ICCJ. Decizia nr. 790/2013. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 790/2013
Dosar nr. 1425/1/2013
Şedinţa publică din 4 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 2 februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile din Statele Unite ale Americii privind persoana extrădabilă S.N. şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a acestuia pe o perioadă de 30 de zile, de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.
Prin sesizarea nr. 3492/11/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza adresei din 22 februarie 2013 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, s-a înaintat Curţii de Apel Bucureşti solicitarea Biroului Interpol Washington de prelungire a termenului de extrădare până la data de 8 martie 2013, în vederea preluării persoanei extrădabile S.N.. Solicitarea a fost motivată de necesitatea organizării, la data precizată, a unei singure misiuni de predare, printr-o unică cursă charter, pentru un număr total de 3 persoane extrădabile, printre care şi recurentul.
În consecinţă, s-a arătat că data preluării recurentului, stabilită de autorităţi ca fiind 8 martie 2013, se situează în afara termenului pentru care s-a dispus prelungirea arestării provizorii a recurentului în vederea predării, acesta expirând la 4 martie 2013.
În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 111/2008 şi art. 57 din Legea nr. 302/2004, faţă de imposibilitatea autorităţilor americane de a prelua persoana extrădabilă în interiorul duratei arestării provizorii, prima instanţă a pronunţat încheierea penală din 27 februarie 2013 prin care a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. pe o perioadă de 30 de zile, de la 5 martie 2013 la 3 aprilie 2013.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă S.N., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurentul a solicitat punerea sa în libertate şi înlocuirea măsurii arestării provizorii a acestuia cu măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea.
Recursul este ne fondat.
Examinând încheierea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, în cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autorităţile statului solicitant şi ale celui solicitat vor conveni asupra datei şi locului predării persoanei căutate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare.
Prin sentinţa penală nr. 43 din 2 februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile din Statele Unite ale Americii privind persoana solicitată S.N. şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile, de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.
Prin sesizarea parchetului nr. 3942/II/5/2012, ce a făcut obiectul judecăţii în fond, în baza solicitării Biroului Interpol Washington s-a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. până la data de 8 martie 2013, când va avea loc preluarea persoanei sa.
Astfel, faţă de dispoziţiile legale menţionate, în mod corespunzător a procedat instanţa de fond atunci când, prin încheierea din 27 februarie 2013, a constatat că cererea îndeplineşte cerinţele de fond şi de formă prevăzute de lege şi a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. pe timp de 30 de zile, în vederea predării, acesta fiind de altfel şi scopul pentru care s-a luat măsura respectivă.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă S.N. împotriva încheierii penale din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012),pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.N. împotriva încheierii penale din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012).
Obligă recurentul persoana extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
