ICCJ. Decizia nr. 620/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați, secția penală a fost condamnat inculpatul B.D. la:
- 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1), lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 3201C. proc. pen.
Conform art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 martie 2012 la zi.
S-a constatat că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați suma de 3534,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate B.M.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 (trei) colete ce conțineau fragmente de material plastic și fragmente din lemn de lungimea de 18 cm. și 58 cm. ce au folosit inculpatului la comiterea faptei infracționale.
în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.D. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.)
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
Conform art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul Galați, fiind avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul B.D. locuia cu mama sa, B.M., în comuna Smulți, județul Galați, dar datorită ocupației sale, aceea de cioban, era plecat de la domiciliu o anumită perioadă de timp și revenea pentru a-și lua cele necesare traiului.
La 07 martie 2012, inculpatul s-a întors la locuința sa pentru a-și procura alimente, ocazie cu care a cumpărat și 10 litri de vin de la numita H.M., pentru a-l lua la stână, urmând să se întoarcă la locul de muncă la 9 martie 2012, întrucât inculpatul "are probleme cu alcoolul", conform propriei declarații, a început să consume alcool în exces, până a ajuns în stare de ebrietate .ajungând încât la 10 martie 2012 era tot acasă, moment în care partea vătămată a început să-l certe, reproșându-i că nu se duce să muncească.
în urma acestor certuri și datorită comportamentului violent, inculpatul a luat o găleată din material plastic, cu care a aplicat părții vătămate numeroase lovituri în zona capului, până când găleata respectivă s-a spart, apoi a lovit-o pe partea vătămată cu un băț din lemn în diferite zone ale corpului, de asemenea, până când bățul respectiv s-a rupt; urmare a numeroaselor lovituri, partea vătămată B.M. a căzut în zăpadă în curtea locuinței și nu s-a mai putut ridica, inculpatul abandonând-o, fără să acorde un minim ajutor mamei sale.
Partea vătămată a fost găsită de fiul său, B.G., în jurul orelor 1700 ; acesta i-a acordat ajutor, apoi, a doua zi, întrucât partea vătămată B.M. nu și-a revenit și se simțea rău, a fost transportată și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Galați, unde s-a intervenit operator de urgență.
Ulterior partea vătămată a fost examinată medico-legal, din concluziile, raportului de constatare medico-legală rezultând următoarele:
- numita B.M. a prezentat politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut grav cu hematom subdural acut emisferic drept, dilacerare cerebrală temporală dreapta, ce a impus intervenție chirurgicală de urgență, precum și multiple echimoze, excoriații, hematoame subcutanate la nivelul feței, membrelor superioare și inferioare, leziuni ce pot data din seara zilei de 15 februarie 2012;
- leziunile cranio-cerebrale și faciale au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri contondente, echimozele membrelor prin loviri cu corpuri și mijloace contondente;
- leziunile ce pot data din 10 martie 2012;
- traumatismul cranio-cerebral grav a pus în primejdie viața victimei;
- a necesitat 65-70 (șaizeci și cinci - șaptezeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul B.D. a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă mai sus, dar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, acesta a recunoscut învinuirea.
Astfel, cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că, de fapt,doar a izbit-o pe mama sa cu capul de ușă, după care aceasta ar fi fugit în afara locuinței (declarație inculpat, fila 43). Această versiune a oferit-o și cu ocazia reconstituirii faptei.
La momentul la care martora G.B. I-a întrebat pe inculpat ce i s-a întâmplat părții vătămate, inculpatul a răspuns că de fapt partea vătămată a căzut pe gheață (declarație martor, fila 67), afirmație nereală, întrucât în curtea locuinței nu era gheață deoarece zona fusese curățată, aspect confirmat de martorul B.C., (declarație martor, fila 74).
Lipsa de gheață pe aleea din beton din curtea părții vătămate a fost constatată și de către organele de poliție imediat sesizate, acest aspect fiind consemnat în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului.
Partea vătămată însăși a declarat că a fost lovită în zona capului cu o găleată din material plastic și cu un băț, fiindu-i aplicate mai multe lovituri. Acest aspect a fost relatat de către partea vătămată și fiicei sale, martora G.B.. Martora G.B. a declarat că mama sa, partea vătămată B.M., i-a spus, imediat după faptă, că "a fost bătută de D. cu un băț și cu găleata din plastic".
Mai mult, partea vătămată a declarat că a fost lovită în cap cu căldarea din plastic până ce aceasta s-a spart.
Fragmentele de material plastic și bucățile de lemn găsite la fața locului probează că partea vătămată a fost lovită până când obiectele respective s-au spart, respectiv,s-au rupt.
în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică asupra corpurilor delicte ridicate de către organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului. Din concluziile raportului au rezultat următoarele: "fragmente de material plastic, nu prezintă urme de sânge; fragment de lemn, cu lungimea de 18 cm - nu prezintă urme de sânge, fragment de lemn cu lungimea de 58 cm - prezintă urme de sânge uman; grupa sanguină nu s-a putut stabili datorită cantității reduse de probă".
Partea vătămată B.M. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Prima instanță a constatat că situația de fapt, astfel prezentată, este dovedită cu declarația părții vătămate B.M., planșele foto efectuate cu ocazia fixării locului faptei ( filele 9-13 dosar urmărire penală), proces-verbal de fixare a locului faptei filele (5-19) dosar urmărire penală, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată (filele 30-33 dosar urmărire penală), declarația martorilor B.G., G.B. și B.C., audiați în faza de urmărire penală (filele 60-75 dosar urmărire penală), toate coroborate cu declarația inculpatului, care, fiind audiat în fața instanței, în prezenta apărătorului ales, a recunoscut fapta infracțională în modalitatea descrisă de către procuror și a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului B.D., care, la data de 10 martie 2012, pe fondul unui conflict și al consumului de alcool, a aplicat mamei sale, partea vătămată B.M., multiple lovituri cu corpuri contondente (găleată din plastic și băț din lemn) în zona vitală (cap) producându-i traumatisme cranio - cerebrale ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a codului, gradul de pericol social al infracțiuni comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (actele de violență au fost săvârșite în cadrul familial asupra mamei inculpatului), persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
împotriva sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul B.D., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei.
în dezvoltarea motivelor de apel, apărătorul inculpatului a susținut că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în conduita personală sinceră - circumstanță care, în opinia sa, impune reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr. 245/A din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați.
în baza art. 383 alin. (11), cu ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.D.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. cu ref. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B.D., durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 30 martie 2012 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul B.D. a fost obligat pe la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a apreciat că, ținând cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii (prin care s-a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de lege - dreptul la viață), de modalitatea și de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, care denotă lipsa oricăror repere morale și o puternică predispoziție spre acte de violență - precum și de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin folosirea violenței-respectiv o infracțiune de tâlhărie), nu se justifică reținerea în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă, a vreunei împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.
Contrar celor susținute prin motivele de apel, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu a fost ignorată de prima instanță, care, luând act de recunoașterea vinovăției, a făcut aplicarea prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
împotriva acestei decizii inculpatul B.D. a declarat, în termen legal, recursul de față și, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia, sub minimul special, cu circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.).
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul B.D. în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite împrejurări să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale și au făcut aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., aplicând acestuia o pedeapsă principală de 7 ani închisoare.
în cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la viață al fiecărei persoane, constând în aceea că pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei - mama sa - mai multe lovituri cu o găleată din plastic și cu un băț, inclusiv în zona capului, până când cele doua obiecte contondente s-au rupt, provocându-i părții vătămate traumatisme cranio-cerebrale care i-au pus în primejdie viața, după care a abandonat-o în zăpadă fără a-i acorda unu minim de ajutor.
Ținând cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de modalitatea și de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin folosirea violenței-respectiv, o infracțiune de tâlhărie), de faptul că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă declarând că victima ar fi căzut pe gheață, înalta Curte, constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuate astfel că 7 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarate în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 619/2013. Penal → |
|---|
