ICCJ. Decizia nr. 766/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 766/2013
Dosar nr. 28427/300/2012
Şedinţa publică din 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 8427/300/2012, s-a dispus admiterea excepţiei nelegalei sesizări a instanţei.
În temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi la art. 300 C. proc. pen. s-a restituit cauza privind pe inculpaţii F.M.G., R.B. şi T.M. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.M., pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acest inculpat cu privire la toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (2) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor F.M.G. , R.B. şi T.M.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instan ţa de fond a apreciat că sesizarea sa este nelegală şi se impune refacere urmăririi penale. în acest sens, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din data de 03 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală faţă de inculpaţii:
- F.M.G. , pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (2)- 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., reţinându-se că la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12:20, a pătruns prin forţarea sistemelor de asigurare ale uşii de acces în locuinţa părţii vătămate N.I., din Ploieşti, de unde a sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată, o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiţă, cu biluţă, o cruciuliţă din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striaţii; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripţionată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip şurub, cu o pietricică de culoare albastră şi violet, de care erau prinse câte două frunzuliţe din aur alb şi galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre care 300 de lei au fost sustraşi din sufrageria apartamentului şi 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănţişor cu model din zale rotunde, de care era agăţat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu şase petale şi cercei aceleaşi model; o broşa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două braţe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza,
- R.B., pentru s ăvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că la data de 02 aprilie 2012, în jurul orei 12.20, a pătruns prin forţarea sistemelor de asigurare ale uşii de acces în locuinţa părţii vătămate N.I. din Ploieşti, de unde a sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în form ă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiţă, cu biluţă; o cruciuliţă din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe striaţii; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripţionată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip şurub, cu o pietricică de culoare albastră şi violet, de care erau prinse câte două frunzuliţe din aur alb şi galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost sustraşi din sufrageria apartamentului şi 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănţişor cu model din zale rotunde, de care era agăţat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu şase petale şi cercei aceleaşi model; o broşa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două braţe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei, în timp ce numitul T.M. a asigurat paza, iar la data de 27 octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul T.M. , prin forţarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la uşa de acces, a pătruns în locuinţa d-nei R.F., situată în Bucureşti, de unde a sustras bijuterii din aur şi aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5000 lei şi
- T.M., pentru s ăvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. şi complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., reţinându-se că la data de 27 octombrie 2011, între orele 13:15-15:40, împreună cu numitul R.B. prin forţarea sistemului de asigurare (ruperea butucului) de la uşa de acces a pătruns în locuinţa d-nei R.F. , situată în Bucureşti, de unde a sustras bijuterii din aur şi aparatură electronică, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 5000 lei, iar la data de 02 aprilie 2012 în jurul orei 12.20, a asigurat paza, în timp ce numiţii F.M.G. şi R.B. au pătruns prin forţarea sistemelor de asigurare ale uşii de acces în locuinţa părţii vătămate N.I. din Ploieşti, de unde au sustras un pandantiv din aur de 14K cu greutatea de cea 1, 5 grame, model în formă de cerc, în interiorul căruia se afla o inimioară bombată; o pereche de cercei din aur de 14K, cu greutatea de cea. 5, 4 grame, model tortiţă, cu biluţă; o cruciuliţă din aur de 14K, cu greutatea de cea. 1 gram, având pe toate vârfurile mai multe stria ţii; o verighetă din aur galben, de 18K, cu greutatea de cea. 5 grame, fiind inscripţionată în interior "l. 4-VI-1988"; o pereche de cercei din aur de 14K tip şurub, cu o pietricică de culoare albastră şi violet, de care erau prinse câte două frunzuliţe din aur alb şi galben, cu greutatea de 2 grame; suma de 600 de lei, compusă din 6 bancnote a câte 100 de lei, dintre are 300 de lei au fost sustraşi din sufrageria apartamentului şi 300 de lei din dormitorul mic; un set de argint compus din lănţişor cu model din zale rotunde, de care era agăţat un pandantiv de formă ovală, în centrul căruia se afla prinsă o floare cu şase petale şi cercei aceleaşi model; o broşa suflată cu aur, model oval, având la unul dintre capete două braţe mici, petrecute unul peste altul, la inferiorul cărora era prinsă o floare pe care erau aplicate mai multe pietre de culoare mov, prejudicial total fiind estimat la suma de 3.500 de lei.
La aceea şi dată, 03 aprilie 2012, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cei trei inculpaţi pentru faptele expuse mai sus.
Ulterior, prin ordonan ţa din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, în care cei trei inculpaţi erau cercetaţi pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012.
Prin ordonan ţele din data de 22 iunie 2012 şi 02 iulie 2012, în temeiul art. 235 şi 238 C. proc. pen., s-a dispus:
- extinderea cercet ărilor şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul F.M.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu privire la încă un număr 35 de acte materiale şi schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;
- extinderea cercet ărilor şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul R.B., cercetat sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 35 de acte materiale şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. ;
- extinderea cercet ărilor faţă de inculpatul T.M., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. şi complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu privire la încă un număr 25 de acte materiale şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. şi complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) -209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;
Ulterior, prin rechizitoriul cu care a fost sesizat ă instanţa de judecată, s- a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.B. şi F.M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acestora comiterea a unui număr de 36 şi, respectiv 35 de acte de furt din locuinţe, iar inculpatul T.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina sa un număr de 27 acte materiale.
Cu privire la inculpatul T.M., instan ţa a constatat că faţă de acesta nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la actele materiale constatate ulterior ordonanţei din data de 03 aprilie 2012, astfel cum s- a procedat cu privire la ceilalţi doi inculpaţi.
În lipsa unor acte procedurale emise în acest sens, sub aspectul celor 25 de acte materiale la care s-a făcut referire anterior, s-a reţinut că numitul T.M. nu a căpătat calitatea de inculpat.
Astfel, cercetarea lui pentru aceste acte materiale s-a f ăcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6 pct. 1 - 4 C. proc. pen., cu privire la obligaţia de garantare efectivă a dreptului la apărare şi de asigurare a unei depline exercitări a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv să-i asigure învinuitului sau inculpatului posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Chiar dac ă dispoziţiile arătate anterior îl ocrotesc expres pe învinuit, respectiv inculpat, ar trebui ca, în spiritul legii, dreptul la apărare să le fie garantat deplin tuturor subiecţilor pasivi ai actelor de cercetare penală în vederea aflării adevărului, dar mai ales pentru a se dispune soluţii legale.
Acest demers s-a constatat c ă se impune a fi împlinit prin prisma dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen. care consacră prezumţia de nevinovăţie în favoarea „oricărei persoane", deci implicit şi a făptuitorului, iar nu numai în favoarea învinuitului sau inculpatului. însă, în pofida acestor prevederi, în cauză s-au făcut acte de cercetare, inculpatul fiind audiat cu privire la toate actele materiale reţinute în sarcina lui.
F ăcând trimitere la conţinutul dispoziţiilor art. 238 C. proc. pen. , art. 234 şi 235 C. proc. pen., instanţa a apreciat că, în situaţia extinderii cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, urmată de schimbarea încadrării juridice a faptei, este obligatoriu a se proceda la începerea urmăririi penale şi, respectiv, a punerii în mişcare a acţiunii penale cu privire la aceste acte materiale.
În acest context, s-au avut în vedere şi disp. art. 259 C. proc. pen., care prevăd că referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică dată faptei.
De altfel, fa ţă de inculpaţii F.M.G. şi R.B., procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la noile acte materiale reţinute în sarcina acestora, însă cu privire la inculpatul T.M. , acesta a omis să dispună acest lucru, limitându-se numai la extinderea cercetărilor faţă de cele 25 acte materiale şi la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Prin ne întocmirea acestor acte procedurale, şi implicit prin neaducerea la cunoştinţă a acestora,s-a reţinut că inculpatului i-a fost răpit dreptul de a contesta actele procurorului potrivit prevăzute art. 275 şi urm C. proc. pen. , ce consacră dreptul oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus atingere intereselor sale legitime.
Instan ţa a reţinut totodată că, potrivit art. 262 C. proc. pen., procurorul avea obligaţia să verifice din oficiu dacă au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este completă şi dacă probele sunt legal administrate, iar în funcţie de rezultatul cercetării să procedeze corespunzător.
Faptul c ă faţă de inculpatul T.M. s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii unui număr de 25 de fapte de furt calificat în lipsa punerii în mi şcare a acţiunii penale cu privire la aceste acte materiale, constituie încălcări ale legii procesuale penale care au adus vătămări grave ale dreptului la apărare al inculpatului, în conţinutul prevăzut de art. 6, art. 70 alin. (2), art. 172 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 6 par. 3 din C.E.D.O., vătămarea neputând fi înlăturată decât prin constatarea nulităţii procedurii de prezentare a materialului, cu efecte asupra regularităţii actului de sesizare.
Raport ându-se la prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., instanţa a constatat nulitatea actului de urmărire penală şi a actului de sesizare sub aspectul a 25 de acte materiale din conţinutul infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, în scopul aflării adevărului, pentru o justă soluţionare a cauzei şi pentru respectarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. în acest sens, organul de urmărire penală va trebui să procedeze la refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare sub aspectul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.M.
Cu privire la celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpa ţi, instanţa a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă ca atare.
În acest sens, instanţa a apreciat că faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat sunt suficient descrise, iar în cuprinsul rechizitoriului s-au menţionat probele ce susţin situaţia de fapt.
Referitor la motivele de nulitate invocate de inculpatul F.M.G. , instanţa a reţinut, pe de o parte, că prin ordonanţa din data de 21 mai 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 4213/P/2012, 5212/P/2012, 5213/P/2012, 5214/P/2012, 5215/P/2012, 5253/P/2012, 5254/P/2012, 5255P/2012, 6749/P/2012, dosare în care cei trei inculpaţi au fost cercetaţi pentru fapte similare la dosarul de urmărire penală nr. 4469/P/2012, iar, pe de altă parte, că organele de cercetare penală, cu privire la toate faptele de furt calificat din această cauză, au fost sesizate prin plângerile părţilor vătămate.
Apreciind c ă lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, dat fiind numărul mare de fapte pentru care au fost trimişi în judecată şi gradul de pericol social sporit al acestora, în temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor F.M.G., R.B. şi T.M.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi inculpaţii F.M.G. şi T.M.
Prin decizia penal ă nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a Penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, casată în parte sentinţa penală nr. 983 din data de 19 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi în rejudecare cauza a fost trimisă cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Totodat ă, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor F.M.G. , T.M. şi R.B.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpa ţii F.M.G. şi T.M., pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 75 lei onorarii parţiale apărători din oficiu se vor avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Examin ând actele dosarului şi sentinţa penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţinut că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale relevante pentru stabilirea existenţei şi caracterului nulităţii ce afectează rechizitoriul întocmit în cauză.
Astfel, s-a re ţinut că, omisiunea organului de urmărire penală de a insera, în cuprinsul ordonanţei de extindere din data de 22 iunie 2012 ori a rechizitoriului din data de 26 iulie 2012, menţiunea expresă a punerii în mişcare a acţiunii penale pentru 25 dintre cele 27 de acte materiale, reţinute în sarcina inculpatului T.M., nu atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului de sesizare. În cauza de faţă, prin ordonanţa din data de 03 aprilie 2012, acţiunea penală a fost pusă în mişcare faţă de numitul T.M. sub aspectul comiterii a două infracţiuni de furt calificat în concurs real. Urmare a acestei dispoziţii, învinuitul a dobândit calitatea de „inculpat", cu toate drepturile şi obligaţiile consacrate de normele de procedură penală pentru această pai te a procesului penal.
Prin urmare, Curtea a concluzionat c ă omisiunea punerii în mişcare a acţiunii penale pentru cele 25 de acte materiale nu contravine prevederilor art. 262 pct. 1 C. proc. pen. şi nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, nefiind incidenţă în speţă sancţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen.
De principiu, Curtea a re ţinut că extinderea cercetărilor pentru acte materiale ce intră în conţinutul unei infracţiuni continuate, pentru care s-a dispus anterior punerea în mişcare a acţiunii penale, nu reclamă o nouă dispoziţie de punere în mişcare a acţiunii penale, neexistând prin urmare, o încălcare a prevederilor art. 238 şi art. 262 C. proc. pen. sub acest aspect.
În acest context, Curtea constată că omisiunea valorificată de către instanţa de fond drept cauză a nulităţii a avut, în fapt, un caracter pur formal şi nu a cauzat inculpatului T.M. o vătămare a intereselor sale legitime, fiind nejustificată sancţionarea actului de sesizare cu nulitatea absolută.
Prin urmare, critica Ministerului Public este fondat ă, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor F.M. şi T.M. referitoare la lipsa de temeinicie a dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod just subzistenţa temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a inculpaţilor- recurenţi şi necesitatea menţinerii acestei măsuri.
În cauză s-a reţinut a fi îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen. referitoare la existenţa unor indicii temeinice de comitere a unor fapte ce au caracter penal şi sunt îndeplinite în continuare şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând date că lăsarea recurenţilor în libertate ar aduce atingere ordinii publice.
Împotriva acestei hotărâri, recurenţii inculpaţi F.M.G., T.M. şi R.B. au formulat o cerere de recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală la data de 31 ianuarie 2013, sub numărul 28427/300/2012, fiind fixat termen la data de 1 martie 2013, în vederea verificării stării de arest a inculpaţilor, iar pe fondul cauzei la data de 12 aprilie 2013.
Examin ând cererea de recurs, numai cu privire la dispoziţia de menţinere a stării de arest a inculpaţilor F.M.G., T.M. şi R.B., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
D ând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine a şadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozi ţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen. , sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Totodat ă, potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Partea specială, Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, se prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
A şadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, faţă de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Or, recunoa şterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În prezenta cauză, Secţia Penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de către inculpaţii F.M.G., T.M. şi R.B. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a Penală.
Pentru considerentele ce preced, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. , înalta Curte urmează a respinge inadmisibile recursurile declarate de inculpaţii F.M.G., T.M. şi R.B. împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a Penală, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a stării de arest a inculpaţilor.
V ăzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpa ţii F.M.G. , T.M. şi R.B. împotriva deciziei penale nr. 69/R din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a Penală, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a stării de arest a inculpaţilor.
Oblig ă recurenţii inculpaţi F.M.G. şi T.M. la plata sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Oblig ă recurentul inculpat R.B. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitiv ă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 753/2013. Penal → |
|---|
