ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 79/2013
Dosar nr. 625/32/2012
Şedinţa publica din 10 ianuarie 2013
Asupra plângerii de faţă, constată următoarele:
La data de 23 august 2012, petentul C.I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1081/P/2011 din data de 10 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef A.I., agentul principal de poliţie V.G. şi comisarul de poliţie S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I. reţinând în esenţă că în mod just procurorul a apreciat că fapta imputată comisarului de poliţie S.C. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) iar în ceea ce îi priveşte pe comisarul şef A.I. şi agentul principal de poliţie V.G., aceştia nu au avut nicio atribuţie în ceea ce priveşte anchetarea disciplinară a petentului.
La data de 5 octombrie 2012, împotriva sentinţei penale nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, petentul C.I. a declarat recurs, arătând în esenţă că sentinţa penală atacată a fost dată cu o greşită aplicare a legii instanţa reţinând în mod eronat situaţia de fapt şi respingând administrarea probelor propuse de către petent.
Examinând recursul formulat în raport de excepţia invocată de reprezentantul parchetului şi documentele existente la dosar, Înalta Curte constată că excepţia invocată este întemeiată şi urmează să respingă recursul ca inadmisibilă pentru următoarele motive:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora, cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituţia României.
Corespunzător principiu constituţional enunţat în acest articol, părţile interesate pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii procesuale. Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătoreşti nedefinitive, sentinţe sau decizii, după caz.
Conform art. 415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior cu recurs.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către petent, este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 625/32/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respingerea inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 625/32/2012.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2013. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 789/2013. Penal → |
|---|
