ICCJ. Decizia nr. 861/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 861/2013
Dosar nr. 4371/1/2012
Şedinţa publică din 12 martie 2013
Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4371/1/2012, petentul I.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1949 din 7 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, a susţinut în esenţă că pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite - trafic de droguri de mare risc şi consum de droguri de mare risc - nu au fost corect individualizate în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 202 din 4 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, petentul I.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.N., iar prin Decizia penală nr. 322/A din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatului de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând ca inculpatul I.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpatul I.N. au declarat recurs.
Prin Decizia penală nr. 1949 din 7 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis recursurile declarate, s-a casat în parte decizia şi Sentinţa penală nr. 202 din 4 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi menţinute pedepsele inculpatului I.N.
Împotriva Deciziei nr. 1949 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul I.N. a formulat contestaţie în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., fără citarea părţilor.
Totodată, potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanţa admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. se poate formula contestaţie în anulare împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38515 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Referitor la motivele invocate de contestator, în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate nu au fost individualizate în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. - se constată că nu se încadrează în niciunul dintre motivele contestaţiei în anulare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Chestiunile invocate de contestator reprezintă apărări de fond, care trebuiau invocate pe parcursul judecării cauzei, contestaţia în anulare fiind o cale de anulare pentru vicii, iar nu pentru fondul cauzei.
Constatând că motivele invocate de petent nu se încadrează în niciunul dintre cele prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 şi 386 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.N., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.N. împotriva Deciziei nr. 1949 din 07 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 29118/3/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 872/2013. Penal → |
|---|
