ICCJ. Decizia nr. 753/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 753/2013

Dosar nr. 4156/101/2012

Şedinţa publică din 1 martie 2013

Înalta Curte deliberând, asupra recursurilor de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122 din 18 iunie 2012, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I., la o pedeapsă de 15 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 şi arestul preventiv de la 16 octombrie 2011 până la pronunţare şi menţine starea de arest.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte: - bâtă (ciomag) din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, descoperit în ogaş, o bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B., un pumnal (box) din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11 cm, lăţime de 6 cm,cu patru orificii, descoperit în fântână şi a aparţinut inc. G.I., - înaintate Tribunalului Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 3, proba nr. 5 şi proba nr. 32.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii G.I. şi G.A.M. de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informaţi inculpaţii că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.E.

Au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii: G.I., G.A.M., M.I. şi P.A. să plătească părţii civile G.E. suma de 2.700 lei despăgubiri materiale ( reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare, conform obiceiurilor ) şi suma de 20.000 lei daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii G.I., G.A.M., M.I. şi P.A. să plătească părţii civile G.E. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi inculpaţii G.I. şi G.A.M. să achite statului câte 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Au fost obligaţi inculpaţii G.I., G.A.M., M.I. şi P.A. să plătească fiecare statului câte 8,75 lei reprezentând contravaloare aviz expertiză medico-legală dat de I.N.M.L. Craiova.

A fost obligat inculpatul M.I. la 400 lei cheltuieli judiciare, inculpatul P.A. la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 08 martie 2012, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 759/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor M.I., G.I., G.A.M. şi P.A., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”, faptă prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În data de 14 octombrie 2011, victima G.D. a încercat să ia legătura telefonic cu martora N.O., dar fiica acesteia M.D., a refuzat să i-o dea pe mama sa la telefon.

În jurul orei 15,00-17,00, victima s-a deplasat la domiciliul numitei B.F., cerându-i numărul de telefon al numitei N.O., spunându-i că la numărul de telefon pe care îl avea răspunde fiica acesteia. Martora B.F. i-a telefonat numitei N.O. şi acesta din urmă i-a spus să nu-i dea numărul de telefon.

În jurul orei 20,30, după ce consumase băuturi alcoolice, victima a plecat de la locuinţa sa, din satul Izimşa, cu autoturismul marca F., de culoare verde metalizat, cu nr. de înmatriculare X, spunându-i soţiei că merge în comuna Obârşia de Câmp, întrucât are treabă.

Victima s-a deplasat de mai multe ori la locuinţa numitei N.O., claxonând şi strigând la poartă, spunând că vrea să stea de vorbă cu fratele acesteia, respectiv cu N.C.

De fiecare dată, la poartă a ieşit inculpatul M.I. care i-a spus să nu mai vină la locuinţa lor, întrucât N.C. nu domiciliază cu ei.

În jurul orei 00,00, victima s-a deplasat din nou la locuinţa numitei N.O., a oprit autoturismul în faţa porţii şi l-a strigat pe N.C.

La poarta locuinţei a ieşit inculpatul M.I., fiul martorei N.O., însoţit de sora sa M.M.

Inculpatul M.I. a început să se certe cu victima, iar M.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul G.I., zis „H.” şi i-a spus acestuia să vină la locuinţa sa, întrucât mai multe persoane vor să-l bată pe fratele său.

Inculpatul G.I. a luat legătura telefonic şi cu inculpatul P.A. şi împreună cu acesta şi cu fratele său, inculpatul G.A.M. s-au deplasat cu autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare Y, condus de acesta din urmă, la locuinţa inculpatului M.I.

Inculpatul G.A.M. a oprit autoturismul în faţa autoturismului aparţinând victimei, după care au coborât din autoturism, fiecare dintre inculpaţi având câte o bâtă în mână, inculpatul G.I. având aplicat şi un box pe mână.

La poartă a ieşit şi inculpatul M.I., care avea de asemenea o bâtă asupra sa.

Văzându-i pe inculpaţi, victima s-a urcat în autoturismul său şi a încercat să plece, dar nu a mai reuşit, întrucât cei patru inculpaţi au început să lovească cu bâtele în autoturismul său, şi, după ce au spart geamurile laterale, i-au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii şi picioarele, în cap şi în zona abdomenului, iar apoi după ce au tras-o jos din autoturism inculpaţii P.A., M.I. şi G.I. au continuat să o lovească cu picioarele, pumnii şi bâtele, în timp ce era căzută lângă autoturism, până când acesta a decedat.

Inculpaţii G.A.M., G.I. şi P.A. au plecat cu autoturismul condus de către G.A.M., iar M.I. a intrat în curtea locuinţei sale şi a ascuns bâta pe care o folosise la lovirea victimei, într-o grămadă de lemne după care s-a culcat.

Inculpatul P.A. a mers împreună cu inculpaţii G.A.M. şi G.I., la locuinţa acestora, iar ulterior a plecat la locuinţa sa.

Inculpatul G.I. a aruncat bâtele pe care le-au folosit când au lovit victima, într-un canal cu verdeaţă şi resturi menajere unde, ulterior, în cursul cercetărilor a condus organele de urmărire penală, fiind găsite, cu ocazia căutărilor, două dintre acestea. (fila 47)

Iniţial, inculpatul G.A.M. a declarat că, atât el cât şi fratele său, au avut asupra lor câte o bâtă pe care au luat-o din curtea locuinţei lor, în momentul în care au plecat spre locuinţa lui M.I., precizând că şi P.A. a avut asupra sa o bâtă, atunci când l-au luat de acasă.

Ulterior, inculpatul G.A.M., fiind audiat la data de 01 martie 2012, a arătat că el a lovit cu o ţeavă metalică, pe care o avea în autoturism, în parbrizul autoturismului victimei şi în geamul de la portiera dreapta - faţă, care s-a spart, precizând că nu a lovit victima (fila 118).

La aceeaşi dată (fila 1049, inculpatul G.I. a declarat că a lovit tot în geamul portierei dreapta - faţă, cu pumnul pe care avea aplicată o rozetă metalică, şi după ce s-a spart, deschizând portiera dreapta - faţă, a lovit victima o singură dată cu piciorul în abdomen. Acesta a mai declarat că inculpaţii M.I. şi P.A. au spart geamurile de pe partea stângă ale autoturismului şi au lovit victima cu bâtele prin rama geamului.

Procurorul a reţinut că, inculpatul G.I. a declarat că fratele său a lovit în parbrizul autoturismului cu o bâtă, după care a revenit la autoturismul său, fapt ce nu se coroborează cu declaraţia inculpatului G.A.M. care a arătat că el a spart geamul portierei dreapta - faţă şi nici cu declaraţia inculpatului M.I. care a arătat că inculpatul G.I. se afla pe partea stângă a autoturismului şi a lovit victima cu piciorul în abdomen, în timp ce aceasta se afla căzută jos lângă autoturism.

S-a mai arătat că, din probele administrate în cauză a rezultat că fiecare dintre inculpaţi a avut asupra sa câte o bâtă şi au lovit, în mod repetat, în autoturismul victimei, iar după ce au spart geamurile laterale au lovit victima aflată în interiorul autoturismului prin rama portierelor, după care au tras victima din autoturism şi inculpaţii G.I., M.I. şi P.A. au continuat să lovească cu bâtele, pumnii şi picioarele, în victimă, în timp ce aceasta era căzută lângă autoturism.

Faţă de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, s-a reţinut că inculpaţii au acţionat împreună, conjugat şi simultan, fiecare desfăşurând activităţi materiale îndreptate direct împotriva vieţii victimei.

S-a mai arătat că, chiar şi în situaţia în care inculpatul G.A.M. nu a aplicat lovituri victimei, în timp ce aceasta era căzută lângă autoturism, aceasta este coautor la infracţiunea de omor calificat, activităţile desfăşurate împreună cu ceilalţi trei inculpaţi, au pus victima în imposibilitatea de a se apăra, iar sub aspectul laturii subiective şi inculpatul G.A.M. a prevăzut rezultatul produs, moartea victimei şi a acţionat nemijlocit pentru realizarea lui.

Inculpatul G.A.M., a oprit autoturismul în faţa autoturismului victimei, împiedicând victima să plece de la faţa locului.

Victima a încercat să pornească autoturismul şi să plece, dar datorită violenţei exercitată de cei patru inculpaţi, care au înconjurat autoturismului şi au lovit cu bâtele, în mod repetat, în geamuri şi după ce le-au spart, în victimă, a fost în imposibilitatea de a se apăra şi de a pleca.

Din concluziile raportului medico-legal, întocmit de SML Mehedinţi, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo cerebrale, consecinţa unui politraumatism cu traumatism cranio-facial şi traumatism toracic cu fracturi costale, leziunile de violenţă putându-se produce prin lovire cu corp dur, între leziunile de violenţă constatate şi deces existând legătura de cauzalitate directă şi necondiţionată.

De asemenea, din concluziile raportului medico-legal a rezultat că loviturile au putut fi aplicate din faţă, lateral-stânga sau lateral-dreapta, în sângele recoltat de la cadavru, punându-se în evidenţă o alcoolemie de 2,75 gr ⁰/₀₀.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice biocriminalistice genetice de către I.G.P.R., Institutul Naţional de Criminalistică - Laboratorul de Analize Genetice, care să stabilească: determinarea profilului genetic din probele biologice de referinţă, prelevate de la victima G.D. şi de la inculpaţi; determinarea profilului genetic al urmelor biologice ridicate de pe bara metalică din autoturismul B. (aparţinând inculpatului G.A.M.); de pe obiectele d îmbrăcăminte (blugi,hanorac, adidaşi) pe carele-a predat inculpatul G.A.M. ca fiind purtate în timpul săvârşirii faptei; de pe ornamentul deschizătoare, parte interioară a autoturismului B.; determinarea profilului genetic al probelor biologice de referinţă prelevate de la inculpaţi şi victimă cu profilul genetic determinat din probele de mai sus.

Din concluziile raportului de expertiză din 31 ianuarie 2012, întocmit de către I.G.P.R., institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică, a rezultat că:

Proba nr. 1 - ornamentul deschizătoare interioară, ridicat din autoturismul marca B.; a prezentat o urmă de sânge uman, iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidenţă un profil getic cu cel al ADN extras din proba biologică de referinţă, recoltată de la G.A.M., iar microurma notată x prezintă celule epiteliale şi genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidenţă un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN extras din proba biologică de referinţă recoltată de la G.A.M. în amestec cu cel puţin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic.

Proba nr. 2 - bara metalică ridicată din autoturismul marca B., urmele ridicate nu au prezentat sânge uman, motiv pentru care nu au fost genotipate; iar microurma notată x a prezentat celule epiteliale în cantitate redusă, dar genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidenţă eletroforegrame parţiale şi neproductibile, care nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare acestei urme biologice, datorită cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi sau prezenţei inhibitorilor.

Proba nr. 3 - hanoracul ridicat de la G.A.M., a prezentat: 3 urme de sânge umane notate x, iar genotiparea ADN extras din aceste urme, a pus în evidenţă un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN extras din proba biologică de referinţă recoltată de la G.A.M., aflat în amestec cu cel puţin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate, deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic; 5 urme care nu prezintă sânge uman, motiv pentru care nu au fost genotipate; o urmă notată x, care prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidenţă un amestec de profile genetice, parţial şi neproductibil provenit de la minim două persoane care nu poate fi raportat deoarece nu îndeplineşte standardul minim analitic; două urme notate cu x şi x, care prezintă sânge uman iar genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidenţă un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN, extras din proba biologică de referinţă recoltată de la G.A.M., aflat în amestec cu cel puţin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic;

Proba nr. 4 - pereche pantalon, tip blue jeans, ridicată de la G.A.M., prezintă 4 urme de sânge uman, iar genotiparea ADN, extras din această urmă a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al ADN, extras din proba biologică de referinţă recoltată de la G.A.M.

Proba nr. 5 - pereche de pantofi sport, marca „N.”, ridicată de la G.A.M. au fost notate: 7 urme care nu prezentau sânge, motiv pentru care nu au fost genotipate; 2 urme ce prezentau sânge uman în cantitate redusă, iar genotiparea ADN extras din aceste urme a pus în evidenţă un profil genetic care nu a putut fi valorificat pentru identitatea persoanei creatoare acestor urme biologice, datorită cantităţii insuficiente de ADN matriţă si/ sau prezenţei inhibitorilor.

Inculpaţii M.I., G.I. şi P.A. au recunoscut că, după ce au spart geamurile laterale ale autoturismului, i-au aplicat lovituri victimei cu bâtele, respectiv cu picioarele.

Inculpatul G.A.M. deşi, iniţial, a declarat că a plecat de la locuinţa sa împreună cu fratele său la locuinţa lui M.I., având fiecare asupra sa câte un par luat din curtea locuinţei, ulterior a declarat că a avut asupra sa o ţeavă metalică şi cu aceasta a aplicat lovituri în parbriz şi în geamul de la portiera dreapta-faţă a autoturismului, acesta nerecunoscând că a lovit victima.

De asemenea, inculpatul G.A.M. a precizat că urmele aflate pe obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat în noaptea în care a avut loc fapta, sunt de sânge, întrucât, în momentul în care a aplicat lovituri în autoturism, un ciob din parbriz l-a tăiat la degetul arătător al mâinii drepte. Cu privire la petele de pe pantofii sport pe care i-a purtat în timpul săvârşirii faptei, inculpatul G.A.M. a afirmat că este posibil ca atunci când i-a curs sânge din nas, ca urmare a faptului că a fost lovit la postul de poliţie, să-i fi curs pe pantofi.

Din concluziile raportului de expertiză din 31 ianuarie 201, întocmit de către I.G.P.R., Institutul Naţional de Criminalistică - serviciul de Biocriminalistică, a rezultat că pe hanoracul purtat de către inculpatul G.A.M., în timpul săvârşirii faptei, au fost găsite pete de sânge ce prezentau un profil genetic majoritar identic cu cel al ADN-ului extras din proba biologică de referinţă extrasă de la inculpat, în amestec cu cel puţin unul minoritar ale cărui alele nu pot fi raportate; precum şi pete de sânge care prezentau un amestec de profile genetice de la minim două persoane care nu a putut fi raportat.

De asemenea, din raportul de expertiză a rezultat că pantofii sport, marca „N.”, purtaţi de inculpat în timpul săvârşirii faptei au prezentat două urme de sânge în cantitate redusă, iar genotiparea ADN acestor urme a pus în evidenţă un profil genetic ce nu a putut fi valorificat pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme, datorită cantităţii insuficiente de ADN.

Faţă de concluziile raportului de expertiză, s-a reţinut că unele urme de sânge aflate pe hanoracul şi pantofii purtaţi de inculpatul G.A.M., în timpul săvârşirii faptei, pot proveni de la victimă.

Au fost reţinute ca mijloace de probă :

Procese-verbale de consemnare a plângerii sau denunţului oral, prin numărul 112 şi de sesizare a I.P.J. Mehedinţi - SIC ( f.3,4);

Proces-verbal de cercetare la faţa locului (f.5-7);

Planşe foto (8-41);

Proces verbal de examinare şi ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, purtate de inculpatul G.A.M., în timpul săvârşirii faptei şi a unei ţevi metalice, de la locuinţa acestuia (f. 42);

Proces verbal de examinare şi ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, purtate de inculpatul P.A., în timpul săvârşirii faptei şi a unui ciomag din lemn, de la locuinţa acestuia (f.44);

Procese verbale de conducere în teren şi planşe foto (f. 45-75);

Proces verbal de ridicare a unui box metalic, folosit la comiterea infracţiunii de către G.I., din fântâna aflată în curtea imobilului unde locuieşte în gazdă şi planşe foto (f.78-84);

Declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat G.I. ( f. 97, 98, 99-102, 103-104, 105-106);

Declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat G.A.M. ( f.110,111, 112-113, 114-116, 117-118, 119-121);

Declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat P.A. ( f.127, 128, 129-131, 133-135, 137-138);

Declaraţii făptuitor/învinuit/inculpat M.I. ( f.144, 145-146, 147-149, 150-151, 152-154);

Declaraţie parte civilă G.E. (f. 158-159, 162);

Proces verbal de aducere la cunoştinţă a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 211/2004, (f.161);

Declaraţii martor N.O. (f.163-164, 166-169);

Declaraţii martor M.M. (f. 170-172, 173-174);

Declaraţii martor B.F. (f. 175-176, 177);

Declaraţii martor C.C. (f.178-17, 180-181);

Raport medico-legal de necropsie, încheiat de SML Mehedinţi (f.198-200);

Planşe foto întocmite cu ocazia necropsiei (f.203-213);

Raport de expertiză din 31 ianuarie 2012, întocmit de I.G.P.R. - institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică (f. 221-235).

În cursul cercetărilor au fost ridicate următoarele mijloace de probă: proba nr. 1: bâtă (ciomag), din lemn de esenţă tare, în lungime de 138 cm şi diametrul de 3 cm; proba nr. 2: topor+bâtă, găsită în autoturismul marca F.; proba nr. 3: bâtă (ciomag), din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, ridicată din ogaş de G.I.; proba nr. 4: bâtă (ciomag), din lemn decojit, descoperit în ogaş, ridicat de G.I. şi luat din spatele locuinţei acestuia; proba nr. 5: bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B.; proba nr. 6: una bucată lemn (bâtă), ridicată de sub şoprul unei anexe, din curtea locuinţei numitului M.I.; proba nr. 7: una bucată ţeavă, de culoare maro, descoperită la o distanţă de 96 cm de roata stângă faţă a autoturismului; proba nr. 8: pantaloni+ o pereche de pantofi, aparţinând victimei G.D.; proba nr. 9: obiecte de vestimentaţie, ridicate de la locuinţa părţilor G.A. şi G.I., ce aparţin numitului G.A.M.; 9.a - blugi, marca „D.”, având curea din material textil de culoare bej şi inscripţia „D.”, ce prezintă pe zona faţă pete de culoare brun-roşcat; 9.b - hanorac cu glugă, de culoare bleumarin, inscripţionat „A.”, ce prezintă pe mânecă pete de culoare brun-roşcat; 9.c - adidaşi, de culoarea albastru închis, cu inscripţia „S.” la spate şi prezintă pete de culoare brun - roşcate pe partea din faţă; proba nr. 10: pulovăr, de culoare deschisă, aparţine victimei G.D.; proba nr. 11: obiecte de vestimentaţie (una pereche blugi de culoare bleu şi una bluză de trening, marca „A.”, culoare gri/negru, ridicate de la locuinţa lui P.A.; proba nr. 12: papuci, de culoare albastră, mărimea 39, din material plastic, ridicate de la locuinţa numitului M.I.; proba nr. 13: pantaloni, scurţi, de culoare bleu deschis cu bleu închis şi alb, ridicaţi de la locuinţa numitului M.I.; proba nr. 14: oglinda retrovizoare, ridicată de la autoturismul victimei şi aflată între scaunele din faţă; proba nr. 16: un telefon mobil marca „V.”, ridicat de pe patul din camera de mijloc a locuinţei numitului M.I.; proba nr. 17: 2 buc. Telefoane mobile (A. + N. ), ridicate de la locuinţa (cu chirie) a numitului G.A. şi G.I.; proba nr. 18: telefon mobil, marca „LG”, cu carcasă de culoare negru şi contur galben, ce aparţine numitului ‚P.A.; proba nr. 20: telefon mobil, marca „N.”, culoare gri cu negru, aparţinând inculpatului M.I. (N.O.); proba nr. 21: telefon mobil, marca „N.”, culoare negru, aparţinând inculpatului G.A.M.; proba nr. 22: depozit subunghial, de la mâna dreaptă şi stângă a numitului G.D. din sat Obârșia de Câmp, comuna obârşia de Câmp, la morga Spitalului Judeţean Mehedinţi; proba nr. 23: probă ADN, ridicată de pe mânerul portierei stânga faţă a autoturismului F.; proba nr. 24: probă ADN, ridicată de pe bordul autoturismului F., partea dreaptă, zona torpedou; proba nr. 25: piatră, de culoare albă, având o pată de culoare brun-roşcată, descoperită la 97 cm de partea spate a autoturismului; proba nr. 26: ornament deschizătoare, partea interioară a auto B., stânga faţă şi un fragment de sticlă securizată; proba nr. 27: un înscris (o bucată hârtie cu linii orizontale), cu un număr de telefon, descoperit pe podeaua auto a scaunului stânga faţă; proba nr. 28: probe de sol, îmbibată cu lichid de culoare brun roşcat, descoperită la o distanţă de 67 de cm de stâlpul stânga faţă al autoturismului F.; proba nr. 29: una pereche tenişi, culoare gri cu alb, şiret negru şi aparţin numitului P.A.; proba nr. 30: obiecte de vestimentaţie, aparţinând numitului G.I.: - 30.a. - adidaşi, de culoare albastru deschis cu dungi albe, ce prezintă pe partea din faţă pete de culoare brun-roşcat, ce pare a fi de sânge; -30.b.- blugi, marca „C.”, având curea din material textil cu inscripţia „D.G.”, de care se prind cozondraci de culoare neagră; - 31. bluză tip hanorac, de culoare neagră, cu inscripţia „YES GRILFRIEND NO! PROBLEM” pe culoare bleu; - proba nr. 32: pumnal (box), din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11 cm, lăţime de 6 cm, cu patru orificii, descoperit în fântână şi a aparţinut numitului G.I.

Probele au fost asamblate în saci de hârtie şi sigilate cu ştampila Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi urmează a fi înaintate împreună cu dosarul cauzei la Tribunalul Mehedinţi.

Prin sentinţa penală nr. 92 din data de 02 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2371/101/2012, Tribunalul Mehedinţi, în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I. la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus reţinerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 şi arestul preventiv de la data de 16 octombrie 2011 şi până la pronunţare şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă din data de 15 octombrie 2011 şi arestul preventiv de la data de 16 octombrie 2011 şi până la pronunţare şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte - bâtă (ciomag) din lemn decojit şi descoperit în ogaş şi una bucată lemn (bâtă) ridicată din curtea locuinţei inculpatului M.I. - înaintate la Tribunalul Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 4 şi proba nr. 6.

În temeiul art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii G.I. şi G.A.M., trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi cu privire la acţiunea civilă promovată de partea civilă G.E.

A fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2012 şi termen intermediar, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, potrivit art. 300² C. proc. pen., pentru inculpaţii G.I. şi G.A.M., la data de 04 mai 2012.

Au fost obligaţi inculpaţii M.I. şi P.A. să achite statului câte 1.500 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 759,7175 lei reprezintă cheltuielile efectuate la urmărirea penală şi stabilite prin rechizitoriul nr. 759/P/2011 din data de 07 martie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (din aceste sume, câte 300 lei reprezintă cotă parte din onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare din cei doi inculpaţi, conform delegaţiilor din 15 octombrie 2011 şi din 15 octombrie 2011 eliberate de Baroul Mehedinţi şi se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei).

Înainte de pronunţarea acestei sentinţe instanţa a dispus întocmirea unei adrese către IML Craiova pentru avizarea raportului medico-legal al SML Mehedinţi, avizul fiind trimis instanţei la data de 27 aprilie 2012 - fila 109 Dosar nr. 2371/101/2012.

După disjungere, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 4156/101/2012.

În speţă, la termenul din 30 mai 2012, partea civilă G.E., prin apărătorul său ales, a mai depus la dosar o cerere scrisă prin care a precizat că-şi menţine pretenţiile civile de 50 000 lei din care 20 mii lei reprezintă despăgubirile materiale reprezentate de contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi distrugerea autoturismului, iar diferenţa daune morale. Pentru dovedirea pretenţiilor civile a depus chitanţe ( filele 112 - 118 Dosar nr. 2371/101/2012) şi a solicitat audierea martorului Ş.N.

Au fost audiaţi martorii din rechizitoriu: N.O., M.M., B.F. şi C.C. precum şi martorul Ş.N., propus de partea civilă.

La dosar s-au depus şi referate de evaluare pentru cei doi inculpaţi, întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Înainte de a constata încheiată cercetarea judecătorească s-a pus în discuţie şi schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., susţinerile procurorului şi ale părţilor fiind consemnate în practicaua încheierii de amânare a pronunţării.

Examinând actele şi lucrările dosarului - probele administrate în ambele faze procesuale, urmărire penală şi cercetare judecătorească - instanţa a constatat şi reţinut, aproximativ, aceeaşi stare de fapt ca şi în rechizitoriu, respectiv că: în seara de 14 octombrie 2011, victima - G.D. - s-a deplasat de mai multe ori în satul Obârșia de Câmp, com. Obârșia de Câmp, jud. Mehedinţi, la locuinţa numitei N.O., claxonând şi strigând la poartă, spunând că vrea să stea de vorbă cu fratele acesteia, respectiv cu N.C.

De fiecare dată, la poartă a ieşit inculpatul M.I. care i-a spus să nu mai vină la locuinţa lor, întrucât N.C. nu domiciliază cu ei.

În jurul orei 00,00, victima s-a deplasat din nou la locuinţa numitei N.O., a oprit autoturismul în faţa porţii şi l-a strigat pe N.C.

La poarta locuinţei a ieşit inculpatul M.I., fiul martorei N.O., însoţit de sora sa M.M.

Inculpatul G.A.M. a oprit autoturismul în faţa autoturismului aparţinând victimei, după care au coborât din autoturism, inculpatul G.A.M. având asupra sa o ţeavă (bară ) metalică, pe care o luase din autoturismul său, iar ceilalţi doi inculpaţi având câte o bâtă în mână, inculpatul G.I. având aplicat şi un box pe mână.

La poarta a ieşit şi inculpatul M.I., care avea de asemenea o bâtă asupra sa.

Văzându-i pe inculpaţi, victima, care se afla şi sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a urcat în autoturismul său, şi a încercat să plece, dar nu a mai reuşit, întrucât cei patru inculpaţi au început să lovească cu bara metalică şi bâtele în autoturismul său, şi, după ce au spart geamurile laterale, inculpaţii P.A., M.I. şi G.I. i-au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii şi picioarele, în cap şi în zona abdomenului, iar apoi după ce au tras-o jos din autoturism cei trei inculpaţi, menţionaţi anterior, au continuat să o lovească cu picioarele, pumnii şi bâtele, în timp ce era căzută lângă autoturism, până când acesta a decedat.

Inculpatul G.A.M., după ce a lovit de câteva ori cu acea bară metalică în autoturismul victimei ( în partea dreaptă - faţă) văzând că autoturismul său, pe care nu-l asigurase, se deplasa spre autoturismul victimei s-a dus la maşină şi a rămas acolo.

Inculpaţii G.A.M., G.I. şi P.A. au plecat cu autoturismul condus de către G.A.M., iar inculpatul M.I. a intrat în curtea locuinţei sale şi a ascuns bâta pe care o folosise la lovirea victimei, într-o grămadă de lemne după care s-a culcat.

Inculpatul P.A. a mers împreună cu inculpaţii G.A.M. şi G.I., la locuinţa acestora, iar ulterior a plecat la locuinţa sa.

S-a reţinut că această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză: procese verbale de consemnare a plângerii sau denunţului oral, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile învinuiţilor/inculpaţi ( date în tot cursul procesului penal), declaraţiile martorilor, N.O., M.M., B.F. şi C.C. şi raportul medico-legal, întocmit de SML Mehedinţi.

S-a mai reţinut că din concluziile raportului medico-legal, întocmit de SML Mehedinţi, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecinţa unui politraumatism, cu traumatism cranio-facial şi traumatism toracic cu fracturi costale, leziunile de violenţă putându-se produce prin lovire cu corp dur, între leziunile de violenţă constatate şi deces existând legătura de cauzalitate directă şi necondiţionată.

În raport de acest probatoriul administrat, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului G.I. care, în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, împreună cu inculpaţii M.I., P.A. şi G.A.M., înarmat atât el cât şi inculpaţii M. şi P. cu câte un par, iar inculpatul G.A. cu o bară metalică, au lovit autoturismul victimei G.D. iar apoi el şi cu inculpaţii M. şi P. au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii şi picioarele victimei, în timp ce acesta se afla în autoturismul său, parcat în faţa locuinţei inculpatului M.I., în Obârşia de Câmp şi, ulterior, după ce au tras victima din autoturism cei trei inculpaţi au continuat să o lovească iar, în urma loviturilor primite, victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la apărarea inculpatului G.I. că el a lovit o singură dată victima, în timp ce aceasta se afla în autoturism, cu piciorul, în abdomen, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză - respectiv depoziţiile inculpaţilor P.A. şi M.I. şi depoziţia martorei M.M. - rezultă că şi acest inculpat a lovit victima, cu parul şi în zona capului.

La încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul G.I., instanţa a avut în vedere săvârşirea infracţiunii de omor într-un loc public şi de către patru persoane împreună - împrejurare care constituie circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Cu privire la forma de vinovăţie s-a constatat că inculpatul G.I. a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen., prevăzând că acţiunile sale de lovire a victimei, cu pumnii, picioarele şi bâtele, în mod repetat, în diferite zone ale corpului, dintre care unele vitale, pot conduce la decesul victimei şi, deşi nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la inculpatul G.A.M., s-a reţinut de prima instanţă că din tot probatoriul administrat în cauză a rezultat că acesta a fost împreună cu ceilalţi trei inculpaţi, fiind şi el înarmat cu o bară metalică, a lovit şi el, cu acea bară, autoturismul victimei însă nu şi victima, astfel că acţiunile sale, astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Deşi, în cauză s-a efectuat şi o constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică genetică de către I.G.P.R., Institutul Naţional de Criminalistică - Laboratorul de Analize Genetice, faţă de concluziile raportului de expertiză - în care se arată că pe hanoracul ridicat de la inc. G.A. existau urme de sânge provenind de la inculpat aflat în amestec cu cel puţin unul minoritar ale căror alele nu pot fi raportate deoarece nu îndeplinesc standardul minim analitic iar pe pantofii inculpatului cele 2 urme de sânge nu au putut fi valorificate pentru identificarea persoanei datorită cantităţii insuficiente de ADN - nu se poate reţine cu certitudine că acele urme de sânge analizate provin de la victimă. De altfel, inculpatul G.A. a susţinut că, în momentul când a lovit parbrizul autoturismului victimei, un ciob l-a tăiat la degetul arătător de la mâna dreaptă.

În speţă, instanţa a apreciat că fapta inculpatului G.A. de a-i însoţi pe inculpaţii G.I. şi P.A. la locuinţa inculpatului M.I. şi apoi, împreună cu ceilalţi trei inculpaţi de a lovi toţi, cu obiecte contondente (pari şi o bară metalică) autoturismul victimei G.D., ceilalţi trei inculpaţi lovind şi victima care a decedat în urma loviturilor primite constituie, prin ajutorul său, atât complicitate materială cât şi morală dată celorlalţi trei inculpaţi în comiterea infracţiunii de omor calificat.

Cum acest inculpat, prin rechizitoriu a fost trimis în judecată, de procuror, ca autor la infracţiunea de omor calificat, săvârşit în public, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.A.M. prin actul de inculpare, din autorat la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, şi faţă de acest inculpat s-a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. proc. pen. deoarece omorul a fost comis de 4 persoane împreună (autori şi complice).

Cu privire la forma de vinovăţie s-a constatat că şi inculpatul G.A.M. a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., reţinând următoarele:

- limitele pedepsei prevăzute de lege - atât pentru autorat cât şi pentru complicitate - sunt între 15 şi 25 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi respectiv;

- infracţiunea a fost comisă prin cooperarea celor patru inculpaţi, ca efect al reţinerii circumstanţei agravante legale fiind posibilă aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim - potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) C. pen.;

- faptele săvârşite prezintă un grad ridicat de pericol social, constituind o infracţiune contra vieţii persoanei, comisă într-un loc public, asupra unei persoane aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prin lovirea repetată a victimei;

- cele consemnate în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi din care rezultă că ambii inculpaţi, fraţi fiind, au relaţie bună cu membrii familiei, bazată pe suport reciproc şi ataşament, regretă consecinţele faptelor însă pot reitera comportamentul infracţional dacă nu vor renunţa la anturaj;

- inculpaţii nu au antecedente penale, inculpatul G.A. fiind sancţionat însă cu o amendă administrativă prin ordonanţa nr. 340/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare pentru o faptă de furt calificat (cazierul de la fila 123 dosar u.p.) - inculpatul G.A.M. a avut o atitudine sinceră, iar inculpatul G.I. având o atitudine parţial sinceră, astfel că instanţa, având în vedere şi contribuţia lor - ca autor şi complice - la comiterea infracţiunii a reţinut şi circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. pentru inc. G.A. şi art. 74 lit. a) C. pen. pentru celălalt inculpat.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale de 15 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., pentru inculpatul G.I. - având în vedere că acesta, deşi a recunoscut că a lovit victima, nu a înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., ca ceilalţi doi inculpaţi - M. şi P.

De asemenea, referitor la inculpatul G.I., chiar dacă instanţa a reţinut şi circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - respectiv conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, dată de lipsa antecedentelor penale - fiind însă în concurs cu circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., conform art. 80 alin. (2) C. pen. coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, dar, acest concurs de circumstanţe (atenuante şi agravantă) determină instanţa să se orienteze la o pedeapsă privativă într-un cuantum spre limita minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.A.M., faţă de contribuţia acestuia, în calitate de complice, la comiterea infracţiunii de omor a cărui victimă a fost G.D., de circumstanţele atenuante judiciare reţinute - art. 74 lit. a) şi c) C. pen. dar şi de circumstanţa agravantă a art. 75 lit. a) C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, ce a avut ca urmare moartea unei persoane, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., este de natură a atinge dublul scop preventiv şi educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, reţinerea şi arestul preventiv de la 15 octombrie 2011 şi până la pronunţare, având în vedere ordonanţa de reţinere emisă de procuror şi încheierile Tribunalului Mehedinţi.

Temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi subzistă în continuare, menţinându-se starea de arest.

S-a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor calificat este închisoarea mai mare de 4 ani.

Cât priveşte condiţia referitoare la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pentru ordinea publică s-a apreciat că este îndeplinită având în vedere natura infracţiunii - omorul fiind o infracţiune de violenţă, modalitatea în care inculpaţii au comis fapta - la încadrarea juridică fiind reţinută forma calificată, impactul negativ pe care comiterea unei asemenea fapte îl are în rândul comunităţii şi, nu în ultimul rând, necesitatea unei reacţii ferme a autorităţilor pentru stingerea conflictului de drept penal, coroborate cu sentimentul de insecuritate creat opiniei publice în situaţia în care persoanele faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei, chiar nedefinitivă, ar fi judecate în stare de libertate.

S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 15 octombrie 2011, durata acesteia nu a depăşit un caracter rezonabil, fiind respectate exigenţele art. 5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - aşa cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii, iar menţinerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfăşurare, în continuare, a procesului penal şi pentru a împiedica eventuala sustragere a inculpaţilor de la executarea pedepsei.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, văzând dispoziţiile art. 414⁵ alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii de omor calificat şi de împrejurările cauzei, aşa cum au fost mai sus menţionate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că art. 175 alin. (1) din C. pen. prevede pentru infracţiunea de omor calificat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpaţilor, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, iar celuilalt inculpat, G.A.M., complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedepse ce se vor executa după executarea pedepselor principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripţia executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte: - bâtă (ciomag) din lemn acoperit cu coajă de culoare deschisă, descoperit în ogaş, o bară metalică, de culoare maro, ridicată din auto B., un pumnal (box) din metal turnat, de culoare galben/negru, lungime de 11cm, lăţime de 6 cm,cu patru orificii, descoperit în fântână şi a aparţinut inc. G.I., - înaintate Tribunalului Mehedinţi, odată cu dosarul cauzei, constituind proba nr. 3, proba nr. 5 şi proba nr. 32.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpaţii G.I. şi G.A.M. de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informaţi inculpaţii că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa a reţinut că soţia victimei, numita G.E. s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii a precizat cuantumul pretenţiilor civile la suma de 50.000 lei, din care 20.000 lei daune materiale, reprezentate de contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi distrugerea autoturismului iar diferenţa daune morale.

Cu înscrisurile depuse la dosar - chitanţele de la filele 112 - 118 Dosar nr. 2371/101/2012 şi cu declaraţia martorului Ş.N., partea civilă G.E. a dovedit că a cheltuit cu înmormântarea victimei şi cu pomenirile făcute conform obiceiurilor suma totală de 2.700 lei – 2.500 dovedite cu chitanţe şi bonuri fiscale şi 200 lei daţi martorului Ş.N. care a ajutat-o cu autoturismul să se deplaseze pentru a cumpăra cele necesare înmormântării.

S-a reţinut că nu poate fi primită susţinerea martorului Ş.N. cum că partea civilă ar fi cheltuit suma totală de 20 000 lei cu înmormântarea victimei, întrucât această susţinere nu se coroborează cu alte probe - înscrisuri sau martori.

De asemenea, nu se poate acorda părţii civile contravaloarea distrugerilor la autoturismul victimei - aşa cum solicită prin apărător ales - întrucât, pe de o parte inculpaţii nu au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de distrugere iar pe de altă parte, la dosar partea civilă nu a depus acte cu care să dovedească, cu certitudine, întinderea prejudiciului suferit.

Referitor la cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, partea civilă fiind soţia victimei, aceasta a suferit cu siguranţa un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune provocate, prin moartea unei fiinţe apropiate, fiind evident ca decesul victimei a produs traume şi a lezat sentimentele care stau la baza relaţiei dintre soţi. Deşi nicio sumă ce urmează a fi acordată de instanţă nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de familia victimei, instanţa retine totuşi că suma solicitată cu acest titlu, în cuantum de 30.000 lei, este exagerată şi apreciază că suma de 20.000 lei ar putea, intr-o oarecare măsură, să atenueze suferinţele psihice cauzate părţii civile prin fapta inculpaţilor.

Ca urmare, în raport de cele arătate, în temeiul art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 din vechiul C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.E.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii: G.I., G.A.M., M.I. şi P.A. să plătească părţii civile G.E. suma de 2.700 lei despăgubiri materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare, conform obiceiurilor ) şi suma de 20.000 lei daune morale.

Întrucât partea civilă, prin apărătorul său ales a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, au fost obligaţi inculpaţii G.I., G.A.M., M.I. şi P.A. să plătească părţii civile G.E. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.I. şi G.A.M.

În apelul formulat de inculpatul G.A. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, acesta neavând nicio contribuţie la lovirea victimei, dimpotrivă inculpatul fiind cel care a solicitat celorlalţi inculpaţi din cauză să înceteze agresiunea.

S-a mai susţinut că în cauză nu poate fi reţinută complicitatea materială a inculpatului decât cu privire la distrugerea autoturismului nu şi cu privire la infracţiunea de omor, iar în ce priveşte complicitatea morală, de asemenea nu poate fi reţinută întrucât inculpatul nu a imobilizat victima, nu i-a îndemnat pe ceilalţi inculpaţi să o lovească, dimpotrivă le-a solicitat acestora să înceteze agresiunea.

În apelul formulat de inculpatul G.I. s-a solicitat de asemenea achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În motivarea apelului formulat de inculpatul G.I. s-a arătat că lovitura aplicată de inculpat este una uşoară, nesemnificativă, care nu are legătură cu loviturile aplicate de ceilalţi doi inculpaţi şi care au provocat moartea victimei. În susţinerea tezei de schimbare a încadrării juridice s-a arătat că inculpatul nu poate fi considerat coautor, ci complice la fapta comisă de inculpaţii M.I. şi P.A., în condiţiile în care s-ar admite că prin lovitura aplicată victimei a fost înfrântă capacitatea acesteia de a se apăra.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a arătat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt prea aspre, raportat la contribuţia redusă şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, solicitându-se reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, către minimul general.

Prin decizia penală nr. 314 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile formulate de inculpaţii G.I. şi G.A.M., împotriva sentinţei penale nr. 122 din 18 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 4156/101/2012, ca nefondate.

A dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor, de la data de 18 iunie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest faţă de ambii inculpaţi.

A obligat inculpaţii la plata sumei de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că acestea sunt nefondate.

Astfel, s-a reţinut că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că, în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, inculpaţii G.I., P.A. şi G.A.M., s-au deplasat cu autoturismul condus de acest din urmă inculpat la domiciliul inculpatului M.I., toţi inculpaţii fiind înarmaţi cu bâte, respectiv inculpatul G.A. era înarmat cu o bâtă metalică iar ceilalţi doi inculpaţi cu câte un par, iar când au ajuns la domiciliul acestuia, din curte a ieşit inculpatul M.I., care de asemenea a fost înarmat cu un par şi toţi cei patru inculpaţi au început să lovească autoturismul victimei în timp ce aceasta se afla în interior şi intenţiona să plece de la locul faptei, victima fiind împiedicată să plece de acţiunile inculpaţilor.

În continuare, în timp ce victima se afla în autoturism, inculpaţii P.A. şi M.I. au lovit victima cu bâtele iar inculpatul G.I. a lovit-o cu piciorul în zona abdomenului, apoi inculpaţii P.A. şi M.I. au tras victima în afara autoturismului, cei trei inculpaţi, respectiv P.A., G.I. şi M.I. continuând să lovească victima cu picioarele şi cu bâtele pe care le aveau asupra lor, iar în urma loviturilor primite, victima a decedat.

La fel ca şi prima instanţă, instanţa de apel a constatat ca fiind nefondată apărarea inculpatului G.I. în sensul că a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în zona abdomenului, în timp ce victima se afla în autoturism.

S-a reţinut că probatoriul administrat confirmă că inculpatul G.I. a lovit victima cu piciorul în zona abdomenului, în timp ce era în autoturism, aspect recunoscut şi de inculpat, ia în acest timp ceilalţi doi inculpaţi, respectiv P.A. şi M.I. loveau victima cu bâtele, loviturile fiind aplicate concomitent, aşa cum rezultă din declaraţiile date la urmărirea penală de inculpaţii P.A. şi M.I. În acest timp, inculpatul G.A. a aplicat lovituri cu bâta în parbrizul autoturismului, elocvente în acest sens fiind declaraţiile date de inculpatul M.I. la urmărirea penală (fila 151 dos urm pen). În continuare, inculpaţii P.A. şi M.I. au tras victima afară din autoturism şi au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele, la rândul său inculpatul G.I. lovind victima cu o bâtă în cap, elocventă în acest sens fiind declaraţia dată la urmărirea penală de martora M.M. (fila 192).Inculpatul M.I. a revenit în instanţă asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, susţinând în faza de judecată la instanţa de fond că inculpatul G.I. a lovit victima o singură dată cu piciorul în abdomen. De asemenea şi martora M.M. a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că în realitate nu a văzut când a fost lovită victima, întrucât după ce inculpaţii G.I., P.A. şi M.I. au lovit autoturismul cu bâtele, inculpatul G.I. i-a cerut să intre în curte, a îmbrâncit-o atât pe ea cât şi pe mama ei şi le-a închis poarta (fila 71). Depoziţia acestei martore s-a apreciat ca fiind în contradicţie atât cu propria declaraţie dată la urmărirea penală cât şi cu declaraţia martorei N.O., care a declarat că ea personal nu a ieşit din casă pentru că era noapte şi îi era frică (fila 70).

Aceste reveniri din partea martorei şi a inculpatului M.I. asupra declaraţiilor anterioare, fără o explicaţie plauzibilă, nu au putut fi avute în vedere de instanţă, fiind evidentă încercarea acestora de a minimaliza contribuţia inculpatului G.I. la comiterea faptei, în condiţiile în care inculpaţii M.I. şi P.A. au recunoscut comiterea faptei şi au solicitat aplicarea procedurii simplificate, fiind deja condamnaţi pentru această infracţiune.

În plus, împrejurarea că loviturile aplicate de inculpatul G.I. nu au fost atât de numeroase ca ale celorlalţi doi inculpaţi (deja condamnaţi) şi nu au fost de aceeaşi intensitate cu ale celorlalţi doi coautori, s-a apreciat că nu are relevanţă în cauză, fiind corect reţinută participaţia inculpatului în calitate de coautor, deoarece loviturile aplicate de inculpat au fost de natură să slăbească puterea de rezistenţă şi apărare a victimei, permiţând astfel celorlalţi inculpaţi să lovească victima cu mai mare uşurinţă, rezultând deci că acţiunile inculpaţilor au legătură între ele, fiind conjugate şi indivizibile şi au condus la suprimarea vieţii victimei.

S-a arătat că participaţia penală a inculpatului G.A. la comiterea infracţiunii de omor calificat, în calitate de complice este confirmată de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a exercitat atât acte de complicitate materială, cât şi de complicitate morală în condiţiile în care acesta a fost cel care i-a transportat pe inculpaţii G.I. şi P.A. cu autoturismul la locul faptei, toţi trei inculpaţii fiind înarmaţi cu bâte, respectiv rangă de fier, inculpatul G.A. având deci reprezentarea că va avea loc un conflict care va degenera în violenţă, în timpul conflictului, inculpatul G.A. a lovit autoturismul victimei cu o bară metalică în parbriz, în timp ce aceasta se afla în autoturism şi era lovită de ceilalţi inculpaţi iar prin această acţiune de lovire a autoturismului, inculpatul G.A. le-a insuflat încredere celorlalţi inculpaţi pentru a continua acţiunile de lovire a victimei, creându-le convingerea că şi el ar putea interveni la nevoie, iar după terminarea conflictului i-a transportat acasă pe ceilalţi doi inculpaţi cu autoturismul şi au ascuns bâtele pe care le-au folosit la comiterea faptei într-un canal, unde au fost găsite cu ocazia cercetărilor.

Împrejurarea invocată de inculpatul G.A. şi susţinută de martorul C.C., audiat la instanţa de fond (fila 85) în sensul că inculpatul G.A. le-a solicitat celorlalţi trei inculpaţi să înceteze agresiunea, spunându-le „lăsaţi-l că îl omorâţi” s-a apreciat că nu are relevanţă faţă de momentul când a intervenit, ci mai degrabă reprezintă o conştientizare a faptului că într-adevăr victima se afla în stare de inconştienţă datorită loviturilor primite şi nu mai avea sens continuarea acţiunilor de lovire a victimei. Astfel, inculpatul G.A., prezent la locul conflictului nu a încercat niciun moment să se detaşeze de activitatea infracţională prin acţiuni care ar fi fost fireşti, respectiv să anunţe evenimentul, sau să plece de la locul faptei ci, dimpotrivă, s-a implicat în conflict, poziţionând autoturismul în faţa autovehiculului victimei la 1-2 metri, făcând dificilă plecarea acestuia de la faţa locului şi a lovit maşina victimei, în timp ce ceilalţi inculpaţi loveau victima, întărindu-le celorlalţi inculpaţi convingerea pentru continuarea acţiunilor de lovire.

În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor G.I. şi G.A., încadrarea juridică fiind just reţinută, respectiv cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.I. şi respectiv complicitate la omor calificat, faptă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.A., criticile formulate de inculpaţi fiind apreciate ca neîntemeiate.

Criticile formulate de inculpaţi referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor au fost de asemenea apreciate ca nefondate, instanţa de apel reţinând că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate de instanţa de fond, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor, respectiv natura şi gravitatea faptei comise, urmarea produsă, valoarea socială lezată, respectiv viaţa persoanei, împrejurările comiterii faptei. Instanţa de fond a reţinut în mod corect în favoarea inculpatului G.I. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita anterioară bună, însă având în vedere că această circumstanţă atenuantă se află în concurs cu circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., fapta fiind comisă de inculpaţi împreună, în mod corect s-a apreciat de prima instanţă că nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 15 ani închisoare fiind aptă să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

În ce priveşte pe inculpatul G.A. instanţa s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, care a fost deja redusă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., fiind avută în vedere contribuţia redusă a acestuia şi participarea în calitate de complice la comiterea infracţiunii, astfel că nu se impunea o nouă reducere a pedepsei, în raport de gravitatea faptei comise, împrejurările săvârşirii, existenţa în cauză a circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată de instanţa de fond, de 10 ani închisoare fiind just individualizată.

De asemenea au fost apreciate ca fiind just individualizate pedepsele complementare aplicate de prima instanţă celor doi inculpaţi, în raport de natura şi gradul ridicat de pericol social al faptelor comise.

În consecinţă, instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt just individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, fiind corespunzătoare gravităţii faptelor, circumstanţelor personale ale inculpaţilor şi contribuţiei efective la comiterea infracţiunii, astfel că reindividualizarea pedepsei de către instanţa de apel nu se mai impunea.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a apreciat că aceasta a fost just soluţionată în raport de probele administrate în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C civ,.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins apelurile ca nefondate.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor, de la data de 18 iunie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest faţă de ambii inculpaţi, dat fiind că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă şi nu s-au modificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.I. şi G.A.M. care au criticat hotărârea atacată invocând incidenţa următoarelor cazuri de casare: art. 385⁹ pct. 10, 17, 9 şi 14 C. proc. pen.

Astfel în susţinerea pct. 10 al art. 385⁹ C. proc. pen. a arătat că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaţilor şi să influenţeze soluţia procesului,respectiv deşi a solicitat să se aplice circumstanţa atenuantă legală a provocării nu s-a făcut nici un fel de analiză sau trimitere la această solicitare, aspect în raport de care se impune casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În susţinerea cazului de casare de la pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi întrucât lipseşte latura subiectivă cu privire la infracţiunea de omor calificat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I., aşa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei,nu s-a aplicat lovitura cu intenţia directă de a ucide victima,aspect în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Cu privire la inculpatul G.A.M., în susţinerea aceluiaşi caz de casare a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat, în condiţiile în care probele cauzei relevă că inculpatul nu a avut nici o secundă intenţia de a bloca victima pentru a nu putea părăsi locul, victima putându-se retrage de la locul săvârşirii infracţiunii,însă starea avansată de ebrietate în care se afla a împiedicat-o să facă acest lucru şi nu atitudinea inculpatului.

Referitor la incidenţa cazului de casare de la pct. 9 al art. 385⁹ C. proc. pen., a arătat că hotărârile pronunţate în cauză nu cuprind motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază soluţia,fiind practic preluări din rechizitoriu, sens în care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În susţinerea cazului de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor care sunt într-un cuantum mult prea ridicat în raport de circumstanţele reale şi personale ale acestora.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate precum şi din oficiu, constată că recursurile celor doi inculpaţi sunt fondate, însă dosar sub aspectul incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Analiza pct. 10 al art. 385⁹ C. proc. pen. cu privire la care s-a arătat că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaţilor şi să influenţeze soluţia procesului şi că, deşi a solicitat să se aplice circumstanţa atenuantă legală a provocării, nu s-a făcut nici un fel de analiză sau trimitere la această solicitare, aspect în raport de care se impune casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, reprezintă în opinia Înaltei Curţi o apărare care nu-şi găseşte incidenţa raportat le speţa de faţă pentru următoarele argumente:

Astfel cu titlu de premisă se reţine că incidenţa pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existenţa unei contradicţii esenţiale, greşit interpretate şi că hotărârea atacată de condamnare este rezultatul nepronunţării cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să garanteze drepturile inculpaţilor şi să influenţeze soluţia procesului aspecte care însa nu se confirmă în speţa de faţă.

Instanţa a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi toate criticile aduse de aceştia sub aspectul nereţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării fiind neîntemeiate.

Potrivit dispoziţiilor legale, circumstanţele agravante sau atenuante, în ultima categorie incluzându-se şi provocarea, sunt împrejurări, stări, calităţi sau situaţii care însoţesc fapta, contribuind la determinarea gradului de pericol social al faptei săvârşite de infractor. Aceste circumstanţe se găsesc situate în sfera conţinutului esenţial al infracţiunii, ele alcătuind conţinutul circumstanţial al acesteia.

Cu alte cuvinte, din moment ce din punct de vedere legal circumstanţele constituie împrejurări de fapt în care s-a săvârşit infracţiunea şi în cazul constatării lor au efectul atribuit de lege, nu se poate primi teza că existenţa unor astfel de împrejurări - în speţă, provocarea - ar schimba însuşi conţinutul infracţiunii, respectiv, că alta ar fi fost intenţia inculpatului şi că dacă nu ar fi fost provocat nu ar fi comis infracţiunea supusă judecăţii aşa cum încearcă inculpatul să susţină.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţa atenuanta „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită gravă.”

Existenta tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe baza de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însa fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influenţează starea psihica a făptuitorului, cât şi examinarea semnificaţiei acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare si-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunţa total la criteriile obiective în aprecierea existenţei sau inexistenţei „stării de provocare.”

Pentru reţinerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu” supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator si reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator etc.

În prezenta cauză, însă, nu se poate reţine „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, şi nici a celor obiective, deoarece inculpatul prin apărările sale nu a reuşit în nici un mod să facă dovada existenţei acestora.

Apărarea inculpatului în sensul că dacă nu ar fi fost urmărit de partea vătămată nu ar fi comis infracţiunea, este doar o alegaţie, fiind lipsita de suport probator si, in consecinţa, nu poate fi examinata ca o situaţie ori o împrejurare faptica concreta in sensul art. 73 lit. b) C. pen. Starea de fapt reţinută corect de ambele instanţe, nu poate avea semnificaţia unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumita spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natura a-l determina sa acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; de asemenea, însăşi varianta prezentată de inculpat nu constituie „o provocare din partea persoanei vătămate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitarii persoanei sau prin alta acţiune ilicita grava” şi care să determine reţinerea acesteia.

Inculpaţii nu au reuşit să explice în nici un mod care este elementul provocator ce a reuşit să-i determine să acţioneze într-un atare mod, ba mai mult decât atât, apărările lor prin care susţin că victima se afla într-o stare vădită de ebrietate şi că nu a plecat de la locul faptei din acest motiv şi nu pentru că a fost lovită de către ei, exclude de plano această apărare.

Înalta Curte apreciază că starea de ebrietate a victimei nu poate fi subsumată noţiunii de provocare,iar faptul că cei doi inculpaţi au răspuns la solicitarea inculpatului M.I.,care a fost vădit deranjat de prezenţa insistentă victimei G.D. la domiciliul său nu justifică şi nu atrage o asemenea ripostă din partea acestora şi cu atât mai mult nu justifică reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., motiv pentru care incidenţa cazului de casare invocate nu-şi găseşte aplicabilitatea.

Nici apărarea potrivit căreia,anterior comiterii faptei victima ar fi folosit toporul şi bâta pentru a intimida şi chiar a lovi pe inculpatul M.I.,şi că prezenţa lor la locul săvârşirii faptei s-a datorat şi faptului că au fost induşi în eroare de martora M.M. care le-a solicitat ajutorul întrucât un grup de persoane înarmate cu securi au venit la domiciliul lor pentru a-l bate pe inculpatul M.I.,şi că nu au avut reprezentarea faptului că în maşină era o singură persoană decât în momentul în care au spart geamurile ; nu este de natură a diminua răspunderea penală,pretinsa eroare de fapt invocată în apărare de inculpaţi şi intitulată de aceştia provocare nu face altceva decât să confirme că aceştia au acţionat după primul impuls,că au ignorat consecinţele faptelor lor şi că dorinţa de a-şi face singuri dreptate a primat dreptului fundamental la viaţă al victimei astfel încât va fi înlăturată ca nesincera.

În susţinerea cazului de casare de la pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi întrucât lipseşte latura subiectivă cu privire la infracţiunea de omor calificat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I., aşa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, nu s-a aplicat lovitura cu intenţia directă de a ucide victima, aspect în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Analiza acestui caz de casare cu privire la acest inculpat relevă în opinia Înaltei Curţi o apărare subiectivă ce nu se pliază pe probele administrate în cauză pentru următoarele considerente:

Infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămate corporala, dar nu urmăreşte si nici nu accepta posibilitatea producerii morţii victimei, dar daca totuşi acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penala a subiectului în baza art. 183 C. pen., decât daca acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziţia subiectiva a culpei, fie în modalitatea uşurinţei, fie în modalitatea neglijentei.

Cu privire la încadrarea juridica ce a fost data acestei fapte instanţa, fata de modalitatea în care a fost săvârşita fapta, a intensităţii acesteia, a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă văzând si concluziile raportului de expertiza care au reţinut ca leziunile constatate pe corpul parţii vătămate întrunesc caracteristicile medico-legale ale periculozităţii pentru viaţa, atât din punct de vedere obiectiv cât şi din perspectiva elementului intenţional al laturii subiective care releva clar dorinţa ori acceptarea de către inculpaţi a morţii victimei, apreciază că solicitarea în baza art. 334 în sensul schimbării încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte este una nefondată.

Sub acest aspect, atât în doctrina cât si în jurisprudenţa, s-a subliniat ca poziţia subiectiva a făptuitorului - intenţia de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporala - se stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizata, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum si de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşita fapta.

În speţă, rezultă din actele dosarului că inculpaţii au aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii si picioarele cu mare intensitate, pe tot corpul si astfel cum s-a reţinut în raportul medico-legal de necropsie, iar acţiunile conjugate a inculpaţilor au produs decesul victimei; faptul că inculpatul G.I. a aplicat mai puţine lovituri victimei nu poate fi interpretat ca o lipsă de intenţie cât priveşte infracţiunea de omor mai ales că lovitura aplicată de acest inculpat a fost în zona capului şi nu în abdomen aşa cum a încercat să susţină, depoziţiile inculpaţilor P.A. şi M.I. şi depoziţia martorei M.M. relevă fără echivoc acest lucru.

Toate leziunile constatate ştiinţific dovedesc ca inculpaţii au aplicat victimei lovituri repetate, de mare intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului, având drept consecinţa numeroase leziuni grave si îndreptăţesc concluzia că inculpaţii au avut reprezentarea suprimării vieţii victimei, rezultat fata de care, chiar daca nu l-a urmărit, l-au acceptat.

Inculpaţii au acceptat moartea victimei ca rezultat posibil al faptelor lor, poziţie subiectiva ce trebuie apreciata atât în raport cu modul cum aceştia au acţionat, dar si cu neputinţa victimei de a se apăra. Toate aceste aspecte reţinute, evidenţiază ca inculpaţii au avut reprezentarea rezultatului acţiunii lor, ceea ce caracterizează intenţia indirecta de a ucide, specifica infracţiunii de omor iar toate probele administrate în cauză relevă fără echivoc că inculpatului G.I. în noaptea de 14/ 15 octombrie 2011, împreună cu inculpaţii M.I., P.A. şi G.A.M., înarmat atât el cât şi inculpaţii M. şi P. cu câte un par, iar inculpatul G.A. cu o bară metalică, au lovit autoturismul victimei G.D. iar apoi el şi cu inculpaţii M. şi P. au aplicat lovituri cu bâtele, pumnii şi picioarele victimei, în timp ce acesta se afla în autoturismul său, parcat în faţa locuinţei inculpatului M.I., în Obârşia de Câmp şi, ulterior, după ce au tras victima din autoturism cei trei inculpaţi au continuat să o lovească iar, în urma loviturilor primite, victima a decedat, iar fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. astfel că solicitarea de schimbarea încadrării juridice în sensul celor precizate este nefondată.

Analizând incidenţa aceluiaşi caz de casare cu privire însă la inculpatul G.A.M.,care a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat,în condiţiile în care probele cauzei relevă că inculpatul nu a avut nici o secundă intenţia de a bloca victima pentru a nu putea părăsi locul,victima putându-se retrage de la locul săvârşirii infracţiunii,însă starea avansată de ebrietate în care se afla a împiedicat-o să facă acest lucru şi nu atitudinea inculpatului, Înalta Curte apreciază de asemenea nefondată apărarea construită pe acest caz de casare.

Este fără echivoc din punctul de vedere al Înaltei Curţi implicarea în activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului G.A.M.,toate probele relevă şi susţin vinovăţia sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat, probatoriul administrat confirmă faptul că inculpatul G.A. a aplicat lovituri cu bâta în parbrizul autoturismului, elocvente în acest sens fiind declaraţiile date de inculpatul M.I. la urmărirea penală (fila 151 dos urm pen), iar în continuare, inculpaţii P.A. şi M.I. au tras victima afară din autoturism şi au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele.

În consens cu cele două instanţe, Înalta Curte apreciază că participaţia penală a inculpatului G.A. la comiterea infracţiunii de omor calificat, în calitate de complice este confirmată de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a exercitat atât acte de complicitate materială, cât şi de complicitate morală în condiţiile în care acesta a fost cel care i-a transportat pe inculpaţii G.I. şi P.A. cu autoturismul la locul faptei, toţi trei inculpaţii fiind înarmaţi cu bâte, respectiv rangă de fier, inculpatul G.A. având deci reprezentarea că va avea loc un conflict care va degenera în violenţă, în timpul conflictului, inculpatul G.A. a lovit autoturismul victimei cu o bară metalică în parbriz, în timp ce aceasta se afla în autoturism şi era lovită de ceilalţi inculpaţi iar prin această acţiune de lovire a autoturismului, inculpatul G.A. le-a insuflat încredere celorlalţi inculpaţi pentru a continua acţiunile de lovire a victimei, creându-le convingerea că şi el ar putea interveni la nevoie, iar după terminarea conflictului i-a transportat acasă pe ceilalţi doi inculpaţi (G.I. şi P.A.) cu autoturismul şi au ascuns bâtele pe care le-au folosit la comiterea faptei într-un canal, unde au fost găsite cu ocazia cercetărilor.

Faţă de momentul şi contribuţia sa la comiterea faptei pentru care a fost condamnat,apărarea acestuia în sensul că a încercat să scape victima de agresiunea celorlalţi,apare ca lipsită de relevanţă faţă de momentul în care a intervenit şi reprezintă mai mult o încercare de a se scăpa pe sine sub aspectul consecinţelor ce s-au produs ca urmare şi a atitudinii sale decât o încercare de a proteja victima.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că actele dosarului nu relevă incidenţa acestui act de casare,hotărârea de condamnare pronunţată în cauză stabileşte în mod clar şi neechivoc faptele şi împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi care a fost dovedesc neechivoc vinovăţia acestora şi a arătat în mod expres şi detaliat mijloacele de probă cu care le-a constatat,susţinerile acestora fiind subiective şi nesusţinute probator.

Referitor la incidenţa cazului de casare de la pct. 9 al art. 385⁹ C. proc. pen, prin care s-a arătat că hotărârile pronunţate în cauză nu cuprind motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază soluţia,fiind practic preluări din rechizitoriu,sens în care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Înalta Curte apreciază de asemenea ca nefiind incident acest caz de casare:

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora,urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care-şi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Ori de câte ori instanţele judecătoreşti nu efectuează o cercetare judecătorească complexă,şi nu argumentează care sunt considerentele ce au stat la bazar adoptării unei soluţii încalcă dreptul la apărare expres prevăzut de lege şi aduc o vătămare intereselor legale ale celui care le invocă.

Raportat la aceste consideraţii, Înalta Curte,cu referire la critica formulată sub acest aspect de către inculpaţi,apreciază că instanţele în virtutea rolului lor activ au examinat şi supus analizei logice toate contradicţiile şi solicitările semnalate de inculpaţi şi au luat în considerare la soluţionarea cauzei toate aspecte ce ar fi putut influenţa soluţia cauzei.

Referitor la critica adusă instanţelor, în sensul că au fost preluate integral pasaje din rechizitoriu şi că altfel a fost încălcată obligaţia de motivare,Înalta Curte apreciază că însăşi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele pronunţate împotriva României (Albina, Boldea), permite unei instanţe ca în motivarea hotărârii sale să folosească pasaje,fragmente sau chiar să alipească situaţia de fapt oferită de instanţele inferioare sau prezentate în rechizitoriu atâta timp cât ele coincid cu situaţia de fapt ce a rezultat în urma cercetării judecătoreşti şi atâta timp cât instanţele au examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi nu s-au mulţumit doar să le confirme.

Ca atare,Înalta Curte apreciază că,doar faptul că au fost preluate unele pasaje nu este contrar exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţie,actele dosarului relevă că instanţele au examinat efectiv apărările formulate de inculpaţi şi a răspuns la apărările determinante pentru aceştia,argumentat şi detaliat,aşa încât critica vizând nemotivarea hotărârii este nefondată.

Înalta Curte analizând şi acest ultim caz de casare constată ca fiind incident în raport de următoarele aspecte:

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieţii şi libertăţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea si aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispoziţiile din partea generala a Codului penal;

- limitele de pedeapsa fixate in partea speciala;

- gradul de pericol social al faptei săvârşite;

- persoana infractorului;

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare,se observa ca instanţa a făcut următoarele referiri la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi respectiv :limitele pedepsei prevăzute de lege - atât pentru autorat cât şi pentru complicitate - cuprinse între 15 şi 25 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, faptul că infracţiunea a fost comisă prin cooperarea celor patru inculpaţi, ca efect al reţinerii circumstanţei agravante legale fiind posibilă aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim - potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) C. pen.; faptele săvârşite prezintă un grad ridicat de pericol social, constituind o infracţiune contra vieţii persoanei, comisă într-un loc public, asupra unei persoane aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prin lovirea repetată a victimei; referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi din care rezultă că ambii inculpaţi, fraţi fiind, au relaţie bună cu membrii familiei, bazată pe suport reciproc şi ataşament, regretă consecinţele faptelor însă pot reitera comportamentul infracţional dacă nu vor renunţa la anturaj şi de asemenea faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, inculpatul G.A. fiind sancţionat însă cu o amendă administrativă prin Ordonanţa nr. 340/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare pentru o faptă de furt calificat (cazierul de la fila 123 dosar u.p.) - inculpatul G.A.M. a avut o atitudine sinceră, iar inculpatul G.I. având o atitudine parţial sinceră, astfel că instanţa, având în vedere şi contribuţia lor - ca autor şi complice - la comiterea infracţiunii a reţinut şi circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. pentru inc. G.A. şi art. 74 lit. a) C. pen. pentru celălalt inculpat.

Deşi s-a reţinut în favoarea inculpaţilor şi circumstanţe atenuante, Înalta Curte constată că s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. proc. pen. deoarece omorul a fost comis de 4 persoane împreună (autori şi complice),aşa încât în aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) C. pen., instanţele au considerat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

Înalta Curte, apreciază însă că instanţa fondului raportat la întregul context faptic de altfel corect reţinut şi prezentat în cauză, la individualizarea pedepsei a avut in vedere şi a dat eficienţă doar criteriului privind - gradul de pericol social al faptei săvârşite, fără ca celelalte doua criterii alăturate si distincte,persoana infractorului si împrejurările în care a fost comisă fapta să fie valorificate în vreun mod.

Instanţa de fond nu a avut în vedere principiul proporţionalităţii la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi a considerat în opinia Înaltei Curţi,în mod excesiv că datorita semnificaţiei deosebite si a impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpaţilor G.I. şi G.A.M.,ca si circumstanţe atenuante circumstanţele lor personale întrucât acesta a lezat profund valorile sociale ocrotite de lege.

Înalta Curte apreciază că instanţa fondului trebuia să ia în considerare la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi contribuţia efectivă a acestora la comiterea faptei,pentru că spre deosebire de ceilalţi coautori care au solicitat să fie judecaţi pe procedura simplificată de la 320¹ C. proc. pen., şi căror contribuţie a fost vădit superioară în cazul acestor doi inculpaţi actele materiale reţinute în sarcina lor şi dovedite pe deplin au fost mai reduse ca număr în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I. şi ca mod de operare cu privire la inculpatul G.A.

Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază ca sentinţa penala este netemeinică sub aspectul cuantumului,pedepsele sunt greşit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi se impune stabilirea unor pedepse care prin gen, cuantum si mod de executare să apară adecvate cazului dedus prezentei judecăţi.

Natura şi împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile limitele de pedeapsa prevăzute de lege, lipsa antecedentele penale,contribuţia lor la comiterea faptelor şi nu în ultimul rând comportarea inculpaţilor pe parcursul procesului penal,constituie motive de natură să ducă la concluzia ca pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt într-un cuantum mult prea ridicat şi trebuie să reprezinte o măsură eficientă de constrângere prin care dispoziţiile legii referitoare la scopul pedepsei trebuie să fie respectate astfel încât în raport de toate aceste considerente urmează a fi reduse,dându-se eficienţă efectivă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs din acest punct de vedere se încadrează în dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., sens în care va admite recursurile formulate de inculpaţii G.I. şi G.A.M., va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală a Tribunalului Mehedinţi şi în rejudecare va reduce pedepsele aplicate inculpaţilor într-un cuantum normal,proporţional cu gradul de pericol social al faptelor comise, gravităţii faptelor circumstanţelor personale ale inculpaţilor şi contribuţiei efective la comiterea infracţiunii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor,durata prevenţiei de la 15 octombrie 2011 la 1 martie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii G.I. şi G.A.M. împotriva deciziei penale nr. 314 din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 122 din 18 iunie 2012 a Tribunalului Mehedinţi şi în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.,de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor, durata prevenţiei de la 15 octombrie 2011 la 01 martie 2013.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 50 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 766/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 749/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 753/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 753/2013. Penal