ICCJ. Decizia nr. 801/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 801/2013
Dosar nr.14945/95/2011
Şedinţa publică din 05 martie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 28 decembrie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul B.V.S. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen..
În fapt s-a reţinut că, în luna iunie 2010, martora-denunţătoare M.R. din comuna Drăguţeşti, jud. Gorj, a absolvit cursurile şcolii de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC C. SRL Tg-Jiu, în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B. Aceasta s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatricularea Vehiculelor Gorj, în vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, fiind respinsă în cursul anului 2010 de mai multe ori la proba teoretică sau la proba practică, iar în data de 20 ianuarie 2011 a fost admisă la proba teoretică, fiind programată pentru susţinerea probei practice de conducere în data de 17 februarie 2011.
Întrucât a considerat că, în cazul în care nu va promova proba practică de conducere, va fi nevoită să repete cursurile şcolii de şoferi, la începutul lunii februarie 2011 a discutat telefonic cu martorul B.V.G. care i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul B.V.S. despre care ştia că ar fi avut influenţă pe lângă poliţiştii examinatori din cadrul Serviciului permise auto, acesta ajutând şi alte persoane să obţină permisul de conducere în schimbul unor sume de bani.
Inculpatul B.V.S. a pretins suma de 150 euro, sumă ce a fost achitată prin echivalent în RON de către martora denunţătoare M.R., în două tranşe.
În data de 17 februarie 2011, martora-denunţătoare M.R. a susţinut examenul la proba practică de conducere dar a fost respinsă, contactând telefonic pe inculpatul B.V.S., căruia i-a solicitat să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a dat-o. Atât martora-denunţătoare cât şi martorul M.I., soţul său, l-au contactat telefonic de mai multe ori pe B.V.S., pentru a le restitui suma de bani, dar acesta Ie-a adresat cuvinte jignitoare.
în dimineaţa zilei de 18 februarie 2011, martora-denunţătoare M.R. s-a deplasat la Complexul Energetic Rovinari, unde lucrează inculpatul B.V.S., pentru a-l contacta şi a-i restitui suma de 650 RON şi întrucât nu l-a găsit, a discutat cu martorul O.T., şeful formaţiei de lucru în care îşi desfăşoară activitatea şi inculpatul, căruia i-a comunicat că acesta refuză să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o pentru a interveni pe lângă examinatorii din cadrul Serviciului permise auto.
Martora-denunţătoare s-a deplasat apoi la Postul de Poliţie Drăguţeşti, pentru a depune denunţul faţă de B.V.S. şi a fost îndrumată să se deplaseze la I.P.J. Gorj, fapt care l-a şi făcut în aceeaşi zi.
În seara de 18 februarie 2011, inculpatul B.V.S. a contactat-o pe martora-denunţătoare căreia i-a spus că-i va restitui suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o, dacă îşi va retrage plângerea.
În dimineaţa zilei de 21 februarie 2011, martora-denunţătoare s-a deplasat la sediul I.P.J. Gorj împreună cu martorii M.I. şi C.E., pentru a da declaraţie şi, în timp ce se afla în sediul I.P.J. Gorj, inculpatul a restituit suma de 650 RON martorei C.E..
Prin sentinţa penală nr. 74 de la 21 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 14945/95/2011, în baza art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V.S., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
S-a confiscat în folosul statului suma de 650 RON de la martorul denunţător M.R. şi a fost obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Astfel, prima instanţă a constatat că, în drept, fapta inculpatului B.V.S. (care în data de 08 februarie 2011 a pretins suma de 150 euro de la martora-denunţătoare M.R. şi a primit în datele de 11 februarie 2011 şi 16 februarie 2011, suma de 600 RON şi respectiv 50 RON, echivalentul a 150 euro, promiţându-i că va interveni pe lângă poliţiştii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Gorj, pentru ca aceasta să promoveze proba practică de conducere în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen..
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, sub aspectul întinderii şi modalităţii de executare, prima instanţă a avut în vedere pericolul social concret al faptei, conduita nesinceră a inculpatului, care a negat fără temei fapta, atitudinea sfidătoare faţă de instanţă, în faţa căreia nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deşi a fost citat legal şi împrejurarea că, anterior, prin sentinţa penală nr. 166 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, secţia penală, nedefinitivă, a fost condamnat la 3 ani închisoare, în condiţiile art. 81 şi următoarele C. pen., pentru comiterea aceluiaşi gen de fapte; de asemenea, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul, în fază de urmărire penală, a determinat pe martorii L.G.V., B.F.M., S.G.S. şi H.A.I. să declare mincinos, în sensul că suma dată de denunţătoare ar fi reprezentat un avans pentru un autoturism pe care trebuia să-l cumpere de la acesta, declaraţii pe care martorii le-au retractat în faza de judecată; pentru aceste considerente, s-a apreciat că, pentru corectarea comportamentului infracţional al inculpatului, se impune aplicarea unei pedepse care să reprezinte minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul B.V.S., oral susţinând prin apărătorul ales motivele scrise de apel, cu excepţia motivului referitor la achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Astfel, în esenţă, inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că s-a soluţionat cauza cu lipsă de procedură, deoarece instanţa a dispus citarea sa la fostul domiciliu, respectiv în mun. Târgu Jiu, judeţ Gorj, deşi nu mai locuia la această adresă încă din anul 2009, aşa cum rezultă şi din contractul de închiriere din 04 octombrie 2010, precum şi din chitanţa din 21 iunie 2012, depuse la dosar; mai mult, din actele dosarului de urmărire penala, nu rezultă că i s-ar fi pus în vedere să anunţe în faţa instanţei schimbarea domiciliului.
A precizat că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei de fond la soluţionarea cauzei, sau de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, deoarece se afla internat în spital în perioada 08-31 martie 2012, aşa cum reiese din certificatul de concediu medical depus la dosar.
A solicitat într-o primă teză admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece i s-a încălcat un drept şi o garanţie procesuală, de natură a-i leza interesele legitime în vederea unei juste soluţionări a cauzei.
În subsidiar, faţă de poziţia sa procesuală sinceră, de starea de sănătate precară, precum şi de suma primită de la denunţător, inculpatul a susţinut că instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră şi se impune reindividualizarea acesteia, în sensul redozării cuantumului şi aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
A fost audiat inculpatul, care a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 977 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei Tg. Jiu, irevocabilă la 05 mai 2009, copia contractului de închiriere din 04 octombrie 2010 încheiat între inculpat şi SC E.P. SA Tg. Jiu privind locuinţa din Tg. Jiu, jud. Gorj, copia facturii din 17 iulie 2012, emisă de SC C.E.Z. SA către inculpat, la adresa din Tg. Jiu, jud. Gorj, copia chitanţei din 21 iunie 2012 emisă de SC E.P. SA Tg. Jiu, atestând plata de către inculpat a chiriei, acte medicale pentru a dovedi că în perioada 05 februarie 2012-15 februarie 2012 a fost internat în Spitalul Târgu Jiu şi că s-a aflat în concediu medical până la 06 aprilie 2012 ca urmare a intervenţiei chirurgicale suferite.
Prin decizia penală nr. 322 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul formulat de către inculpatul B.V.S. ca nefondat.
Faţă de criticile formulate de inculpat, instanţa de prim control judiciar a constatat că, adresa pe care inculpatul a precizat-o în declaraţiile date în cursul urmăririi penale a fost cea din Tg. Jiu, deşi potrivit actelor depuse în apel, acesta ar fi închiriat o locuinţă. Curtea a mai reţinut că în faza de urmărire penală s-au emis mandate de aducere pe numele inculpatului, la adresa indicată de acesta, adresa de domiciliu conform Serviciului de Evidenţă a Persoanelor şi că, potrivit procesului verbal încheiat de Poliţia Tg. Jiu la 31 mai 2011, a luat personal la cunoştinţă de emiterea mandatului de aducere întocmit cu acel prilej. Curtea a mai reţinut, observând sentinţa penală nr. 166 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, pronunţată în Dosarul nr. 5209/95/2011, în care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă pentru comiterea unei alte infracţiuni de trafic de influenţă că, deşi prezent în instanţă la 04 mai 2011 acesta a comunicat acelaşi domiciliu, deşi, potrivit contractului de închiriere, ar fi închiriat, începând cu 04 octombrie 2010, apartamentul numărul din Tg. Jiu.
Instanţa de prim control judiciar, în raport de dispoziţiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen., a reţinut că inculpatul a primit personal actele de procedură întocmite în cursul urmăririi penale la adresa iar în cursul cercetării judecătoreşti s-au întocmit procese-verbale potrivit art. 179 alin. (4) C. proc. pen., fără a exista vreun indiciu pentru instanţă că este necesară citarea inculpatului la o altă adresă. Mai mult în cursul soluţionării apelului, la 28 mai 2012 inculpatul a solicitat studierea şi efectuarea unor copii din dosar, indicându-şi domiciliul din Tg. Jiu, dosarul de apel în consecinţă, s-a reţinut de către Curtea de Apel că inculpatul a fost legal citat la prima instanţă.
În raport de susţinerile inculpatului cu privire la imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa în ziua dezbaterilor, deoarece s-a aflat în spital, suferind o intervenţie chirurgicală, instanţa de prim control judiciar a constatat din actele depuse de inculpat că acesta a fost internat în spital în vederea efectuării acestei intervenţii chirurgicale în perioada 05-15 februarie 2012, după care până la data de 06 aprilie 2012 a beneficiat de concediu medical. Or, potrivit art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., pentru a se dispune desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă e necesar să fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de textul de lege, respectiv ca inculpatul să fie în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa. S-a apreciat că, dacă se poate presupune că starea de sănătate l-ar fi împiedicat pe inculpat să se prezinte în şedinţa publică de la 21 martie 2012, acesta nu a indicat motivul pentru care nu a putut încunoştinţa instanţa în ziua dezbaterilor sau, cel puţin, la termenele anterioare, din 22 februarie 2012 şj 7 martie 2012.
În ceea ce priveşte critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare aleasă de instanţă, Curtea de a Apel a apreciat că pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare aleasă de prima instanţă sunt corecte. în raport de susţinerile inculpatului în ultimul cuvânt, acordat în dezbaterile apelului respectiv că suma pretinsă este prea mică pentru a justifica privarea sa de libertate şi că ar pierde tot în această ipoteză, după eliberarea din penitenciar rămânându-i decât soluţia de a comite noi infracţiuni pentru a se întreţine, Curtea a apreciat că ceea ce se doreşte a se proteja prin incriminarea infracţiunii de trafic de influenţă este încrederea în prestigiul şi integritatea funcţionarului aflat într-un" serviciu public, iar nu patrimoniul cumpărătorului de influenţă, astfel că nu are relevanţă suma pretinsă de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 322 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.V.S..
Inculpatul a criticat ambele hotărâri pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând în esenţă că fondul cauzei a fost soluţionat cu lipsă de procedură deoarece acesta a fost citat la adresa din mun. Târgu Jiu, adresă la care nu mai locuieşte de mult timp şi astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.
În subsidiar acesta a solicitat ca faţă de poziţia sa procesuală, starea precară de sănătate şi cuantumul sumei primite de la denunţător, să fie reindividualizată pedeapsa care a fost mult prea aspră în raport de aspectele arătate.
Faţă de criticile formulate în şedinţa publică circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 38 alin. (1) pct. 21 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat cu următoarele distincţii:
În raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului inculpat sunt neîntemeiate şi urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Citarea inculpatului în cursul procesului penal se realizează potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. la adresa unde acesta locuieşte sau la adresa indicată de acesta prin declaraţie.
Înalta Curte constată că, în cursul urmăririi penale, în declaraţia de inculpat aflată la rechizitoriu, declaraţie olografă, inculpatul B.V.S. a menţionat că are domiciliul stabil în mun. Târgu Jiu, jud. Gorj.
Citarea atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii s-a efectuat la domiciliul indicat având în vedere faptul că inculpatul nu a precizat o altă adresă.
În virtutea dispoziţiilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen., organul de urmărire penală şi instanţa de judecată efectuează procedura de citare la o altă adresă, doar dacă aceasta îi este notificată sau dacă din verificările realizate la Serviciul de evidenţă a persoanelor, rezultă o altă situaţie domiciliară decât cea declarată.
Se observă că inclusiv în cursul judecării cauzei în apel, când a fost invocată neregularitatea procedurii de citare, inculpatul a declarat domiciliu stabil la adresa din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj (Dosarul Curţii de Apel).
Abia în motivele de apel, aflate la dosarul Curţii de Apel, inculpatul face referire la o nouă adresă depunând documente în dovedirea acestei stări de fapt. Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că procedura de citare a fost îndeplinită în mod corect, neputând fi imputată instanţei de judecată omisiunea inculpatului de a notifica adresa la care locuieşte fără forme legale şi care nu coincide cu adresa declarată în faţa organelor de urmărire penală.
În ceea ce priveşte imposibilitatea de prezentare în instanţă din motive medicale şi imposibilitatea de a anunţa instanţa de judecată cu privire la această împrejurare, Înalta Curte în raport de dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen. şi documentele medicale depuse la dosar (dosarul Curţii de Apel) consideră critica neîntemeiată având în vedere că, în cursul judecăţii în faţa Curţii de Apel, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales care, astfel cum reiese din actele procedurale îndeplinite, a luat legătura cu inculpatul şi a realizat o apărare efectivă a acestuia.
În raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului inculpat sunt întemeiate şi urmează să le admită pentru următoarele considerente: în procesul de individualizare a pedepsei instanţa de judecată trebuie să ţină cont pe de o parte de gravitatea faptei şi consecinţele produse dar şi de persoana inculpatului, dacă acesta este cunoscut cu antecedente penale, dacă este o persoană încadrată în societate astfel încât, în raport de ansamblul acestor elemente, să se poată stabili pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au realiza o individualizare corectă, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special fiind adecvată şi suficientă în raport de fapta comisă şi consecinţele produse, ţinând cont şi de faptul că inculpatul a avut iniţial, o atitudine de nerecunoaştere a faptei încercând în faza de urmărire penală să influenţeze martorii L.G.V., B.F.M., S.G.S. şi H.A.I. care ulterior, în faza de cercetare judecătorească, şi-au schimbat declaraţiile date.
Totuşi, faţă de modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Astfel, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, şi-a recunoscut fapta în faţa Curţii de Apel iar suma primită pentru cumpărarea influenţei a fost restituită denunţătoarei, se apreciază că o pedeapsă în cuantumul stabilit cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, însă cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare şi menţinerea obligaţilor stabilite în sarcina sa, este suficientă şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de inculpatul B.V.S..
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.V.S. împotriva deciziei penale nr. 322 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 74 din 21 martie 2012 a Tribunalului Gorj.
Conform art. 861 C. pen., suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani.
Dispune ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, conform programului, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute la literele b), c) şi d) se comunică Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen..
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 80/2013. Penal → |
|---|
