ICCJ. Decizia nr. 619/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 366 din 28 iunie 2012, Tribunalul Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea inculpatului A.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecății din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a)., art. 76 alin. (1) lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.M. la:
- 4 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului A.M. și, în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, începând cu data de 14 martie 2012 la zi.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la disp. art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpatul A.M. către partea civilă F.C.M. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale și a respins, ca fiind nedovedite, pretențiile civile în sumă de 2000 lei, solicitate cu titlu de daune materiale.
A constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Galați nu a formulat pretenții civile în cauză.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
în temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor înțepător (țăpoi), folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
în baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor (consemnate în procesele verbale de ridicare obiecte încheiate la 14 martie 2012 și 23 februarie 2012) să fie păstrate la instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei.
în conformitate cu disp. art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat Baroului Galați din fondul M.J.
în temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 900 lei, sumă înglobând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 15 februarie 2012, în loc public și pe fondul unui conflict, inculpatul a aplicat părții vătămate F.C.M. o lovitură cu un corp înțepător-tăietor (țăpoi) în zona claviculară stângă producându-i o plagă înțepat tăiată subclaviculară stângă, penetrantă toracic, cu plagă transfixiantă a venei subclaviculare stângă, cu plagă pulmonară lob superior stâng și hemopneumotorax stâng compresiv - leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia.
După incident, martorii Ș.I. și V.A.C. i-au acordat victimei prim ajutor, în sensul că au încercat să oprească sângerarea din zona umărului cu ajutorul unei haine, dar întrucât aceasta se simțea din ce în ce mai rău, martorul F.G.l. a anunțat prin SNUAU 112 un echipaj al ambulanței, la locuința acestora prezentându-se, totodată, și un echipaj de poliție.
în continuare partea vătămată a fost transportată la spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Galați, unde s-a intervenit operator de urgență. Ulterior, partea vătămată a fost examinată medico-legal, din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultând următoarele:
- numitul F.C.M. a prezentat, la data de 16 februarie 2012, plagă înțepat-tăiată subclaviculară stânga penetrantă toracic, cu plagă transfixiantă a venei subclaviculară stânga, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax stâng compresiv, pneumomediastin și emfizem parietal toracic stâng extins - leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil și cuțit;
- leziunea poate data din seara zilei de 15 februarie 2012;
- a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, da la data producerii leziunii, dacă nu survin complicații;
- plaga înțepat-tăiată subclaviculară stânga penetrantă toracic cu plagă transfixiantă a venei subclaviculară stângă, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax stâng compresiv, pneumomediastin și emfizem parietal toracic stâng extins, șoc hemoragie și insuficiență respiratorie, i-a pus în primejdie viața, (raport de constatare medico-legală, fila 31).
în legătură cu numărul de lovituri se concluzionează că inculpatul A.M. a aplicat cu țăpoiul respectiv o singură lovitură părții vătămate F.C.M.
Anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul A.M., asistat de apărător, a declarat că își asumă în totalitate situația faptică reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței (însă cu anumite nuanțări care pot atrage o schimbare de încadrare juridică în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.), înțelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., cu referire la disp. art. 3201alin. (6) C. proc. pen.; în acest sens, inculpatul a fost audiat - fila 19 dosar - judecata urmând a avea loc, în privința laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul A.M. a solicitat, prin apărător, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea reținută prin actul de sesizare în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., pentru ca ulterior (întrucât prin concluziile scrise anexate dosarului după dezbateri a adus în discuție și o altă schimbare de încadrare - art. 182 alin. (2) C. pen., iar cauza a fost repusă pe rol pe acest considerent) să solicite doar schimbarea de încadrare juridică a faptei deduse judecății în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Inculpatul și-a motivat această cerere pe considerentul că nu a avut în intenție suprimarea vieții părții vătămate (neputându-se dovedi nici o formă a intenției) aplicându-i acesteia o singură lovitură care a reclamat 30-35 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, a arătat inculpatul că, raportat la elementele care-l caracterizează (lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun anterior comiterii faptei, așa cum rezultă acesta din caracterizările anexate dosarului), se impune și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Analizând probatoriul administrat cauzei prezente, instanța de fond nu a primit cererea inculpatului A.M. privind schimbarea de încadrare juridică a faptei penale reținute în sarcina sa.
S-a reținut că, în speță, inculpatul s-a folosit de un instrument apt să provoace moartea iar intensitatea loviturii aplicate este relevată de concluziile medico-legale (plagă transfixiantă a venei subclaviculare stg, ceea ce a determinat înlocuirea segmentară a venei, plaga pulmonară a lobului superior stg, șoc hemoragie extins).
Instanța a avut în vedere nu numai elementele izolate, cum ar fi instrumentul folosit de inculpat sau intensitatea loviturii care a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate, ci și modalitatea de aplicare a loviturii (cu partea metalică a instrumentului folosit).
Pe de altă parte declarațiile martorului direct T.A. și ale martorilor T.V.V., C.V. evidențiază în mod clar faptul că inculpatul în cauză a adus amenințări cu moartea părții vătămate și rudelor acesteia.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată F.C.M. a formulat pretenții civile în cuantum de 5000 lei, din care 2000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale.
Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile nepatrimoniale, iar cuantumul daunelor morale solicitate este unul rezonabil, astfel că a fost admisă acțiunea civilă doar cu privire la daunele morale, inculpatul A.M. fiind obligat la plata cu acest titlu, a sumei solicitate în compensație pentru prejudiciul estetic și suferințele psihice suferite de partea civilă prin infracțiune.
Instanța a respins cererea părții civile F.C.M. privind acordarea daunelor materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate de tratarea/vindecarea leziunilor suferite prin infracțiune, ca nedovedite.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.M.
Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie susținând că raportat la conduita procesuală anterioară fazei de judecată a inculpatului nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia. S-a solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni peste minimul prevăzut de lege.
Procurorul de ședință a invocat un motiv suplimentar de apel, susținând că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., atât timp cât inculpatul nu a recunoscut fapta în modalitatea descrisă în actul de sesizare așa cum prevăd dispozițiile art. 3201alin. (1) C. proc. pen.; prin acest motiv de apel s-a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, avându-se în vedere că instanța de fond trebuia să respingă cererea inculpatului și să continue cercetarea judecătorească pentru lămurirea tuturor aspectelor.
La rândul său, inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate. S-a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei dedusă judecății este aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere că a fost vorba de o intenție depășită în sensul că, inculpatul a urmărit într-adevăr lovirea victimei dar nici un moment nu a urmărit și nu a avut reprezentarea că urmare a acțiunii sale va pune în pericol viața părții vătămate.
De asemenea, s-a susținut că, avându-se în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, atitudine sinceră și cooperantă, s-ar fi impus reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, solicitându-se admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse situată sub minimul special conform noii încadrări juridice, respectiv, vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 239/A din 6 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 366 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală și în rejudecare, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., și a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A.M. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
în baza art. 383 alin. (11), în ref. la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 14 martie 2012 la zi, respectiv, 06 noiembrie 2012.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.M., pe care l-a obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Galați.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a apreciat că criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați sunt parțial fondate, Curtea neacceptând motivul suplimentar de apel invocat de Parchet, prin care s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și că s-ar fi impus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, atât timp cât inculpatul a recunoscut în fața judecătorului fondului fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
împrejurarea că acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice nu echivalează cu nerecunoașterea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, dispozițiile art. 3201alin. (6) C. proc. pen. permițând aplicarea art. 334 C. proc. pen., dacă ar fi fost cazul.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a constatat că, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt (pe care instanța de control judiciar și-o însușește, fără a mai fi necesară reiterarea ei) și a dat infracțiunii săvârșite de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a reținut că fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța a procedat la condamnarea inculpatului.
împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei doar o singură lovitură dar cu intensitate deosebită, într-o zonă vitală, cu partea metalică a unui țăpoi (instrument apt să producă moartea) producându-i leziuni care i-au pus viața în pericol (plaga înțepat-tăiată subclaviculară stânga penetrantă toracic cu plagă transfixiantă a venei subclaviculare stânga, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax stâng compresiv, pneumomediastin și emfizem parietal toracic stâng extins, șoc hemoragie și insuficiență respiratorie), evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale (existând legătură directă de cauzalitate între această acțiune și rezultat, constând în punerea în primejdie a vieții victimei), rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. în atare situație, Curtea a constatat că fapta inculpatului, săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe acelea ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a observat că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește întinderea acesteia, reținând în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare reflectate în asumarea faptei penală reținută în sarcină sa, în înscrisurile în circumstanțiere anexate dosarului, precum și absența antecedentelor penale, raportat la gravitatea faptei, la modul și mijloacele prin care a fost comisă, la atitudinea oscilantă adoptată în cursul urmăririi penale, precum și la modalitatea în care a încercat să scape de răspundere penală.
împotriva acestei decizii inculpatul A.M. a declarat, în termen legal, recursul de față solicitând reducerea pedepsei, în sensul casării deciziei, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță (caz de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul A.M. în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
în cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al fiecărei persoane, constând în aceea că, a aplicat părții vătămate F.C.M. o lovitură cu intensitate deosebită, într-o zonă vitală, cu partea metalică a unui țăpoi (instrument apt să producă moartea) provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia necesitând pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, faptă săvârșită întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat.
în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o și săvârșit-o, la modul și mijloacele prin care a fost comisă, la atitudinea oscilantă adoptată în cursul urmăririi penale dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, rezultă că instanța de apel făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 5 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 599/2013. Penal → |
|---|
