ICCJ. Decizia nr. 77/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 77/2013
Dosar nr. 3156/2/2012
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1106 din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.A., apreciind că cele învederate de aceasta nu se circumscriu motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2012, contestatoarea S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În cererea de recurs formulată, recurenta contestatoare a criticat faptul că procedura în faţa Curţii de Apel Bucureşti s-a desfăşurat fără citarea contestatoarei şi că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În cererea de recurs, contestatoare a făcut referiri generale la mai multe fapte cu caracter penal pretins a fi fost săvârşite de numitul I.V.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti, pentru motive privind pronunţarea acestora, cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituţia României.
Corespunzător principiului constituţional enunţat în acest articol, părţile interesate pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii procesuale.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătoreşti nedefinitive, sentinţe sau decizii, după caz.
Conform art. 415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior cu recurs.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către recurenta contestatoare, este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunţării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi doar după parcurgerea etapei cerificării admisibilităţii în principiu.
Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunţării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situaţia îndeplinirii condiţiilor arătate.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de către contestatoarea S.A., sentinţa pronunţată fiind definitivă şi ne fiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea S.A. împotriva sentinţei penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012).
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.A. împotriva deciziei penale nr. 1106 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3156/2/2012 (1233/2012).
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 76/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
