ICCJ. Decizia nr. 837/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 837/2013
Dosar nr. 6551/108/2012
Şedinţa publică din 8 martie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 6551/108/2012, în baza art. 20,21 raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.E. la:
- 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la:
- 10 (zece) luni închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la:
-3 (trei) luni închisoare pentru port fără drept a unui cuţit. S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 15 septembrie 2012 la zi.
S-a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii un cuţit aflat în Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Arad.
S-a constatat că partea vătămată P.l. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiţiei, s-a dispus virarea în contul Baroului de Avocaţi Arad a sumei de 200 lei, onorar de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele.
Prin rechizitoriul din dosarul nr. 391/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul T.l.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi port fără drept a cuţitului, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 2 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a arătat că, în data de 14 septembrie 2012, I.P.J. Arad a fost sesizat telefonic despre faptul că, în jurul orelor 23,30, pe strada Valea Mare din loc. Cladova, avut loc o altercaţie în timpul căreia inculpatul T.l.E. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit numitului P.l., acesta din urma fiind transportat la spital, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă. În baza acelei sesizări o echipă operativă s-a deplasat la locaţia indicata, unde, la fata locului s-au descoperit urmele agresiunii, in zona respectivă fiind identificate mai multe pete de culoare brun-roşcat cu aspect de sânge, care au fost fixate prin fotografiere.
Se mai arată de către procuror că la faţa locului au fost identificate mai multe persoane care au fost audiate ulterior de către organele de poliţie.
Faţă de cele prezentate anterior, în cauză, prin rezoluţia din data 15 septembrie 2012 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul T.l.E. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar ulterior, prin ordonanţa din data de 04 octombrie 2012 s-au extins cercetările faţă de acesta şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv port fără drept a cuţitului, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 61 /1991.
Astfel, din ansamblu mijloacelor de probă administrate în cauză s-a reţinut următoarea stare de fapt: Inculpatul T.l.E. locuieşte în localitatea Cladova jud. Arad, de aproximativ 9 ani, împreună cu familia. Acesta este căsătorit si are un copil minor, nefiind angajat in prezent în câmpul muncii.
În data de 14 septembrie 2012, în jurul orelor 17,00, acesta s-a deplasat la barul aparţinând numitului M.l. din localitate, unde a consumat aproximativ 5-6 beri.
În local, în momentul respectiv, se mai aflau şi partea vătămată P.l. în vârstă de 42 de ani, precum si numiţii P.A. fiul părţii vătămate, B.D. şi administratorul localului M.l., persoane cu care inculpatul se cunoştea din sat.
La un moment dat, în local, a avut loc o altercaţie între inculpat şi numitul B.D., împrejurare în care inculpatul l-a prins uşor de gât pe acesta din urmă, context în care administratorul barului a intervenit între cei doi şi l-a rugat pe T.l.E. să părăsească localul, conducându-l pe acesta în stradă. După ce s-a despărţit însă de numitul M.l., inculpatul a hotărât să se reîntoarcă la faţa locului pentru a cere explicaţii celor care l-au agresat verbal, din declaraţiile acestuia reieşind că ar fi fost înjurat de fiul părţii vătămate.
Înainte însă de a ajunge la bar, aproape de curtea imobilului în care se afla localul, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată şi cu fiul acestuia, care se deplasau spre casă şi, fără a le adresa vreun cuvânt, inculpatul a început să lovească partea vătămată cu un cuţit pe care-l avea asupra sa, împrejurare în care victima a căzut la pământ. În această situaţie fiul părţii vătămate a strigat după ajutor, fiind auzit de numitul M.l. care se afla în curtea localului şi care a venit repede la locul faptei, luând din drum un ţăruş aflat lângă un pom, cu intenţia de a-l dezarma pe inculpat.
Ajuns lângă inculpat, M.l. l-a lovit pe acesta peste mâini cu ţăruşul, însă nu a reuşit să-l dezarmeze, inculpatul continuând să dea cu cuţitul necontrolat, până la un moment dat când a luat-o la fugă.
Se reţine că în timpul altercaţiei, inculpatul l-a atins şi pe fiul părţii vătămate cu cuţitul în zona abdomenului, acestuia fiindu-i tăiat tricoul pe care îl purta, însă, întrucât rana a fost superficială, de natura unei zgârieturi, acesta nu s-a prezentat la medicul legist şi nu a înţeles să formuleze plângere prealabilă în cauză. Astfel, imediat după incident martorul M.l. împreună cu fiul părţii vătămate l-au transportat pe acesta acasă, fiind anunţată totodată salvarea, care a preluat ulterior victima de la domiciliu, aceasta fiind transportată la Spitalul clinic judeţean Arad. Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 445/ A1 din 05 octombrie 2012, victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile îngrijiri medicale, respectiv plagă înjunghiată abdominală penetrantă, plăgi înjunghiate toracice nepenetrante, plagă tăiată în regiunea inghinală stânga, cu menţiunea că în cazul plăgilor înjunghiate penetrante abdominale, există un risc foarte mare de contaminare peritoneală şi în lipsa unui tratament chirurgical de urgenţă leziunea evoluează spre peritonită secundară, fiind de natură a pune viaţa victimei în primejdie.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la faţa locului s-au strâns mai multe persoane, care au fost indignate de comportamentul inculpatului.
Instanţa a reţinut aceiaşi stare de fapt.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Cu privire la cererea formulată de către apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., instanţa a apreciat că cererea este neîntemeiată, raportat la cuţitul folosit pentru atac, la zona corpului vizată de loviturile aplicate părţii vătămate, respectiv torace şi abdomen, apreciindu-se că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu doar pentru a vătăma integritatea corporală a părţii vătămate.
Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, s-a constatat că din probele administrate rezultă că vinovăţia inculpatului este dovedită şi că sunt date suficiente cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat.
Faptele inculpatului aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv a infracţiuni de port fără drept a unui cuţit în locurile publice prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Admiţând cererea formulată de inculpat, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora, precum şi persoana inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră, care are un copil minor în întreţinere şi care nu este cunoscut cu antecedente penale.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul T.l.E., solicitând reducerea pedepselor stabilite şi a celei aplicate, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de faptele săvârşite şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Prin decizia penală nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.E. împotriva sentinţei penale nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, în dosarul nr. 6551/108/2012, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus arestul preventiv la zi.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă nu este contestată de inculpat, acesta a recunoscut acuzaţiile în integralitate şi a solicitat primei instanţe aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere admisă de tribunal.
Curtea de Apel Timişoara a observat că pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt orientate spre minimul special redus, iar în urma contopirii nu s-a aplicat nici un spor deşi legea penală permitea acest lucru. Instanţa de apel a considerat că o reducere mai accentuată a pedepselor nu se justifică, în raport de natura infracţiunilor comise şi numărul acestora.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând decizia recurată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază calea de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât în procesul de individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în cu privire la faptele penale săvârşite, cât şi cu privire la comportarea făptuitorului.
Faptele săvârşite de inculpatul T.I.E. (tentativă la infracţiunea de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi port fără drept a cuţitului, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică) au adus o atingere gravă relaţiilor referitoare la dreptul la viaţă şi au provocat, indignare în rândul ordinii publice, reţinându-se un grad sporit de pericol social. Pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat limitele de pedeapsă ca urmare a incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei, sunt ca urmare a faptei ulterioare au stabilit şi aplicat o pedeapsă în limita minimului special, astfel încât se impune reindividualizarea acesteia cu consecinţa reducerii cuantumului pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 81 sau 861 C. pen.
Totodată, Înalta Curte nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei sub limitele de pedeapsă determinate conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor sale şi asumării consecinţelor lor, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, altele decât cele reţinute la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., care să poată fi valorificate de instanţă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PEBTRU ACESTE MOIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2012 la 8 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat T.l.E., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 838/2013. Penal → |
|---|
