ICCJ. Decizia nr. 744/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 744/2013
Dosar nr. 4729/2/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 2 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) C. proc. pen., cerere formulată de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor în dosarul nr. 4729/2/2012.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor
Împotriva acestei sentinţe, petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor a declarat recurs.
Examinând recursul declarat de contestatoarea Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
I. Referitor la recursul declarat de petenta împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) C. proc. pen.:
După cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Rezultă, aşadar, că alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost investită instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Se va constata totodată că alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Cu privire la modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevăd că aceasta se realizează printr-o încheiere motivată, iar art. 29 alin. (5) statuează sancţiunea aplicabilă în situaţiile în care excepţia invocată nu îndeplineşte condiţiile stipulate în alin. (1), (2) sau (3) din articolul indicat, respectiv inadmisibilitatea excepţiei.
Din verificarea actelor dosarului instanţa de recurs constată că obiectul judecăţii în primă instanţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de petenta Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor.
Se reţine, de asemenea, că recurentul contestator, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la procedura informării în cazul cererilor de strămutare a cauzelor penale.
Din analiza normelor criticate sub aspectul constituţionalităţii, prin raportare la obiectul cauzei în cursul judecării căreia au fost invocate excepţiile, se constată că-în mod just instanţa investită cu soluţionarea cererii de contestaţie la executarea constatat inadmisibilitatea excepţiei, deoarece normele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, care are ca obiect contestarea cheltuielilor judiciare ce i-au fost aplicate petentei într-o cauză penală, ci privesc procedura informării în cazul cererilor de strămutare.
Astfel, în mod întemeiat prima instanţă a apreciat că petenta nu a oferit temeiuri care să dovedească existenţa unei legături între excepţia invocată şi soluţionarea cauzei, constatându-se în mod just că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu îndeplineau cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibilă, hotărârea pronunţată fiind legală, temeinică şi complet motivată.
II. Referitor la recursul declarat de petenta împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei la executare:
Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 464 C. proc. pen., invocat de petenta drept temei juridic al cererii sale, se referă la contestaţiile contra executării amenzilor judiciare aplicate în baza art. 198 C. proc. pen., ori în cazul de faţă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu relevă faptul că petentei i-ar fi fost aplicate astfel de amenzi a căror punere în executare să o poată ca atare contesta.
Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive.
Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane-decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării".
Se constată aşadar că, în cauză, motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prev. de dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, Codul de procedură penală reglementează posibilitatea contestaţiei privitoare la dispoziţiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv, contestaţia privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).
Rezultă, aşadar, că în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii referitoare la posibilitatea formulării unei contestaţii la executare, neputându-se aplica prin analogie dispoziţiile art. 463 sau 464 C. proc. pen., menţionate anterior.
În consecinţă, contestaţia la executare formulată de contestatoare a fost, în mod corect, respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de considerentele arătate, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva sentinţei penale nr. 287 din 2 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 74/2013. Penal → |
|---|
