ICCJ. Decizia nr. 935/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 935/2013
Dosar nr. 3885/87/2011
Şedinţa publică din 18 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în dosarul nr. 385/87/2011, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (l), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.G., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost dispusă comunicarea prezentei hotărâri către O.N.R.C.
A fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.C.S. SRL Târgovişte (prin administrator judiciar V.D.), către partea civilă SA D., a sumei de 428.765,36 lei reprezentând despăgubiri civile (c/v marfă neachitată).
A fost obligat inculpatul la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această, hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 271P/2010 din 19 august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate (în lipsă) a inculpatului S.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) şi (5) C. pen.
S-a reţinut, în actul de sesizare a instanţei, că inculpatul S.G. era administrator unic al SC R.C.S. SRL Târgovişte, societate înfiinţată în anul 1994, în baza sentinţei judecătoreşti nr. 485 din 14 octombrie 1994 a Tribunalului Dâmboviţa. Iniţial activitatea societăţii a fost transportul rutier de mărfuri, iar pe baza unor acte adiţionale s-a extins şi la alte activităţi, inclusiv comerţul cu produse agricole.
În desfăşurarea acestor activităţi (comerţ cu cereale) inculpatul a intrat în relaţii comerciale cu SA D., judeţul Teleorman, al cărei preşedinte este numitul L.V.
Între cele două societăţi s-au încheiat 2 contracte de vânzare-cumpărare de produse agricole (grâu şi orz).
În ambele contracte, care au fost semnate de părţi fără nicio obiecţie, se prevede la cap. IV, Preţul şi instrumentul de plată, art. 9, respectiv art. 12, ca instrument de plată fila CEC (sau O.P.), plata urmând a se face la 45 respectiv 30 zile.
În baza unui contract încheiat în formă scrisă (nr. 69 din 25 mai 2010; nr. 114 din 28 iulie 2010) SA D. a livrat societăţii inculpatului S.G., produse agricole (orz şi grâu) în valoare de 428.765,36 lei.
Conform celor prevăzute în contract plata urma a se face prin CEC-uri la 30 respectiv 45 zile de la livrare.
În acest sens inculpatul a emis un număr de 7 file CEC, însumând valoarea produselor agricole achiziţionate -428.765,36 lei.
La împlinirea termenului prevăzut în contract, societatea D. a introdus la plată prima filă CEC - CRD21BA nr. OO 17492, în valoare de 31.937,22 lei, din care s-a decontat doar 65,65 lei, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil. Ulterior acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celelalte 6 file CEC.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângerea părţii civile SA D., declaraţiile administratorului L.V. copii file CEC, copii contracte de vânzare-cumpărare, copii extrase cont, adresa U.G.G., adresa T.I., copie ordin de plată, adresa M.K.B. N., copie duplicat extras de cont, adresa serviciului de impozite şi taxe Târgovişte, fişa de identificare a autovehiculului, adresa O.R.C. Dâmboviţa, proces verbal, tabel creanţe, declaraţia martorului S.S.A., hotărâri judecătoreşti, copie registru unic de control, raport de expertiză contabilă şi centralizator, Tribunalul a reţinut, în esenţă următoarele:
Între societatea SC R.C.S. SRL Târgovişte, al cărui administrator unic era inculpatul S.G. şi SA D., judeţul Teleorman, al cărei preşedinte este numitul L.V. s-au încheiat 2 contracte de vânzare-cumpărare de produse agricole (grâu şi orz), astfel: contractul de vânzare-cumpărare nr. 68 din 25 mai 2010 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 114 din 28 iulie 2010.
Părţile au utilizat file CEC, astfel că pentru plata produselor agricole achiziţionate în baza celor 2 contracte menţionate mai sus, inculpatul a emis următoarele file CEC:
- CRD21BA nr. 0017492 - val. - 31.937,22 lei;
- CRD21BA nr. 0017493 - val. - 30.062,97 lei;
- CRD21BAnr. 0017494 - val. - 32.069,17 lei;
- CRD21BAnr. 0017561 - val. - 223.739,05 lei;
- CRD21BAnr. 0017567 - val. - 27.875,20 lei;
- CRD21BA nr. 0017571 - val. - 55.924,00 lei;
- CRD21BA nr. 0017568 - val. - 27.230,40 lei;
Marfa a fost livrată în baza următoarelor facturi:
- nr. 265 din 15 iunie 2010; nr. 267 din 17 iunie 2010; nr. 270 din 18 iunie 2010; nr. 271 din 22 iunie 2010; nr. 273 din 23 iunie 2010; nr. 275 din 24 iunie 2010; nr. 279 din 26 iunie 2010; nr. 280 din 28 iunie 2010; nr. 281 din 29 iunie 2010; nr. 282 din 30 iunie 2010; nr. 309 din 05 august 2010 şi nr. 319 din 01 septembrie 2010.
Conform celor prevăzute în contract plata urma a se face prin CEC-uri la 30 respectiv 45 zile de la livrare.
În acest sens inculpatul a emis un număr de 7 file CEC, însumând valoarea produselor agricole achiziţionate -428.765,36 lei.
La împlinirea termenului prevăzut în contract, societatea D. a introdus la plată prima filă CEC - CRD21BA nr. 0017492, în valoare de 31.937,22 lei, din care s-a decontat doar 65,65 lei, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil. Ulterior acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celelalte 6 file CEC.
Cercetările au stabilit de asemenea şi faptul că produsele agricole achiziţionate de inculpatul S.G. au fost revândute unei alte societăţi SC U.G.G. SRL Bucureşti, care a achitat în avans contravaloarea lor.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului S.G. de a induce şi menţine în eroare, cu ocazia încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, SA D., emiţând totodată file CEC fără a avea disponibil în cont întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen.; având în vedere prejudiciul cauzat în sumă de 428.765,36 lei şi văzând şi dispoziţiile art. 146 C. pen., s-a constatat că fapta inculpatului a produs din acest punct de vedere consecinţe deosebit de grave.
Având în vedere faptul că inculpatul a emis un nr. de 7 file CEC, în derularea celor 2 contracte încheiate între părţi, Tribunalul a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în formă continuată; aşadar, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l) raportat la alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce priveşte situaţia financiară precară a societăţii sale, s-a apreciat că acest aspect nu-l poate exonera de răspunderea penală în situaţia în care a comis o faptă penală.
Referitor la apărarea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul de a se aplica în cauză dispoziţiile art. 47 C. pen. şi de a se dispune achitarea inculpatului întrucât fapta sa este consecinţa crizei economice, aspect ce nu putea fi prevăzut de către inculpat, tribunalul a constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, s-a precizat că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 47 C. pen., este imperios necesar ca intervenţia împrejurării care a condus la săvârşirea infracţiunii să nu fi putut fi prevăzută de nicio persoană, având un caracter obiectiv; în cauza de faţă nu poate fi vorba de caz fortuit, pe de o parte pentru că inculpatul a revândut marfa cumpărată de la partea civilă, primind contravaloarea acesteia în avans, având deci posibilitatea de a achita ceea ce cumpărase, iar pe de altă parte, atâtea alte societăţi comerciale au supravieţuit crizei, ceea ce înseamnă că fapta săvârşită de inculpat nu este rezultatul crizei economice.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul S.G.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, acordându-se în mod nejustificativ o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.
Inculpatul S.G. a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând desfiinţarea acesteia şi, rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu consecinţa aplicării unei pedepse cu suspendare.
Prin decizia penală nr. 152 din 17 mai 2012 pronunţară de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus admiterea apelurilor formulate de inculpatul S.G. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinţei penale nr. 19F/10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în dosarul penal nr. 3885/87/2011.
A desfiinţat în întregime sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea acesteia.
Hotărârea de condamnare a inculpatului a fost comunicată O.R.C., în vederea efectuării menţiunilor prevăzute de art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă SA D.
În temeiul art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut următoarele:
SA D. a derulat relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpat SC R.C.S. SRL, încă din perioada anterioară anului 2008, iar după o perioadă de întrerupere între anii 2008 - 2009, aceste relaţii au fost reluate în prima parte a anului 2010, context în care între părţi a intervenit contractul de vânzare cumpărare de produse agricole nr. 68 din 25 mai 2010, iar în executarea acestui contrat SC R.C.S. SRL şi-a onorat obligaţia de plată a preţului mărfurilor achiziţionate în baza facturilor fiscale emise până în data de 14 iunie 2010, însă pentru restul facturilor emise începând cu data de 15 iunie 2010 nu a mai fost posibilă încasarea preţului mărfurilor livrate, întrucât filele CEC lăsate de inculpat pentru achitarea acestora, fiind introduse la plata după împlinirea termenului scadenţei, stabilit conform clauzelor contractului la 45 de zile de la data emiterii facturii, au fost refuzate de bancă pentru lipsa disponibilului necesar acoperirii acestora. De asemenea, conform susţinerilor aceluiaşi martor, la data de 28 iulie 2010, între cele două societăţi comerciale partenere de afaceri s-a încheiat un nou contract de vânzare cumpărare produse agricole înregistrat sub nr. 114/2010, toate facturile emise pentru marfa livrată în baza acestui contract neputând fi încasate tot din pricina faptului că filele CEC remise de inculpat pentru achitarea acestora, fiind introduse la plata după împlinirea termenului de scadenţă, stabilit în cazul acestui contract la 30 de zile de la data emiterii facturii, au fost refuzate de bancă pentru lipsă totală de disponibil în cont. Drept urmare, arată martorul în discuţie, prin emiterea celor şapte file CEC fără acoperire, SA D. a înregistrat o pagubă în sumă de 428.765,36 lei, reprezentând contravaloarea produselor agricole achiziţionate de societatea comercială administrată de inculpat.
În ceea ce priveşte împrejurările concrete şi modalitatea de emitere a filelor CEC refuzate la plată pentru lipsa disponibilului necesar achitării acestora, din declaraţiile martorului S.S.A., delegat al SC R.C.S. SRL care s-a ocupat de preluarea şi transportul produselor agricole achiziţionate de la S.A.D., figurând menţionat cu această calitate pe majoritatea facturilor fiscale emise de societatea vânzătoare, Curtea a reţinut că de fiecare dată când marfa era ridicată şi erau întocmite formalităţile de livrare (factura fiscală şi avizul de însoţire a mărfii), se lăsa la furnizor o filă CEC necompletată şi care purta doar semnătura administratorului SC R.C.S. SRL şi ştampila acestei societăţi, urmând ca respectiva filă CEC să fie ulterior completată de către reprezentanţii S.A.D., după împlinirea termenului de scadenţă de 30 sau 45 de zile prevăzut în contract, în situaţia în care în acest interval de timp produsele agricole achiziţionate nu erau achitate prin ordin de plată şi trebuia ca fila CEC să fie introdusă la plată.
Această împrejurare a emiterii în alb a filelor CEC care au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului din contul debitat este asumată şi de către inculpatul S.G., prin apărările pe care acesta şi le-a formulat pe parcursul procesului penal prin mijlocirea avocatului său ales şi de altfel nu este contestată nici de către martorul L.V., reprezentantul legal al SA D., care fiind interogat în mod expres de către instanţa de apel asupra acestei chestiuni, a arătat că nu este în măsură să precizeze dacă filele CEC pe care le lăsa inculpatul în momentul achiziţionării mărfii erau completate integral de către acesta sau erau doar semnate de el, urmând a fi introduse la plată la scadenţă conform clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, întrucât filele CEC erau predate la serviciul contabilitate.
Cele şapte file CEC în alb, lăsate de către inculpat societăţii partenere de afaceri la momentul ridicării mărfurilor achiziţionate, au fost completate după împlinirea termenului scadenţei, inclusiv la rubrica privitoare la data emiterii CEC-ului, cel mai probabil, chiar de către angajaţi ai societăţii beneficiare, SA D., astfel încât nu se poate imputa inculpatului împrejurarea emiterii respectivelor file CEC, ştiind că la tras nu există provizia necesară acoperirii acestora.
Pe de altă parte, din coroborarea mijloacelor de probă strânse în cauză, Curtea a constatat că în speţă nu există probe ale inducerii în eroare a SA D., prin emiterea celor şapte file CEC, chiar dacă acestea au fost respinse la plată, pe motivul lipsei de disponibil a trăgătorului.
În acest sens, Curtea a reţinut în primul rând că, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale de către apărarea inculpatului, împrejurare deopotrivă confirmată şi de declaraţiile martorului L.V., preşedinte al SA D., anterior acestui incident, între cele două societăţi s-au desfăşurat relaţii comerciale îndelungate şi fructuoase în cadrul cărora, doar în perioada aprilie - iulie 2010, SC R.C.S. SRL a efectuat plăţi către SA D. în sumă de 1.299.608 lei, ceea ce reprezintă un procent de 48 % din totalul plăţilor pe care societatea comercială administrată de inculpat le-a efectuat către furnizorii săi în această perioadă de timp, aspect care pune în evidenţă faptul că acţionând în cadrul acestor raporturi contractuale de natură comercială, inculpatul nu a urmărit, obţinerea unor foloase materiale injuste în detrimentul societăţii partenere de afaceri, ci a remis cele şapte file CEC necompletate, având convingerea că, la scadenţă, pe baza rulajelor ce vor avea loc până la acel moment şi a resurselor financiare ce vor fi atrase prin acordarea de împrumuturi bancare, va putea realmente să-şi onoreze angajamentele de plată asumate, ceea ce însă nu s-a întâmplat din pricina dificultăţilor financiare cu care societatea sa s-a confruntat în acea perioadă şi care în cele din urmă au determinat chiar deschiderea procedurii insolvenţei (a se vedea în acest sens tabelul definitiv al creanţelor existente împotriva debitoarei SC R.C.S. SRL întocmit de administratorul judiciar V.D. la data de 03 decembrie 2010, în care se menţionează că totalul datoriilor acestei societăţi se ridica la suma de 2.081.697,84, la poziţia 11 a acestui tabel regăsindu-se înscrisă şi creanţa chirografară a părţii vătămate SA D., având valoarea de 428.765,36, aferentă celor şapte file CEC ce nu au putut fi încasate la scadenţă din lipsa proviziei necesare acoperirii acestora).
În ceea ce priveşte faptul că deşi inculpatul a vândut integral şi cu plata în avans produsele agricole achiziţionate de la S.A.D., totuşi acesta nu s-a preocupat ca din aceste disponibilităţi să alimenteze contul din care urmau a fi încasate sumele de bani înscrise în filele CEC remise în executarea contractelor încheiate cu S.A.D., Curtea a considerat că, deşi reală, nici această împrejurare nu poate fi reţinută drept o dovadă indubitabilă a existenţei pretinsei intenţii a inculpatului de a înşela societatea parteneră de afaceri în scopul de a obţine un folos material injust pentru sine sau pentru societatea al cărei administrator era, întrucât, astfel cum rezultă din conţinutul aceluiaşi raport de expertiză contabilă extrajudiciară anterior menţionat, precum şi din documentele bancare aflate în dosarul de urmărire penală, în perioada în care s-au derulat şi cele două contrate de vânzare-cumpărare încheiate cu S.A.D., sumele încasate prin conturile bancare de către societatea administrată de inculpat de la clienţii săi au fost utilizate pentru plata furnizorilor acestei societăţi (alţii decât S.A.D.), pentru alimentarea cârdurilor de carburanţi, precum şi pentru plata de dobânzi şi comisioane bancare, în condiţiile în care la momentul respectiv societatea avea în derulare mai multe linii de credit, astfel încât nu se poate susţine că inculpatul sau societatea administrată de acesta, şi-ar fi însuşit în mod fraudulos sumele de bani obţinute din valorificarea bunurilor achiziţionate de la societatea parte vătămată, eludând cu bună ştiinţă îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate faţă de aceasta.
De altfel, probatoriul cauzei a evidenţiat faptul, că nici însăşi societatea beneficiară a CEC-urilor nu a asumat posibilitatea de a fi indusă în eroare de către inculpat prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, de vreme ce chiar şi după ce majoritatea filelor CEC remise de acesta au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului necesar încasării acestora, în concret fiind vorba despre filele CEC seria CRD21BA nr. 0017492 din 03 august 20120, în valoare de 31.937,22 lei, seria CRD21BA nr. 0017494 din 11 august 2010 în valoare de 32.069,17 lei, seria CRD21BA nr. 0017493 din 12 august 2010 în valoare de 30.062,97 lei, seria CRD21BA nr. 0017561 din 24 august 2010 în valoare 223.739,05 lei, seria CRD21BA nr. 0017567 din 27 august 2010 în valoare de 27.875,20 lei şi CRD21BA nr. 0017571 în valoare de 55.924,00 lei, a continuat să livreze marfă către SC R.C.S. SRL, context în care a emis factura fiscală nr. 319 din 01 septembrie 2010 în valoare de 27.230 lei.
În consecinţă, reţinând că analiza probatoriului cauzei nu conduce la concluzia că inculpatul ar fi acţionat, sub aspectul laturii subiective, în scopul menţionat în norma de incriminare a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv acela de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos material injust, Curtea a constatat că singura faptă care poate fi reţinută, cu certitudine, în sarcina inculpatului este aceea de a fi emis, prin semnare şi ştampilare, şapte file CEC în alb, cărora le lipsesc elementele esenţiale prevăzute de art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 59/1934, în concret ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani şi respectiv data şi locul emiterii CEC-ului, faptă care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Curtea nu a dat curs solicitării inculpatului apelant de reţinere în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice a faptei, infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât de vreme ce data remiterii CEC-urilor în alb nu coincide cu data înscrisă în cuprinsul acestora ca fiind aceea a emiterii lor, rubrică completată de către societatea beneficiară după împlinirea termenului de scadenţă, nu se poate reproşa acestuia că ar fi putut să prevadă posibilitatea că la scadenţă sumele menţionate în acestea nu vor putea fi încasate din lipsa proviziei necesare.
Astfel fiind, Curtea, admiţând, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile cu care a fost sesizată, a desfiinţat în tot sentinţa penală apelată, iar în rejudecarea pe fond a cauzei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care va pronunţa condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, stabilită într-un cuantum orientat către minimul prevăzut în norma de incriminare (care este de 5.000 lei), la alegerea sancţiunii penale aplicabile şi la determinarea întinderii acesteia ţinând seama de gravitatea relativ sporită a faptelor comise de inculpat (pusă în evidenţă îndeosebi de afectarea serioasă a desfăşurării normale a relaţiilor comerciale ce fac obiectul ocrotirii penale), de conduita procesuală manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, în sensul că deşi nu s-a prezentat personal în faţa organelor judiciare care au instrumentat cauza, totuşi prin apărările formulate prin intermediul apărătorului ales împuternicit a-i reprezenta interesele procesuale, nu a contestat, ci chiar şi-a asumat responsabilitatea comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, de incidenţa circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., privitoare la buna conduită socială avută de inculpat înainte de comiterea faptelor deduse judecăţii în cauza de faţă, a cărei vocaţie fiindu-i recunoscută acestuia prin sentinţa instanţei de fond, în lipsa contestării sale de către reprezentantul Ministerului Public, nu-i poate fi refuzată inculpatului în actualul stadiu procesual, dar şi de concursul dintre această circumstanţă atenuantă judiciară şi cauza legală de agravare a răspunderii penale privitoare la forma continuată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului.
În consecinţă, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, întrucât infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, nefiind susceptibilă să cauzeze, prin ea însăşi, vreun prejudiciu material, fapt care împiedică rezolvarea în cadrul procesului penal a acţiunii civile exercitate, pe temeiul răspunderii civile delictuale, de SA D., Curtea a respins, ca inadmisibilă, acea acţiune.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.G. şi partea civilă SA D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din aceeaşi lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru motivele;
Starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi încadrarea juridică atribuită faptelor săvârşite de inculpatul S.G. sunt corecte.
Din probele administrate a rezultat că între reprezentanţii părţii civile SA D., şi SC R.C.S. SRL au fost încheiate două contracte de vânzare - cumpărare fără a se putea reţine o inducere sau menţinere în eroare din partea inculpatului, ci doar remiterea filelor CEC, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Probele administrate în cauză demonstrează vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind incidente dispoziţiile art. 84 alin. (l) pct. 2 din aceeaşi lege, aşa cum s-a solicitat de recurentul inculpat.
Inculpatul S.G. a emis, prin semnare şi ştampilare şapte file CEC în alb, cărora le-a lipsit elementele esenţiale prevăzute de art. l alin. (2) şi (5) din Legea nr. 59/1934 şi anume ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani, respectiv data şi locul emiterii CEC-ului. Mai mult, data remiterii filelor CEC în alb nu coincide cu data înscrisă în cuprinsul acestora ca fiind aceea a remiterii lor, rubrică ce a fost completată de reprezentanţii părţii civile după împlinirea termenului de scadenţă.
Inculpatul S.G., de fiecare dată când societatea sa, SC R.C.S. SRL, prin reprezentantul său, vindea marfă de la SA D., se întocmeau formalităţile de livrare (factură fiscală şi ordinul de însoţire a mărfii), fiind lăsată la furnizor o filă CEC necompletată dar care purta semnătura administratorului SC R.C.S. SRL şi ştampila societăţii, urmând ca, instrumentele de plată să fie completate ulterior, de către reprezentanţii SA D., după împlinirea termenului de scadenţă de 30 sau 45 de zile prevăzut în contract.
Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, sau retragerea disponibilului avut mai înainte de trecerea termenului fixat pentru prezentarea CEC-ului, constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă sau închisoare de la 6 luni la un an.
Din analiza normei de incriminare rezultă că pentru existenţa infracţiunii este necesară emiterea filei CEC, deşi autorul ştia că nu are la tras disponibil suficient.
Prin art. 84 pct. 3 din aceeaşi lege, legiuitorul a incriminat, fapta de emitere a unui CEC căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. l şi art. l 1.
Emiterea unui cec fără dată, astfel cum este situaţia în speţa analizată, data fiind trecută ulterior săvârşirii infracţiunii, nu îndeplineşte condiţiile unui cec în alb, fapta constituind infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 din Legea CEC-ului. Aceeaşi încadrare se impune a fi reţinută şi în ipoteza emiterii unui CEC post datat fiind în realitate un cec cu dată falsă, ceea ce atrage încadrarea faptei în dispoziţiile art. 84 alin. l pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
În cauza analizată, inculpatul a emis cele şapte file cec prin semnare, ştampilare, cărora le-a lipsit, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele previne art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 59/1934, ceea ce atrage încadrarea faptei în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 3 şi neputându-se reţine posibilitatea inculpatului ce prevedea că la scadenţă sumele reţinute nu vor putea ştampilate datorită lipsei proviziei necesare
Ca atare critica recurentului inculpat, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din art. 84 alin. (l) pct. 3 în art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este fondată.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.G. şi partea civilă SA D. împotriva deciziei penale nr. 152 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SA D. şi de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 152 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 938/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
