ICCJ. Decizia nr. 738/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 738/2013
Dosar nr. 5042/2/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 295/F din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunţată de Audiencia Naţională - Secţia a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010 privindu-l pe condamnatul M.P.
A dispus transferarea condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei totale principale de 6 ani şi 1 zi închisoare şi 26.000.000 euro amendă şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării, aplicate prin sentinţa penală susmenţionată, în raport şi de exigenţele legii penale române şi de corespondenţele pe care pedepsele aplicate le au în legislaţia românească. A dedus din această pedeapsă perioada executată de la 31 iulie 2008 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 3038/ll-5/2011 din 14 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată această instanţă în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunţată de Audiencia Naţională - Secţia a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010 privindu-l pe condamnatul M.P.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că sesizarea este întemeiată, din înscrisurile existente la dosar rezultând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunţată de Audiencia Naţională - Secţia a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010, persoana transferabilă M.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani şi 1 zi închisoare şi 26.000.000 euro amendă, aplicându-i-se şi pedepsea accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.
Ulterior, ca urmare a modificării Codului penal spaniol, pedeapsa de 9 ani şi 1 zi a fost redusă la 6 ani şi 1 zi închisoare (filele 7, 10 dosar).
S-a reţinut că în perioada mai-iulie 2008 susnumitul, împreună cu alte persoane, constituite într-un grup organizat, a introdus pe teritoriul Spaniei cantitatea de 314,8914 kg heroină.
Prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea inculpatului M.P. având corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare definitivă pronunţată împotriva unui cetăţean român, la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte care sunt incriminate deopotrivă de legea statului de condamnare şi legea statului de executare.
Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului de către autorităţile judiciare cehe realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de Legea nr. 143/2000, respectiv art. 64 alin. (1) lit. a) rap. la art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
În plus, ambele state sunt de acord asupra acestui transfer, iar această măsură este consimţită şi de către persoana condamnată, aspect ce rezultă din înscrisurile existente la dosar (fila 12), iar la data primirii cererii de transferare, susnumitul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisurilor privind stadiul executării pedepsei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere că din actele existente la dosar rezultă că modificarea Codului penal spaniol a produs consecinţe numai cu privire la pedeapsa principală a închisorii, precum şi faptul că prin Decizia nr. 3/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că în cazul în care printr-o hotărâre penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât şi condamnarea la pedeapsa amenzii, instanţa de judecată sesizată în scopul recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare în integralitatea ei şi al transferării persoanei condamnate se pronunţă atât cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate, cât şi cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare,
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul M.P.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004, intitulat "Condiţiile transferării":
Transferarea unei persoane condamnate in vederea executării pedepsei poate avea loc numai in următoarele condiţii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa ne executata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimţit de către persoana condamnata sau daca, in raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere in cazul evadatului care se refugiază in statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord asupra acestei transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
La termenul din data de astăzi, 28 februarie 2013, prin adresa Ministerului Justiţiei - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală, înaintată de "Către Ministerul Justiţiei din Spania, s-a comunicat că la data de 29 ianuarie 2013, recurentul condamnat a fost liberat condiţionat şi prin urmare dosarul se consideră închis.
În aceste condiţii, având în vedere cele comunicate de Ministerul Justiţiei din Spania, potrivit căreia persoana condamnată M.P. a fost liberată condiţionat, înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia transferării de la lit. c) a art. 143 din Legea nr. 304/2004, în sensul ca persoana condamnată să mai aibă de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.
În consecinţă, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă, va casa sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind persoana condamnată M.P.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.P. împotriva sentinţei penale nr. 295 din 17 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a ll-a Penală, casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind persoana condamnată M.P.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului condamnat persoană transferabilă M.P., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 786/2013. Penal → |
|---|
