care primele două facturi au fost achitate.
- 13 ianuarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 53.309,62 lei;
- 19 ianuarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 84.549,50 lei;
- 18 februarie 2006 emisă de SC G.E. SRL către SC E.T. SRL, în valoare de 14.910,70 lei.
Aceste facturi au fost ridicate în original de la SC E.T. SRL Iaşi.
Prin neînregistrarea celor 6 facturi, societatea s-a sustras de la plata a 4.407 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor şi 28.912 lei TVA.
În luna martie 2007, D.G.F.P. Iaşi a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că inculpatul nu a evidenţiat în contabilitate, operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în urma tranzacţiilor cu SC F. SA Iaşi către care a emis în perioada octombrie 2004 – decembrie 2005, un număr de 17 facturi. La filele 71 – 87 au fost ataşate facturile în discuţie, toate având menţiunea plăţii c./v. mărfurilor prin OP sau BO. Organele fiscale au calculat prejudiciul adus bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi, tot prin estimare (ca şi în situaţia de mai sus) deoarece inculpatul nu a prezentat documentele din care să rezulte cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri. S-a stabilit astfel un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 56.005 lei impozit pe profit şi 56.674 lei TVA.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi inculpatul N.C.
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a solicitat să se constate că instanţa de fond în mod eronat a stabilit drept prejudiciu doar suma de 145 998 lei, fără să observe că prejudiciul real este de 206.239 lei, aşa cum s-a arătat prin cererea de constituire ca parte civilă şi este compus din sumele de 4.407 lei diferenţă impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 85.586 lei TVA şi 56.005 lei impozit pe profit, precum şi sumele reprezentând majorările şi penalităţile aferente acestor sume, respectiv 31.498 lei majorări aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente impozitului pe profit, 1.135 lei majorări aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor, 1.480 lei penalităţi impozit pe profit şi 1.168 lei penalităţi aferente TVA.
Inculpatul N.C. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar în apel şi a solicitat repunerea în termenul de apel, arătând că nu a declarat calea de atac în termen pentru că nu a cunoscut motivarea soluţiei instanţei de fond.
Prin decizia penală nr. 129 din 04 septembrie 2012 Curtea de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a admis apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 129 din 03 aprilie 2012 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură civilă.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului N.C. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 145.998 lei cu titlul de despăgubiri civile, la care s-a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispoziţiilor legale, până la achitarea integrală a obligaţiei de plată.
Rejudecând cauza:
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi suma de 206.239 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care s-a adăugat dobânda legală, prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu au fost contrare prezentei decizii penale.
A respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului părţii civile au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză şi, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăţiei inculpatului N.C., pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, Curtea a constatat că acesta este tardiv, deoarece nu a fost respectat termenul legal de 10 zile pentru declararea lui, termen calculat de la data pronunţării hotărârii, respectiv 03 aprilie 2012, inculpatul fiind prezent la dezbaterile din data de 20 martie 2012.
S-a reţinut că apelul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi este fondat, întrucât instanţa de fond a realizat o confuzie cu privire la accesoriile fiscale şi, deşi în considerentele hotărârii a arătat că este întemeiată în totalitate acţiunea părţii civile, minuta şi dispozitivul nu consfinţesc acest fapt.
Instanţa de fond, deşi a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat inculpatul numai la plata prejudiciului iniţial de 145.998 lei, fără a se adăuga, aşa cum s-a cerut şi accesoriile fiscale, respectiv majorările de întârziere şi penalităţile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume globale, aşa cum prevăd dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei din urmă hotărârii a declarat recurs inculpatul N.C., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recursul său vizând latura civilă a cauzei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acestuia că în calitate de administrator al SC G.E. SRL Iaşi, în perioada 1 octombrie 2004-23 decembrie 2005 nu a evidenţiat în contabilitate veniturile realizate din operaţiunile comerciale derulate cu SC F. SA Iaşi sustrăgându-se de la plata a 56.005 lei impozit pe profit şi 56.674 lei TVA, iar în perioada octombrie 2005-februarie 2006 nu a evidenţiat operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în urma relaţiei comerciale cu SC M.S.I. SRL Bistriţa şi SC T. SRL Iaşi, sustrăgându-se de la plata a 4.407 lei impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi 28.912 lei TVA, prejudiciul total fiind de 145.998 lei.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constatată că partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a solicitat despăgubiri în cuantum total de 206.239 lei, la care se adaugă dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
S-a arătat că suma de 206.239 lei este compusă din prejudiciul iniţial de 145.998 lei, compus din sumele de 4.407 lei diferenţă impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 85.586 lei TVA şi 56.005 lei impozit pe profit, precum şi sumele reprezentând majorările şi penalităţile aferente acestor sume, respectiv 31.498 lei majorări aferente TVA, 24.960 lei majorări aferente impozitului pe profit, 1.135 lei majorări aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor, 1.480 lei penalităţi impozit pe profit şi 1.168 lei penalităţi aferente TVA.
Instanţa de fond, deşi a motivat că acordă integral sumele cerute de partea civilă, a obligat inculpatul numai la plata prejudiciului iniţial de 145.998 lei, fără a adăuga, aşa cum s-a cerut, şi accesoriile fiscale, respectiv majorările de întârziere şi penalităţile, acestea fiind cuantificate sub forma unor sume globale, aşa cum prevăd dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca urmare a admiterii apelului declarat de partea civilă în mod corect a înlăturat dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului N.C. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a sumei de 145.998 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă majorările de întârziere calculate, conform dispoziţiilor legale, până la achitarea integrală a obligaţiei de plată şi, rejudecând cauza, în baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părţii civile mai sus menţionate suma de 206.239 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 129 din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 554/2013. Penal → |
|---|
