ICCJ. Decizia nr. 971/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 971/2013

Dosar nr. 2267/121/2011

Şedinţa publică din 20 martie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi în baza art. 334 C. proc. pen au fost schimbate încadrările juridice, după cum urmează:

- din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.T.;

- din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.A.

A fost condamnat inculpatul M.T. (zis "F."- fiul lui Ş. şi Ş., născut în mun. Galaţi, jud. Galaţi, studii 11 clase, agricultor, fără antecedente penale, domiciliat în sat Slobozia Conachi, comuna Slobozia Conachi, jud. Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen. (parte vătămată S.R.).

A condamnat pe inculpatul M.T. la o pedeapsă de 1 (o) lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului M.T. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului M.T., perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia începând cu data de 06 ianuarie 2011, ora 09.10 şi până la zi (30 ianuarie 2012).

A fost condamnat inculpatul E.A. (zis "A.S.", fiul lui V. şi J., născut în comuna Pechea, jud. Galaţi, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în sat Slobozia Conachi, comuna Slobozia Conachi, jud. Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen. (parte vătămată S.R.).

A condamnat pe inculpatul E.A. la o pedeapsă de 1 (o) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului E.A. perioada arestării din Spania, de la 13 mai 2011 la 26 mai 2011, precum şi perioada arestării preventive din România de la 26 mai 2011 la zi (30 ianuarie 2012).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. aplică fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. p. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor, pe durata termenelor de încercare, după cum urmează:

- pentru inculpatul M.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 2 luni;

- pentru inculpatul E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 9 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepselor.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor M.T. şi E.A., dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul E.A. târnăcopul folosit la comiterea infracţiunilor.

S-a constatat că partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20:000 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă achitată de inculpaţi după cum urmează: 10.000 RON de către inculpatul M.T. şi 10.000 RON de către inculpatul E.A.

Au fost obligaţi inculpaţii M.T. şi E.A. în solidar să plătească părţii vătămate/parte civilă S.M. suma de 2800 RON cu titlu de daune morale (sumă corespunzătoare unei culpe civile a inculpaţilor în procent de 70%).

Au fost respinse ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă S.M.

Au fost obligaţi inculpaţii M.T. şi E.A. în solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "S.A.A." Galaţi, următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile: 3292,06 RON, respectiv 49,77 RON (sume corespunzătoare unei culpe civile a inculpaţilor în procent de 70%).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi pe fiecare dintre cei doi inculpaţi să plătească către stat câte o sumă de 3052 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 872/P/2010 din 28 februarie 2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată S.R.),

- art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată S.M.),

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

E.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată S.R.),

- art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată S.M.),

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora că în seara de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 20:00, în loc public - pe o stradă în comuna Cuza Vodă, pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părţii vătămate S.R. lovituri repetate cu un obiect şi mijloace contondente (târnăcop, pumni, picioare) peste tot corpul inclusiv în zone vitale cauzându-i politraumatism, hemoperitoneu, ruptură de ficat, anemie acută severă, fracturi multiple coaste VI-X, hemopneumotorax stâng, leziuni care interesând peretele toracic, vasele sanguine şi organele interne au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi, în aceleaşi împrejurări, au aplicat părţii vătămate S.M. lovituri cu obiect şi mijloace contondente peste corp cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi lovire sau alte violenţe în concurs real prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat următoarele:

Inculpaţii M.T. zis "F." şi E.A. zis "A.S." sunt prieteni şi consăteni. La data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, cei doi inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul marca "B." de culoare gri metalizat, aparţinând inculpatului E.A. în comuna Cuza Vodă, la barul la care lucra martora C.M.

În barul menţionat inculpaţii s-au întâlnit cu partea vătămată S.R. pe care au servit-o cu o bere şi au purtat discuţii în legătură cu anumiţi ciobani.

La un moment dat inculpaţii au părăsit barul şi s-au urcat în autoturismul marca B., iar partea vătămată S.R. aflată în stare de ebrietate a venit după aceştia, a lovit caroseria maşinii cu picioarele, trăgând şi de o portieră a maşinii.

În aceste condiţii, cei doi inculpaţi, pe fondul unei surescitări nervoase cauzate de atitudinea părţii vătămate, au coborât din maşină, iar inculpatul E.A. a luat din portbagajul maşinii un târnăcop.

Inculpatul E.A. a lovit-o pe partea vătămată S.R. cu coada de lemn a târnăcopului de două ori în zona spatelui, iar inculpatul M.T. i-a aplicat şi el lovituri cu pumnii şi picioarele. A intervenit în altercaţie şi S.M., fiul părţii vătămate S.R. şi, la rândul lui a fost lovit de către inculpatul E.A. cu coada de la târnăcop în umăr şi de către inculpatul M.T. cu pumnii.

Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate S.R. rezultă următoarele:

- partea vătămată a prezentat politraumatism, hemoperitoneu, ruptură de ficat, anemie acută severă, fracturi multiple coaste VI-X, hemopneumotorax stâng, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure;

- leziunile pot data din 20 octombrie 2010;

- necesită pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- interesând peretele toracic, vasele sanguine şi organele interne, leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate prin hemoragie masivă, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.

Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate S.M. rezultă următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi lovire cu corp contondent alungit;

- leziunile pot data din 20 octombrie 2010;

- pentru vindecarea traumatismului umăr drept necesită pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii; restul leziunilor au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

Faptele şi vinovăţiile inculpaţilor M.T. şi E.A. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţii vătămate S.R. care arată că la data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, a mers la barul SC A. SRL din com. Cuza Vodă unde s-a întâlnit cu inculpaţii M.T. şi E.A. Cei doi l-au invitat să bea o bere şi l-au întrebat dacă cunoaşte vreun cioban care să fi lucrat la cumătrul lui. Partea vătămată le-a spus că nu cunoaşte nici un fel de cioban şi că, cumătrul lui nu a avut angajaţi. Cei doi inculpaţi au plecat din bar, iar când partea vătămată a ajuns în spatele maşinii, inculpatul E.A. a coborât din autoturism şi s-a dus direct la portbagaj. Acesta a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit în spate şi în coaste, S.R. căzând în şanţ. Apoi amândoi inculpaţii l-au lovit cu pumnii, cu picioarele şi cu târnăcopul. S.M. s-a băgat între cei doi inculpaţi, însă a fost lovit de inculpatul E.A. cu târnăcopul în umăr, iar de către inculpatul M.T. cu pumnul în faţă;

- declaraţiile părţii vătămate S.M. care arată că la data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, împreună cu B.M. s-au hotărât să meargă la barul SC A. SRL ca să joace biliard. Când a intrat pe uliţă l-a văzut pe tatăl lui lângă maşina inculpaţilor, iar E.A. a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit puternic pe tatăl lui până a căzut în şanţ. Apoi, ambii inculpaţi au început să-l lovească pe tatăl lui cu picioarele şi cu târnăcopul. Partea vătămată S.M. a strigat la ei să-l lase în pace, s-a apropiat de aceştia, însă a fost lovit de inculpatul E.A. cu pumnul în faţă, cu târnăcopul în umăr, iar de către M.T. cu pumnul.

- certificate medico-legale din 03 noiembrie 2010 şi din 26 octombrie 2010, din care rezultă leziunile suferite de cele două părţi vătămate, dar şi faptul că S.R. prezenta la examenul clinic general starea de etilism acut;

- adrese emise de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "S.A.A." Galaţi cuprinzând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru cele două părţi vătămate, precum şi menţiunea de constituire ca parte civilă;

- declaraţiile martorului B.M. care arată că l-a văzut pe A.S. cum a luat din autoturism un obiect care avea o coadă lungă de lemn, cu o parte metalică la unul din capete. Concomitent F. l-a împins pe S.R., iar A.S. l-a lovit pe S.R. cu obiectul pe care îl luase din maşină. A.S. l-a lovit pe S.R. cu acel obiect în zona spatelui. Imediat A.S. şi F. s-au repezit în şanţ peste S.R. şi îl loveau cu picioarele. S.M. a fugit spre aceştia pentru a-i opri să-l mai lovească pe tatăl lui, iar martorul a fugit de frică. Ulterior, martorul l-a văzut pe S.R. care era pe picioarele lui, dar se ţinea cu mâna de spate şi se văita de durere. S.M. era lovit la ochi şi îi curgea sânge din nas.

- declaraţiile martorei C.M. care arată că în seara de 20 octombrie 2010, im jurul orei 21:00 - 21:30 se afla la bar fiind de serviciu. S.R. a intrat în bar şi a stat la masă cu E.A. şi M.F. Au consumat bere şi au discutat. Ulterior, după un anumit timp, în bar a apărut S.M., fiul lui S.R., însoţit de B.M. Martora a observat că S.M. era lovit în zona frunţii şi îi curgea sânge din nas. I-a cerut apă şi i-a spus că S.R. este "terminat" în şanţ, întrucât l-au bătut S. şi F.

- declaraţiile martorului B.P., tatăl lui B.M., care arată că pe la sfârşitul lunii octombrie 2010, când a venit acasă de la stână, a auzit de la familia lui că S.R. este în stare gravă în spital şi că a fost bătut de alde M."F.". A discutat puţin şi cu R. şi cu fiul lui, S.M. şi a înţeles că R. a fost bătut cu o sapă, cu picioarele, peste tot corpul, de către E.A. şi de către M."F.". Martorul a înţeles că şi S.M. a fost lovit;

- declaraţia martorului I.N.D. care arată că în jurul orei 21:00, M.T. şi E.A. au ieşit din bar şi după ei, imediat, a ieşit şi S.R. Toţi trei au stat la masă împreună. Ulterior, l-a văzut pe S.M. care lua bătaie de la M.T. La un moment dat S.M. a intrat în bar, îi curgea sânge din nas şi a zis că a luat bătaie împreună cu tatăl său de la F. şi de la A.S.

- declaraţia martorului N.D.G. care arată că în seara de 20 octombrie 2010 a văzut maşina inculpatului E.A. şi pe un cetăţean care trăgea de uşa din faţă, de la şofer şi părea că se ceartă cu cineva din interiorul maşinii. Tot în aceeaşi seară, martorul s-a întâlnit cu inculpatul E.A. care i-a spus că a avut o altercaţie cu un bărbat la barul din comuna Cuza Vodă. Acesta a tras de portieră şi i-a stricat încuietoarea.

Inculpatul M.T. a arătat că pe data de 20 octombrie 2010, împreună cu E.A., au fost la un bar din comuna Cuza Vodă pentru a lua un cioban, a-l cinsti cu o bere şi a-l duce la stână. La bar era şi S.R. care a cerut o bere pe datorie, i s-a refuzat, după care a venit la masa lor. I-a cerut să-l cinstească cu o bere. Inculpatul l-a cinstit cu o bere şi cu ţigări, după care împreună cu E.A. şi cu ciobanul respectiv, Ş.P., s-au îndreptat către maşina lui E.A. şi au intrat în interiorul acesteia. La un interval foarte scurt de timp a auzit bubuituri în maşină şi la văzut pe S.R. care lovea cu picioarele în caroseria maşinii. A ieşit din maşină împreună cu E.A., moment în care a apărut şi fiul lui S.R., respectiv S.M.

Inculpatul a primit un pumn în faţă în îmbulzeala creată şi a căzut la pământ, intrând într-o stare de confuzie. L-a văzut pe S.M. care încerca să-l lovească şi i-a dat un pumn în faţă. În aceeaşi seară s-a întâlnit cu E.A. care i-a spus că l-a lovit cu o şipcă pe S.R. din cauza fricii.

Inculpatul E.A. a declarat că pe data de 20 octombrie 2010 a mers împreună cu M.T. la barul din comuna Cuza Vodă, pentru a se întâlni cu un cioban pe care îl cunoştea M. şi cu nişte prieteni de-ai lui. S.R. a venit la masa lor şi l-a rugat pe M. să-i facă cinste cu o bere. M. i-a făcut cinste cu o bere. Inculpatul E.A. i-a făcut şi el cinste cu bere şi cu ţigări. Ulterior au plecat din bar, iar S.R. l-a rugat să-i mai dea nişte ţigări, însă inculpatul i-a spus că ce a fost până atunci este suficient şi să fie mulţumit. S-au urcat în maşină, iar după circa 1 - 2 minute l-a văzut pe S.R. ieşind din bar, a venit la maşina lor şi a început să tragă de uşi. Întrucât maşina era pornită, uşile erau închise, astfel încât a început să lovească în maşină cu picioarele. M. a ieşit primul din maşină, după care a ieşit şi el. Între timp au apărut S.M. şi B.M. La un moment dat M.T. a fost lovit cu pumnul în zona feţei şi a căzut în şanţ. S.M. şi cu B.M. au coborât în şanţ de unde au luat nişte pietre în mâini şi s-au îndreptat cu ele către inculpat. Acestuia fiindu-i frică a luat din portbagaj o coadă de lopată cu care l-a lovit pe S.R. de două ori în zona spatelui, iar pe S.M. o singură dată în umăr.

Pe latură civilă a fost audiat şi martorul Ş.M. care a declarat că ştie că partea vătămată S.R. a fost internată în Spitalul Judeţean în martie 2011, iar el i-a dat suma de 3000 RON pentru a-l ajuta. Au fost şi alte persoane care au mai strâns încă 2000 RON şi i-au dat acestuia.

Mijloacele de probă prezentate susţin situaţia de fapt reţinută de instanţă.

În mod cert, după ce au părăsit barul şi s-au urcat în maşină, inculpaţii au fost agresaţi de atitudinea părţii vătămate S.R., aflată în stare de ebrietate (conform certificatului medico-legal), care a venit după aceştia, a lovit caroseria maşinii cu picioarele, trăgând şi de o portieră a maşinii. Acestora li s-a creat o stare de tulburare puternică, în condiţiile în care au servit-o pe partea vătămată cu bere în local şi ar fi trebuit să aibă o atitudine de recunoştinţă.

Ambii inculpaţi au ieşit din maşină, inculpatul E.A. a luat din portbagaj un târnăcop, iar cu coada de lemn a acestuia i-a aplicat părţii vătămate S.R. două lovituri în zona spatelui, iar inculpatul M.T. a lovit-o şi el cu pumnii şi cu picioarele.

În timpul altercaţiei a intervenit şi partea vătămată S.M., iar cei doi inculpaţi, pe fondul aceleiaşi tulburări constând într-o surescitare nervoasă, au lovit-o şi pe această parte vătămată.

Este clar că ambii inculpaţi nu au avut intenţia (directă sau indirectă) de a o ucide pe partea vătămată, activitate care ar fi rămas în faza de tentativă, ci doar să o lovească pe această parte, iar punerea în primejdie a vieţii acesteia s-a produs cu forma de vinovăţie a praeterintenţiei. Situaţia reiese atât din desfăşurarea evenimentului. Din instrumentul folosit la lovire, o coadă de lemn a unui târnăcop, zona vizată care nu e o zonă vitală, precum şi din urmările produse care nu sunt specifice unei fapte de tentativă la omor calificat.

Simpla menţiune din certificatul medico-legal de punere în primejdie a vieţii nu poate fi de esenţa infracţiunii de tentativă la omor calificat, iar în contextul faptic al prezentei cauze forma de vinovăţie a intenţiei ca şi element constitutiv al infracţiunii menţionată anterior este exclusă, fiind vorba doar de o praeterintenţie a ambilor inculpaţi pe fondul unei surescitări nervoase.

Starea de tulburare provocată ambilor inculpaţi de partea vătămată S.R. impune reţinerea circumstanţelor legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea ambilor inculpaţi şi pentru ambele fapte.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., trebuie schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., pentru ambii inculpaţi.

Inculpaţii au încercat prin declaraţiile lor să-şi minimalizeze răspunderea penală prezentând acţiunile lor ca fiind separate, iar culpa aparţinând în mare parte părţilor vătămate. Acest tip de apărări sunt clarificate de probele dosarului şi de situaţia de fapt reţinută de instanţă, fiind prezentate contribuţiile şi culpa fiecărei părţi.

În drept:

Faptele inculpaţilor M.T. şi E.A. de lovire a părţii vătămate S.R., primul cu pumnii şi picioarele, iar al doilea, de două ori în zona spatelui cu coada de lemn a unui târnăcop, pe fondul unei stări de tulburare provocată de acţiunile ilicite ale părţii vătămate care a lovit maşina în care se aflau aceştia cu picioarele şi a tras de portiera autoturismului, fiindu-i produse părţii vătămate S.R. leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Faptele inculpaţilor M.T. şi E.A. de lovire a părţii vătămate S.M., primul cu pumnii, iar al doilea cu coada de târnăcop în umăr, pe fondul aceleiaşi stări de tulburare provocată de atitudinea părţii vătămate S.R., provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Partea vătămată S.R. şi-a precizat pretenţiile civile la suma de 20.000 RON reprezentând daune morale şi daune materiale, sumă care a fost achitată de inculpaţi, respectiv 10.000 RON de către inculpatul M.T. şi 10.000 RON de către inculpatul E.A.

Această contribuţie semnificativă a inculpaţilor la acoperirea prejudiciilor din prezenta cauză trebuie luată în considerare sub forma reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpaţi şi pentru ambele fapte.

Nu s-a impus reţinerea altor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpaţilor întrucât atitudinea procesuală a acestora este marcată şi de elemente negative. Inculpatul E.A. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi de la judecată, fiind depistat în Spania, iar din perspectiva aflării adevărului, cei doi inculpaţi au avut o atitudine rezervată, încercând să-şi minimalizeze răspunderea în comiterea faptelor.

La dozarea şi individualizarea sancţiunilor penale ce au fost aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului Penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care agravează şi care atenuează răspunderea penală, la gradul de pericol social al faptelor comise, precum şi la persoanele inculpaţilor.

Faţă de cele prezentate, instanţa a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse ar asigura scopul educativ-preventiv al sancţiunilor:

-1 an şi 2 luni închisoare inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an şi 9 luni închisoare inculpatului E.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare inculpatului E.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen.

Fiind vorba de infracţiuni comise în concurs real, instanţa a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului M.T. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 9 luni închisoare.

Nu s-a impus aplicarea unor sporuri de pedeapsă având în vedere gravitatea concretă a acestora şi cuantumul sancţiunilor.

Având în vedere natura şi specificul infracţiunilor, gravitatea acestora şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, inclusiv hotărârile Sabou şi Pârcălab împotriva României şi Hirst contra Marii Britanii, în baza art. 71 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului M.T., perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia, începând cu data de 06 ianuarie 2011, ora 09:10 şi până la zi (30 ianuarie 2012).

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 88 C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului E.A. perioada arestării din Spania, de la 13 mai 2011 la 26 mai 2011, precum şi perioada arestării preventive din România de la 26 mai 2011 la zi (30 ianuarie 2012).

Ţinând cont de situaţia juridică a inculpaţilor, care nu au antecedente, fiind la primul impact cu legea penală, au manifestat diligenţe în acoperirea prejudiciilor, luând în considerare şi celelalte elemente favorabile acestora, inclusiv caracterizările inculpatului E.A., precum şi cuantumul pedepselor şi durata arestului preventiv, instanţa a apreciat că scopul educativ-preventiv al sancţiunilor poate fi atins chiar şi fără executarea acestora.

În baza art. 81, 82 C. pen, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor, pe durata termenelor de încercare, după cum urmează:

- pentru inculpatul M.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 2 luni;

- pentru inculpatul E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 9 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepselor.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor M.T. şi E.A. dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art. 359 C. proc. pen. instanţa a atras atenţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. instanţa a confiscat de la inculpatul E.A. târnăcopul folosit la comiterea infracţiunilor.

Instanţa a constatat că partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă achitată de inculpaţi după cum urmează: 10.000 RON de către inculpatul M.T. şi 10.000 RON de către inculpatul E.A.

În contextul faptic al desfăşurării acţiunilor, luând în considerare şi urmările produse instanţa a apreciat că vinovăţia inculpaţilor sub forma culpei civile este în procent de 70%.

Partea vătămată S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 RON daune materiale şi 10.000 RON daune morale.

Daunele materiale nu au fost probate cu acte sau martori, iar după urmările produse nu s-au putut intui ca existenţă sau cuantum. Prin urmare acestea au fost nefondate.

Referitor la daunele morale, acestea au avut la bază un prejudiciu moral constând în suferinţa fizică cauzată în urma acţiunilor ilicite de lovire ale inculpaţilor. Sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, art. 1003 C. civ. (faptă ilicită, vinovăţie, legătură de cauzalitate, prejudiciu, delict imputabil ambilor inculpaţi), iar instanţa apreciază că o sumă de 4000 RON este în măsură să acopere acest prejudiciu. Totuşi, ţinând cont de culpa civilă a inculpaţilor de 70%, suma pe care urmează să o plătească aceştia în solidar este de 2800 RON.

Prin urmare, instanţa a obligat pe inculpaţi în solidar să plătească părţii vătămate/parte civilă S.M. suma de 2800 RON cu titlu de daune morale.

Instanţa a respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă S.M.

Şi în privinţa părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "S.A.A." Galaţi au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, art. 1003 C. civ. (act normativ anterior celui intrat în vigoare la 01 octombrie 2011), întrucât prin faptele ilicite de lovire şi vătămare corporală gravă ale inculpaţilor s-a cauzat un prejudiciu acestei părţi civile constând în cheltuieli de spitalizare (4702,95 RON ocazionată cu internarea părţii vătămate S.R. în perioada 20 octombrie - 02 noiembrie 2010; 71,1 RON ocazionată cu internarea părţii vătămate S.M. în ziua de 21 octombrie 2010).

Având în vedere culpa civilă de 70% a inculpaţilor, instanţa a obligat pe inculpaţi în solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "S.A.A." Galaţi următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile: 3292,06 RON, respectiv 49,77 RON.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat în apelul formulat de procuror că în mod nelegal instanţa de judecată a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în privinţa ambilor inculpaţi, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., apreciind instanţa de judecată că "inculpaţii nu au avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată S.R. ci doar să o lovească, iar punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate s-a produs cu forma de vinovăţie a praeterintenţiei (...)".

Procurorul a apreciat că acest punct de vedere nu poate fi îmbrăţişat în speţa de faţă şi s-a invocat Decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care se arată că "în cazul infracţiunii de omor (rămasă în faza tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite, că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma. De aceea, există tentativă de omor şi nu de vătămare corporală ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional".

În acest sens s-a arătat că modul de săvârşire a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, exclud apărarea inculpaţilor şi motivarea instanţei în sensul că inculpaţii nu ar fi acţionat cu intenţia de omor ci cu intenţia generală de vătămare. Partea vătămată S.R. a declarat în cursul urmăririi penale dar şi în faţa instanţei de judecată că l-a văzut pe inculpatul E.A. cum a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit în spate, din lovitură partea vătămată căzând în şanţ. În momentul imediat următor, acesta l-a văzut şi pe coinculpatul M.T. coborând din maşină şi lovindu-l cu mâinile şi picioarele peste corp, în abdomen, în zona ficatului şi în zona coastelor, loviturile fiind aplicate în mod repetat de ambii inculpaţi. Declaraţia părţii vătămate este confirmată şi de fiul său, partea vătămată S.M. dar şi de martorul ocular B.M. care, în cursul urmăririi penale, a declarat că a văzut momentul în care inculpatul E.A. a luat din portbagajul autoturismului un obiect care avea o coadă lungă de lemne cu o parte metalică la unul din capete. A perceput în mod direct momentul în care partea vătămată S.R. a fost lovită cu acel obiect, urmare a aplicării loviturilor aceasta căzând în şanţ. Loviturile nu au încetat ci au continuat să fie aplicate cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, de această dată în mod conjugat de către cei doi inculpaţi. Este adevărat că în faţa instanţei de judecată martorul nu şi-a mai menţinut punctul de vedere exprimat anterior, însă nu a putut oferi nicio motivare temeinică şi plauzibilă pentru care şi-a schimbat declaraţia şi la termenul de judecată când a fost audiat Parchetul s-a sesizat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

S-a apreciat de asemenea că sentinţa penală apelată este nelegală şi în ceea ce priveşte reţinerea de către instanţa de judecată în favoarea celor doi inculpaţi a circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării.

Potrivit disp. art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă "săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă". Reţinerea stării de provocare este aşadar condiţionată de o comportare culpabilă a părţii vătămate, constând într-o acţiune ilicită ce a fost de natură să cauzeze inculpatului o puternică stare de tulburare ori de emoţie sub stăpânirea căreia acesta a comis infracţiunea.

Or, în speţa de faţă, în primul rând, s-a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpaţilor starea de provocare şi aceasta întrucât niciuna din probele administrate în cauză nu confirmă lovirea maşinii inculpatului E. de către partea vătămată. Instanţa şi-a format convingerea că s-a impus reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. doar în baza declaraţiilor celor doi inculpaţi, declaraţii care nu se coroborează cu nicio altă probă.

În al doilea rând, chiar dacă ar fi existat o acţiune a părţii vătămate de lovire a autoturismului inculpatului E.A., aceasta nu a fost de natură a indica celor doi inculpaţi o stare fizică sau emoţională de gravitatea celei la care face referire art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că anterior cei trei petrecuseră o anumită perioadă de timp în bar.

Şi nu în ultimul rând, chiar dacă s-a apreciat că a existat o stare de provocare a celor doi inculpaţi, aceasta, în nici un caz nu a fost determinată de atitudinea părţii vătămate S.M., care n-a făcut decât să intervină în conflict pentru a-şi ajuta tatăl, văzând că acesta este lovit de către inculpaţi.

Un ultim motiv de apel a vizat netemeinicia sentinţei penale apelate în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate şi dispoziţia instanţei de reţinere în favoarea celor doi inculpaţi a circumstanţei atenuante judiciare, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, dar şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor.

Circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. au fost împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanţe atenuante sunt realităţi obiective pe care constatându-le, instanţa nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter uşurător. Recunoaşterea anumitor împrejurări drept circumstanţe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările constatate reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor şi nu se aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepselor.

Constatarea, aplicarea şi motivarea circumstanţelor atenuante judiciare nu se impun obligatoriu instanţei de judecată, spre deosebire de circumstanţele legale, ci sunt lăsate la apreciere, deoarece acestea pot avea o semnificaţie echivocă şi diferită de la caz la caz.

Aşa fiind, în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreuneia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpaţilor nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunităţii faţă de un comportament dezumanizat faţă de valorile sociale.

În speţa de faţă, chiar dacă formal au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate deoarece conform art. 81 lit. c) C. pen. instanţa de judecată poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei atunci când îşi formează convingerea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. Convingerea instanţei că reeducarea infractorului se poate atinge şi fără executarea pedepsei se formează din aprecierea de ansamblu a faptei săvârşite, a împrejurărilor în care ea s-a săvârşit, a personalităţii infractorului. În formarea convingerii instanţa are în vedere întreaga conduită a inculpatului, înainte de săvârşirea faptei, în timpul judecăţii, etc. Or, această convingere a instanţei nu se poate forma în condiţiile în care inculpatul E.A. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi de la judecată, fiind depistat în Spania, iar, din perspectiva aflării adevărului, cei doi inculpaţi au avut o atitudine parţial sinceră, încercând să-şi minimalizeze răspunderea în comiterea faptelor.

Pe durata judecării apelului, în faţa Curţii de Apel Galaţi, partea vătămată S.M. şi-a retras plângerea prealabilă faţă de inculpaţi, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., conform declaraţiei autentificată prin încheierea de autentificare din 19 martie 2012 a B.N.P. "O. şi C." com. Pechea, jud. Galaţi, Curtea urmând să ia act de această retragere a plângerii prealabile şi s-a dispus faţă de ambii inculpaţi, încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Analizând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi din prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că acesta a fost fondat pentru motivul de nelegalitate vizând greşita schimbare de încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpaţi asupra părţii vătămate S.R.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au aplicat victimei S.R. lovituri repetate cu coada unui târnăcop şi că nefolosind partea metalică a târnăcopului rezultă că intenţia acestora nu a fost de a suprima viaţa părţii vătămate S.R. ci de a-i aplica o corecţie fizică, respectiv de vătămare corporală gravă a integrităţii corporale.

Contrar acestora, instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au acţionat cel puţin cu intenţie indirectă în suprimarea vieţii victimei, acceptând posibilitatea chiar indirectă ca aceasta să-şi piardă viaţa.

S-au avut în vedere următoarele argumente:

1) Coada târnăcopului folosit la agresarea părţii vătămate S.R. era dintr-o esenţă de lemn foarte tare.

Aşa cum s-a arătat în doctrina şi practica judiciară, aplicarea în mod repetat de lovituri, cu ajutorul unui par, cu intensitate, trădează intenţia de a ucide.

2. Loviturile deşi au fost aplicate cu coada târnăcopului, au avut o deosebită forţă şi intensitate provocând victimei S.R., conform certificatului medico-legal din 3 noiembrie 2010 al S.J.M.L. Galaţi ruptura ficatului, a hemoperitoneului şi hemopneumotorax. Ruptura ficatului şi hemopneumotoraxul, prin urmările produse asupra organismului victimei, puteau conduce la decesul acesteia.

3. Contrar susţinerilor inculpaţilor, prin apărător ales, cum că aceştia ar fi aplicat lovituri victimei pe spate, deci într-o zonă nevitală, se constată că aceştia au lovit victima şi din faţă sau din lateral, în zona ficatului, provocând ruptura acestuia şi riscul ca victima să-şi piardă viaţa.

4. S-a avut în vedere şi disproporţia vădită de forţe dintre victimă şi inculpaţi, rezultată din diferenţa de vârstă, statura fizică şi număr de persoane.

Victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar inculpaţii erau doi. Dacă ar fi dorit numai să aplice o corecţie fizică părţii vătămate S.R., era suficient ca unul dintre ei să se bată cu victima.

Or, inculpaţii au acţionat în mod concertat în agresionarea victimei, inculpatul E.A. înarmat cu un târnăcop, iar inculpatul M.T. cu pumnii şi picioarele. Această situaţie a condus la ideea că inculpaţii au acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, în suprimarea vieţii victimei.

Aşa fiind, instanţa de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare s-a dispus condamnarea ambilor inculpaţi pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Celelalte motive de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi au fost statuate de Curtea de Apel Galaţi ca nepertinente.

Starea de provocare în care s-au aflat inculpaţii a fost reprezentată de împrejurarea că partea vătămată S.R., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să lovească cu picioarele în autoturismul marca B. aparţinând inculpatului E.A., cu care se deplasa şi inculpatul M.T. Acest aspect a fost dovedit cu declaraţiile martorilor audiaţi în faza de cercetare judecătorească, respectiv C.M., N.D.G., B.P., B.M.. Tot din declaraţiile acestor martori rezultă că partea vătămată S.R. este o persoană agresivă, care atunci când consumă băuturi alcoolice provoacă scandal.

De asemenea, a fost justificată şi reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în sarcina inculpaţilor, aşa cum a procedat instanţa de fond, raportat la persoana inculpaţilor, atitudinea acestora pe durata procesului penal, prezentarea în faţa instanţei, caracterizările favorabile de care aceştia beneficiază şi de împrejurările comiterii faptelor.

Totodată, inculpaţii au depus stăruinţă în înlăturarea consecinţelor faptelor lor, achitând sumele de bani cu care părţile vătămate S.R. şi S.M. s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Concomitent, s-a constatat că inculpatul E.A. nu s-a sustras urmăririi penale, el necunoscând de proces. Inculpatul s-a aflat la muncă în Italia şi potrivit propriilor susţineri, înainte de a pleca a încunoştinţat organul de poliţie de la locul de domiciliu despre acest fapt, iar acesta şi-a dat acordul, împotriva inculpatului, la data respectivă, nefiind luată nicio măsură de interdicţie de a părăsi ţara.

De altfel, s-a observat că autoturismul implicat în evenimentele de la 20 octombrie 2010 avea numere de înmatriculare de Italia, ca dovadă că fusese cumpărat de inculpatul E.A. din Italia.

Aşa fiind şi văzând prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. menţinând circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării (art. 73 lit. b) C. pen.) şi circumstanţele atenuante judiciare recunoscute în favoarea inculpaţilor de către instanţa de fond.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi art. 131 alin. (2) C. pen., Curtea de Apel Galaţi a dispus încetarea procesului penal faţă de ambii inculpaţi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

Constatând că prin aplicarea acestor dispoziţii legale pedeapsa rezultantă nu va depăşi 3 ani închisoare şi apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpaţi şi fără privare efectivă de libertate, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. şi în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 146/A din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 30 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2267/121/2011.

S-a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.T. la o pedeapsă de 2 ani şi 5 luni închisoare (parte vătămată S.R.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi art. 131 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.T., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare (parte vătămată S.R.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi art. 131 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E.A. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

S-a majorat termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei:

- pentru inculpatul E.A. de la 3 ani şi 9 luni la 4 ani şi 9 luni;

- pentru inculpatul M.T. de la 3 ani şi 2 luni la 4 ani şi 5 luni.

S-a constatat că inculpaţii au despăgubit pe partea vătămată S.M. cu suma de 2.800 RON şi că acesta nu a mai formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a obligat pe partea vătămată S.M. la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Suma de 150 RON reprezentând plată parţială onorariu avocat din oficiu (avocat F.S.) a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii M.T. şi E.A.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei în parte şi în rejudecare stabilirea unei pedepse în cuantum legal pentru inculpatul M.T., înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi obligarea inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor către Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 - 174 - 175 lit. i) C. pen.

O primă critică priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M., pe care o apreciază ca fiind nelegală, întrucât instanţele, reţinând prevederile art. 73 lit. b) şi art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., au aplicat inculpatului M.T. o pedeapsă într-un cuantum nelegal, întrucât minimul special prevăzut de lege redus urmare a reţinerii acestor texte de lege este de 2 ani şi 6 luni, or pedeapsa aplicată inculpatului nominalizat este de 2 ani şi 5 luni, deci cu o lună mai puţin decât minimul special prevăzut de lege.

O a doua critică pe care o aduce hotărârilor din prezenta cauză îi priveşte pe ambii inculpaţi, arătând că greşit au reţinut instanţele în sarcina lor disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă o acţiune de provocare din partea părţilor vătămate care să-i fi determinat să pe inculpaţi la o astfel de ripostă. Procurorul consideră că declaraţiile celor două părţi vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor B.M. şi C.M., declaraţii date în faza de urmărire penală şi că situaţia de fapt corectă este cea reţinută în cursul urmăririi penale de către procuror şi confirmată parţial şi în faţa instanţei de judecată, în sensul că inculpaţii sunt cei care au avut iniţiativa conflictului, şi nu partea vătămată, aşa cum ulterior s-a încercat a se demonstra, iar acest aspect este susţinut inclusiv de declaraţiile celor doi inculpaţi.

O a treia critică din recursul procurorului se referă la netemeinicia hotărârilor pronunţate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi în raport de faptele săvârşite, de împrejurarea că au avut iniţiativa conflictului, că au aplicat lovituri repetate părţii vătămate S.R. cu târnăcopul în zone vitale, de asemenea au exercitat violenţe şi asupra celeilalte părţi vătămate S.M., care a sărit să aplaneze conflictul, precum şi în raport de atitudinea lor nesinceră, de încercare de a o culpabiliza pe partea vătămată.

În recursul declarat de inculpatul M.T. s-a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut la pct. 17 s-a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea făcută de instanţa de fond, şi anume infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., şi nu cea prev. de art. 174 - 175 C. pen.

S-a apreciat că, şi dacă s-ar menţine încadrarea făcută prin decizia Curţii de Apel Galaţi, cu toate acestea, raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, raportat la faptul că a reparat prejudiciul, raportat la lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată este excesivă.

În recursul declarat de inculpatul E.A. s-a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea sentinţei pe considerentul că situaţia de fapt stabilită în baza probelor justifică reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., şi nu a infracţiunii de tentativă la omor, întrucât faţă de atitudinea sa subiectivă cu privire la rezultatul mai grav reprezentat de punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate S.R., a acţionat cu praeterintenţie în raport de acest rezultat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse mai sus şi de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere să recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi se priveşte ca fondat şi va fi admis ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., iar recursurile declarate de inculpaţii M.T. şi E.A. se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.1. Este fondat primul motiv de critică devoluat prin recursul declarat de procuror, întrucât prin aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a redus, în mod nelegal, pedeapsa aplicată inculpatului M.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 2 ani şi 5 luni închisoare.

Aceasta deoarece cu referire la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa cu închisoarea prevăzută pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) C. pen. (între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare), Înalta Curte are în vedere că limitele stabilite prin reducerea cel mult până la o treime din minimul special (respectiv 2 ani şi 6 luni pentru limita minimă de 7 ani şi 6 luni) sunt cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni.

În aceste condiţii, pedeapsa aplicată de instanţa de apel în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost nelegală, fiind inferioară limitei minime stabilite prin reducerea cel mult până la o treime din minimul special.

A.2. Este fondată şi critica secundă din recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu referire la greşita reţinere de către ambele instanţe de fond şi prim control judiciar în favoarea inculpaţilor M.T. şi E.A., a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat Ia art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Astfel, în propriul demers analitic al cercetării acestui motiv de critică, Înalta Curte reţine că din examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească a instanţei de fond, rezultă cu titlu de situaţie de fapt că la data de 20 octombrie 2010, inculpaţii M.T. şi E.A. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă în barul din comuna Cuza Vodă, judeţul Galaţi, unde s-au întâlnit cu partea vătămată S.R., au servit-o cu bere şi au încercat să afle de la aceasta detalii legate de un anumit cioban pe care îl bănuiau de furtul unui cal. Partea vătămată nominalizată nu le-a furnizat aceste informaţii, iar inculpaţii recurenţi deja menţionaţi l-au acuzat că deşi cunoaşte aceste aspecte, nu vrea să le spună şi au ieşit din bar. După câteva minute şi partea vătămată a ieşit din bar, şi a trecut pe lângă autoturismul în care se aflau inculpaţii.

În acest context, inculpatul E.A. a coborât şi a scos un târnăcop din portbagajul autoturismului şi a început să o lovească pe partea vătămată în zona spatelui, iar după căderea acesteia ambii inculpaţi i-au aplicat lovituri repetate cu târnăcopul, cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, în zona toracelui şi a abdomenului.

Întrucât partea vătămată S.M., fiul părţii vătămate S.R., a intervenit pentru a-şi salva tatăl, a fost şi el lovit de aceeaşi inculpaţi cu târnăcopul, cu pumnii şi picioarele.

Înalta Curte are în vedere că leziunile suferite de partea vătămată S.R. atestă multitudinea loviturilor aplicate şi intensitatea acestora şi constau în politraumatism prin agresiune, hemiperitoneu, ruptură de ficat, anemie severă acută post hemoragică, fracturi multiple coaste stg. VI-X, hemopneumotorax stâng, insuficienţă respiratorie acută, traumatism facial care interesând peretele toracic, vasele sangvine şi organele interne i-au pus în primejdie viaţa.

Totodată se reţine că, partea vătămată S.R. a declarat în mod constant că inculpaţii sus-arătaţi i-au făcut cinste cu o bere, l-au întrebat numele anumitor ciobani, s-au enervat şi l-au acuzat că nu doreşte să le spună, iar la ieşirea din bar, fără ca el să aibă o atitudine agresivă, a fost lovit de către cei doi.

În faza de urmărire penală, inculpaţii au precizat că nu sunt vinovaţi şi au refuzat să dea alte declaraţii, iar în faţa instanţei de fond au declarat că după ce au cinstit-o pe partea vătămată cu o bere, aceasta a ieşit după ei şi a lovit cu picioarele în caroseria autoturismului cu care veniseră, fără însă să ofere argumente pentru o astfel de atitudine a părţii vătămate.

Partea vătămată S.M. a precizat că tatăl său, partea vătămată S.R., discuta cu cei doi inculpaţi aflaţi în autoturism, moment în care inculpatul E.A. a coborât, a scos din portbagaj un târnăcop şi l-a lovit cu putere, determinându-i căderea în şanţ, după care ambii inculpaţi l-au lovit cu pumnii, picioarele şi cu târnăcopul. Ulterior, a început să strige să nu îl omoare şi când s-a apropiat a fost şi el lovit cu pumnul şi târnăcopul de inculpatul E.A. şi cu pumnul de inculpatul M.T.

Martorul B.M. a precizat în faza de urmărire penală că a sesizat o discuţie aprinsă între inculpatul M.T. şi partea vătămată S.R. şi apoi a observat când aceasta a fost agresată, iar în faţa instanţei de fond a făcut o precizare suplimentară, menţionând că a observat-o pe partea vătămată trăgând de uşa autoturismului.

Martora C.M. a declarat în faza de urmărire penală că a observat că partea vătămată şi inculpaţii nominalizaţi au stat împreună la masă, fără a exista vreun conflict, iar apoi a auzit zgomote ciudate afară şi a sesizat că inculpaţii au plecat cu maşina în trombă.

În faţa instanţei de fond, aceeaşi martoră a precizat că în bar nu a fost nicio discuţie în contradictoriu, nu a văzut ce s-a întâmplat afară, doar a auzit un zgomot ca şi cum s-ar fi lovit tabla unei maşini.

Suplimentar, în faţa instanţei de fond, a fost audiat martorul N.D.G., propus de inculpaţi, care a declarat că a surprins doar momentul în care o persoană trăgea de uşa din faţă de la şofer şi părea că se ceartă cu cineva din interiorul maşinii.

În aprecierea acestor afirmaţii, raportat la justificarea reţinerii stării de provocare, se constată că martorii B.M. şi C.M. şi-au completat, fără o justificare credibilă, declaraţiile date în faza de urmărire penală, pentru a prezenta o atitudine agresivă a părţii vătămate.

Or, aceste modificări contravin declaraţiilor lor iniţiale din faza de urmărire penală a celor doi martori, declaraţiilor constante ale părţilor vătămate, în sensul iniţierii conflictului de către inculpaţi. De altfel, nu există nici o justificare logică care să susţină adoptarea de către partea vătămată S.R. a unei atitudini agresive, iar faptul că inculpaţii au fost cei care au abordat-o pe partea vătămată în bar şi că au fost nemulţumiţi întrucât nu au reuşit să obţină informaţiile pe care le doreau, explică conduita violentă pe care au adoptat-o atât faţă de partea vătămată S.R. cât şi faţă de fiul acesteia care a intervenit pentru a o apăra.

Pe de altă parte, pentru a reţine circumstanţa prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. este necesar să se constate că o comportare din partea părţii vătămate a generat în psihicul inculpaţilor o puternică tulburare sau emoţie, reducându-le posibilitatea de autocontrol şi de evaluare a gravităţii faptei iar ei au acţionat în această stare. Aşadar, existenţa tulburării sau emoţiei şi intensitatea acestora nu se poate reţine de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, fără a exclude total şi ipoteza utilizării unor criterii obiective, cum ar compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia "omului mediu", supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite (Decizia penală nr. 2678 din 22 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, www.scj.ro).

În acelaşi sens, în practica judiciară s-a apreciat că deşi legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta, pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune, de regulă faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie (Decizia penală nr. 4038 din 1 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, www.scj.ro).

Astfel şi în varianta susţinută de către recurenţii inculpaţi, eventuala atitudine a părţii vătămate suferind de etilism acut (conform certificatului medico-legal), după ce fusese invitată de inculpaţi la masa lor şi băuse cu aceştia o bere, de a lovi cu piciorul în caroseria autoturismului cu care se pregăteau să plece, având în vedere în special starea acesteia, raportul numeric, nu constituie, obiectiv şi subiectiv, un act de natură a determina o puternică tulburare sau emoţie care să afecteze procesul cognitiv şi care să fie de natură a-i determina să comită infracţiunea, lipsind în mod evident şi proporţionalitatea celor două conduite.

De altfel, relevantă în acest sens, sub aspect subiectiv, este chiar declaraţia inculpatului E.A. care a afirmat că "în situaţia în care mi-a fost lovită maşina S.R. precizez că m-a deranjat acest lucru, însă nu foarte tare, întrucât maşina mai fusese lovită cu 2 - 3 luni înainte de o căruţă (…) nu m-a afectat atât de tare încât să sar la bătaie". Rezultă fără echivoc că actul material al inculpatului E.A. de a se înarma cu un târnăcop aflat în portbagajul autoturismului şi de a riposta puternic nu este compatibil cu starea de puternică tulburare sau emoţie, cu atât mai mult cu cât după lovirea părţii vătămate S.R., inculpaţii l-au agresat şi pe fiul acesteia S.M.

Se conchide că probele administrate în cauză nu au dovedit comiterea faptei în stare de provocare din partea părţilor vătămate S.R. şi S.M., prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

A.3./B.2. Este fondată critica întemeiată pe incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., devoluată prin recursul declarat de procuror, prin care se tinde la majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi pe cale de consecinţă, este nefondată critica simetric invers întemeiată pe acelaşi motiv de casare din recursul declarat de inculpatul M.T., ce solicită reducerea pedepsei stabilite.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că pentru considerentele deja expuse mai sus la punctul de analiză A.2., probele administrate în cauză demonstrează un grad ridicat de pericol social şi au atestat faptul că inculpaţii M.T. şi E.A. sunt cei care au avut iniţiativa conflictului, au aplicat pe timp de zi, în plină stradă, mai multe lovituri părţii vătămate S.R., de o intensitate deosebită, cu un târnăcop, cu pumnii şi picioarele, în zone vitale; iar agresiunea a luat sfârşit ca urmare a intervenţiei părţii vătămate S.M., fiul părţii vătămate S.R., care a strigat să nu o mai lovească pentru că aceasta va muri, fiind şi el agresat.

Referitor la poziţia procesuală a inculpaţilor, se constată că aceştia au fost nesinceri, inculpatul recurent M.T. susţinând că a aplicat un pumn părţii vătămate S.M. pentru că aceasta încerca să îl lovească; iar inculpatul E.A. că a aplicat, cu o coadă de lopată, două lovituri în zona spatelui părţii vătămate S.R. şi o lovitură părţii vătămate S.M., aspecte combătute de mijloacele de probă administrate în cauză.

Ca şi circumstanţe personale, inculpatul recurent M.T. a mai fost cercetat în 9 dosare penale pentru infracţiuni de distrugere, lovire, tulburare de posesie şi a fost sancţionat contravenţional pentru art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, iar inculpatul E.A. nu s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală, deşi a fost citat în mod repetat şi cunoştea pentru ce anume este cercetat şi a fost arestat preventiv în lipsă, cu reţinerea şi a prevederilor art. 148 lit. a) C. proc. pen. (încheierea Tribunalului Galaţi din data de 15 februarie 2011).

În consecinţă, Înalta Curte are în vedere că instanţa de apel, aplicând o pedeapsă principală cu 3 luni peste minimul posibil de 2 ani şi 6 luni pentru inculpatul E.A. şi una nelegală de 2 ani şi 5 luni, orientată spre minim, pentru inculpatul M.T., în condiţiile aplicării circumstanţelor atenuante, a acordat o importanţă disproporţionată în raport cu împrejurările de comitere a faptei, atitudinii inculpaţilor, de altfel nesinceră, şi faptului că au achitat despăgubirile civile.

Aşadar, în raport de împrejurările săvârşirii faptei existau temeiuri suficiente pentru aplicarea unor pedepse severe, corespunzătoare scopului şi criteriilor înscrise în art. 52 şi 72 C. pen., cu executarea în regim de detenţie, menite să contribuie la reeducarea inculpaţilor şi la formarea unei atitudini pozitive faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi principiile morale.

B.1./C. Este nefondată şi critica comună din recursurile ambilor inculpaţi M.T. şi E.A., prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se tinde la casarea deciziei de apel de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, susţinându-se că încadrarea juridică corectă este cea făcută de instanţa de fond, şi anume infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., şi nu cea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 C. pen.

Aceasta, deoarece în mod judicios, instanţa de prim-control judiciar a statuat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond vizând greşita schimbare de încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpaţi asupra părţii vătămate S.R., pe considerentul că inculpaţii au aplicat victimei S.R. lovituri repetate cu coada unui târnăcop şi că nefolosind partea metalică a târnăcopului rezultă că intenţia acestora nu a fost de a suprima viaţa victimei, ci de a-i aplica o corecţie fizică, respectiv de vătămare corporală gravă a integrităţii corporale.

Astfel, din probele administrate în cauză se reţine că partea vătămată S.R. a declarat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată că l-a văzut pe inculpatul E.A. cum a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit în spate din lovitură partea vătămată căzând în şanţ, iar în momentul imediat următor, acesta l-a văzut şi pe coinculpatul M.T. coborând din maşină şi lovindu-l cu mâinile şi picioarele peste corp, în abdomen, în zona ficatului şi în coastelor şi a precizat că loviturile au fost aplicate în mod repetat de ambii inculpaţi.

Declaraţia părţii vătămate este confirmată de fiul său, partea vătămată S.M., dar şi de martorul B.M., martor ocular, care, în cursul urmăriri penale, a declarat că a văzut momentul în care inculpatul E.A. a luat din portbagajul autoturismului un obiect care avea o coadă lungă de lemn cu o parte metalică la unul din capete.

Se mai are în vedere că martorul indicat a perceput în mod direct momentul în care partea vătămată S.R. a fost lovită cu acel obiect, urmare a aplicării loviturilor acesta căzând în şanţ, arătând că loviturile nu au încetat, ci au continuat să fie aplicate cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, de această dată în mod conjugat de către inculpat.

Este real că în faţa instanţei de judecată martorul sus-menţionat nu şi-a mai menţinut punctul de vedere exprimat anterior, însă nu a oferit nici o motivare temeinică şi plauzibilă pentru care şi-a schimbat declaraţia, sens în care s-a dispus sesizarea pentru săvârşirea infracţiunii mărturie mincinoasă.

În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că simpla menţiune din certificatul medico-legal de punere în primejdie a vieţii părţii vătămate nu este de natură să ducă în mod automat la calificarea faptei ca fiind cea de tentativă de omor, ci relevante sunt modul de săvârşire a faptei şi împrejurările în care aceasta a fost comisă.

Astfel, în practica judiciară s-a decis constant, că există infracţiune de omor dacă inculpatul a aplicat victimei lovituri cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide (târnăcop, în cazul inculpatului recurent E.A.) sau, fără a folosi un astfel de obiect, a aplicat părţii vătămate lovituri în zone vitale ale corpului şi provocând traumatisme ori rupturi de organe interne.

Aşadar, faptul că inculpatul recurent M.T. nu s-a folosit în săvârşirea infracţiunii de obiecte vulnerante de natură a produce rezultatul letal, nu înlătură vinovăţia sa sub aspectul comiterii tentativei la infracţiunea de omor, întrucât în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor (în forma tentativei sau în forma consumată) nu este inclusă cerinţa obiectului vulnerant. (Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Decizia nr. 178/A din 2 aprilie 2003).

Or, prin aplicarea unor lovituri pe toată suprafaţa corpului (inclusiv zone anatomice vitale), lovituri puternice, de mare intensitate, care au avut consecinţe grave, leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (politraumatism, hemiperitoneu, anemie acută severă, fractură multiple coaste şi nu în ultimul rând ruptură de ficat), la care se adaugă şi atitudinea inculpatului recurent E.A. care, imediat după săvârşirea faptei a părăsit teritoriul ţării, fiind ulterior predat de autorităţile spaniole ca urmare a mandatatului de arestare preventivă emis în lipsă, sunt elemente care justifică concluzia că inculpaţii recurenţi nominalizaţi au realizat pe deplin posibilitatea producerii rezultatului mai grav, şi anume moartea părţii vătămate, rezultat pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat, ceea ce înseamnă că au săvârşit fapta cu intenţia indirectă de a ucide, încadrarea faptelor dată prin rechizitoriu fiind cea corectă.

De altfel, este decisivă statuarea din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme prin care s-a indicat că "în cazul infracţiunii de omor (rămasă în faza tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma. De aceea, există tentativă de omor, şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional". (a se vedea în acest sens Decizia penală nr. 1227 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Faţă de toate cele mai sus-expuse, urmează ca admiţându-se recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să se dispună casarea în parte a ambelor hotărâri, iar cu ocazia rejudecării se vor înlătura dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. reţinute în favoarea recurenţilor inculpaţi M.T. şi E.A., precum şi prevederile art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen., cu toate consecinţele.

Urmează ca în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen. să se dispună condamnarea inculpaţilor M.T. (zis F., fiul lui Ş. şi Ş., născut în mun. Galaţi, jud. Galaţi, studii 11 clase, agricultor, fără antecedente penale, domiciliat în satul Slobozia Conachi, jud. Galaţi) şi E.A. (zis A.S., fiul lui V. şi J., născut în comuna Pechea, jud. Galaţi, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în satul Slobozia Conachi, comuna Slobozia Conachi, jud. Galaţi) la pedeapsa principală de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în condiţii de detenţie şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată S.R.).

Urmează ca în baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., să interzică ambilor inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.T. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 06 ianuarie 2011 ora 09:10 până la 30 ianuarie 2012, inclusiv.

Urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.A. de la data de 13 mai 2011 la 26 mai 2011 (perioadă executată în Spania) şi de la 26 mai 2011 la 30 ianuarie 2012, inclusiv (perioadă executată în România).

Sub aspectul laturii civile a cauzei urmează a dispune obligarea inculpaţilor M.T. şi E.A. în solidar, să plătească părţii civile Spitalul clinic judeţean de urgenţă "S.A.A." Galaţi despăgubiri civile în sumă de 4702,95 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.R. şi de 71,1 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.M.

Urmează a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 146/A din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte, atât decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi,şi rejudecând:

Înlătură dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. reţinute în favoarea recurenţilor inculpaţi M.T. şi E.A., precum şi prevederile art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen., cu toate consecinţele.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.T. (zis "F." - fiul lui Ş. şi Ş., născut în mun. Galaţi, jud. Galaţi, studii 11 clase, agricultor, fără antecedente penale, domiciliat în sat Slobozia Conachi, comuna Slobozia Conachi, jud. Galaţi) la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în condiţii de detenţie şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza -II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată S.R.).

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului M.T. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.T. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 06 ianuarie 2011, ora 09:10 până la 30 ianuarie 2012, inclusiv.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul E.A. (zis "A.S.", fiul lui V. şi J., născut la data de 31 ianuarie 1985 în comuna Pechea, jud. Galaţi, fără ocupaţie, fără antecedente penale), domiciliat în sat Slobozia Conachi, comuna Slobozia Conachi, jud. Galaţi, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare cu executare în condiţii de detenţie şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată S.R.).

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului E.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.A. prevenţia de la 13 mai 2011 la 26 mai 2011 (perioadă executată în Spania) şi de la 26 mai 2011 la 30 ianuarie 2012, inclusiv (perioadă executată în România).

Obligă pe inculpaţii M.T. şi E.A., în solidar, să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "S.A.A." Galaţi despăgubiri civile în sumă de 4702,95 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.R. şi de 71,1 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate S.M..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.T. şi E.A. împotriva aceleiaşi deciziei penale.

Obligă pe recurentul inculpat M.T. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul inculpat E.A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 939/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 975/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 896/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 911/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 939/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 975/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 986/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1002/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond