ICCJ. Decizia nr. 986/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 986/2013
Dosar nr. 8785/100/2011
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 229 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat pe inculpatul Ţ.A., la patru pedepse de câte: 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 şi urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la datele fixate la serviciul de probaţiune menţionat;
2. să anunţe la acelaşi serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
3. să comunice la serviciul de probaţiune menţionat şi să justifice schimbarea locului de muncă (în măsura în care se va încadra în muncă);
4. să comunice la acelaşi serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile H.V., domiciliat în satul Dumbrava, jud. Maramureş suma de 800 RON - despăgubiri civile, părţii civile V.I., domiciliat în Tg. Lăpuş, str. C., jud. Maramureş contravaloarea în RON de la data plăţii a sumei de 1.000 euro cu acelaşi titlu.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.F., domiciliat în Dobricu Lăpuşului, jud. Maramureş suma de 1.900 RON - despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată C.A., domiciliat în Tg. Lăpuş, str. C., jud. Maramureş nu a solicitat despăgubiri civile.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile H.V. suma de 90 RON - cheltuieli judiciare şi părţii civile V.I. suma de 1.600 RON cu acelaşi titlu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 750 RON - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În cursul lunii iunie 2008 inculpatul Ţ.A. i-a promis părţii civile H.V. sprijin pentru obţinerea unei pensii de handicap şi a unor medicamente, prin intermediul medicului L.C. de la Spitalul Judeţean Baia Mare, prezentându-se iniţial cu ocazia unei convorbiri telefonice ca fiind acel medic, iar în acest sens i-a pretins în total suma de 800 RON - sumă pe care partea civilă i-a predat-o efectiv în mai multe etape. Inculpatul s-a deplasat la spital cu partea vătămată pentru a se întâlni cu acest medic, însă inculpatul a lăsat-o în faţa spitalului şi aici i s-a comunicat faptul că nu există un asemenea medic. Inculpatul nu şi-a îndeplinit promisiunea, ci dimpotrivă i-a adresat injurii şi nu i-a restituit părţii civile această sumă.
Pe parcursul anului 2009 părţii civile V.I. i s-a ridicat permisul de conducere urmare a unui accident rutier în care a fost implicat, apoi inculpatul Ţ.A. i-a promis că îl va ajuta să obţină permisul de conducere, fiind şofer al unui poliţist, apoi i-a pretins bani în mai multe tranşe bani şi un ied, însă nu şi-a îndeplinit promisiunea, a şi ameninţat-o pe partea civilă în final şi nici nu i-a restituit cei 3.080 RON, 250 euro şi contravaloarea iedului pe care i-a pretins şi i-a primit.
În luna aprilie 2010 inculpatul s-a oferit să o ajute pe partea civilă P.F. pentru obţinerea unei pensii pe motive medicale prin intermediul unui medic de la Spitalul Judeţean Baia Mare, pretinzându-i şi primind în mai multe etape suma totală de 1.900 RON, fără a-şi respecta promisiunea şi fără a-i restitui părţii civile această sumă.
În cursul anului 2010 inculpatul i-a propus părţii vătămate C.A. obţinerea unui permis de conducere fără a urma cursurile şcolii de şoferi şi fără a efectua vizita medicală, afirmând că are o cunoştinţă la serviciul permise auto şi i-a pretins în acest sens bani, însă partea vătămată nu i-a predat nici o sumă, deşi inculpatul l-a contactat în acest sens de mai multe ori. După ce partea vătămată i-a comunicat faptul că nu este de acord să îi predea banii pretinşi, inculpatul a început să o ameninţe.
Faptele inculpatului Ţ.A. întrunesc elementele constitutive ale patru infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârşite şi de caracterul lor repetat) şi al inculpatului (acesta nu are antecedente penale, dar a refuzat să dea declaraţii - după răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie dreptul la tăcere se transformă şi se interpretează ca un atare refuz; după ce o parte din părţile vătămate au refuzat să îi mai predea diferite sume de bani, le-a adresat injurii şi ameninţări ceea ce îi sporeşte inculpatului gradul de pericol social).
Cu privire la latura civilă a cauzei tribunalul a reţinut faptul că partea vătămată H.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 RON - despăgubiri materiale, iar sumele predate inculpatului de aceasta se ridică la nivelul acestei sume (100 RON + 50 RON + 250 RON + 400 RON). În consecinţă, partea civilă este îndrituită la restituirea sumei de 800 RON, inculpatul urmând a fi obligat la plata acesteia cu titlu de despăgubiri civile. Partea vătămată V.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro. Tribunalul a apreciat că sumele predate inculpatului de aceasta în RON şi euro şi contravaloarea în RON a iedului predat se ridică la nivelul acestei sume (2.000 RON + 120 RON + 60 RON + 100 RON + 600 RON + 250 euro + 200 RON + 120 RON - contravaloarea unei ied) astfel că inculpatul va fi obligat la plata către această parte civilă a contravalorii în RON de la data plăţii a sumei de 1.000 euro cu acelaşi titlu.
Partea vătămată P.F. s-a constituit parte civilă în final în faza de urmărire penală cu suma de 1.900 RON. Instanţa constată că sumele predate inculpatului de această parte civilă se ridică la nivelul acestei sume (200 RON + 400 RON + 200 RON + 600 RON + 500 RON) astfel că inculpatul va fi obligat la plata către această parte civilă a sumei de 1.900 RON - despăgubiri civile.
Întrucât partea vătămată C.A. nu a solicitat despăgubiri civile, tribunalul a luat act de această împrejurare.
Martorilor P.I. şi C.A. nu li s-a soluţionat latura civilă în acest proces (astfel cum s-a cerut de către parchet cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei) în condiţiile în care în raport de aceştia soluţia dată de parchet cu privire la inculpat a fost de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., în baza art. 181 C. pen. Tribunalul nefiind sesizat şi cu privire la aceste fapte, nu a soluţionat nici latura civilă care decurge din acestea, cei doi martori urmând a uza de calea acţiunii civile pentru a-şi valorifica despăgubirile civile solicitate.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite părţii civile H.V. suma de 90 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea transportului la 5 termene de judecată (5 x 18 RON/termen = 90 RON) şi părţii civile V.I. suma de 1.600 RON cu acelaşi titlu reprezentând onorariul de avocat (întrucât celelalte cheltuieli judiciare - contravaloarea transportului pentru partea civilă şi 2 martori s-au solicitat ulterior dezbaterii cauzei pe fond, deşi la ultimul termen partea civilă a avut apărător ales, ele nu se pot acorda).
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul Ţ.A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând pe fond cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracţiunile imputate nu există, cumpărătorii de influenţă şi respectiv procurorul neputând proba ca apelantul a primit anumite sume de bani pentru executarea anumitor acte infracţionale (eliberarea unor permise auto fără examenul aferent, determinarea unor medici să efectueze prestaţii medicale ce intrau în atribuţiile lor de serviciu etc.) unor persoane care nu îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de acestea.
Prin Decizia penală nr. 158/A din 20 septembrie 2012 A Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că probele strânse în cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum şi probele administrate în faza judecăţii, dovedesc, în mod cert, ca autorul celor patru infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este inculpatul Ţ.A. şi că faptele au existat în realitate.
Probele testimoniale ale dosarului au dovedit la unison că inculpatul apelant este autorul faptelor deduse judecăţii deoarece a pretins şi primit sume de bani în RON, euro, sau alte foloase, comportându-se în aşa fel faţă de martorii H.V., V.I., P.F. şi C.A., încât a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari (medici, poliţişti) pentru a-i determina să efectueze acte ce intrau în atribuţiile de serviciu - întocmire şi eliberare de documentaţie medicală care să stea la baza completării unor dosare pentru obţinerea indemnizaţiilor aferente persoanelor cu handicap, restituirea permiselor de conducere auto reţinute de organele de poliţie sau obţinerea unor asemenea acte.
Inculpatul, aşa cum a arătat martorii H.V. şi V.I. în declaraţiile lor, a nominalizat funcţia şi locul de muncă al persoanei ce trebuia să le rezolve problemele pe care aceştia le aveau (medic la Spitalul Judeţean Baia Mare, respectiv poliţist la Baia Mare) iar în privinţa martorei P.F. a afirmat că poate să influenţeze pozitiv şi favorabil martorei, persoana care se ocupa cu întocmirea documentaţiei pentru obţinerea pensiei de handicap, martora afirmând în faza de urmărire penală că inculpatul "a dat telefon, a discutat cu o persoană precizând un număr de dosar 567, împrejurare ce a fost de natură să-i creeze convingerea că apelantul poate să-i rezolve în mod cert doleanţele".
Şi faţă de martorul C.A., apelantul a afirmat că îl cunoaşte pe martorul V.I., conduită prin care a urmărit să-l convingă pe primul că are influenţă asupra unor funcţionari din poliţie, astfel că îi va rezolva favorabil problema, respectiv obţinerea permisului auto.
Practica judiciară este unanimă când afirmă în sensul că "infracţiunea de trafic de influenţă există atât atunci când făptuitorul are în mod real o influenţă asupra unui funcţionar, cât şi atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, deşi aceasta nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde şi de a primi o sumă de bani, săvârşită de către o persoană care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. Prevalarea de o influenţă inexistentă în realitate, asupra unui funcţionar, deşi constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase - acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune -, prin voinţa legiuitorului constituie o infracţiune distinctă dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influenţă existând, însă, spre deosebire de înşelăciune, indiferent dacă s-a cauzat sau nu o pagubă materială".
Mai mult, practica judiciară a învederat că "existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. nu presupuse existenţa unei influenţe reale a făptuitorului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca influenţa, pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase".
Din probele administrate în cauză a rezultat că promisiunea făcută martorelor H.V. şi P.F. în sensul că doctorii L.C. şi P.C. şi cei de la Spitalul Judeţean Baia Mare şi Spitalul TBC Baia Mare, unde are sediul comisia pentru handicapaţi, le pot întocmi acte medicale pentru a beneficia de pensie de handicapat, întruneşte elementele infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece aceştia aveau în competenţă, între atribuţii şi efectuarea acestei documentaţii.
De asemenea, referirea inculpatului în privinţa martorilor V.I. şi C.A. la obţinerea permiselor auto prin organele de poliţie, constituie de asemenea infracţiunea de trafic de influenţă întrucât poliţia are în competenţă, între alte atribuţii şi atestarea cunoştinţelor de specialitate prin eliberarea unor asemenea acte de liberă circulaţie pe drumurile publice.
Probele testimoniale ataşate dosarului au dovedit cu prisosinţă predarea sumelor de bani de către cumpărătorii de influenţă, inculpatului T.A., martora I.A. precizează textual: "eu personal am văzut când mama mea P.F. i-a predat acei bani pe care-i avea în mână, inculpatului, respectiv suma de 1900 RON". Aceleaşi probe a reliefat că numitul C.A. nu a predat nicio sumă de bani inculpatului, iar cele remise de martorii H.V. şi V.I. apelantului, au fost dovedite prin declaraţiile acestora consemnate şi în cuprinsul denunţului penal care se coroborează cu declaraţia martorei I.A.
Împotriva Deciziei penale nr. 158/A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând aceeaşi critică referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg şi corect de instanţa fondului şi care nu se impunea a fi reluată, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a cestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat se face vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Săvârşirea faptelor de către inculpat rezultă din declaraţiile părţilor civile H.V., V.I., P.F. şi C.A. - persoane pe care inculpatul le-a lăsat să creadă că are influenţă asupra unor funcţionari (medici, poliţişti) pentru a-i determina să facă acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora - întocmirea şi eliberarea unor documente medicale necesare obţinerii unor indemnizaţii aferente persoanelor cu handicap, restituirea permiselor de conducere reţinute de organele de poliţie sau obţinerea unor astfel de documente.
Declaraţiile părţilor civile se coroborează cu declaraţiile martorilor F.C. şi I.A.
Martorul F.C. a arătat că în prezenţa sa, inculpatul i-a permis lui V.I. obţinerea unui permis de conducere, pretinzându-i în acest sens suma de 500 euro. Partea civilă V.I. i-a predat suma de 2.000.0000 ROL, iar inculpatul a precizat că trebuie să dea această sumă unui poliţist pe nume "M.".
Prin intermediul său, V.I. i-a mai remis suma de 250 euro.
Martora I.A. a confirmat faptul că mama sa - P.F. i-a dat inculpatului o sumă de bani pentru ca acesta să o ajute în obţinerea unei pensii pe motive medicale.
În cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Din oficiu, Înalta Curte constată că pedeapsa inculpatului a fost just individualizată raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, aflate în concurs real, sumele de bani pretinse şi primite de către inculpat, atitudinea sa procesuală, prin apărările făcute negând săvârşirea faptelor, atitudinea sa de ameninţare a părţilor civile atunci când aceştia au refuzat să-i dea sumele de bani pretinse.
Faţă de considerentele expuse în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 486 RON către partea civilă V.I., reprezentând cheltuieli judiciare, conform actelor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.A. împotriva Deciziei penale nr. 159/A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 486 RON reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă V.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 975/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1002/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
