ICCJ. Decizia nr. 732/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 732/2013
Dosar nr. 13156/111/2011
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 109 din 30 mai 2012 a Tribunalului Bihor s-a constatat că soluţionarea laturii civile a prezentei cauze a fost disjunsă prin sentinţa penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi următoarele C. civ., în forma anterioara Legii nr. 287/2009, a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză şi a obligat pe inculpatul A.T.E. la plata pretenţiilor civile reprezentând despăgubiri materiale în sumă de 2.160 lei, şi daune morale în sumă de 30.000 lei, în favoarea părţii civile minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O.
A respins celelalte pretenţii civile reprezentând despăgubiri materiale şi daune morale formulate în cauză de către partea civilă C.C.A.
În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi următoarele C. civ., în forma anterioara Legii nr. 287/2009, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză şi a obligat inculpatul la plata sumei cu titlu de pretenţii civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, cât şi a penalităţilor de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere de la data pretinderii acestora, ţinând seama de plăţile achitate succesiv de către inculpat, după cum urmează:
- 2.198,52 lei reprezentând despăgubiri materiale;
- dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 01 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011 pentru debitul propriu zis 2.798,52 lei;
- dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 10 decembrie 2011 - 02 februarie 2012 pentru debitul propriu zis 2.398,52 lei;
- dobânzi de întârziere calculate începând din 03 februarie 2012 până la data plăţii efective pentru debitul propriu zis 2.198,52 lei.
A respins celelalte pretenţii civile reprezentând despăgubiri materiale formulate în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea.
În baza art. 349 şi art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluţionarea laturii civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 1233/P/2011 şi înregistrat la această instanţă la data de 26 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.T.E., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, săvârşită asupra părţii vătămate C.C. - minor de 9 ani, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 24 mai 2011, în timpul zilei, inculpatul se afla la pescuit la lacul din satul Voivozi, com. Popeşti, împrejurare în care în preajma acestuia se jucau mai mulţi copii, printre care şi partea vătămată. La un moment dat inculpatul s-a simţit agasat de larma produsă de copii, cerându-i părţii vătămate să se îndepărteze, după care, fără a aştepta ca acesta să se conformeze, a aruncat cu o sticlă goală de bere în direcţia minorului, lovindu-l la cap. Urmare leziunilor suferite, partea vătămată a necesitat internare de urgenţă şi intervenţii chirurgicale.
Partea vătămată prin reprezentanţii legali, cât şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea s-au constituit părţi civile în cauză.
În vederea acoperirii pretenţiilor civile, prin ordonanţa din 14 septembrie 2011 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii în cauză, prin indisponibilizarea de la inculpat a sumei de 266 lei.
Prin sentinţa penală nr. 273/P/2011 din 29 noiembrie 2011, menţinută prin decizia penală nr. 72/2012 a Curţii de Apel Oradea, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpatului.
Faţă de constituirea de parte civilă, constatând lămurită cauza sub aspectul laturii penale, deoarece din probele administrate a rezultat că fapta inculpatului este stabilită şi că sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, dar şi că, pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei potrivit prevederilor art. 3201 C. proc. pen., prin hotărârea de condamnare instanţa a dispus disjungerea cauzei civile.
Partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., s-a constituit parte civilă în cauză după cum urmează: daune morale = 100.000 lei; daune materiale în total = 37.353 lei, reprezentând: cheltuieli pentru însoţitorul în spital - mama minorului = 19 zile x 20 lei/zi = 380 lei; cheltuieli pentru supraalimentare pe perioada spitalizării = 19 zile x 10 lei/zi = 190 lei; materiale sanitare = 100 lei; deplasări Voievozi - Oradea şi retur (10 deplasări cu taxi, 10 deplasări pentru două persoane cu autobusul = 10 x 30 lei + 10 x 13 lei x 2 pers. = 560 lei; şedinţe la psiholog = 10 x 30 lei = 300 lei; deplasări la termenele de judecată parte vătămată şi reprezentant legal = 5 x 13 lei x 2 pers. = 130 lei; control medical post externare = 3 x 100 lei; medicamente post externare = 200 lei; cheltuieli colaterale (telefoane, formulare, absenţa la serviciu, etc.) = 1500 lei.
Nu s-a solicitat obligarea la plata onorariului apărătorului ales. Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ.
Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea spitalizării părţii vătămate minorul C.C.A., cât şi a penalităţilor de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere de la data pretinderii acestora, ţinând seama de plăţile achitate succesiv de către inculpat.
În susţinerea pretenţiilor civile formulate de partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., a fost încuviinţată audierea martorilor K.L. şi B.I. (fila 24 şi 28 dos. trib.), şi au fost depuse înscrisuri justificative, fără a fi făcută însă dovada efectuării cheltuielilor colaterale (telefoane, formulare, absenta la serviciu, etc.) în sumă totală de 1500 lei.
Martorii, cât şi înscrisurile justificative depuse, au confirmat cheltuielile pentru care partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O. a solicitat despăgubiri, nefiind însă confirmate cheltuielile colaterale.
Instanţa a apreciat că despăgubirea destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă şi echitabilă, raportată la rezultatul produs şi la toate celelalte chestiuni legate de cauză, ţinând însă seama de împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii, reţinute în hotărârea definitivă de condamnare, iar suma reprezentând despăgubirile materiale nu trebuie să depăşească suma totală justificată prin înscrisurile existente la dosar.
Daunele morale se stabilesc pe măsura vinovăţiei, iar în prezenta cauză se justifică acordarea acestora.
Sunt îndeplinite prevederile art. 998 şi urm. C. civ., în vigoare la data faptei, fapta există, prejudiciul este determinat, raportul de cauzalitate subzistă, vinovăţia este dovedită, potrivit celor reţinute în hotărârea definitivă de condamnare.
În condiţiile prezentei cauze se justifică acordarea atât a daunelor morale - într-un cuantum care să acopere suferinţa victimei, dar şi a despăgubirilor materiale mai sus totalizate care u fost necesare şi justificate, cu excepţia cheltuielilor colaterale (telefoane, formulare, absenţa la serviciu, etc.) în sumă totală de 1500 lei, care nu au putut fi dovedite.
În lipsa solicitării obligării la plata onorariului apărătorului ales, inculpatul nu a fost obligat în acest sens.
Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3798,52 lei cu titlu de despăgubiri, suma de 165,06 lei penalităţi de întârziere, cu începere de la data de 15 iulie 2011 până la data de 01 noiembrie 2011, solicitând obligarea inculpatului la majorări de întârziere calculate de la data pretinderii acestora până la data plăţii efective.
Cererea este motivată în drept pe art. 14-22 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998-999 C. civ., art. 21-22, art. 120 din C. proc. fisc. Ţinând seama de prevederile legale invocate de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, inculpatul a fost obligat la plata penalităţilor de întârziere de la data pretinderii acestora alături de debitul propriu zis, reprezentând contravaloarea spitalizării.
Constituirea ca parte civilă a unităţii spitaliceşti de la data de 01 noiembrie 2011 s-a discutat în condiţii de opozabilitate faţă de inculpat. Inculpatul este pus în întârziere de drept de la data faptei. Cheltuielile pentru spitalizare şi tratament au fost determinate de conduita culpabila a inculpatului.
Contravaloarea spitalizării, cât şi majorările de întârziere, au fost pretinse de partea civilă - spitalul, cu înscrisuri contabile justificative depuse la dosarul instanţei la data constituirii ca parte civilă, instanţa constatând însă că inculpatul a achitat în rate o parte din cuantumul prejudiciului.
Drept urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei restante cu titlu de despăgubiri, cât şi a majorărilor de întârziere, raportat la data prestaţiilor succesive, până la data plăţii efective, potrivit următoarelor considerente:
Potrivit normelor legale în vigoare, respectiv art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa a obligat inculpatul la plata către partea civilă unitatea spitalicească a sumei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei, şi la plata majorărilor de întârziere până la data plăţii efective.
Sintagma „cheltuieli efective" trebuie interpretată în sensul obligării şi la dobânzi legale. Legiuitorul nu a urmărit să limiteze răspunderea inculpatului doar la costul efectiv al spitalizării şi tratamentului. Sunt aplicabile regulile generale ale răspunderii delictuale. Neexistând nici o derogare, legiuitorul a avut în vedere că prejudiciul este reprezentat de „damnum emergens" alături de „lucrum cessans", respectiv prejudiciul total cuprinde atât prejudiciul efectiv, cât şi beneficiul nerealizat.
Cu alte cuvinte, CAS avansează unităţii spitaliceşti sumele necesare tratamentului şi spitalizării, iar pentru nerambursarea la scadenţă spitalul datorează la buget majorări de întârziere până la data plăţii efective. Aparţinătorii victimei, ori, după caz, inculpatul, sunt datori la plata către spital a tuturor sumelor la care acesta este obligat la rândul său.
În cazul în care aparţinătorii victimei plătesc sumele la data externării şi pretind restituirea acestora cu dobânda legală în cadrul procesului penal, instanţa - prin hotărârea de condamnare, obligă inculpatul la plata către aceştia a sumei şi a dobânzii legale de la data pretinderii acesteia. Nu există nici o normă legală care să împiedice instanţa să procedeze în acelaşi mod şi în cazul obligării inculpatului la plata sumei şi a dobânzii legale de la data pretinderii acesteia în favoarea părţii civile spitalul.
Analizând toate chestiunile legate de cauză instanţa a admis în parte pretenţiile civile ale părţii vătămate minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., potrivit concluziilor scrise depuse la dosar Ia 17 mai 2012, cât şi concluziilor orale formulate în faza dezbaterilor, cât şi ale părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea conform constituirii, ţinând seama de plăţile succesive efectuate de inculpat şi de normele legale în vigoare.
Faţă de cele de mai sus, ţinând seama de considerentele hotărârii de condamnare rămasă definitivă în cauză, luând în considerare probele administrate pe latura civilă, instanţa a dispus conform dispozitivului sentinţei apelate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond în termen legal au declarat apel inculpatul A.T.E. şi partea civilă C.C.R.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul A.T.E. a solicitat cenzurarea daunelor acordate părţii civile şi stabilirea unui cuantum în măsura dovedirii acestora. A arătat că nu se opune la acordarea daunelor materiale, însă în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale apreciază că acestea sunt exagerate raportat la elementele concrete ale cauzei, poziţia sa procesuală, precum şi starea actuală de sănătate ai părţii civile.
Partea civilă C.C.R. a solicitat desfiinţarea şi modificarea sentinţei atacate în sensul majorării daunelor morale acordate părţii civile de către instanţa de fond la un cuantum de 103.770 lei, reprezentând daune materiale în sumă de 3.770 lei şi daune morale în cuantum de 100.000 lei. Arată că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă ca fiind justificate daunele materiale solicitate. În ceea ce priveşte daunele morale arată că partea vătămată este un minor de 10 ani, care în urma agresiunii a rămas cu dureri mai de cap şi tulburări de memorie, a lipsit de la cursuri până la încheierea anului şcolar, iar inculpatul până în prezent nu i-a achitat părţii civile nici o sumă de bani. Mai mult au fost hărţuiţi, urmăriţi şi chiar ameninţaţi de către inculpat şi familia acestuia.
Prin decizia penală nr. 112/A din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea - secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate în cauză.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, instanţa de apel a apreciat că aceasta este legală şi temeinică urmând a fi menţinută în totalitate.
Soluţia instanţei de fond, atât de acordare a daunelor materiale, cât şi de compensare a prejudiciului moral suferit de victimă a fost apreciată ca temeinică.
Constatând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, instanţa a acordat părţii civile, minorul C.C.A. suma de 2.160 lei, cu titlu de despăgubiri materiale în limita dovedirii acestora, precum şi suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale. Argumentele instanţei de fond sunt pertinente ţinându-se seamă atât de declaraţiile martorilor şi a înscrisurilor justificative în cazul pretenţiilor materiale, dar şi de prejudiciul moral efectiv suferit de victimă în privinţa despăgubirilor morale.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele care au stat la baza pronunţării soluţiei pe latura civilă a cauzei şi neconstatându-se alte motive de nelegalitate sau netemeinicie va menţine în integralitate hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.T.E. şi partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O.
Recurentul inculpat A.T.E., a solicitat, în esenţă, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bihor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât, pe latură penală, prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. 11208/111/2011 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bihor.
Recurenta parte civilă a solicitat, în esenţă potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bihor şi majorarea daunelor acordate de la suma de 32.160 lei la suma de 103.770 lei, din care suma de 3.770 lei despăgubiri materiale şi suma de 100.000 lei daune morale pentru prejudiciul suferit în urma infracţiunii săvârşită de inculpat.
S-a mai susţinut că, în măsura în care se va aprecia că nu se poate soluţiona latura civilă, întrucât, pe latură penală s-a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Bihor (prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală), să se dispună suspendarea soluţionării acestui dosar ce vizează latura civilă a cauzei până la soluţionarea dosarului penal ce se judecă sub nr. 11208/111/2011*. Recursurile sunt fondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor pronunţată în dosarul nr. 11208/111/2011 a fost condamnat inculpatul A.T.E. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii civile, formându-se dosarul nr. 13156/111/2011.
Prin decizia penală nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C.C.A. şi inculpatul A.T.E.
Prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C.C.A. şi inculpatul A.T.E., casate atât sentinţa penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor, cât şi decizia penală nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bihor.
S-a reţinut în esenţă că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a se proceda la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, în mod greşit reţinându-se în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 11208/111/2011*, cu termen de judecată la data de 6 martie 2011.
Curtea constată că sentinţa penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor a fost casată în totalitate, aşadar inclusiv sub aspectul disjungerii laturii civile, nemaiexistând în prezent un temei pentru soluţionarea separată a acesteia, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut că în cauză nu este aplicabilă procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., care prevede o asemenea posibilitate.
Pe de altă parte, disjungerea soluţionării acţiunii civile se impune atunci când aceasta ar afecta rezolvarea cu celeritate a acţiunii penale; or, în speţă, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, soluţionarea laturii penale nici nu a debutat, primul termen de judecată fiind fixat după rămânerea pronunţarea prezentei decizii, ajungându-se astfel în situaţia paradoxală în care acţiunea civilă disjunsă ar fi soluţionată definitiv înainte de acţiunea penală.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sunt fondate ambele recursuri, impunându-se conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea acestora, casarea ambelor hotărâri pronunţate în latura civilă şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru a fi reunită cu cea formată în urma anterioarei casări dispuse de instanţa supremă şi care face obiectul dosarului nr. 11208/111/2011* al Tribunalului Bihor.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului,iar onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O. şi de inculpatul A.T.E. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 109 din 30 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor - Secţia penală şi trimite cauza la Tribunalul Bihor în vederea conexării la dosarul nr. 11208/111/2011*.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 725/2013. Penal → |
|---|
