ICCJ. Decizia nr. 625/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 169 din 08 februarie 2012 a Tribunalului Gorj, a fost admisă cererea formulată de inculpatul M.I. privind aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 3201alin. (7) C. proc. pen., inculpatul M.I. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
în baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.I. SRL Rovinari, la despăgubiri civile în sumă de 11.981,05 lei către partea civilă D.G.F.P. Gorj, precum și la majorări de întârziere, ce se vor calcula începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului, la momentul rămânerii definitive.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli de urmărire penală.
în fapt, prima instanță a reținut următoarele:
La 28 octombrie 2009, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.I. a sustras cărbune cu autocamionul, în paguba părții vătămate E.M.C. R., acesta nereușind să justifice proveniența cantității de cărbune, susținând că a cumpărat-o de la SC L. SRL Motru.
A fost verificat în același timp de către organele de poliție modul de valorificare a cantității de 17,65 tone de cărbune achiziționat de SC A.I. SRL Rovinari, administrată de inculpatul M.I., de la SC L. SRL Motru, conform facturii fiscale din 04 septembrie 2009.
Reprezentanții Gărzii Financiare - Secția Gorj, efectuând un control operativ la SC A.I. SRL Rovinari, au constatat că, în perioada 2008-2009, această societate a desfășurat activitate de colectare fier vechi prin punctul de lucru situat în satul Roșia Jiu din comuna Fărcășești, precum și activitate de comerț cu ridicata a cărbunelui.
S-a stabilit de către organele de control că, deși SC A.I. SRL Rovinari nu deținea fizic în stoc nici un fel de cantitate de deșeuri fier vechi la data controlului, din documentele contabile rezulta, ca nelivrată din gestiune o cantitate scriptică de 21.553 kg.
S-a stabilit că inculpatul a valorificat această cantitate de fier vechi fără a se emite documente legale de livrare în numele societății și fără să se înregistreze veniturile realizate, fiind descoperită o livrare de 10.200 kg fier vechi de către inculpatul M.I., ca persoană fizică, către SC R. SA Gorj.
De asemenea, analizându-se și stocul de cărbune, s-a stabilit că inculpatul nu a putut justifica o cantitate scriptică de 40,5 tone cărbune, care nu exista faptic, fiind valorificată fără forme legale de către acesta, ca persoană fizică și fără a se înregistra veniturile realizate în evidențele contabile.
Aferent acestor venituri neînregistrate, s-a calculat de către Garda Financiară - secția Gorj, un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de 12.436 lei, din care 6.192 lei impozit pe profit și 6.244 lei, reprezentând TVA de plată, răspunzător pentru neînregistrarea veniturilor făcându-se inculpatul M.I., în calitate de administrator al SC A.I. SRL Rovinari.
în drept s-a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru reținerea stării de fapt și stabilirea încadrării juridice s-au avut în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de sesizare, acte întocmite de organele de control financiar, acte contabile, raport de expertiză contabilă, declarații martori, declarațiile inculpatului.
în faza de judecată, inculpatul a declarat că recunoaște comiterea faptelor, își însușește probatoriul administrat la urmărirea penală și nu mai solicită administrarea altor probe, cerând aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen., privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.
Instanța a admis cererea inculpatului și, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a orientat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
Prima instanță a apreciat că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante deoarece inculpatul a comis fapta în formă continuată și a depus diligente pentru recuperarea prejudiciului.
împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr. 91 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 169 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost desființată, în parte, sentința, în sensul că s-a acordat inculpatului circumstanța atenuată judiciară legală prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și în raport cu art. 76 C. pen., i-a fost redusă pedeapsa aplicată la 1 an închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, cu precizarea că termenul de încercare, calculat conform art. 82 C. pen. s-a redus la 3 ani.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor nu doar în faza de judecată, când a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201C. proc. pen., ci încă de la urmărirea penală, colaborând cu organele de urmărire penală, ceea ce coroborat cu lipsa de antecedente penale, a justificat, în opinia instanței de apel, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
S-a reținut că neefectuarea unor demersuri în vederea achitării prejudiciului - pe care totuși l-a recunoscut și este cert că urmează să-l plătească - nu justifică refuzul acordării de circumstanțe atenuante.
împotriva acestei decizii, inculpatul M.I., în termen legal, a formulat recursul de față solicitând, cu privire la latura civilă a cauzei, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, obligarea la plata sumei de 6220,62 lei către partea civilă, sumă ce reprezintă impozit pe profit ( caz de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.);
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul M.I. în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Așa cum în mod corect s-a reținut prin rechizitoriul nr. 287/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul M.I. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada 2008-2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a evidențiat în actele contabile veniturile realizate din activitatea de colectare a fierului vechi și de comerț cu cărbune, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu total bugetului statului în sumă de 11.981,05 lei.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2011, prezent personal în fața instanței de fond - Tribunalul Gorj - inculpatul M.I., în prezența apărătorilor aleși avocat U.E. și avocat O.I. (împuternicire avocațială fila 11 dosar fond ), după ce i s-a adus la cunoștință actul de sesizare a instanței a declarat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 3201C. proc. pen. și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și Ie-a însușit, precum și că este de acord să acopere prejudiciul reținut în actul de sesizare a instanței, nedorind să mai facă alte precizări (declarație inculpat fila 22 dosar fond ).
Analizând actele și lucrările din dosar, înalta Curte constată că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 3201C. proc. pen. și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală, necriticând, nici la fond și nici în calea de atac a apelului, latura civilă a cauzei.
Abordarea inculpatului, de a critica latura civilă a cauzei direct în fața instanței de recurs încalcă principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că, uzând de prevederile art. 3201C. proc. pen., acesta a acceptat să acopere prejudiciul astfel cum acesta a fost stabilit la urmărirea penală, iar instanțele nu au mai administrat nici un fel de probe cu privire la acest aspect, judecata în fața instanței de fond având loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 836/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 623/2013. Penal → |
|---|
